Zece erori de programare in softul regal

Am fost convocata de mos craciunita sa marturisesc aici 10 chestii ciudate d-ale mele. Pe unele le stiti deja, pe altele le-am ascuns cu delicatete. Pina acum. Asadar:

Mi-e groaznic de frica de vaci.
Nu ma pieptan.
Nu maninc castravete crud si nici pepene verde. Niciodata.
Nu suport sa ascult Chris Rea si nici Dire Straits (la modul ca mai bine ma rad in cap decit sa ii ascult pe dumnealor).
Stric colturile paginilor cartilor, ziarelor, revistelor, pliantelor si brosurilor pe care le citesc (le indoi cumva intre degete, nu stiu sa va explic, dar inteleg ca e ereditar, ca si taica-miu cica facea la fel, desi nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata pe el facind asta).
Cind mestec guma, scot ceva sunete dubioase cu ea (nu balonase sau chestii similare), o sucesc cumva in gura si rezulta niste pocnituri mici, ca si cum as rontai bomboane crocante.
Simt o atractie speciala de a baga degetul aratator in nasul persoanelor dragi. De cele mai multe ori, ma abtin. 😀
Degetele mici de la picioare fac opinie separata de restul grupului de degete.
Am pe abdomen patru alunite care impreuna formeaza o cruce.
Am spus Da unui barbat inainte sa-l vad in fata ochilor.

Na, gata! Happy? 🙂

Ne pregatim sa scriem ultima pagina din anul asta. Cel mai bun pentru mine. Si cica astrele s-au asezat ele cumva incit 2010 o sa fie si mai si… Nu cred in ce zic ele, cred in ce stiu bun despre noi. Si mi-e clar ca binele abia ne incepe.

Miine va sun la usa cu ursul si cu capra si cu ceva cifre despre ce-am facut anul asta impreuna aici in regat. Apropo de asta, de ceva vreme lipsesc niste oameni de la dezbaterea noastra de idei… Merat, Printesa de voluntari, where are you, girls? V-ati mutat spre zari mai roz?

Gata, ca iar m-am intins la povesti. Pe miine, ultimul miine de anul asta.

PS: Look what I got from roboSantaaaaa! Da, Caciula. Cea mai Caciula dintre toate. Si Cartea. Cea mai Carte. Micul Print, adica.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4250

7 comentarii

  1. "Am spus Da unui barbat inainte sa-l vad in fata ochilor."

    Fara suparare, dar asta e cam "iegzajerata", noroc ca n-am zis gogonata.

    In vremurile noastre (a se citi terra, sec 21, tara cat de cat ne-bananiera), nu zici da pana nu verifici macar o data tot pachetul.
    Nu de alta, dar nu e chiar o fericire sa bati dupa aia holurile tribunalelor pe motiv de nepotrivire de… caracter.

    Concluzie: radem, glumim, da' in incinta.

  2. draga gica

    in vremurile noastre, unii oamenii isi mai permit sa faca si lucruri nebunesti, ca stii tu cum se zice, o viata are omu si o gaura in… ciorap.

    eo de exemplu cunosc 2 astfel de oameni: unu care a intrebat pe cineva daca vrea sa se casatoreasca cu el in urma a 2 saptamani de mailuri si unu care a zis "da" in aceleasi conditii – fara sa se fi vazut vreodata nas in nas, adica.

    acum, niciunul din cei doi nu pretinde ca acea intrebare si acel raspuns au avut la momentul respectiv aceeasi greutate ca o semnatura data in fata ofiterului starii civile, dar tre sa recunosti ca it makes a hell of a story to tell other people (little people, in cativa ani).

    deci in concluzie, radem, glumim, credem, nu credem, ne tundem, mancam si altele, ca-n viata, da' uneori se mai intampla si chestii iesite din incinta.

  3. Am un amic care are aceeasi chestiune cu degetul si nasurile celor dragi.

    Just so you know, you're not alone. Hang on! 😀

  4. ah bon, deci nu e ceva periculos si foarte reprobabil. bine ca n-ai zis hang in, ca cine stie unde si cit imi poposeau degetele dup-aia… 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *