Aseara am citit urban si-am oferit uman

1. Buna seara, pot sa va ofer o carte?
– Am una in geanta.
– Nu-i nimic, eu va ofer alta, care poate o sa va placa mai mult.
– Ok, multumesc.
– Si va invit s-o cititi acum in metrou, miine, poimiine, iar dupa ce-o terminati, s-o dati mai departe.
– Cui?
– Oricui vreti.
– Aham. Ok. Multumesc.




2. Buna seara, pot sa va ofer o carte?
– De ce?
– Pentru ca asta seara v-ati intilnit cu noi, voluntarii Lecturi Urbane. Noi promovam lectura in spatii publice.  Citim in metrou si oferim carti gratuit.
– A. Pot sa-mi aleg cartea? Oricare dintre astea trei? As vrea-o pe aia mai groasa.


3. Buna seara, pot sa va ofer o carte?
– E gratis?
– Da.
– O iau pe asta verde.


4. Buna seara, pot sa va ofer o carte?
– Si eu ce trebuie sa fac in schimb?
– S-o luati, s-o cititi si s-o dati mai departe.
– Bine, acum va dau numele meu, ca sa ma puteti verifica daca am dat-o mai departe?
– Nu e nevoie, avem incredere.
– Multumesc mult.


5. Buna seara, pot sa va ofer o carte?
– Am sacosele grele, dar da, o iau. Ce sa fac cu ea?
– S-o cititi acum, miine dimineata in metrou, duminica in parc. Apoi s-o dati mai departe.
– Da, batem palma.

6. Buna seara, pot sa va ofer o carte?
– Aaa, lecturi urbane, in sfirsit dau de voi! Da-ncoa volumul ala subtire, faceti o treaba grozava.

7. Buna seara, pot sa va ofer o carte?
– Si eu trebuie s-o iau de tot? Care-i faza?

8. Buna seara, pot sa va ofer o carte?
Da. Multumesc.

Aseara am stat printre oameni tineri care-au citit si-au impartit carti in metrou. Am citit si eu, pina am ametit. Am oferit 8 carti, 8 oameni le-au primit si mi-au multumit. Nu stiu ce-au inteles din asta, nu stiu daca azi au citit cartile pe care le-au primit sau le-au aruncat direct la cos aseara dupa ce-au coborit din metrou. Nici nu conteaza. Important e ca vreme de macar 2 secunde s-au gindit „ce misto, am primit o carte”. Unii s-au bucurat ca au primit ceva, orice, gratis. Altii ca li s-a intimplat ceva neobisnuit despre care au ce povesti seara acasa. Unii poate s-au bucurat ca au cu ce-si face ventilatie cind li se face cald intre statii. Nu conteaza. Cineva le-a oferit o carte si le-a vorbit politicos si sincer despre lectura. Adica i-a invitat la bine. Ca omul onoreaza sau nu invitatia, e treaba lui… Noi am dat carti.

Mi-a placut. Dupa doua ore petrecute cu tinerii de la lecturi urbane, aveam cumva senzatia c-am topit15 ani din totalul de 30 pe care-i implinesc curind si ca acasa ma asteapta mama sa ma verifice la teme. Sint molipsitori, ciripitori, buni. I-as adopta pe toti si i-as lasa sa-mi ofere carti.

Sa mergeti si voi la lecturi urbane. Dati carti. Cititi. Oferiti lucruri. Oricui, doar pentru ca voi le aveti. Cind omul din fata ta primeste ce-i oferi, se intimpla ceva in univers, undeva acolo se iveste o lacrima de fericire in coltul unui ochi mare. Amestecul de recunostinta cu altruism muta planete din loc. Stiu sigur asta, am informatii din interior.

PS: Poze de aseara gasiti aici si aici.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4189

13 comentarii

  1. So, pe langa faptul ca m-ai uns pe suflet, mi-ai si dat o idee salvatoare 🙂 De ceva zile aveam niste dileme care nu ma lasau sa dorm si doar ce mi-ai dat o idee fantastica 🙂 One day, cand ne vedem, I'll tell you all about it 🙂 :*

  2. Hehe, metroul e plin de posterele Doncafe. Deh, ce m-a chinuit campania asta… :P. Una peste alta am tot zis si eu ca merg intr-o seara la lecturi urbane si uite ca n-am ajuns deloc.

  3. Buna!

    Citesc de ceva vreme blog-ul tau. Imi place! Imi place pentru ca imi reamintesti in fiecare zi ca oamenii buni exista si lucruri bune se pot intampla. Am primit afaturi bune legate de cazare ( micul apart din Paris ) si iti multumesc pentru asta.
    Imi cer scuze ca ceea ce vreau sa spun nu are legatura cu postul. Imi fac curaj. Zilele trecute am gasit o pisicuta pe strada. Am fost cu ea la veterinar. Este sanatoasa, are 5 luni si este un motanas birmanez. Eu nu pot sa o tin. Stiu insa ca tie iti plac pisicile. Poate o vrei tu sau poate stii pe cineva care sa poata oferi un camin si multa dragoste unei pisici "zapacite". Multumesc.
    P.S. Frumoasa actiune aceea de a imparti carti in metrou. 😉

  4. cred ca asta e una dintre cele mai frumoase actiuni care se puteau gandi vreodata. sa citesti si sa dai mai departe a capatat o noua dimensiune.

  5. deci importanta e actiunea de a da carti gratis si nu impactul asupra oamenilor…

    ps: am ajuns aici dintr-un link de pe twitter cu descrierea: "Unul dintre cele mai frumoase articole despre #lecturiubane".
    (aproape am lacrimat… de ras!)

    PS: superbe pozele!

  6. Am zile grele, ma iertati ca nu-s asa comunicativa… Dar ma gindesc la voi, sa stiti…
    Merat, chiar nu poti sa-mi spui mai devreme?
    Andrada, unde dau si unde crapa… Hai la lecturi peste 2 saptamini, ma angajez sa trag de tine!
    Adutza, poate o ia cineva dintre cititorii care vad comentariul tau… Eu am deja o animalutza, nu mai vreau inca una… Hai ca mai intreb p-aici.
    Lara, da!
    Dragos, atita vreme cit masura impactului nu sta in mina mea, dar bucuria oferirii da, ma limitez sa vorbesc despre ce stiu. Ca nu-mi garanteaza nimeni ca vreunul dintre cei 8 care au primit carti de la mine sau dintre cei 300 care au primit o carte aseara o va si citi. Conteaza ca s-au dat carti, ca multi au primit si si mai multi au vazut. Cartile devin importante exact pentru asa, pentru ca sint oferite.
    Ralux, imagine! A ajuns al meu cu poza color in Cancan. :)) Celebritatea asta nesperata e cea mai buna, din ce aud. Sa vedem cum isi capitalizeaza imaginea!

  7. si eu care credeam ca obiectivul principal al acestei "campanii", daca pot sa-i spun asa este indemnul la lectura.

    cat despre impactul campaniei… sta chiar in mana ta, atunci cand dai cartile gratis, atunci cand vorbesti/scrii("blogaresti") despre eveniment in sine. in momentul in care tu – implicata direct in treaba asta – scrii pe blog "Nici nu conteaza. Important e ca vreme de macar 2 secunde s-au gindit "ce misto, am primit o carte"." eu ce sa inteleg? ca pana si voua, "promotorilor" vi se rupe de ce se intampla mai departe, sunteti multumiti ca "v-ati facut treaba" si-ati impartit cartile?

    ps: in cazul de fata o poza nu face cat o mie de cuvinte!

  8. Dragos, imi rastalmacesti vorbele si sint prea obosita sa repet aiurea ceva ce o sa intorci iara. Spuneam doar ca atita vreme cit nu pot controla ce se intimpla la primire, indemn lumea sa ofere, ca acolo e sigur ca se intimpla lucruri bune. Iar oamenii care primesc vor retine ca li s-a oferit O CARTE. Ce vor face cu ea…
    Nah, ca am repetat. 🙂
    Zi frumoasa!

  9. unele chestii se pot cuantifica, altele nu. in cazul asta nu poti pune un cip fiecarui om care a primit o carte si nici macar fiecarei carti. si nici nu poti obliga omu' sa scrie apoi un raport pe care sa il trimita la centru cu ce a facut el cu cartea dup-aia si de ce. ce va mai place sa gasiti nod in papura si sa aruncati cu noroi, demonetizand cu o falsa superioritate orice incercare de a face ceva bun! pe de alta parte, ia, ca mi-a venit un gand: de ce nu te apuci mataluta de cuantificat rezultatele, daca tot te vad asa grijuliu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *