Am făcut-o, gata! Mă gândesc de mult s-o fac, am citit, cântărit, m-am sfătuit cu specialiști, am decis că e timpul și mi-am făcut curaj s-o fac acum. Nu, n-am sărit cu parașuta, că nu mai am 23 de ani. La 46 de ani, te distrezi altfel.
Cu o colonoscopie, de exemplu.
Mai jos am pus așa: motive pentru care am ales să fac asta acum, tips & tricks pentru pregătirea pentru procedură (asta e partea de care se tem cei mai mulți), rezultatul meu și cum a fost pentru mine tot procesul, ca să vă încurajez să vă gândiți și la această metodă de screening care vă poate salva viața (cancerul de colon e frecvent, 13% din numărul de cancere sunt de colon, e greu de depistat pentru că nu vine cu simptome decât când e deja avansat, iar dacă e depistat devreme, are o rată mare de vindecare).
Prima parte a postării e teoretică, a doua e practică (și amuzantă). Vă ia 10 minute să citiți tot și cred că vă va ajuta s-o faceți.
România are o rată de mortalitate de două ori mai mare decât US, de exemplu, din cauza detectării târzii a acestui tip de cancer colono-rectal. Bărbații au un risc de două ori mai mare ca femeile, iar consumul de cărnuri procesate, o dietă săracă în fructe și leguminoase, obezitatea, fumatul și sedentarismul constituie factori de risc.
De ce am decis să fac procedura? Pentru că am peste 45 de ani, și în ultimii ani numărul de cancere colonorectale a crescut mult, motiv pentru care US și unele state europene au scăzut vârsta primei colonoscopii de prevenție de la 50 de ani la 45, dacă nu ai cazuri în familie. Dacă ai, prima colonoscopie se recomandă cu 10 ani înainte de vârsta pe care o avea ruda ta când a aflat că are cancer.
Majoritatea cancerelor de colon se diagnostichează după 50 de ani, dar ele se dezvoltă în 5-7 ani, așadar dacă o faci o primă colonoscopie la 45, 46 de ani, ai șanse să prinzi polipii canceroși din vreme și să-i cauterizezi. Matematică simplă!
Se pot face și alte analize mai puțin invazive, cum ar fi FIT din scaun, care este recomandat în Europa ca primă metodă de screening: detectează sânge în fecale, dar când ai un polip care sângerează, situația e deja avansată. FIT se recomandă ca primă metodă de screening în Europa din motive de cost, nu de eficiență. Eu nu am vrut să aștept, explic mai jos și de ce.
Principalul motiv pentru mine a fost prevenția. Nu am avut cazuri în familie, din câte știu, dar mereu am fost mai degrabă constipată, pentru că nu mănânc destule fibre și nu reușesc niciodată să beau destulă apă (iar constipația poate fi un factor asociat cu apariția cancerului de colon), și de câțiva ani am tot felul de dureri ascuțite în abdomen, poate doar gaze, poate altceva. Am decis să fac acum această investigație, pentru că stresul că ar putea fi ceva acolo care nu dă semne decât târziu îmi afecta liniștea și somnul.
Bun, acestea au fost motivele mele, am luat decizia, am luat trimiterea de la medicul de familie, am făcut programarea pentru intervenție.
Acum, pregătirea. Ca să se poată vedea bine tot colonul, e nevoie să fie complet gol. Ca să-l golim de tot ce stă acolo zile la rând, e nevoie să nu mai mâncăm semințe, nuci, alimente bogate în fibre cu 2-3 zile înainte. Apoi, golim intestinul cu un lichid special care curăță tot. E foarte important ca pregătirea să fie bună, să scoatem tot.
Am auzit destule povești horror cu stat pe toaletă 18 ore, vărsături etc.
Nu a fost deloc cazul la mine. Sfătuită bine de mai mulți medici, am programat colonoscopia după-amiaza la 4.
Am început pregătirea în aceeași zi, dimineață la 8, cu o substanță specială pentru pregătire de scurtă durată: 8 ore. Sunt și alte substante care au nevoie de 12 sau mai multe ore, deci pierzi o noapte pe toaletă. Nu am vrut asta.
Am băut un pahar de soluție (gust de citrice, decent la gust), apoi doi litri de apă în două ore.
Solide nu mai mâncasem din ziua anterioară la prânz, doar supă clară, suc de fructe și apă.
După cei doi litri de apă, am început să merg la toaletă. Nu mi-a fost greață, nu am avut crampe majore, doar nevoie de mers la toaletă. Nevoie bruscă!
Important aici:
-Să aveți hârtie igienică umedă la îndemână, se merge la toaletă de 15, 20, 30 de ori, și veți avea nevoie de ceva delicat să vă curățați în mod repetat
-Nu strănutați decât pe WC, altfel va trebui să vă schimbați toate hainele
-Nu plecați mai departe de 15 metri de toaletă, posibil să nu ajungeți la timp
-Nu purtați chiloți sau pantaloni strâmți, posibil să nu aveți timp să-i dați jos și trebuie să vă schimbați toate hainele (din nou)
(posibil să fi experimentat toate cele de mai sus, doar n-o să recunosc aici că le-am chiar experimentat)
-Cremă de gălbenele sau Sudocrem după intervenție pentru suferința locală
După trei ore de la primul pahar de Citrafleet am preparat și băut al doilea și ultimul pahar, apoi încă 1.5 litri de apă.
Am și uitat că eram moartă de foame de câte drumuri am făcut la toaletă.
Apoi, după un duș cald, a urmat partea cea mai grea: drumul de o oră cu mașina până la clinică. Soțul a condus, mă pregătisem cu absorbante, haine de schimb (ultimul rând curat), prosoape și pungi. Am crezut că fac pe mine de cel puțin zece ori, dar am reușit să mă țin până la clinică, când am năvălit direct în toaletă, nu la recepție.
Apoi m-au luat pe etaj, am vorbit pe larg cu medicul gastro și cu cel anestezist, mi-au dat o pereche de gogoșari sterili cu acces dorsal, mi-au luat analize, făcut EKG și luat tensiune, și la 4 fix eram pe pat, poziție laterală, branula fixată.
Nu am apucat să văd seringa cu sedativ golindu-se în branulă că am adormit buștean. A fost un somn super dulce, m-am trezit după o oră cu o asistentă drăguță care încerca să-mi nimerească numele.
-Doamna Maconpenciuc?
-Mnu, am mormăit, moartă de somn.
-Maconveriuc?
-Hmnupi.
M-am mobilizat să deschid ochii, venise medicul, care mi-a zis ceva de genul:
-Pentru o persoană așa de mică, aveți un colon neobișnuit de lung.
-Ba dvs. aveți un colon foarte lung, posibil să fi mormăit, nu cred că m-a auzit și nici că s-ar fi supărat, eram totuși încă pe norul cu numărul 9.
-De patru ori am intrat, cu aer, cu apă, iar cu aer, am băgat furtunul până ca capăt și n-am ajuns unde voiam. Dar ce am văzut, e foarte curat și bine, nimic îngrijorător. Mâncați cel puțin 50% din dietă fructe și legumă și ne revedem în 5 ani.
Să mănânc atâtea fructe și legume sună îngrijorător, dar în fine.
-A, și eco abdominal anual, pentru screening. Și un tomograf pentru restul de colon, care…
-Care e foarte mare, am înțeles.
-Și încurcat, poate după cezariană.. Nu e de mirare că sunteți constipată.
-Aha! Știam eu că nu e vina mea.
Apoi am început să tremur și am știut că încep să-mi revin.
Toată lumea a fost drăguță cu mine, m-au dus la toaletă, m-au ajutat să-mi pun hainele mele, eram amețită și mă simțeam extrem de balonată.
După aproape o oră am coborât la recepție, unde am adormit pe o canapea până a venit prietena mea să mă ia. Am mai făcut trei drumuri la baie, o dată nu am ajuns la timp, dar am avut haine de schimb, oricum la acest moment mai curgea din mine doar apă.
Am făcut amândouă mișto de mine că uite acum trebuie să-mi schimbe cineva pampersul, prietena mea a zis că e ea la rând, cealaltă prietenă ne suna să îi povestim, să nu piardă distracția. Cum am ajuns așa rapid de la boy problems la “fată, ai cumva un scutec la tine?”…
Pe drumul înapoi spre casă iar a fost greu, că îmi exploda burta de gaze (nu poți încerca să le elimini, pentru că nu ies singure, vin acompaniate de alte lucruri) și mă durea stomacul de foame, dar am ajuns cu bine (uscată, ca să zic așa), am mai stat de trei ori pe toaletă, am făcut duș și am mâncat ceva uscături.
Pe seară au trecut și balonarea, și greața, mai simțeam doar ceva oboseală. Și multă ușurare că a fost bine!
Ah, ceva important de menționat: dacă luați Ashwaghanda, să anunțați anestezistul, se pare că influențează procesul. Pentru că a fost doar sedare, am primit jumătate de doză de anestezic, dacă era anestezie generală, nu aș fi putut face intervenția, trebuie oprită aswaghanda cu 14 zile înainte de AG. Habar nu am avut, bine că am spus când m-a chestionat medicul.
Asta a fost. Neplăcut, dar nimic de speriat. Mă bucur că pot sta liniștită niște ani, apoi reiau cu încredere. Dacă frica de pregătire vă sperie, nu merită, serios, nu e mare lucru.
Cât am așteptat să intru în sală, o doamnă care tocmai ieșise dintr-o endoscopie îmi spunea ce frică îi e de colono, că mai bine moare decât să facă pregătirea. I-am spus că pentru mine a fost mult mai greu când am mâncat prea multe gogoși în 2019 și am fost constipată o săptămână decât jumătatea de zi cu multe drumuri la toaletă, a fost chiar util, am învățat la Psihologie socială în liniște.
Așadar, dacă vă apropiați de 45, dacă aveți cazuri în familie sau disconfort, puneți pe radar această investigație. Citiți, vorbiți cu medicul dumneavoastră. Nu e nimic de speriat.
Ah, am făcut la Medlife Titan (acolo am găsit loc), la dr. Matei Mandea și dr. anestezist Kaleb (sper că am reținut bine), am plătit doar sedarea, 620 de lei.
