– Maaami, vem cătiti!
– Vreți clătite, deci. Ivan, știi tu să le faci?
– Nu, că eu sut mic. Fofia cie.
– Sofia, știi tu să faci clătite?
– Nu, eu știu doar să le mănânc.
– Ci eu ciu sî le mumuc. Buni cătiti. Cu gem!
– Sunt bune, da, la mâncat ne pricepem toți, dar ce ne facem că eu sunt foarte obosită și nu mă simt în stare să le fac. Cine face clătite?

Liniște, priviri derutate de la unul la altul.
– Când vine tati, mami?
– Târziu vine azi, din păcate. Și oricum, nu l-am văzut niciodată făcând clătite.

Panică.
– Mami, te ajut eu. Uite, tu faci, așa obosită, eu te ajut.
– Serios? Și cum mă ajuți mai precis?
– Păăi am grijă de Ivan, care e mic.
– Eu sut mic! confirmă Ivan, căruia îi surâde planul surorii mai mari. Orice pentru clătite!
– Voi avea nevoie de mai mult.
– Ăăăă, pun gemul pe masă?!
– Dai și cu aspiratorul după?
– Nu pot mami, că sunt mică. Dar pot să-mi rulez singură clătita.
– Ci eu pot să uiez cătiti singuc!
– Biiine, hai că vă fac clătite. Câte să fie?
– Muulte, mami! Trei! licitează Sofia.
– Trei sunt puține. Una tu, una Ivan…
– Alta eeeeu (supralicitează ea).
– Și eu și tati?
– Biiine, mami, fă mai multe, patru! face ea o concesie.

Mi-au ieșit unsprezece. Ei au mâncat câte două fiecare, eu am prins una, tati a mai ras trei când a ajuns. N-a rulat nici unul nimic, doar și-au pus gem de prune și dulceață de zmeură și-n cap și-n chiloți. Cu aspiratorul am dat tot eu, după ce am pus vasele la spălat. Apoi m-am lățit pe canapea, cu gând să mor, doar doar m-oi odihni puțin. Fix atunci, Ivan, care se urcase pe canapea ca să bea apă lângă mine, mi-a vărsat pe burtă paharul lui plin și rece, a scăldat toată persoana mea fizică și jumătatea mea de canapea. Deh, el e mic, știți cum e, ce să faci, n-ai ce să faci.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4206

12 comentarii

  1. Sunt tare draguti! Amuzanta viata asta cu ei, pacat ca suntem prea obositi sa o degustam cum se cuvine. Seara trecuta am fost cu fetele in parc, cu bicicletele, printre cautatorii de pokemoni (straniu, da). Cea mare si-a zdrelit genunchii, cea mica zbiera ca vrea singuratate (adica sa nu o ajut). Amuzant, dupa cum spuneam…

    • Nu ma pot opri din ras. Vrea singuratate! Tare sunt amuzanti astia mici!

  2. De fiecare data cand mananc clatite, imi aduc aminte cum se apuca mamaia sa imi faca seara tarziu (in urma rugamintilor mele), chiar daca era foarte obosita. Nici eu nu ajutam cu nimic, ci doar stateam popandau pe un scaun cu farfuria in fata, pregatita sa interceptez fiecare noua productie.
    Cred ca e ceva cu clatitele astea de sunt solicitate doar cand cel care le face e extenuat :))

  3. Acum vreo 2 saptamani zice sotul ca ii e pofta de clatite. Nazdravana mica (2 ani ai 3 luni), incepe imediat sa strige: „Clatiteeeeee! Vreau clatiteeee!……” si a tinut-o asa cateva minute. Eu aveam o durere de cap groaznica in ziua aia, tocmai ma asezasem de 2 min in pat, sa-mi trag sufletul. Ii zic: ” Nu avem clatite. De unde sa mancam clatite?” Vine si raspunsul ei: „De la bucatalie!!”…Mda, ma vad nevoita sa ma ridic din pat. Ma duc la bucatarie impreuna cu ea, ne apucam de clatite, facem vreo 10 cred. Le umplem cu miere zaharisita (ca sa nu curga) si zmeura proaspata. DE-LI-CIOA-SE!!! Mult mai aromate decat dulceata de zmeura. Recunosc ca mi-au placut muuult mai mult decat cele cu dulceata, care au prea mult zahar ca sa-i pot da si ei. Incercati si voi! A mancat si ea doua!

    • Dacă pui un praf de scorțişoaŕă în compoziție şi nuci peste miere plângi lângă ele . Sau dacă le tai ca pe tăieței şi le amesteci cu un sos caramel făcut în casă peste care arunci niste praline . Alt „deces” asigurat . Ultima este pentru cine preferă dulcele la extrem.

  4. Mi-a plăcut povestioara. O sa-si faca si singurei clatite doar ca trebuie sa mai crească un pic. Vreo 10 ani asa:))

  5. 7 clatite mananca fiica mea. Goale, adica unse cu nimica. Acu sa vedem pe aia ca nu e sanatos 🙂 – pun oua si unt si lapte de tara, si niste faina integrala tot de tara :). Un praf de scortisoara schimba fengshui-ul la tot.
    Ca sa satur casa, fac din aproape 2l de lapte :))) si avem si pt pachet a 2a zi

  6. wow. nici nu sti ce norocoasa esti ca ai 2 mancai in casa. pardon, 3. al meu copchil nu vrea absolut nimic. si eu is si dinaia pasionata de bucatarie. mai ca nu ii fac tort cu 7 etaje numa sa manance. si eu cu tasu suntem gurmanzi. cateodata( a se citi in fiecare zi) nu stiu ce sa ma fac cu el. ma tot gandesc ca va veni vremea cand va manca si al meu bunatati facute de mama. cand eram mica si eu eram la fel cu clatitele. a fost prima chestie pe kre am facut-o singura la 9 ani. de atunci iubesc bucataria. universul asta….cum iti da el fix altceva decat ce ti-ai imaginat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *