Grupul de studiu al cuvintelor complicate

Să vă povestesc ceva amuzant, că dacă nu râdem cu și de viață, o luăm cu capul.

De când m-am apucat eu să învăț pentru facultate (devreme, că sunt o tocilară, citesc cursurile din noiembrie, deși sesiunea începe peste câteva zile), mi-am dat seama cât sunt de proastă. Nu știu o grămadă de cuvinte. Cursurile de istoria psihologiei, analiza datelor, filosofia minții m-au pus față în față cu niște termeni de care n-am auzit și de care habar n-aveam că am nevoie. Viața mea era goală fără ortogonalitate, homoscedasciditate, stochastic și apercepție, dar și egologie și speritic (acesta din urmă nu există, l-am inventat eu la derută, să văd dacă sunteți atenți).

Bon, și pentru că pentru mine e important să nu fiu singura deșteaptă, de fiecare dată când dau peste un astfel de cuvânt care îmi expandează universul lingvistic și conceptual, îl împărtășesc cu grupul meu mic de prietene. Una dintre ele (stânga în poză, te pup, Anca) este șefa glumelor, e super isteață și are un umor de faci instant incontinență urinară, iar cealaltă (dreapta în poză, Adina, spirit periculos de suceveancă) tocmai își dă doctoratul în drept internațional la Groningen, fiind în prezent profesor universitar în Amsterdam. Fetele nu sunt ultimele găini din curtea școlii, înțelegeți ce zic. Cu toate acestea, când vine vorba de cuvintele din cursurile mele, stau amândouă cu gurile deschise a vid intelectual. Eu le explic frumos sensurile, facem propoziții cu ele, le folosim des, ca să nu le uităm și să rămânem deștepte cât mai mult timp. Astfel creștem împreună!

Ei, de Crăciun, echipa noastră de femei în continuă creștere și dezvoltare a primit și tricouri, pe care le vedeți în poză. Pentru că odată ce porți egologie, nu mai uiți. Valabil și pentru ortogonalitate.

Grupul nostru de studiu al cuvintelor complicate

#studentalaperimenopauza

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4398

Un comentariu

  1. Ioana, nu am Facebook de f mulți ani dar am văzut ca cereai comentarii de la cei care locuiesc peste ocean. Aici sunt de mulți ani. Locuim intr-un oraș mic, educat și cu resurse de pe coasta de est. Nu e nimeni speriat. In școli nu e panică, nu vorbește nimeni despre asta. Sunt f multe informații false în media. Majoritatea. Ce trebuie lumea să înțeleagă e ca America e practic imensa și statele f diferite unul de celălalt. Locuim intr-unul din statele cele mai democrate și puternice de aici care nu se lasă îndoit de ce se întâmplă acum. Sigur, în statele din sud probabil e diferit dar acolo nu ne mutăm. De când sunt aici nu mi-a fost o dată frică pe stradă. Țara asta mi-a dat ce nici o țară din Europa nu mi-ar fi putut da. Pe toate planurile. Oamenii cu care ne-am înconjurat sunt buni, educați. Școala la care merge copilul meu e de top. Din punct de vedere al carierei am făcut ce am visat și niciodată nu mi-am pus în pericol viața de familie din cauza carierei. Din contră, lucrez mai puțin decât prietenii mei din Europa care fac aceeași meserie. Țara e puternică și vor trece și vremurile astea grele. Nu credeți tot ce scrie!!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *