Piața de carte din România: emoție la preț redus

Vreau să vă explic ceva despre industria de carte din România, în speranța că veți înțelege de ce este atât de important pentru autori, ilustratori și edituri ca oamenii să nu mai pirateze cărți și să nu mai aștepte să cumpere cărți cu 7 lei, adică la reduceri de 50-80%. Aș vrea să nu vi se mai pară mare prețul de 45 de lei pentru o carte cu 50 de pagini format mare, full color. Aș vrea să vă gândiți la câtă muncă, cât efort, câți oameni lucrează la o carte, cât material uman și material intră în fiecare exemplar pe care mulți dintre noi ar vrea să-l luăm cu 8 lei, deși el face 45. Atâta costă el: concept, texte, desene, hârtie, cerneală, carton pentru copertă, lac pe titlu, salarii pentru angajații editurii, taxe, chirie, depozit, transport, promovare, lansări etc.

Poate vă gândiți  că cineva se îmbogățește din prețul ăsta. Poate nu vreți ca cineva să se îmbogățească din prețul ăsta. Poate considerați că a scrie, a ilustra, a corecta o carte, a o coordona, a o trimite la tipar, a o promova, nu e muncă adevărată. Dar vă asigur că este.

În plus, câtă vreme cartea aceasta e iubită de cine o citește, câtă vreme copilul revine la ea în fiecare seară, câtă vreme v-a oferit emoții vreme de câteva ore, cu siguranță merită să plătiți pentru ea atât cât face.

La noi, cărțile se vând la prețuri mult sub valoarea lor. Lumea le vrea gratis. Pentru ce să dau 25 de lei pe o carte când pot s-o iau gratis de pe un grup de Facebook? Poate nu-mi place, de ce să dau bani pe ceva ce nu-mi place?

Pentru că mulți oameni au muncit să creeze un produs. Pentru că cineva a investit o grămadă de timp, emoții și bani în cartea asta, și dacă zece mii de oameni o fură ca s-o citească gratis în loc să o plătească, autorul acela nu ar mai putea scrie, pentru că ar trebui să-și ia un job full time care să-i plătească facturile, iar editura ar da faliment și nu ar mai putea edita și produce cărți. 25 de lei, 30 de lei, 35 de lei nu sunt sume mari pentru cărți. Nu sunt sume exagerate. Nici 80 de lei pentru o carte nu e un preț exagerat, dacă textul, desenul, hârtia și tiparul sunt de calitate.

Noi ne-am obișnuit să luăm cărți doar la reducere mare. Nu cumpărăm nimic la preț întreg, cărțile la preț întreg se vând rar spre niciodată. Și e păcat, pentru că lectura e un divertisment de calitate, care nu ar trebui devalorizat în așa măsură. E drept că de când au apărut librăriile online, care se întrec în reduceri, tot mai multă lume cumpără cărți. Acum cumpără cărți oameni care altfel nu ar cumpăra nici o carte, iar acesta e un câștig uriaș. Nu contează ce cărți cumpără, orice carte citită e mai bună decât nici o carte citită. Nu contează dacă ei cumpără cărți scrise de mine, de Lucian Boia, de Irina Binder sau de Adolf Hitler. Orice lectură îți deschide o lume, o poartă, un gând, o emoție, și asta e un lucru extraordinar.

Reducerile sunt firești și absolut necesare, toată lumea le caută ca să economisească un ban sau ca să cumpere mai multe (haine, cărți). Dar ce se întâmplă cu cărțile este exagerat. Acum câțtiva ani găseai cărți reduse cu 10-20%. Acum, cărțile au reduceri de 50% încă din ziua în care sunt lansate. La ce alt produs mai vedem așa ceva? Hainele se ieftinesc când colecția se învechește și face loc alteia. Încălțările, machiajul, accesoriile, la fel. Ce bran de pantofi ați văzut să lanseze colecție nouă redusă direct cu 50%? N-ar nici un sens. Însă piața librăriilor online este atât de dură acum, bătaia pe prețul cel mai mic este atât de cruntă încât iată, cartea de devalorizată încă din prima zi în care e lansată. Și asta nu ar trebui să se întâmple cu nici un produs.

Pentru că oamenii învață că o carte nu valorează nimic. Iată, dacă veți citi comentariile de mai jos veți vedea că asta se întâmplă deja: unii oameni care se bucură de cărți spun că nu-i interesează cine o scrie, cât s-a muncit la ea, important e să se bucure de ele.

Mi-aș dori  ca cei care apreciază cărțile, care se bucură de lectură, indiferent că vorbim despre cărți pentru adulți sau cărți pentru copii, de dicționare sau de cărți de colorat, să înțeleagă ce se află în spatele unei cărți. Câți oameni muncesc la o carte, cât durează, ce și cât costă, unde se duc banii.

În speranța că vă veți gândi de două ori data viitoare când veți fi tentați să descărcați o carte gratuită sau să decideți că 35 de lei pentru o carte e prea mult și să n-o luați până nu e redusă la 12. Eu, sincer, sper ca piața de carte să se stabilizeze în anii următori și reducerile  să nu depășească 30%. Acum suntem în situația ridicolă în care cărți nou lansate sunt reduse din prima zi cu 50%, ca să se dea. Când ele ar trebui să se dea oricum, pentru că sunt noi și bune. Reduci o carte la 6 luni după lansare, să stimulezi vânzarea, nu din prima zi. Și o reduci cu 20%, nu cu 60%. O omori și gata. Reduci la nimic munca a zeci de oameni, cataloghezi un produs care ar putea fi premium drept unul ieftin și, deci, slab. Nimeni nu va mai plăti prețul întreg al unei cărți după ce a văzut-o redusă cu 60%, normal că vrem să facem economii. Dar cu ce preț?

După ce am lansat prima carte, „O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă”, care s-a vândut și se vinde în continuare foarte bine, am avut o discuție halucinantă cu editura mea (Univers), eu întrebându-i cum mă pot ei ajuta să ajung și la alt public în afară de al meu.

– Nu poți. În România, oamenii nu cumpără cărți. Există doar câteva mii de oameni care cumpără cărți în mod regulat, iar pe restul nu-i vom putea convinge. Și oricum, nu avem bani pentru promovare.

Nu au bani pentru că se cumpără puține cărți și acelea la preț super redus, de unde să aibă bani?

Hai să vă povestesc un pic cum ajunge o carte să existe. Întâi, un autor curtează o editură sau invers, ambii având în gând publicarea unei cărți. Dacă subiectul e de interes și pentru unul și pentru ceilalți, autorul începe să scrie.

Redactarea manuscrisului poate dura un an sau mai mult, timp în care editorul cărții, o persoană cu multă experiență în scris, citit și corectat textele alora, intervine cu sugestii. După ce manuscrisul e gata, intră la redactare, o etapă necesară în care editorul finisează textul, modifică firul epic unde e cazul, personajele, sau doar schimbă cuvinte pe ici pe colo. Asta durează încă o 1-2-3 săptămâni. Apoi, modificările sunt negociate cu autorul, care poate rescrie unele pasaje, poate renunța la altele sau mai poate adăuga capitole. Manuscrisul final între apoi la corectură: un corector profesionist verifică minuțios tot textul, mai durează și asta o săptămână. Apoi textul este paginat, așezat în pagini de un specialist DTP-ist, după care mai urmează o corectură finală. Editorul și autorul recitesc interiorul și mai fac corecturi dacă e cazul.

În paralel, un grafician lucrează cu editura și autorul pentru a alege coperta. Se pictează imaginea, se fac sau se cumpără poze, se aleg fonturile (literele) pentru copertă, se finalizează coperta. Între timp editura face calcule pentru a stabili câte exemplare vor tipări și aleg o tipografie care să poată produce tipul de carte dorit, la un preț bun. Tiparul durează cam două săptămâni, timp în care autorul și editura lucrează la promovare și pregătesc lansarea. Intervin acum oamenii de PR și comunicare, sunt contactate reviste, posturi de radio și TV, bloggeri, se organizează evenimentul de lansare. Departamentul de vânzări contactează pe rând libăriile online și offline pentru a prezenta cartea și a încheia contracte de distribuție. Editura nu poate impune o politică de discount, aceasta ține fix de dorința libăriei. Librăriile cer (și primesc) discounturi de până la 60% din prețul de copertă al cărții. Adică, dacă de exemplu, cartea costă 40 de lei, editura va primi pentru fiecare carte vândută de librăria X, 16 lei. Librăria are deci o marjă de 24 de lei pe care poate fie să îi bage în buzunar, dacă vinde cartea la preț întreg, fie să îi ofere discount cumpărătorului, ca să vândă cât mai mult, fie să ofere un discount de 14 lei, de exemplu, sâ vândă cartea cu 26 de lei, iar 10 lei în bagă în buzunar (așa procedează majoritatea).

În cazul cărților pentru copii, la etapele de mai sus se adaugă și ilustrarea cărții, care poate dura și o jumătate de an.

Cartea vine de la tipar și este livrată în depozite (avem costuri de transport, de depozitare, angajați care coordonează stocurile).

Așadar, din cei 16 lei care revin editurii pentru fiecare carte de 40 de lei (preț de copertă), editura trebuie să plătească:
– autorul (care are undeva între 8 și 15% din prețul cărții fără TVA, prețul de copertă, 40 de lei, sau cel net, de vânzare efectivă, adică 16 lei, în funcție de cum a negociat)
– ilustratorul (pentru o carte de copii, vorbim de câteva sute sau mii de euro, în funcție de complexitatea desenului și de experiența desenatorului)
– angajații (editor, corector, DTP-ist, vânzări, șoferi, promovare)
– tiparul
– transportul
– depozitul
– alte cheltuieli de business (taxa de timbru literar care merge către Uniunea scriitorilor, chirie sediu, impozite, taxe etc).

Pentru ca editurile să fie businessuri profitabile și să ne aducă tot mai multe cărți, ar trebui să vândă multe mii de exemplare din fiecare titlu, iar asta nu se întâmplă decât în situații excepționale, majoritatea autorilor români vând câteva sute de exemplare.

Autorii se zbat să-și promoveze cărțile cum pot mai bine, editurile fac ce pot cu resursele lor limitate, oamenii refuză să dea mulți bani pe cărți și caută reduceri uriașe, care nu susțin piața de carte, dimpotrivă. Ne zbatem într-un cerc vicios din care rezultă totuși și câteva părți bune: mai mulți oameni citesc, tot mai mulți autori români noi scot cărți (nu e locul meu să decid dacă-s bune sau slabe, dacă lumea le cumpără și le recomandă mai departe și caută volumele următoare, înseamnă că ele împlinesc o nevoie și asta e grozav, cărțile încetează să mai fie inutile), editurile încep să se obișnuiască cu autori români (pentru orice editură e mult mai simplu să scoată traduceri, pentru care plătesc o singură dată o licență, apoi vând cât pot și încasează cât pot, autorul trebuie promovat, trebuie să i se raporteze vânzări și să i se plătească drepturi de autor din fiecare carte vândută).

Un alt aspect care mă supără este lipsa de transparentă a editurilor în general și lipsa unui organism de control care să analizeze și să transmită către public informații legate de vânzarea cărților. Habar n-am ce înseamnă un best seller în România, nimeni nu știe, pentru că fiecare editură își ține secrete cifrele, uneori inclusiv față de autori. Librăriile mai publică topuri uneori, topuri automate generate de vânzări, despre care aud că de fapt n-ar fi așa automate și că librăriile pun acolo ce vor să vândă, nu ce se vinde bine.

În fine, am scris mult, am vrut să pun la un loc lucrurile pe care le-am aflat în ultimul an și jumătate, de când iată, am devenit autor de carte român, și m-am lovit de toate cele de mai sus, deși cărțile mele se vând foarte bine. Muncesc mult pentru fiecare carte a mea, scriu zi și noapte de mai bine de zece ani, lucrez strâns cu editorii, ilustratorii, echipa de vânzări și comunicare, fac lansări (majoritatea și pe banii mei), alerg prin toată țara tot anul ca să vorbesc lumii despre cărțile mele.

Vă mulțumesc și vă rog să dați o șansă cărților, chiar și celor care nu sunt reduse 50% sau mai mult. 🙂

 

Credit foto preview: Florina Russu

Pin It

117 Comments

  • Diana L. spune:

    Eu cred ca de fapt problema majora și grava este ca nu se citeste carte și acesta e motivul pentru care nici nu se vinde. Beletristica si ficțiune se citesc foarte puțin, mai au ceva interes cărțile de specialitate, de dezvoltare peron ăla și …cam atât. Comunicarea și textul digitale sunt mult mai puternice. Acum e important sa fii informat, în general, nu sa fii emoționat, sa vezi iar
    nu sa visezi. E complicat sa ceri oamenilor sa mai cumpere cărți când exista divertisment facil, joburi de 11 ore cu tot cu transport, o vanzoleala fără sfârșit către și de undeva.

    • Diana L. spune:

      Am uitat sa adaug ca îmi place sa citesc. Cărți. Nu am cumparat cărțile tale dedicate adulților pentru ca am citit in diverse pareri care le este subiectul, am ascultat si ce ai spus tu despre carti, și deocamdată, nu mă atrag. Iar autorii romani nu foarte cunoscuti mai trebuie sa se lupte și cu o prejudecata: scriitura străinilor e mai interesanta și mai buna.

  • Eliza spune:

    Ma bucur mult ca ai atins subiectul acesta. Eu sunt mare fan carti. Din pacate pentru scriitori, nu sunt fan carti printate. Prefer kindle e-reader dintr-un motiv lesne de inteles si anume pentru ca imi place sa stiu ca nu au murit copaci si nu s-au consumat tone de apa pentru cele 5 carti pe care le citesc eu intr-o luna-doua. Mi se pare minunat ca lumea citeste, fara sa conteze daca format fizis sau electronic si nu as vrea sa oblig pe nimeni sa adere la convingerile mele.
    Este trist ca oamenii s-au obisnuit sa plateasca un pret de nimic pentru multa munca, dar sper si eu ca asta sa se schimbe in viitor.

    As vrea totusi sa fac o completare si sa spun ca munca unui editor mi se pare vitala in procesul unei carti de la autor pana la tipar si ca din pacate in cazul cartilor straine, etapa aceasta pare sa fie cu desavarsire absenta in cazul unor edituri. Dupa ce vine de la tradus, cartea nu mai este verificata de un editor, ci trimisa direct la printare ceea ce diminueaza considerabil calitatea manuscrisului. De aceea as vrea sa rog pe toti cei care citesc comentariul, sa aleaga cu grija editura de la care cumpara cartea si sa dea cei 15-20 de lei in plus pentru calitate.

    • Printesa Urbana spune:

      ai mare dreptate cu importanta editorului inclusiv la cartile traduse! asa este!

      • Eliza spune:

        Am uitat sa mentionez ca imi cumpar si carti electronice! Inca nu am cumparat una de-a ta pentru mine inca (doar cadou pentru altcineva), dar va veni si momentul asta. Recunosc ca am mai si furat. Avantajul meu este ca foarte multe carti se gasesc pe https://archive.org/ si pe http://www.gutenberg.org/ pentru ca au iesit de sub drepturile de autor. Sunt bune numai daca iti plac cartile mai vechi.

    • Sorina B spune:

      Orice aparat modern se produce folosind resurse. Are componente metalice extrase prin minerit, asta implicand si tone de apa si taieri de copaci. Chiar daca nu iti iei un kindle nou anual, tot are un impact ecologic mare. Asa ca ideea ca e mai eco in format electronic nu se sustine.

      • Eliza spune:

        Am un kindle the aproape 5 ani si pana acum fara sa exagerez cred ca am trecut de suta de carti citite cu el in total (as indrazni sa zic si mai mult, daca seriile se considera mai multe carti). Plus cursuri de facultate pe care nu le-am mai printat. Este si mult mai comod de carat, pot avea mai multe carti cu mine in orice moment si ador lucrul asta. Eu tind sa cred ca totusi am salvat ceva, mai mult decat daca as fi cumparat toate acele carti. Poate sunt naiva, dar in mod clar imi face viata mai frumoasa. Dar in mod sigur nu judec pe cei care cumpara carti. Si mie mie se pare ca eu farmecul lor aparte, senzatia paginilor pe care le intorci, mirosul usor intepator al tusului si hartiei, netezimea filelor, misterul intreg ascuns de coperti, ador toate aceste mici minuni la fel de mult ca orice cititor impatimit.

        • Luiza spune:

          sper ca ai cumparat cartile alea electronice pe care le ai in kindle. nu de alta, dar furatul cartilor de pe net este o infractiune. e ca si cum ai merge in librarie si ti-ai baga o carte sub bluza. eu sper ca nu recunosti aici in plen ca piratezi carti 🙂 doar sper

          • Robo spune:

            :-))
            Eu am vrut sa-mi iau kindle dar am renuntat pt ca mi s-au parut cam scumpe cartile, adica practic nu e mare diferenta fata de cartile in format hartie asa ca prefer sa le iau pe hartie.

            100 de carti cat a spus Eliza inseamna cam 1000 de euro zic eu, poate si mai mult.

    • IleanaD spune:

      Buna! Si eu sunt mare fan al cartilor in format electronic….pe care le cumpar, ceva mai ieftin totusi. In afara de diminuarea copacilor taiati, mie mi se pare ca cel mai mare avantaj al kindle-ului este faptul ca iti permite sa citesti carti foarte groase si grele intr-un mod foarte comod. Eu asa l-am citi pe Stephen King sau pe George R. R. Martin – carti care altfel nu ar fi avut loc in metrou sau … 🙂 Iar atunci cand dimineata in drum spre job termin o carte, seara o incep pe urmatoarea care este disponibila pe kindle. Inainte ramaneam uneori fara resurse!

  • vio spune:

    Practic, tu primesti in cel mai bun caz 2-3 lei pt o carte vanduta, restul mergand la editura, tipografie si librarii. Si atunci de ce sa platesc 40 de lei pt o carte, eventual inca 10-15 lei transport? Nu ar fi mai simplu sa scurtam acest lant de intermediari, care nu produc nimic util si traiesc doar din munca autorului, promovand si vanzand in principal cartile in format electronic?
    N-ar fi mai bine sa vinzi direct cartea in format electronic, cu 3 euro, din care sa 2 sa ajunga la tine?

    • Robo spune:

      nu ar fi mai simplu, ar fi mai complicat.
      daca ar fi mai simplu, am cumpara majoritatea produselor direct de la producator (poarta fabricii), si ma refer aici la orice, inclusiv la alimente.

      te asigur ca un om care munceste la o editura sau la o librarie s-ar simti jignit de propozitia „acest lant de intermediari, care nu produc nimic util si traiesc doar din munca autorului”.
      nu numai pentru ca el nu se vede ca un intermediar care nu face nimic util, el se vede, pe buna dreptate, ca un om care munceste, ci pentru ca rolul unei edituri si al unei librarii e foarte important – ii permite autorului sa faca lucrul la care se pricepe cel mai bine, adica sa scrie. Daca autorul s-ar apuca si de editare si de vanzare si de altele, lucrurile vor merge prost.

      PS Nu cred ca cartea pe hartie va disparea in curand. Pentru unii oameni, cum sunt si eu, cartea e important sa fie carte.

  • Alina spune:

    Sunt in totalitate de acord cu tine, dar cred ca trebuie sa avem in vedere si situatia financiara a romanilor. Daca la Bucuresti si in marile orase oamenii au cat de cat salarii rezonabile, in restul tarii situatia e mult mai proasta. De aici si interesul de a cumpara carti la pret redus, unii oameni poate ca nu isi permit altfel.

    Daca faci un calcul rapid iti dai sema ca pretul unei carti e destul de mare comparativ cu salarille. Pentru un salariu mediu de 2000 RON, pretul unei carti de 45 RON e mare, eu cred ca asta e problema de fond, situatia financiara proasta a majoritatii romanilor pentru ca daca stai sa te gandesti, pe langa rata sau chiria la apartament, mancare, haine, medicamente, doctori, cumpararea unei carti este un mic lux – cel putin pentru o anumita categorie – parerea mea.

    • paula spune:

      da, cam asa este…si la mine cartile dorite stau pe wish-list cateva luni pana reusesc sa „rup” bani sa mi le iau…

    • Cris spune:

      Da, exact la asta m-am gandit si eu. Sunt in totalitate de acord cu ce scrie Ioana dar, ca sa dau un exemplu personal, eu am inceput sa cumpar carti in ultimii 2 ani (am 30 de ani). In afara de cartile pt facultate si cateva exceptii nu mi-am permis sa cumpar carti foarte mult timp. Sunt o persoana care citeste 2-3 carti pe luna si citieam pe un ebook reader carti luate de pe net. Din pacate este realitatea pentru foarte multi dintre noi.

  • Mia spune:

    Cu toata admiratia, sincera, pentru multe din lucrurile pe care le faci, pentru multe dintre textele tale, pentru succesul blogului, pentru copiii tai minunati, exista in textul asta o bucata de fraza care nu-ti face onoare: „cei care vând mai mult sunt luați la mișto de critici literari în texte complicate pe care mă îndoiesc că le citește cineva”. Esti un om inteligent, nu cred ca nu realizezi ca exista multe categorii de scriitura pe piata. In general, succesul de vanzari se asociaza cu scriitura facila. Sigur, cartile motivationale, romanele care se citesc intr-o dup-amiaza, cartile de parenting, gardening, plumbing etc. au rolul lor si e absolut admirabil ca oamenii citesc si asta, e o binevenita intoarcere la lectura, insa literatura adevarata nu se scrie intr-o luna. E snob, sigur, sa faci misto de Binder sau Coehlo, tocmai de aceea, critica de intampinare adevarata, aia care semnaleaza ce e demn de luat in seama sau nu, ce are sanse sa ramana, sa devina literatura canonica sau sa dispara prin depozite, ignora, de obicei, cartea de consum. Ma indoiesc ca autobiografia Mihaelei Radulescu o sa se studieze in liceu (desi, dupa cum arata lumea noastra, mai stii?) sau ceva care nu e dospit cu anii, hranit de lecturi asidue, multa indoiala, talent cu carul, vocatie literara autentica va castiga vreodata un premiu literar incontestabil. E diferenta dintre fast si slow food: prima e comfort food, te satisface pe moment si, decat sa mori de foame, e ok, cea de-a doua, insa, presupune mult efort si multa zbatere, intelectuala, de efort si de resurse. Sigur, putini sunt cei care citesc cronica de intampinare, dar la fel de putini sunt cei care citesc literatura adevarata. Si daca au facut-o candva, si peste ei mai vine viata, copiii, creditele la banci etc. Dar sa spui ca te indoiesti ca cineva citeste recenzii literare, e, cel putin, nepotrivit.

    • Cristina spune:

      Subscriu comentariului Miei, cunosc destui oameni care se documenteaza temeinic inainte de a cumpara o carte. Scopul unei carti este de a fi citita, de a circula, nu de a fi neparat colectionata. Uneori deschizi cartea in librarie si te captiveaza, alteori citesti recenzii sau parerile altor cititori. Zona de chick lit nu este oricum amenintata de critici, pentru ca de cele mai multe ori are ca scop a relaxa si poate a binedispune, nu a schimba lumea. 🙂

    • Diana L. spune:

      Și eu subscriu acestui comentariu, al Miei. Eu nu dau bani pe cărți facile, în primul rand pentru ca nu mi se pare corect sa cheltuiesc banii oricum insuficienți, și în plus știu ca peste, sa zicem, 2 ani, nu voi dori sa recitesc o astfel de carte. Prefer sa „vanez” câteva luni un Murakami, care oricum nu va avea o reducere de 60%, sau o Allende, și sa știu din recenzii diferite, ca sunt cărți exceptionale, pentru preferințele mele, desigur. Înțeleg perfect ca este munca multa în spatele oricărei cărți, dar, poate tocmai de aceea, cumpăr doar cărțile pe care mi le doresc tare și le voi reciti în timp.

    • Carmen T spune:

      Excelent punctat Mia

  • maddy spune:

    legat de reduceri, m`a suparat pe Nemira. inainte de a fi lansat atlasul ilustrat din universul Game of Thrones, un volum cartonat, full color, cu harti, multa grafica, etc, s`a introdus optiunea de precomanda. perfect, am facut precomanda, am platit cartea la pret intreg, 120 lei. am primit`o prin curier la 2 zile dupa lansare (120 lei + 18 lei transport). la nici o saptamana dupa, anunt Nemira: super reduceri, cumparati cartea cu 70-80lei (nu mai tin minte cat exact) si transport gratuit prin curier. m`am simtit ca si cum si`au batut joc de mine! cu ce am fost eu rasplatita ca am platit din avans pretul intreg cand nici la o saptamana ei l`au redus. nu mi s`a parut corect, le`am scris si nu am primit nici un raspuns dar nici nu mai cumpar carti de la Nemira.
    deci da, in unele cazuri reducerile nu sunt chiar cinstite fata de alti cumparatori si nici nu ajuta editura, pe mine m`au pierdut.

    • maddy spune:

      o completare…
      un moment foarte bun pentru lectura in Romania a fost momentul in care ziarele au inceput sa vina insotite cu carti la 10 lei. cred ca multa lume care pana atunci nu citea fie ca nu isi permitea sa cumpere carti, fie ca nu primea carti mura-n gura, fie impulsionata de altii care citeau cartile respective si vorbeau despre ele, atunci lumea a inceput sa citeasca si asta s`a vazut si pe strada, in parcuri sau in mijloacele de transport.
      cu ocazia asta eu am descoperit literatura politista nordica si dupa ce am citit toate cartile care au venit cu Gazeta Sporturilor (pe unele le`am gasit in librarii online si cu 3 lei), am inceput sa urmaresc autorii (Camilla Lackberg de ex.) si am inceput sa iau carti la pret intreg (45-50 lei) pentru ca mi s`a deschis apetitul pentru acest gen si am vrut sa citesc acum, nu peste o luna sau 3 luni sau cand ar fi aparut reduse.
      in concluzie, cat esti dispus sa dai acum pe o carte tine de cat de mult iti doresti sa citesti si cat de mult iti place autorul. am dat pe carti hardcover de Stephen King si 18-20 de Euro. daca maine George RR Martin ar scoate cartea a 6-a si as avea de ales intre ea si o pareche de pantofi, as alege cartea.
      ai spus ca unii vin la lansarile tale si nu cumpara nimic. poate vorbesc despre tine si cartile tale in familie si le cumpara peste 1-2 sapt cand le intra salariul, poate le arata si altora si le cumpara si ei la randul lor, nu cred ca un om vine la o lansare de carte numai pentru prajituri gratis. poate are interes dar il manifesta un pic mai tarziu si tot e un castig pentru toata lumea.

    • Rox spune:

      Maddy, foarte probabil pentru ei e foarte ok sa vanda volumul la 70-80 de lei si au nascocit treaba cu precomanda la ditamai pretul ca sa obtina un profit suplimentar pe o perioada foarte scurta de timp bazandu-se pe fanii nerabdatori. Parerea mea e ca e o falsa reducere, as zice ca mai degraba a fost un suprapret cel de precomanda. Daca ar fi fost niste oameni cu viziune, ar fi oferit un bonus pentru cei care fac precomanda (un obiect personalizat din aceeasi gama sau ceva), sa simti ca ai un avantaj ca fan adevarat. Te inteleg ca te-ai simtit aiurea.

      In alta ordine de idei, asa am descoperit si eu romanele politiste nordice. Inca mai am o multime in asteptare in biblioteca 🙂 Am cautat si eu alte carti de-ale Camillei Lackberg, dar inca nu le-am luat, sunt in wishlist.

      • maddy spune:

        Rox: hopaaa ce noroc ca mi`ai raspuns…citind comentariul tau am zis sa vad daca a mai scris ceva nou Camilla Lackberg si vad ca da! roman nou din seria Fjällbacka si anume Imblanzitorul de Lei! ce bine, sa o il si comand chiar acum! 😀
        probabil stii si de Arnaldur Indriðason si Yrsa Sigurðardóttir, amandoi autori islandezi, daca nu, iti recomand sa ii citesti, ei m`au facut sa vreau sa aflu cat mai multe despre Islanda, loc care mi se pare absolut fascinant.
        luna trecuta am descoperit un nou autor islandez, Ragnar Jonasson, are o serie politista cu personajul Ari Thor care e destul de simpatic. am avut un fangirl moment cand am postat pe instagram coperta cartii si autorul mi`a dat like! prima carte din serie e Snow Blind, mai urmeaza 2 pe care evident le voi cumpara.

  • R.E. spune:

    Mie mi se pare nedreapta si chiar jignitoare afirmatia de la final, ca oamenii vin la lansarile tale doar pt prajituri…adica daca nu au de gand ca cumpere, mai bine sa stea acasa, ca nu bati un sfert de tara pt ei. Unii poate au deja cartea, altii nu-si permit, altii asteapta sa vada acolo daca sa cumpere sau nu, si decid ca nu, etc sunt destule motive pt care cineva vine la o lansare si nu ia cartea. Unii poate vin doar sa te vada/asculte, mai ales ca din ce vad pe aici in cazul tau nu sunt lansari in sensul strict. In alta ordine de idei, sunt partial de acord cu articolul, stiu ce inseamna munca de editare/publicare a unei carti si ce costuri implica, dar trebuie sa tii cont si de faptul ca unii oameni poate au salariu 1000 lei, nu 1000 de euro, si atunci o carte de 40 lei inseamna mult, mai ales pt cei care nu citesc o carte pe an, ci una pe saptamana. Si atunci au de ales, vaneaza reduceri sau nu mai citesc. Si cred ca e bine ca aleg prima varianta, iar asta cu siguranta nu inseamna ca nu apreciaza munca celor implicati in publicarea cartii. Sau ma rog, poate se considera ca doar cei care isi permit carti la pret intreg merita sa le citeasca, si in cazul asta n-am ce sa mai comentez. De multe ori ai promovat oferte cu reduceri pentru cartile tale, la fel si topuri cu best seller de la diverse edituri, ceea ce e ok, fiecare autor vrea sa fie vandut, dar daca de fapt nu esti de acord cu reducerile, poate nu ar trebui sa le promovezi.

    • Printesa Urbana spune:

      Nu sunt de acord cu reduceri atat de mari, nu sunt de acord cu reduceri practicate din ziua de aparitie a cartii, consider ca acest sistem face rau produsului in general si in particular. Din pacate eu nu pot nici refuza reducerile, nu am acest drept in calitate de autor, nici nu le pot ignora, nu ma pot preface ca ele nu exista, dar uite, pot sa explic si cealalta parte a industriei, in speranta ca cei care isi permit vor plati pretul corect al unei carti.

      • Adriana spune:

        Distribuitorii – depozitele de carte, magazinele online – percep un procent situat intre 30 si 45% din pretul de vanzare al cartii. Adica autorul primeste 8-15% pentru ca a scris cartea (munca de creatie, experienta, responsabilitate), editorul o corecteaza, o tipareste pe cheltuiala proprie, o expediaza tot pe cheltuiala lui la distribuitori, iar acestia doar o livreaza unde este ceruta. Este incorect atat fata de autor (mai ales fata de el), cat si fata de editor (are munca si cheltuieli).

  • O mamica spune:

    Desi mi-a placut articolul tau si sunt de acord ca trebuie sa respectam munca tuturor, eu sunt una dintre persoanele care cumpara carti la reducere. Chiar si cartile tale am asteptat „sa le prind” la un pret mai bun si astfel am reusit sa cumpar 4 carti, nu doar 1 sau 2.
    Pentru orice produs care iese pe piata cineva munceste, si pentru o paine, si pentru o carte, si pentru un pantof de calitate. Si cu totii ne bucuram cand cumparam pantofi la reducere. 🙂
    Probabil ca daca as cumpara cartile la pret intreg as avea mai putin de jumatate din cate am acum.
    Apreciez munca ta si faptul ca te implicit si incerci sa schimbi ceva, sa ajuti, sa inveti.
    Dar fiecare isi getioneaza banii asa cum considera, astfel incat sa ii ajunga si de paine, si de carte, si de ce mai are nevoie.

    Eu cred (sper) ca reducerile se aplica din profitul comerciantului, si sper ca pentru o carte vanduta la pret redus autorul nu primeste mai putin, ci libraria/comerciantul face un profit mai mic.

    Iti respect parerea, este foarte bine documentat articolul, dar ca sa le pot asigura copiiilor si scoala, si haine si teatru si mancare buna si jucarii si multe alte lucruri printre care si carti, incerc sa cumpar orice produs la cel mai bun pret existent pe piata la un moment dat sau sa astept ocazia potrivita.
    Astfel achizitionez si haine in avans pentru copii si multe alte produse.

    Poate daca banii nu ar fi atat de calculati lucrurile ar sta altfel.

    • Andreea spune:

      Subscriu! Si eu fac la fel, nu din lipsa de respect pentru munca autorului, ci din nevoia de a optimiza finantele familiei. Sincer, nu mi se pare ok acest articol Printesa Urbana, iti inteleg motivele, dar cand e vorba de un argument e bine sa consideri ambele parti.

      Tot o mamica

      • Ina spune:

        Ioi, azi ma mananca limba de dimineata.
        * Sincer, nu mi se pare ok acest articol Printesa Urbana, iti inteleg motivele,dar cand e vorba de un argument e bine sa consideri ambele parti *
        Sa mor eu daca am priceput ceva. E ceata mare in capul meu acum, dar chiar nu am inteles postarea ta, Andreea.. No offence.
        Eu am priceput ce a spus * o mamica*.Dar tu m-ai confuzat de tot.Ma duc sa-mi fac o cafea, poate oi inteleg dupa.

    • Adina spune:

      Un raspuns minunat. De acord cu el in totalitate. Da, suntem nevoiti sa facem adevarate inginerii financiare ca sa incapa si cartea in buget. Mi se pare mie sau nu se pune in articol accentul suficient pe stilul neortodox al librariilor virtuale care aleg sa faca mari profituri pe spatele autorilor si al editurilor, fara ca ele sa piarda prea mult? Ca o problema e si acolo, nu doar la bugetul meu lesinat in care incap greu carti luate la pret intreg.

  • Ela T. spune:

    In cazul meu, cumparatul cartilor e boala. De 2-3 ori pe saptamana vin colete cu carti, copiii mei.ma vad citind si foarte des se joaca „de-a biblioteca”…Am avut toata viata mea la dispozitie toate cartile de care am avut nevoie, Acasa. La un moment dat, biblioteca familiei numara peste 2000 de carti (am.stat odata Acasa, bolnava, si le-am.numarat)… Copiii mei iubesc cartile, le-am insuflat dragostea pentru lectura…Cartile sunt adevarate comori!

    • Cristina spune:

      Eu am cumparat des carti de pe Elefant.ro, din cauza faptului ca nu imi plac centrele comerciale si nu vreau sa particip la plata chiriilor aberante a librariilor. Logica mea a fost ca au costuri operationale mai scazute decat o librarie cu sediu fizic. Cu toate acestea, este placut sa te plimbi printre rafturile de carti si sa simti mirosul hartiei si al cernelii in timp ce le rasfoiesti. Din pacate, preturile cartilor este foarte diferit de la o librarie la alta si te fac sa te simti pacalit daca platesti dublu pentru acelasi produs. De unde am putea noi, cititorii, sa achizitionam carti, astfel incat sa ajunga o parte mai mare din bani la autorul acestora?

  • Și eu sunt fan cărți pe hârtie.
    Legat de reduceri , marile reduceri despre care se face atâta vâlvă, uneori e o apă de ploaie. Se scumpesc înainte, ca apoi să le reducă cu 50%.Și nici măcar nu e aplicată corect reducerea, adică la jumate.De genul elefant.ro.

    • Printesa Urbana spune:

      Pretul de coperta al unei carti este unic si e stabilit de editura, librariile nu pot mari acest pret.

  • Felicita spune:

    Pe mine fraza aceasta ma pune pe ganduri: „Adică, dacă de exemplu, cartea costă 40 de lei, editura va primi pentru fiecare carte vândută de librăria X, 16 lei. Librăria are deci o marjă de 24 de lei pe care poate fie să îi bage în buzunar, dacă vinde cartea la preț întreg, fie să îi ofere discount cumpărătorului, ca să vândă cât mai mult, fie să ofere un discount de 14 lei, de exemplu, sâ vândă cartea cu 26 de lei, iar 10 lei în bagă în buzunar (așa procedează majoritatea).”

    Din ce ai scris aici reiese clar ca valoarea de 40 de lei este mare doar din cauza librariei. Daca libraria nu ar pune mult peste 100% adaos am putea cumpara cartea la un pret rezonabil. Reducerea de pret nu este din banii autorului/editurii/graficii etc ci din adaosul pe care il pune vanzatorul. Atunci nu inteleg unde este supararea, libraria baga mai putini bani in buzunar si nu reduce cu nimic banii care se duc catre autor/editura.grafica.

    • Printesa Urbana spune:

      In conditiile actuale, in care editura ofera discount atat de mare librariilor, activitatea editurilor este profitabila doar daca vinde volume foarte mari, ceea ce din pacate se intampla in cazuri rare. Unele librarii cer discount mai mic, abia de aici editura isi acopera costurile pentru cartile care nu se vand. Multe edituri abia se descurca de la o luna la alta. Unele se si inchid.

      • Diana spune:

        Exact. S-a ajuns ca lanțurile mari de retaileri să „facă jocurile”, iar cei care vând să câștige mai mult decât cei care produc. Ceea ce e puțin trist…

  • miriam spune:

    cu toata sinceritatea si furia pe care o s-o declansez, vreau sa-ti spun ca eu sunt o citittoare care cumpara carti multe doar la reduceri. de ce? simplu: cumpar mult si n-am asa de multi bani, cresc 2 copii si nu ma intereseaza cat ii revine autorului, editurii, redactorilor, etc. ma intereseaza sa citesc cat mai mult, de calitate si sa pot imprumuta si prietenelor mele aceste carti. de ce-as cumpara la pret intreg o carte??? tu nu iei haine sau mancare la reducere din hypermarket? plus ca mi-aduc aminte ca-ti promovezi cartile pe acest blog si ne spuneai ca le vinzi aici cu reducere!!! ntssss, suntem putin ipocrita, nu crezi? in plus, nu esti o scriitoare consacrata, esti doar la inceput de drum si trebuie sa faci proba timpului si a calitatii. as cumpara o carte la pret intreg doar daca mi-o doresc cu mare disperare si daca merita fiecare banutz. asa ca Ioana , articolul tau mi se pare deplasat. noi, muritoarii de rand, crestem copii, ii ducem la scoli (*care nu sunt gratuite), mancam, ne imbracam cum putem si nu calculam cati bani meriti tu pe cartile tale. 🙁

    • Printesa Urbana spune:

      Articolul acesta nu e despre cartile mele, este despre TOATE cartile. Daca toti cei care citesc carti le-ar lua gratis de pe net, pentru ca, asa ca si tine, nu-i intereseaza cat castiga autorul, editura, whatever, nu ii intereseaza decat propria placere si propriul buzunar, in cativa ani nu ar mai exista carti. Ori tu spui ca te bucuri de ele… N-ai vrea sa te bucuri de ele si peste 20 de ani?

      • diana spune:

        in mod sigur ma voi bucura de cartile de calitate! pana una alta, cred ca vorbesti urat despre cititori (in general) si n-ai raspuns la ce te-am intrebat. te joci cu cuvintele si divaghezi usor. te iei deja prea in serios, ai devenit ipocrit-increzuta si nu mai ai empatie pentru oamenii care castiga mai putini bani. pffffff, si mai dai lectii de parenting…caracterul tau lasa de dorit.

        • Dana eu spune:

          Pfffff, printesa nu da lectii de parenting, doar isi povesteste experientele. Daca ti se pare ceva interesant retii, daca nu, nu. Simplu.
          Vrei sa afli ce cred despre caracterul tau? Mai bine nu.

      • miriam spune:

        in plus, eu nu iau carti de pe net. niciodata!!! de unde ai tras concluzia asta??? eu cumpar, si repet , cumpar de la reduceri pentru ca asa imi permit. cumpar carti de 2-3 ori pe luna, carti pe care le citesc. copiii mei citesc foarte mult. asa ca lasa mutrisoarele de fecioara neinteleasa si dovedeste putin respect fata de cititori. culmea e ca eu ti-am cumparat 2 carti, iar acum chiar imi pare rau. le-am cumparat la promotie si vad ca degeaba, era bine probabil doar daca le luam la pret intreg. sa fim seriosi….

        • Printesa Urbana spune:

          Tonul tau e foarte nepotrivit, insisti sa ma jignesti, comentezi cu mai multe nume la acelasi articol, ca sa para ca sunteti mai multe… Te rog sa nu te superi daca n-o sa-ti mai raspund, cred ca ne pierdem amandoua timpul. Numai bine!

        • Mama de baiat spune:

          Ce rost are raspunsul acesta plin de naduf??? Daca nu suntem de acord cu parerea unei persoane, de ce nu reusim sa ne aducem argumentele prin care sa le aratam ca poate gresesc si sa pastram tonul normal al discutiei?
          Cred ca atat timp cat ne place ca copiii nostri citesc carti ar trebui sa ne gandim ca acele carti sunt scrise de niste oameni care au exact aceleasi cheltuieli in viata de zi cu zi ca cele enumerate in raspunsurile precedente. OK, avem posibilitatea sa nu mai cumparam, ca deh, nu ne pasa de autor, dar daca el va trebui sa-si gaseasca alta sursa de venit…cine va mai scrie carti? Si ma refer la cartile care ne plac sau care ne trezesc interesul.

    • Vasnischi spune:

      Corect!

  • Moldoveanca spune:

    Absolut de acord! Singura chestie la care as putea sa te contrazic e treaba cu „Orice lectură îți deschide o lume” pentru ca, pur si simplu, nu e adevarat. E ca si cum ai spune ca orice bucata de hartie are potential maxim pentru ca pe ea poate fi scrisa in viitor o capodopera. Problema e ca cu unele bucati de hartie ne stergem la fund iar pe altele le punem inramate pe perete.

    Acum astept cu interes un articol despre sclavia moderna, despre oamenii care lucreaza 12 ore pe zi, de la varste foarte mici, pe salarii de nimic si in mediu cu toxicitate maxima ca sa ne produca noua bluzitele si fustitele H&M pe care le punem pe noi la fiecare noua lansare de carte. Ca na, daca tot facem apologia muncii, macar sa nu fim ipocriti, sa apreciem toata munca la adevarata ei valoare, nu numai ce muncim noi, nu?

    (vorbesc din perspectiva unui creator de continut a carui munca este piratata si cumparata la reduceri)

    • Printesa Urbana spune:

      Sigur, ai perfecta dreptate, fenomenul se regaseste in multe alte domenii si trebuie sanctionat peste tot. Eu am scris despre carte pentru ca in acest domeniu cunosc cat de cat bucataria interna si-mi pot argumenta pledoaria.

  • Of spune:

    Ai descarcat vreodata/ descarci filmele pe care le vezi de pe torenti?

    • Printesa Urbana spune:

      Sa stii ca nu descarc filme, nu. Nu am timp sa ma uit la ele, iar daca am, ma duc la cinema, cam o data pe luna.
      Era o vreme cand faceam asta, dar pe atunci nu intelegeam prea bine cum stau lucrurile.

  • mira 2 spune:

    Mi se pare un articol binevenit, mai puţin partea de la sfârşit unde spui că unii oameni vin la lansări pentru numai pentru degustatul prăjiturilor. Adică probabil că este adevărat, dar sună un pic jignitor.

    Da, e bine că ai vorbit şi despre cum se vede problema din partea cealaltă.

    • Printesa Urbana spune:

      sunt si unii oameni care vin doar pentru asta, stiu sigur, pentru ca pe unii i-am intrebat si ei mi-au spus. 🙂 Ca nu stiu nimic despre carte, despre autor sau despre organizator, au venit pentru ca au auzit ca e un eveniment gratuit si au vrut sa vada daca primesc si ei ceva. Nu exagerez, chiar asa au zis. Nu vad de ce asta e jignitor pentru cineva, adica cei despre care e vorba sigur nu s-ar simti jigniti, sigur nu considera ca au facut ceva rau, iar ceilalti chiar n-au nici un motiv real sa se simta jigniti, de ce te-ai simti jingit pentru ca cineva vine la o lansare doar pentru ca un eveniment gratis cu fursecuri?

      • mira 2 spune:

        Ei, când pui problema așa, sună întradevăr altfel 🙂 .

        Iar cu restul articolului repet, sunt de acord, pentru că şi în domeniul în care lucrez toată lumea ne înjură pentru că „e scump” fără ca măcar să intuiască câte cheltuieli şi resurse stau în spatele muncii noastre.

  • Luana spune:

    Am vazut pe acest blog zeci de campanii publicitare la o varietate de produse pentru care promovai reduceri, ba chiar erau legate de coduri promotionale pe care le ofereai pe blog. Cand sunt produse in care altii investesc munca, bani, timp, emotie e ok, sa intelegem, dar cand se intampla sa fie munca, banii, emotia si timpul tau, ei bine, atunci sa se plateasca pretul intreg, eventual sa se trimita si o nota de multumiri. Remarcile cu criticii literari care fac misto de autorii romani de succes si cu oamenii care vin la lansari doar pentru prajiturile gratis sunt absolut dezonorante.

    • Printesa Urbana spune:

      Stai putin, nu am spus ca reducerile nu sunt bune, dimpotriva, e normal sa existe reduceri. Reducerile exagerate insa, afisate chiar din prima zi in care iese un produs pe piata, acestea sunt periculoase, pentru ca devalorizeaza produsul din start.

      • maddy spune:

        ce am patit eu cu atlasul O lume de gheata si foc de RR Martin ilustreaza perfect ce a zis ioana si anume devalorizarea produsului din start.

        • Ioana Dana spune:

          Am pățit și eu așa cu cele mai noi apariții din seria legată de Harry Potter. Le-am achiziționat cu 120 lei, cu precomandă și telefoane date și după câteva zile au apărut la nici jumătate de preț Nu-mi pare rău pentru că am achiziționat cărți mult mai scumpe dar te încearcă un sentiment de ciudă, totuși și te simți luat de fraier. În ceea ce privește reducerile, trebuie să recunosc faptul că și eu urmăresc anumite titluri dar dacă am nevoie de ceva, prețul nu mai contează. E foarte complicată piața de carte dar poate și mai complicate sunt dedesubturile.

          • maddy spune:

            un fan Harry Potter! salutari! chiar re-re-re-re…citesc seria HP si am ajuns la cartea a 6-a, periodic ma apuca nostalgia si citesc din nou cartile, sunt la fel de frumoase si palpitante la fiecare lectura. HP m`a prins din adolescenta, acum am 33 de ani si tot imi plac. 🙂

      • Moldoveanca spune:

        Ioana, daca produsul nu are valoare nu mai are cum sa-l mai devalorizeze o reducere. Nu tin minte sa-l fi vazut pe Murakami la reducere din prima zi. Treaba librariilor e sa vanda, si daca anticipa ca un scriitor nu va fi foarte cumparat vor recurge la tehnici de marketing ca sa scape de stoc. Simplu. Iar aici ma refer strict la valoarea literara – cu un atlas de genul celui pe care l-a cumparat Maddy nu stiu, nu ma pronunt.

  • Simona spune:

    Foarte adevarat, ca se vaneaza reduceri la orice,nu numai la carti. Dar trebuie avut in vedere si in cat timp un cititor produce acei 30-50-80lei la locul de munca. O familie remunerata cu salariul minim, cu o mica gospodarie, plus 1-2-3 copii, probabil se va gandi de doua ori inainte de a achizitiona o carte, fie ea uneori si la reducere. Motivul e simplu:trebuie satisfacute nevoile de baza, hrana, haine, utilitati,medic etc.

  • Angi spune:

    Sincer, pentru asta mi se pareau bune bibliotecile. Pe vremuri aveam una chiar in cartier, dar s-a inchis, presupun ca din lipsa de clienti…
    Pentru cineva care citeste in mod constant, este greu din punct de vedere financiar sa cumpere lunar prea multe carti la preturi de 40 de lei/buc. Plus ca fara o documentare in prealabil, risti ca te trezesti ca ai platit un pret mare pe o carte facila, pe care nu o vei mai reciti vreodata.
    Asa ca reducerile sunt binevenite 🙂

  • Maria spune:

    Printeso, iesi din universul de atotsuficienta pe care ti l-ai creat si despre care crezi ca e singurul real si corect, din toate lumile posibile. Am cumparat trei din cartile tale, ca sa vad cum e abordarea in fiecare gen literar, imi asum faptele, insa regret banii platiti… Miercuri, respiram e una din cartile cele mai slabe pe care le-am citit vreodata, iar Te iubesc, orice-ai face e oricum, numai educativa nu. Poate doar umoristica, pentru pensionari. Intre timp am reusit sa le si revand pe okazii, cu un sentiment de vina fata de cei care le-au cumparat.

    Numarul de carti produse (ca nu le-as putea spune altfel) pe banda rulanta, ca in fabrica de conserve de fasole cu ciolan, in scurt timp si la norma, nu denota nicidecum un geniu scriitoricesc tocmai descoperit, ci multa superficialitate, ceea ce reiese si din cartile scrise. Publicul… daca a fost mare la inceput, se imputineaza. Iar tu il ajuti, cu remarci de genul celei cu prajiturile si oamenii de la lansare.Nu e culme prea inalta, de pe care sa nu poti cadea cu zgomot, mai ales daca singura te cateri acolo. Greu ai intrat pe piata de carte, usor poti iesi… si asta nici macar din cauza altcuiva, decat a propriilor tale cuvinte. Scrise in carti sau pe blog.

  • Pata de culoare spune:

    Cu acest articol am inteles in mare cum stau lucrurile in acest domeniu si e limpede ca activitatea de a scrie se face doar din vocatie, din pasiune si nicidecum nu este un mijloc de imbogatire (bine, de imbogatire chiar nu ma asteptam) iar in acest context este de inteles apelul tau de a sustine cartea in general, cu atat mai mult cu cat apelul se adreseaza celor care isi si permit si nicidecum nu cred ca se doresc sacrificii mai ales cand este vorba de copii.
    Cine a avut disponibilitate de a intelege ce ai vrut sa spui nu cred ca s-a simtit nedreptatit.
    O zi frumoasă, faci o treaba minunata!

  • Pata de culoare spune:

    Sincer, am cumparat de curand o carte de copii care ne-a placut in mod deosebit de la calitatea cartonului, continut, grafica cu transport gratuit, ambalata frumos in cartonul verde-alt cost (de pe elefant se subintelege) la pretul de 8 lei redus de la 20. Aesta era pretul cand am cautat-o, nu am vanat-o. Si in acel moment ne-am pus un semn de intrebare eu si sotul meu cum e posibil ca acel pret sa se imparta numai in directiile care le-am enumerat mai sus fara sa iau in calcul si alte verigi pe care le-ai mentionat ca ar contribui.
    Fara falsa modestie m-am simtit putin vinovata atunci pentru ca am platit un pret derizoriu pentru o carte ce aduce si multa bucurie.
    Intr-adevar, autorul ar trebui sa aiba un control asupra acestor reduceri…

  • portocala spune:

    45 de lei pentru Romania pentru 50 de pagini de carte este enorm (avand in vedere care e salariul mediu). In Olanda costa cam tot atat o carte de copii si salariile sunt altele. Si oricum in Olanda cartile au pretul reglementat (in sensul ca nu poti cumpara mai ieftin de x euro; x depinde in general de genul cartii)

    Da, sunt multi oameni implicati care ar trebui sa traiasca din asta. Problema este insa ca oferta este foarte mare si ca in general lumea nu prea mai citeste. Si cititul nu este incurajat. Din nou dau expemplu Olanda: exista saptamana cartilor, saptamana de citit cu voce tare, saptamana cartilor de copii, exista zile in care poti calatori pe gratis in mijloacele de transport in comun avand o anumita carte, exista autori care sunt promovati la televizor la ore de maxima audienta, se fac materiale promotionale cu personajele din carti. Nu mai zic ca fiecare orasel are biblioteca, biblioteca in care se gasesc titluri super recente. Si binenteles copiii sub 18 ani au abonamentul gratuit.

    Problema autorilor nu e reprezentata de cartile piratate. Cui ii place o carte si-o va cumpara. Si probabil o va cumpara si altora. Eu mi-am cumparat inclusiv carti dupa ce le-am citit. Ca sa le am. Am si carti in limbi diferite. Am si carti care sunt atat in format fizic cat si ebook (ambele variante cumparate). In plus daca iti place un autor, ii cam cumperi cartile indiferent de ce e in ele. Cartile piratate pot ajuta doar sa eviti niste pacaleli. Pentru ca daca dau bani pe o carte care se dovedeste a fi o porcarie, nu ma mai ating de ceva scris de autorul ala nici daca imi trimite cartile acasa, pe gratis cu invitatie speciala. Chiar nu cred ca exista autori super citi si indragiti care mor de foame pentru ca lumea nu le cumpara cartile si le citeste din alte surse.
    Exista insa autori care au stiut sa profite maxim de un context favorabil si desi au scris niste mizerii de carti (cu absolut 0 valoare literara), s-au super imbogatit. Gen E.L. James care a si semi plagiat prima carte.

    Problema e pur si simplu ca lumea nu mai citeste.

  • Ina spune:

    Eu fac parte din infima categorie a celor care isi permit sa cumpere carti fara sa se uite la pret sau sa vaneze reducerile. Dar am tot mai putin timp. Asa ca poate îmi iau o carte pe luna pentru că stiu ca nu apuc sa citesc mai mult.
    As fi vrut sa te întreb daca stii cumva cum se fac planurile editoriale si cum convingi o editura sa publice o carte. Long story short, am vrut sa traduc niste carti dar nu am reusit sa conving pe nimeni, cu toate ca eu am atestat de traducător si experienta anterioară, cartile nu sunt niste anonime si obtinusem si finantarea costurilor de traducere de către o fundatie. Practic, ce determină editurile romanesti sa publice o carte (in acest caz traducere)? Costurile drepturilor de autor? Popularitatea autorului? Numărul exemplarelor vândute in toata lumea? Pentru tine, ca blogger si figura publica, a fost usor sa ii convingi sa iti publice prima carte sau a trebuit sa te multumesti cu foarte putini bani? Încerc sa îmi dau seama cum funcționează industria de carte la noi si de ce la noi nu se traduc volume traduse deja de multi ani in Ungaria, Slovacia samd.
    In alta ordine de idei, unele comentarii de mai sus mă fac sa ma infior. Chiar nu trebuie sa publici toate acuzatiile si frustrările, nu ai de dat socoteală nimănui.
    Numai bine.

  • Ioana spune:

    Eu sunt de acord cu tot ce ai scris, si o sa confirm si eu mai pe scurt: atunci cand iti permiti sa platesti pretul intreg pe creatia unui om, fa-o, nu astepta reducerea. Inca o data, atunci cand iti permiti. Pentru ca si eu am fost studenta care isi cumpara ceva de imbracat o data pe an si atunci daca se putea cu 10 lei. Si mi-a luat mult timp de activitate profesionala sa ajung la un nivel salarial care imi permite (1) sa fiu mai selectiva si (2) sa imi pun probleme de genul „cine si in ce conditii lucreaza sa imi faca mie bluza de 20 lei de la H&M?” Dar pana una alta, trebuia sa ma duc la munca imbracata decent si nu prea imi permiteam cine stie ce.
    Acum imi petrec o parte din timpul liber cu panza si ata si broderia manuala 🙂 inteleg mult mai bine ce inseamna munca de creatie, munca ne-automatizata, chiar daca nu o fac cu obiectivul unui profit. Asa ca inca o data, daca puteti din toate punctele de vedere sa sustineti creatia, nu ezitati.
    Acum paiele pe foc: trebuie ca unele comentatoare de mai sus sunt de putin timp pe acest blog, sau nu prea urmaresc postarile Ioanei de pe FB. Ati fi stiut ca ea promoveaza si creatori de haine, si le poarta creatiile pe la lansari. Si ca ne prezinta tot felul de antreprenori locali – daca tot vorbim de economii sustenabile. Asa ca nu vad ipocrizia din articolul asta, dimpotriva, vad in schimb multi oameni care s-au simtit lezati degeaba si care arunca in autor, in loc sa combata ideile. Nimic nou pe internet 🙂

  • Alina spune:

    Lucrez la o librarie de 13 ani, in libraria fizica intai si apoi si in cadrul celei online. Ce spui tu nu a fost asa dintotdeauna, acum cativa ani o reducere de 23% era ceva exceptional, ce se facea o data pe an si genera vanzari de necrezut. A aparut apoi pe piata o anumita librarie a carei scop credem noi ca nu este acelasi cu al nostru, care facem treaba asta de drag de carti si de aceasta munca frumoasa, ci strict ca afacere care probabil la un moment dat va fi vanduta si are nevoie de un super-portofoliu. De aici a pornit cercul vicios: ei au inceput sa vanda in pierdere, noi am incercat sa tinem pasul, editurile s-au complacut cumva pentru beneficiile pe termen scurt… Si o librarie online are cheltuieli foarte mari si si noi facem totul cu la fel de mult drag ca si editurile si supravietuim la fel de greu, nu iti imagina ca din acei „10 lei pe care libraria ii baga in buzunar” ne imbogatim. Din acei 10 lei sunt atatea cheltuieli de acoperit, de zici merci daca mai si ramai cu ceva. E pacat, eu iubesc cartile si ma doare sufletul, pe cuvant, cand vad ca o carte are acelasi pret ca o punga de chipsuri.

  • Alina spune:

    De asemenea, nu mi se pare deloc corecta comparatia intre pantofii la reducere si cartile la reducere. Nu le poti pune semn de egalitate, una e ca dintr-o carte vanduta cu 10 lei (pretul redus) sa imparti banii la o librarie, o editura, un autor si Statul Roman si alta e sa ai un produs care poate si la reducere e 100-200 lei, dintr-o industrie unde se practica adaos si de 1000%. Nu?

  • Rox spune:

    Sa le luam pe rand:
    „Poate vă gândiți că cineva se îmbogățește din prețul ăsta. Poate nu vreți ca cineva să se îmbogățească din prețul ăsta. ”
    – pe mine nu m-ar deranja sa se imbogateasca autorul si eventual ilustratorul / fotograful, dupa caz. Sunt ocupatii care necesita un talent si un dar aparte si deseori am senzatia ca ramurile acestea nu sunt rasplatite destul de bine dpdv financiar.

    „câtă vreme cartea aceasta e iubită de cine o citește, câtă vreme copilul revine la ea în fiecare seară, câtă vreme v-a oferit emoții vreme de câteva ore”
    – e diferenta foarte mare intre o carte pentru copii si una pentru adulti macar prin prisma faptului ca un copil o citeste si o rasfoieste de zeci de ori, uneori pe parcursul mai multor ani, deci cartea pentru copii merita fara discutii un pret „intreg” (cu atat mai mult cu cat contine si ilustratii) fata de o carte pe care adultul o citeste o data si gata. Cel putin eu una, in vreo 25+ de ani de citit, am gasit doua doua (!) pe care mi-am dorit sa le recitesc (de trei ori fiecare) si pentru care as da multi bani, ba chiar le-as face si o vitrina doar a lor 🙂 In rest pentru mine cartile sunt cam de unica folosinta, dar am mare grija de ele – nu le indoi, nu le murdaresc.

    „Pentru că cineva a investit o grămadă de timp, emoții și bani în cartea asta, și dacă zece mii de oameni o fură ca s-o citească gratis în loc să o plătească, autorul acela nu ar mai putea scrie, pentru că ar trebui să-și ia un job full time care să-i plătească facturile, iar editura ar da faliment și nu ar mai putea edita și produce cărți.”
    – cam toti marii autori ai lumii au avut alte joburi mai mult mai putin legate de scris pana cand au ajuns sa traiasca exclusiv din banii obtinuti din vanzarea cartilor si sa se lase de joburile respective. Iar editurile nu au un singur autor, au mai multi – unii se vand mai bine, altii mai slab, asta-i viata, nu sunt toti la fel de apreciati sau de buni. Iar scrisul de romane nu-l faci pentru bani, la comanda, ca un job full time de la 9 la 17; il faci daca ai idei, atata timp cat ai idei. Si da, daca ai multe si le scrii bine poti ajunge intr-un final sa traiesti doar din scris. (John Grisham, unul dintre preferatii mei e avocat de profesie, de unde si tema juridica a romanelor sale. Din cate stiu nu mai profeseaza, e doar scriitor, dar dupa anii de avocatura cred ca ramas cu destule idei de romane pentru tot restul vietii 🙂 Dan Brown e profesor de simbolistica la baza (surpriza!), dar nu cred ca mai preda.)

    Asta nu justifica piratarea cartilor, desigur. Dar in acelasi context, unde se plaseaza imprumutarea cartilor? Practic un om o plateste si o citesc 2, 3 sau 10 gratis. Nu ar mai trebui nici sa imprumutam carti? In holul hotelului la care am stat asta vara era o masa cu carti in diferite limbi pe care le puteau imprumuta turistii cat erau cazati acolo. Am „profitat” si eu de doua dintre ele. E gresit ca le-am citit, practic, gratis?

    „Noi ne-am obișnuit să luăm cărți doar la reducere. Nu cumpărăm nimic la preț întreg, cărțile la preț întreg se vând rar spre niciodată.”
    – nu doar carti, dar si haine imi cumpar de cele mai multe ori in perioadele de reduceri. Trebuie sa imi placa ceva extrem de mult ca sa dau pretul intreg, iar la haine problema e ca dupa cateva luni dispar, pe cand cartile le gasesti si anul urmator. Si slava cerului am destule in asteptare la citit pana se mai ieftineste inca una pe care o vreau. Nu tin mortis sa o citesc in primele luni de la lansare.

    „În speranța că vă veți gândi de două ori data viitoare când veți fi tentați să descărcați o carte gratuită sau să decideți că 35 de lei pentru o carte e prea mult și să n-o luați până nu e redusă la 12. Eu, sincer, sper ca piața de carte să se stabilizeze în anii următori și reducerile să nu depășească 30%. Acum suntem în situația ridicolă în care cărți nou lansate sunt reduse din prima zi cu 50%, ca să se dea”

    – Daca o editura isi permite sa vanda cu 12 lei o carte cu pretul de coperta de 35 de lei, nu pot sa nu ma gandesc: „OMG, ce adaosuri uriase au astia din moment ce isi permit sa le reduca atat de mult.” Pentru ca, sa fim seriosi, editurile nu-s institutii de caritate – daca nu ar putea din cei 12 lei sa plateasca toate cheltuielile PLUS sa ramana cu un oarecare profit (chiar daca mic), nu ar vinde si gata. Ca doar nu vine managerul sa plateasca din banii lui personali. Iar daca sunt carti nou lansate reduse din prima zi cu 50% inseamna ca au pus initial un pret umflat exagerat ca sa aiba de unde sa scada ca sa atraga cumparatori si sa ramana si cu un oarecare profit. E doar o strategie de marketing care pe mine nu ma face sa ma simt vinovata ca vanez carti la reducere. Daca tu acum vii si-mi spui ca prin reducerea aia se ia un pic de la gura autorului, un pic de la gura ilustratorului, un pic de la gura nu stiu cui care e implicat in proces – da, m-as gandi altfel. Dar nu cred ca e cazul. Intr-o lume normala, reducerile se fac din profit, nu din salariile / cotele celor implicati in productie. Sper!

  • C spune:

    Din cate tin eu minte pe canalul tau de YouTube citesti povesti care nu-ti apartin si apoi le distribui lumii intregi. Nu e tot o forma de piratare? In fine, n-are rost discutia. Tu te uiti la portofelul tau, noi ne uitam la al nostru. Toti avem dreptate.
    Eu imi asum ipocrizia, castig foarte bine, dar niciodata, niciodata, daca am de ales intre un produs la pret intreg si unul redus nu-l voi alege pe cel la pretul intreg, chiar daca mai astept pana se reduce. Am fost foarte saraca in copilarie/adolescenta si asta s-a imprimat adanc in comportamentul meu.

    • Printesa Urbana spune:

      Nu prezint nici o carte pe youtube fara sa am acordul editurii in prealabil. Si ei considera, ca si mine, ca asta e o forma de promovare, nu de piraterie.

  • Andreea spune:

    Sa stii ca asta se intampla in multe vanzari de arta. Eu de exemplu obisnuiam sa creez accesorii handmade. Foarte apreciate la nivel verbal, dar daca cereai un pret corect ptr cate ore de munca necesita, nimeni nu le baga in seama. Din pacate, calitatea nu mai primeaza ci doar aspectul si efectul ( aproape nimeni nu apreciaza mai mult o floare in par lucrata manual cumparata cu 30-40 lei versus una de 10 lei luata la reduceri de la MeliMelo). In ziua de azi conteaza doar sa fie de firma sau sa arate bine. Cui ii pasa de calitatea unui pulover de lana sau casmir daca arata la fel ca unul de acrilic? Doar cunoscatorilor, desigur, dar piata abunda de ignoranti. Eu una m-am resemnat. Nu prea ai cum sa traiesti bine in tara asta facand arta. Iar arta scrierii este una dintre ele. Chiar si eu cumpar carti la reducere ptr ca asta este si realitatea din portofelele noastre. Cat timp nivelul de cultura si de venit din tara asta vor ramane la fel, nu intrevad vreo schimbare in gandirea romanilor.

  • Andreea spune:

    Am ras foarte tare la Miercuri, respiram! Mi-a placut mult, bravo!
    Eu imi doresc ca autorii sa se imbogateasca, de ce nu? Eu cred ca trebuie sa ne incurajam unii pe altii sa cream, sa ii fericim pe altii, pe noi, sa ne crestem standardul de viata, sa ne imbogatim! Adica sa castigam bani pentru munca noastra, cu cat mai mult, cu atat mai bine 🙂

  • Anda spune:

    Mi se pare stupid sincer sa sa spui oamenilor care majoritatea traiesc din 15 mil pe luna hei dati 45 de lei pe o carte nu 30.este punctul tau de vedere pt ca esti autor dar nu si al oamenilor.pe mine ca si cititor nu ma intereseaza toata bataia asta pe bani dintre autor si editura daca cartea e la reducere o iau iar autorul tb sa fie multumit ca am cumparat-o ca munca lui este citita.da atat timp cant sunt reduceri am sa le astept mereu ca sa iau carti pe care altfel nu mi le-as permite in veci

    • Alina spune:

      Pe principiul asta ar trebui si tu sa-i multumesti angajatorului ca te-a primit la munca si te lasa in fiecare zi sa-ti demonstrezi abilitatile la locul de munca nu ar trebui sa mai astepti si salariu pe munca ta :).
      Ma mira cat de multe reactii agresive sunt la un text care nu face decat sa aduca cateva informatii in plus….sa intelegem putin din drumul unei carti, de la scriere pana ajunge in librarii sau in mana noastra. Am cumparat la pret intreg la aparitie cartile Ioanei, odata de curiozitate, apoi ca am considerat ca poate fi si asta un gest de multumire pentru toate articolele pe care le citesc gratis in fiecare zi. In rest si eu cumpar carti la reducere dar uite ca nu prea mi-am pus intrebari legate de ce se intampla in spate..am cosiderat si eu ca reducerea este din marja de profit. Este optiunea noastra Ioana doar ne-a amintit ca mai este ceva in spatele acelor carti….
      Si daca privim in ansamblu, se poate face referire la toata munca de creatie…unde situatia este aceeasi, totul este minunat daca are o reducere cat mai mare……dar ne asteptam ca munca noastra sa fie apreciata cu un salariu cat mai mare…unde este ipocrizia acum??
      SI pentru ca tot suntem pe un blog de crescut copii (la ale carui idei aderam din moment ce il citim)…ce ne invatam copiii..care poate vor dori sa mearga pe drumul asta? Fii multumim mama ca te apreciaza lumea, nu mai astepta si bani ……sau il invatam sa isi aprecieze munca la nivelul meritat??…Si ce il invatam: cumpara mama, cat mai ieftin poti…sau il invatam sa aprecieze munca din spatele unui produs, sa se gandeasca si ca cineva a muncit sa il realizeze.

  • Roxana spune:

    Eu cumpar carti, nu pot sa citesc pe laptop/tel, pentru mine cartea este cea pe hartie, sunt mai old school, am cumparat multe si am inceput sa le imprumut, chiar inainte de a le citi, am imprumutat chiar la fete de pe grupuri, pe care nu prea stiam de unde sa le iau, culmea, am recuperat ce am dat pe grupuri, mai putin ce am dat printre apropiati. Dar gata, nu mai dau!! (am mai zis asa de 5 ori) 🙂

  • Mamaaaa, cat de multe as avea de comentat aici! Si nici nu-mi reuseste de obicei sa fiu concisa, dar o sa incerc 🙂
    In primul rand, abundentza de publicatii gratuite (la care contribuie si blogurile, btw), plus faptul ca oricine are acces la o tastatura in ziua de azi se crede mare scriitor au dus la devalorizarea cuvantului scris. De ce sa platesti pentru ceva atat de banal si pe care il poti avea gratuit?
    Apoi inflatia de titluri de pe piata, care a dus la o scadere drastica a calitatii cartilor. Eu, una, sunt absolut uimita de cata maculatura se poate vinde sub numele de „carte”. Nu mai vorbesc despre greselile crase de traducere, scriere sau tiparire in care abunda aceste carti, pentru ca nu toate editurile isi permit sa plateasca sirul acela lung de oameni implicati in publicare pe are l-ai amintit aici – si din care ai omis redactorul, care nu e acelasi lucru cu editorul si care e si el important (stiu asta pentru ca sunt si eu unul dintre ei).
    Apoi avem acel adaos comercial nesimtit al librarilor, pentru ca asta este, mai corect spus, acel 60% PESTE pretul cartii (nu DIN pretul cartii). Sunt absolut convinsa ca vanzarile din librarii ar creste daca s-ar pune din prima un pret rezonabil.
    Si ultimul comentariu ar fi ca mi-am dat seama, chiar zilele trecute, ca nu e bine sa ii spun copilului „Citeste orice, dar numai sa citesti!”. Este trendul parintilor de azi, speriati ca celor mici nu le plac cartile, si atunci ii lasa sa isi aleaga orice titlu, numai sa ii vada citind. Asa ii ziceam si eu fiica-mii, pana am avut revelatia ca e fix invers: decat sa citesti prostii, mai bine nu mai citesti deloc. Am vazut un baietel dragut si bine crescut de felul lui, transformat intr-un mic monstru obraznic si insuportabil dupa cateva lecturi din celebrul „Jurnal al unui pusti” sau „Nate nu-stiu-care”. Si mi-am adus aminte de vorba aia inteleapta care spune „Devii ceea ce citesti”. Asa ca… 🙂

    • Robo spune:

      m-am gandit si eu la chestia asta – daca sa citesti orice chiar e mai bine decat sa nu citesti nimic si desi initial as fi zis ca nu e asa, pana la urma concluzia e ca asa e.
      daca ai citi doar 1 singura carte, evident ca e f important ce carte citesti.

      dar sensul acestei idei este ca important e sa-ti formezi obiceiul de a citi, si atunci chiar nu conteaza ce citesti, pt ca vei ajunge sa citesti pana la urma si cartile bune sau care te vor schimba in bine.
      in afara de asta, omul e bine sa stie cate ceva din toate, chiar si daca-s rele.
      atat timp cat nu ramaie blocat in ceva, cred ca intr-adevar e bine sa cunosti cat mai multe lucruri, si bune, si rele.

      • Desigur ca e chiar indicat sa citesti din toate cate putin, dar doar dupa ce ti-ai format un pic de gust pentru calitate si de discernamant.
        Universul copiilor este teribil de mic si de important (asta fiind alt aspect pe care il neglijam noi, adultii, nedand importantza cuvenita unor detalii pt noi, dar care au un rol, o influentza covarsitoare in formarea copiilor). Pentru ei conteaza orice cuvant pe care il aud, il iau in sensul propriu pana hat, tarziu, in scoala primara. Povestile de groaza chiar ii sperie, povestile tragice chiar ii intristeaza samd. Modelul de erou dintr-o carte poate deveni usor model pt viata lor reala. Plus ca au o logica innascuta foarte buna, de multe ori, pe care niste fraze scrise cu picioarele le-o pot perverti. Plus autoritatea implicita pe care inca o exercita cuvantul scris asupra subconstientului nostru. Etc.
        Deci sa mai creasca un pic citind lecturi selectate de parinti si apoi sigur ca e OK sa citeasca si romane cu anti-eroi sau povestiri erotice, de ex. 😉

  • Anna spune:

    E bine ca ai scris toti pasii din spatele unei carti, cata munca e de fapt in spate, cine are ochi vede si baga la cap. Problema nu e reducerea in sine, ci reducerea exagerata, e normal sa luam la reducere, toti avem un buget, il dramuim cum stim mai bine in functie de nevoi.
    Partea cu prajiturile e cu doua taiusi, cred ca ar trebui sa pui sus in articol explicatia ce ai pus-o intr-un comentariu, e risc ca unii sa ramana doar cu atat din acest articol. Si dincolo de asta, si cei care vin pentru o maslina gratuita e posibil sa cumpere alta data, cand au o aniversare sau macar de curiozitate.
    Ai drum lung de parcus, nu e usor, o sa culegi si roadele in cativa ani, acum e doar munca si investie. Si bonus, eu cred ca si atitudinea oamenilor o sa se schimbe incet, o sa devina mai receptivi, pirateria o sa scada. Acest lucru poate deveni posibil numai daca se discuta despre el! Nu ai cum schimba ceva daca nu spui cu voce tare. Asa ca te felicit ca ai avut curaj (cred ca iti trebuie curaj sa iti asumi si rosiile de la unii), sa spui sincer, transparent si corect ce trebuia spus. Cel mai trist mi se pare ca unii au ales sa te jigneasca, direct, personal pt ca ai indraznit sa punctezi niste realitati generale despre piata cartii in tara noastra.

  • Crina spune:

    Dar faptul ca tu ai vandut cartea ta din prima clipa cu reducere cum se cheama? E pe principiul „eu am facut-o, eu o omor”? Sau tu ai voie dar librariile nu au voie pentru ca ele „sug sangele autorilor”? In plus, as vrea sa stiu ca tu cumperi NUMAI carti la pret intreg. Altfel, textul tau e o fandoseala.

    • Printesa Urbana spune:

      Eu nu am oferit niciodata o reducere mare la cartea mea, nici la inceput, nici mai tarziu. Nu as fi oferit deloc reducere in primele doua luni, daca ar fi fost decizia mea. Din pacate, politica de pret si discount nu se afla in mana autorului.
      Nu cumpar doar carti la pret intreg, nu cumpar nici doar carti reduse. De cele mai multe ori, am in cos 10-12 carti, dintre care 3-4 sunt la pret intreg sau cu discount nesemnificativ, altele la reducere 30-40%.

      • Crina spune:

        Ah, deci textul tau era despre cum sa cumparam carti cu reduceri mici. Am inteles acum. Totusi, ai dat reducere din start cartii tale. De la prima ei gura de aer pe planeta asta. Atunci cu ce argumente ne ceri sa cumparam la pret intreg? Cu argumentul discountului mic sau cu cel al discountului asa-si-asa? Cine stabileste daca 30% e mic sau e mare? Inteleg ca tu nu cumperi niciodata carti cu reducere mai mare de 30-40%. Te feresti ca de dracu de reducerile mari. Laudabil. Eu zic sa le cauti la pret intreg si nici sa nu mai vinzi carti cu reducere ca sa poti cere celorlalti sa cumpere la pret intreg.

  • Ileana D. spune:

    Draga printesa, am apreciat mult acest articol pentru privirea in culise oferita iubitorilor de carte si nu numai. Din fericire imi permit sa cumpar carti scrise de autori romani si straini deopotriva si o si fac. Tin foarte tare sa cumpar cartile autorilor contemporani, care desi primesc 1-2 lei pe carte tot e ceva. De asemenea imi place sa cred ca astfel se promoveaza si generatia de autori tanara.

    Cartile scrise de autori care nu mai sunt in viata le imprumut sau le iau de pe net. Daca ai putin timp sa imi raspunzi, as dori sa cunosc pozitia ta in aceasta privinta. Stii cumva ce se intampla cu profitul obtinut de edituri din vanzarea acestor carti? Multumesc!

  • madys spune:

    Eu cred ca prețul ar trebui sa reflecte in primul rand conținutul cărții, nu coperta cartonata sau hârtia. Cu ce mă încălzește ca are semn de carte de mătase, când povestea în sine e de slaba calitate? E la fel în privința oricărui alt produs. Mă interesează calitatea hainei pe care o port. Dacă e ok, dau mai mulți bani, dacă e de slaba calitate, dau cât mai puțin. Problema cu cartea este ca nu o poți „proba” inainte, așadar și cumpărătorul își asuma un risc, anume de a da o suma de bani, chiar și redusa, pe un produs slab calitativ, rezulta bani pierduți și pentru cumpărător.
    Munca oricui, nu doar a scriitorilor, este comparata cu a colegilor care fac același lucru și apoi plătită în consecință. Citesc și eu mult, cumpăr frecvent carti, și știu care cărți repede la reducere și care nu. Cărțile cu adevărat bune nu vor avea niciodată reduceri substanțiale la scurt timp după ce au fost lansate. Cele scrise în câteva săptămâni, cel mai probabila da.

    • Printesa Urbana spune:

      Poti „proba” cartile, te duci in librarie si le rasfoiesti, citesti 1-2-3 capitole.

      O haina de calitate are si material de calitate, nu doar un design bun, ca daca ti se rupe la prima purtare, nu mai e de calitate. La fel si o carte, poate fi scrisa impecabil, dar tiparita pe o hartie care face textul greu de citit, sau cu o corectura slaba (cum a fost cazul unor colectii care au aparut impreuna cu ziarele, erau traduceri slabe).

      Eu sunt foarte atenta la reduceri si toate cartile, indiferent de numele si calitatea autorului, apar reduse imediat dupa aparitie, uneori cu procente mari, mult prea mari. Nu exista o regula care spune ca autorii buni nu se vand cu discount, iar cei slabi da, din ce vad, eu, toate cartile intra imediat la discount, si asta este gresit.

    • Ina spune:

      Madys, am inteles ca citesti mult si cumperi carti. Dupa parerea mea umila ,nu le cumperi pe cele care ar trebui. Daca faci asa un comentariu silly de tot ! Eu cumpar carti din care pot sa invat ceva. Nu conteaza in cat timp a fost scrisa, e irelevant .Mi se pare deplasat sa intri aici, in ‘ casa virtuala ‘ a Ioanei, si sa ai un post de acest gen.
      Eu mi-as dori vreo 50 de exemplare, pentru toate prietenele mele:-). Toate o vor, dar nu le-o dau nici imprumut inca:-). E ca o jucarie noua pentru un copil.O iau peste tot cu mine. In autobuz, la job,in masina.
      Felicitari din nou, Ioana si keep doing this!

  • Diana spune:

    Eu nu inteleg de ce simt unii oameni nevoia sa-ti improaste cu venin sectiunea asta de comentarii si sa vorbeasca urat despre cartile tale. Eu am terminat de citit „Miercuri respiram” azi-noapte si m-am plimbat ca bezmetica dintr-o parte a alta a camerei, pentru ca era prea puternica emotia. Da, sigur, intotdeauna sunt lucruri de imbunatatit, dar sa vii sa arunci cu pietre in munca unui autor de carte mi se pare o mizerie.

    Revenind la scopul articolului, mersi tare fain pentru privirea behind the scenes. Felicitari pentru carti, Ioana si pentru rabdarea de a te confrunta cu oameni care simt nevoia sa te puna la colt fara motiv.

  • Liliana spune:

    E lăudabil articolul Ioanei și sunt întru totul de acord cu poziția ei. Probabil e un pic mai greu de digerat de către cele (cred că sunt doar femei care au comentat) care nu au legătură cu industria de creație. Să scrii nu este deloc ușor. Ba este al naibii de greu și stresant, trebuie să găsești cuvintele potrivite, să transmiți emoțiile potrivite, să fii sigur că transmiți exact ceea ce vrei să transmiți. Mai mult, să scrii și să și tipărești este o asumare imensă. Numele Ioanei apar pe o copertă pentru totdeauna, ceea ce se află în interior va fi asociat veșnic cu numele ei. Este o emoție și o asumare de nedescris. Cine comentează pe net cu pseudonime nu are de unde să știe asta și să înțeleagă niciodată. Eu cred că acest articol, dincolo de exemplul concret cu cărțile, este o descriere a muncii bine făcute și apreciate la justa valoare. Ioana scrie și a apelat la exemplul cu cărțile. Dar, oricine dintre noi, indiferent că lucrăm la bancă sau la fabrică, la stat sau la privat, pe minimul pe economie sau pe mii de euro, ar trebui să își însușească valoarea muncii proprii ca să o poată aprecia pe a celorlalți. Și să își învețe și propriii copii despre muncă, productivitate, valoarea banilor și apreciere.
    Iar exemplul cu cei care vin la evenimente doar pentru prăjituri este foarte adevărat. Am lucrat în domeniu, nu cred că există eveniment la care să nu apară astfel de persoane, poate doar la cele private.

  • Bizi spune:

    Agresivitatea care reiese din unele din comentariile de mai sus este generată de faptul că prețul întreg al cărților, sau al altor produse, le face, de multe ori, inaccesibile. Nu îmi permit, de ani buni, să cumpăr, altfel decât la reducere, cărți, haine, unele produse alimentare; la fel, dacă vreau să plec undeva, pe lângă economiile pe care le inițiez cu mult timp înainte, caut bilete reduse și oferte de cazare obligatoriu în extrasezon. Realitatea asta a mea nu definește, din păcate, o categorie redusă de persoane.

    • Ina spune:

      Bizi, iarta-ma dar nu sunt de acord cu tine, *agresivitatea…(…)…este generata de faptul ca pretul intreg al cartilor…(…)…le face,de multe ori,inaccesibile.*
      Mie mi se pare ca * agresivitatea este generata de rautate in cazul de fata !*
      Rautate aruncata de pixeli si ce-or mai fi in mediul virtual, la modul gratiut.Aici este *casa Ioanei*.Ea ne-a deschis usa, ne-a invatat cate-n luna si-n stele, ne-a indemnat sa mancam sanatos noi si mai ales copiii nostri,ne-a povestit de la inceput, de cand erau in burtica ei, depre cele doua minuni din viata ei. A facut-o sa ne ajute pe noi.Ne-a povestit pana si de bebelusul ei din cer, ca sa ne faca sa trecem mai usor peste sarcini pierdute…Sa vedem ca nu suntem singure, E greu sa scrii despre asa ceva. Numai un om obtuz nu intelege ca, practic, Ioana Chicet Macoveiciuc si-a pus viata ei privata pe tava , in fata noastra.Si si-a asumat fiecare cuvant scris si fiecare articol.Si veniti voi sa improscati cu mol, cu tina, vorba bunicilor mei.Si nu inteleg de ce ?
      sa luati bulgari de mol, uscat sau mai tare, si sa-i aruncati aici, da* de da* de or nimeri pe careva in cap.

      Da, stiu, viata e grea in Romania . Nu ne permitem ca si Ioana vacante frumoase si carti cartonate elegant, cu semnatura ei pe pagina 1.Am inteles ca va e greu, dar ce vina are Ioana in toata povestea aceasta ? Treziti-va oameni buni ca ce se intampla nu se intampla bine.
      Ioana Chicet Macoveiciuc a MUNCIT pe branci la viata ei !A fost un copil in comunism, a mancat carne in weekend ca noi toti din perioada aceea. a fost studenta in camin si a mancat cartofi prajiti la resou. A muncit din studentie.A stat in mansarda ei mica, ea si pisica ei.Si a scris.Si apoi…a aparut acest blog, care a crescut ametitor.:-)Ypiii!
      Si a scris iar.Si l-a cunoscut pe El, si apoi au avut micutii lor dragi, Sofia si Ivan.
      Si intra in * casa ei * zilnic, sa vada ce mai faceti voi. Sa vada ce mai facem noi toti.
      Se descalta, chiar si la ea acasa, si va vorbeste cu respect tuturor.Si va invata sa nu va bateti copiii ( in Romania, 2 copii din 3 sunt agresati fizic/psihic de parinti, rude, bunici, unchiul Stan si matusa l Bran sau cum i-o chema.. Da, e cruda realitate!!! Si copiii aceia nu au de ales. au 1 an 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10,11,12,13,14 etc.Unde sa plece? unde sa fuga de bataile tatalui sau mamei care isi beau mintile si apoi aruca cu pumni in ei ?
      Si probabil se gandesc” mai am de rabdat 14 ani, 13, 12, 11, 10,9,8,7,6,5,4,3,2,1 an.
      Si gata! Pot sa-mi iau un job part-time si sa plec din casa parintilor sau a matusii Bran.
      Dar in acesti ani de traume zilnice, stiti ce se intampla? Mor celulele nervoase, neuronii!
      care nu se mai regenereaza, ca si celulele sangelui, de exemplu.
      Mor si gata adica. Nu mai vin altele sa le ia locul.!!! Never ever!
      Ei, in incheiere, sa aveti un weekend cu soare si sa ne auzim sanatosi!

      P.S Nu-i mai agresati, va rog din suflet! Ei nu pot sa se apere! Ei depind de voi in totalitate.
      I-ati facut , iubiti-i !
      Hugs, Ioana !:-)

  • Ina spune:

    La mine a ajuns cartea ta, Ioana. A zburat peste mari, munti, campii, oceane , mori de vant pe dealuri. In fiecare zi am verificat cutia de scrisori sa vad daca mi-a ajuns notificarea de la oficiul postal.
    A ajuns in sfarsit. A meritat asteptarea! Am mirosit-o si am mangaiat coperta, am admirat desenele de pe ea, e o minune ! Se vede ca e creeata cu dragoste. De toata echipa ta. Apoi am admirat semnul de carte si m-am gandit ‘ ce idee frumoasa, n-o sa-l mai pierd sub pat , e atasat gata.’
    Apoi a urmat operatiunea ‘ baricadarea in camera’, fuga de baietii si barbatii din casa.Mi-am facut un ceai cu miere ca la mama acasa si m-am culcusit sub plapumi. Primul capitol l-am ascultat cu vocea ta ( apropo, ai putea sa o faci si audio? Sa o citesti toata? Ar fi cool sa te aud cand conduc ), asa ca am inceput capitolul 2. O felie de realitate, cartea e scrisa foarte bine, are tot ce vrei. Zambete, lacrimi, viata.
    FELICITARI !!! Hugs

  • Paula spune:

    Ioana, sunt curioasa dacă același raționament îl ai și când e vb de haine spre ex… nu cumperi haine sau jucarii la reduceri? Și pt ele lucrează atâția oameni… Vb din punctul de vedere al unei mame cu 2 copii mici, care are rata la banca pt casa și care aproape niciodată în cei 3 ani de când s-au născut fetele nu am cumpărat haine la preț întreg… Mărturisesc ca mai mult cumpăr cărți pt copii decât pt mine, niciodată nu cumpăr o carte fără sa știu despre ce e vb în ea, adică citesc recenziile sau ascult recomandările prietenelor. Mai mult decât atât, din păcate nu reușesc sa citesc cat mi-aș dori și mi se pare mai facil sa citesc pe internet în puținul timp pe care îl am. Și da, am cumpărat toate cărțile tale la reduceri, atat pt mine cat și cadou pt sora mea, pentru ca la preț jntreg era destul de greu… Decat sa dau 1 mil pe 2 cărți, prefer sa iau 4-5 cărți cu banii ăștia. Și e valabil și la jucării, haine sau alte lucruri mici… Plus ca asa cum mai spunea o cititoare este frustrant sa iei o carte la pret intreg si peste cateva zile sa o gaseti la reduceri si sa te gandesti ca mai puteai lua ceva de banii aia… Toată lumea muncește, nu doar scriitorii…

  • Paula spune:

    Am uitat sa menționez ca îmi plac lucrurile de calitate, dar în același timp decât sa dau 500 lei pe 2 perechi de ghete geox pt fete, prefer sa le iau la reduceri si de diferența sa cumpăr ceva în plus, poate o geaca, sau jucării și cărți de povesti…

  • Paula spune:

    În plus, am văzut ca pe 4 Martie ai lansare la Ploiești… Mi-ar fi plăcut f mult sa vin, dar cum deja am cumpărat toate cărțile tale de la emag atât pt mine cat și pt sora mea, nu as vrea sa fiu judecata ca una care vine sa deguste gratis prăjituri…

  • Paula spune:

    Prefer de diferența de bani de la cărțile reduse și nu numai, sa cumpăr mâncare bio pentru copii. Acolo niciodată nu am facut rabat. Fiecare își urmărește prioritățile…

  • Paula spune:

    As vrea sa înțelegi ca nu critic ceea ce faci, te urmăresc constant, articolele tale m-au amuzat, m-au destins, m-au ajutat, îmi plac mesajele pe care le transmiți, dar e ciudat ca „sfatul” asta vine tocmai de la o persoana care ne recomanda sa economisim… Daca pana la urma toate reducerile astea nse ajuta sa strangem mai multi bani pt concedii sau alte lucruri care ne fac viata mai frumoasa, de ce nu?! Din păcate sunt multe persoane pt care pana și o carte la reduceri este un efort, care renunță la ceva doar pentru a cumpăra o carte. Asa cum am mai spus, cu toții muncim… Toată lumea își dorește sa le fie respectata munca și efortul, nu doar scriitorii…

  • dilema spune:

    This is funny! Daca nu ma insel, una dintre cartile tale se oferea la un pranz luat la restaurantul Alioli :D. Astia in ce categorie intra? Si pe aia ii consideri tot niste nesatui, ca pe cei care vin sa consume gratis prajituri la lansare si pleaca cu mana goala? Adica vin sa isi umple burta si sa primeasca gratis comoara beletristrica?
    Intreb pt ca eu in locul astora care primeau cartea la Alioli m-as fi simtit ca si cum mi s-ar fi bagat pe gat cartea ta, care carte pe mine personal nu m-ar fi interesat si m-as fi intrebat si daca nu cumva mi-au inclus-o cu forta si in pretul mancarii fie ca o vreau, fie ca nu o vreau. Nu crezi ca si ei s-ar putea plange de chestia asta si ar vedea-o ca pe un abuz, ca pe vanzarea cu forta a unei carti, la fel cum te plangi tu de cei care iti consuma prajiturile si nu cumpara nimic?

    • Printesa Urbana spune:

      Buna, cartea nu se oferea nimanui nesolicitat, cartea era inclusa intr-un meniu creat special pentru a insoti cartea, meniu pe care il comandai daca doreai cartea si produsele. Daca nu doreai, comandai orice altceva din meniul restaurantului.

      • Ina spune:

        Ai o rabdare de inger, Ioana . Chiar si cu cei care vorbesc asa de …nici nu am cuvinte. De parca e vorba despre perioada comunista, in care ajungeai la tejghea si te intreba vanzatoarea : ‘ ce doriti?’
        ‘Pai un litru de ulei si painea de pe cartela’
        ‘ litru de ulei vine cu punga de tacamuri , deci in total 14 lei ‘

        Eu uneori am impresia ca se glumeste, pe bune. Este mai presus de intelegerea mea.

        Dileme dileme…
        Da, este o comoara beletristica , care va ajunge in Scandinavia , daca nu a si ajuns . Ma duc verific posta. Astept 1000000*n exemplare, care se vor vinde ca painea calda. Cu aioli on top.

  • dia spune:

    Un pic de diferența intre mâncarea din supermarketuri si hainele de duzina si munca unui om.. fie ea pentru a face un gem, un fular, a scrie o carte etc. Eu acolo vad diferența. De ce ai fi mai înclinat sa plătești mai mult pentru talent decat pentru duzina.. si eu iau lucruri la reducere din supermarket. Cand merg insa ka un farmers market sau un târg de arta local vad lucrurile un pic diferit.. just sayin’

  • Ina spune:

    Buna dimineata , dragelor si dragilor 🙂
    Ma mananca limba iar, sa ma iertati Domniile voastre.
    Doamna Paula, am mai multe intrebari pentru dumneavoastra.
    Pe receptie? Ok .Astazi este duminica , Doamne ajuta-ne sa razbim incercarilor zile de azi. Fara ironie.
    Deci, pe principiul * unde dai si unde crapa*??!!

    1. V-ati descaltat ieri cand ati intrat in * casa Ioanei*? Ca mi se pare ca aveti un strat gros de mol pe cizmulite
    2.de ce o sfaditi pe Ioana, in casuta ei ? Citez *Ioana, sunt curioasa ( da stiu, vedem cu totii , dar sa stii ca au murit pisici din cauza asta, asa ca grija mare)….daca acelasi rationament il ai si cand e vb ( vezi bine , vine bacu’ pe Dunare sau ce inseamna , in fine, trecem peste) de haine spre ex( examen?!)… nu cumperi haine sau jucarii la reduceri ?*
    12.18- 14.13 cam acesta este intervalul de timp in care ati adus noroiul, molol, tina, aici.
    Dupa umila mea parere, am impresia ca n-ati inteles nimic . Nimic nimicutza, cum ziceau batranii. De ce va chinuiti sa veniti atata drum, plina de jumatate de Techirgiol pe conduri, pariez ca e greu drumul…
    Stati acasa, doamna Paula. Pe bune, va obisiti cam tare.Si fara sens. Acum am inteles ca aveti cartile Ioanei , sora d-voastra la fel, la lansare n-o sa mergeti din cauza prajiturilor ( bata-le vina! )
    asa ca ….eu va recomand cu tarie repaus.

  • alina atudorei spune:

    mie mi se pare ca te contrazici. spui ca trebuie sa cumparam carti la pret intreg, dar tu ai pus reclama la cartea ta la reducere. adica eu ar trebui sa ignor acea reducere si sa caut ca nebuna sa cumpar cartea ta la pret intreg? de ce-as face-o? ca exista o politica de marketing si de cheltuieli? e cam derutant. cu banii de la reducere mai iau o carte de povesti pentru cel mic.

    • Robo spune:

      mie nu mi se pare ca se contrazice.
      nu a spus nicaieri ca ar trebui sa cumparam carti doar la pret intreg, am verificat textul.

      citate din articol:
      „Reducerile sunt firești și absolut necesare, toată lumea le caută ca să economisească un ban sau ca să cumpere mai multe (haine, cărți). Dar ce se întâmplă cu cărțile este exagerat. Acum câțtiva ani găseai cărți reduse cu 10-20%. Acum, cărțile au reduceri de 50% încă din ziua în care sunt lansate. La ce alt produs mai vedem așa ceva?”

      „Reduci o carte la 6 luni după lansare, să stimulezi vânzarea, nu din prima zi. Și o reduci cu 20%, nu cu 60%.”

  • dia spune:

    Mie mi se pare articolul de bun-simt..prin reduceri din prima zi scazi valoarea unui produs iremediabil.. in fine.. pentru haters: ca vreți voi, ca nu vreti, Ioana e un scriitor ( chiar daca tânăr ca si experiența comparat ci alți, ca nah, trebuie sa începi de undeva) cu prindere la public.. plus toate demersurile educative pe care le face… asa ca, cu sau fara voi ea se va dezvolta mai departe cat va dori:) Mulțumim Ioana pentru munca pe care o faci! Si cum a zis si o cititoare la un moment dat, oameni buni, învățați măcar ceva din de spune ea si nu va mai agresati copiii… ca haters vor deveni….

  • dia spune:

    Mulțumesc mult pentru recomandarea cărții „Crizele de furie” a AS.. minunata!

  • adiz spune:

    pentru ca intreg modelul de business din jurul cartii este demodat. si de aici toate anomaliile semnalate de tine. din aceasta cauza s-au inventat modele noi cum ar fi self-publishing sau cel prezentat/vandut de Gerry Roberts („publish a book and grow rich”). cat despre edituri – Publica de exemplu impune pretul de lista. de ce nu o fac si ceilalti? poate pentru ca trebuie sa se reinventeze?! sau sa-si reconsidere modelul de business si managementul operational. emag nu a vandut mult timp cartile lor pentru ca nu a avut voie sa le vanda la reducere… e simplu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *