Ieri am avut întâlnirea cu unul dintre profesorii lui Ivan (are doi principali, plus profesori diferiți la materiile vocaționale, gen muzică, artă, sport). Am discutat despre progresul lui în a doua jumătate a anului 7. Anul viitor este ultimul din ciclul primar, din vara viitoare va merge la liceu (Sofia tocmai încheie primul an de liceu, o experiență foarte diferită de școala primară, dar despre asta revin cu o postare separată). Acum, despre finalul de an 7 la primară.
Discuția începe mereu cu întrebări adresate copilului: Cum a fost pentru tine semestrul? La ce crezi că te-ai descurcat bine? Ai venit cu drag la școală? Ce a fost cel mai plăcut la școală? A fost și ceva neplăcut? Cum ți-ai evalua profesorii? Ce ai vrea să faci diferit?
Ivan a zis aici că îi place la școală, nu are nimic de comentat (ar avea el câte ceva, dar lucruri minore), că i se pare că s-a descurcat binișor, dar e loc de mai bine.
Apoi profesorul mi-a arătat raportul, un dosar unde sunt trecute evaluări are progresului emoțional și social, cum se descurcă cu lucrul în echipă, cât de organizat lucrează, cât de independent e, cum își predă temele. Aici Ivan stă foarte bine.
Apoi ne-am uitat pe rezultate la testele școlii (teste lunare la materiile principale), care sunt foarte bune (cu o excepție la verbe, acolo mai are un pic de lucrat).
Apoi ne-am uitat pe rezultatele evaluării naționale, care se dă de două ori pe an. Acolo se vede cum stă copilul la materiile principale față de media națională pentru nivelul lui și e un predictor bun pentru nivelul de liceu care i se va recomanda peste câteva luni.
Ivan stă bine, are un an avans conform acestor teste.
La final, l-a lăudat că e așa curios, că pune multe întrebări și le explică frumos colegilor care nu înțeleg la fel de repede. I-a mai zis că e sigur că o să-l vadă în câțiva ani pe prima pagină a ziarelor (aici încă sunt populare ziarele), cum că a inventat ceva în lumea calculatoarelor sau că e cel mai tânăr fondator al unei companii de succes. A mai zis și că ar fi fericit să aibă în clasă mai mulți ca el. Vă imaginați ce înseamnă pentru un copil de 11-12 ani să audă așa ceva de la un profesor?
L-am felicitat și eu, i-am spus cât de mândră sunt de el, apoi am mers acasă și am sărbătorit cu înghețată.
Azi dimineață am primis de la școală acest mesaj:
“Pentru noi, acest raport de evoluție este în primul rând un instrument pentru a vedea unde se află un copil. Nu pentru a clasifica un copil sau a-l judeca pe baza unei note, ci pentru a înțelege la ce este deja bun și unde ar putea avea nevoie de atenție sau provocări suplimentare în viitorul apropiat. Un test ne oferă nouă și copilului dumneavoastră informații valoroase, iar noi folosim aceste informații pentru a ne adapta predarea. Uneori, asta înseamnă să facem un pas înapoi, alteori un pas înainte și alteori un pas în altă direcție.
Raportul pe care îl primiți acasă rezumă acele rezultate intermediare. Acesta arată cum se dezvoltă copilul dumneavoastră și ne oferă nouă și dumneavoastră un punct de plecare comun pentru conversație: cum merg lucrurile, de ce este mândru copilul dumneavoastră și la ce putem lucra împreună. Sperăm că veți citi raportul în principal în acest fel: ca un moment într-o traiectorie mai lungă și ca o invitație la discuție.”
Se încheie curând al cincilea an de școală pentru copii în Olanda, unul de școală de integrare, alți patru de școală în sistemul public. Revin și cu un articol despre primul an în secundar, unde e cu totul altă poveste. Sofi încă mai dă teste, apoi vom afla dacă și la ce nivel a încheiat acest an și vom avea o imagine mai clară asupra întregului ei an și asupra adaptării ei la un ritm de învățare și evaluare mult mai intense.
Până atunci, bravo, Iv, goed gedaan! 
