Ce lăsăm moștenire copiilor, dar și părinților noștri? (P)

Bunicul și bunica paterni locuiau la blocurile înalte de lângă Petrodava, în centrul orașului Piatra Neamț. Bunica a murit subit, iar tata a vândul apartamentul lor unui amic, pe un preț de nimic. Bunicul s-a mutat cu noi, am locuit cu el în cameră toată adolescența. Am auzit ulterior discuții în casă despre cum apartamentul acela ar fi putut fi moștenirea mea. Mi s-a părut ciudat, m-am simțit ca o prințesă care moștenește un regat. Regatul fusese însă vândut, așa că asta a fost, oricum nu înțelegeam ce să fac eu la 11 ani cu un apartament.

Mulți ani mai târziu, mult după ce bunicul matern și bunica s-au dus și ei, am decis cu greu să vindem casa lor de la țară. Acolo am crescut, eu, mama, sora ei, vărul meu, cunoșteam fiecare copac din livadă, fiecare scândură din gard, ne erau dragi fiecare farfurie și floare plantată în fața cerdacului de bunica, dar nimeni nu mai locuia acolo, cine să aibă grijă de grădină, animale, livadă și de casă?

Am discutat iar despre moștenire. Nouă, mie și vărului, ce ne rămâne de la bunici? Înainte să predăm casa cumpărătorului (un văr al mamei, deci casa a rămas în familie), am luat din ea cărți, câteva poze cu bunicii și mama mică, o icoană, cănile de cafea din serviciul primit ca dar de nuntă de bunica. Asta e moștenirea mea.

Știu că de multe decenii, moștenirea este formată, în unele familii, din case, terenuri, bijuterii, afaceri, obiecte de artă. Noi nu am avut lucruri de preț niciodată, iar casele s-au împărțit mereu. Pentru mine, moștenirea e mai degrabă despre alte lucruri decât titluri de proprietate.

Iar acum, că suntem români care trăiesc în altă țară, gândul meu despre moștenire se împarte în două.

Pe de o parte, mă gândesc la copii. Voi putea să le las moștenire câte-o casă? În România avem una, la care încă plătim. La cea din Olanda mai avem de plătit încă 27 de ani. Sperăm să nu le lăsăm moștenire prea multe rate. :)) Dar neapărat țin să le lăsăm principiile importante pentru noi: coloana vertebrală, dragul de oameni, dorința de a contribui la o lume mai bună, responsabilitatea.

Pe cealaltă parte, e mama, la care mă gândesc mereu cu grijă și mare dor. Vorbim des, ne vedem des, călătorim cât de mult putem împreună. Mă asigur că are asigurările plătite la zi. Cea de sănătate, cea de călătorii, cele pentru casă și mașină. Se descurcă bine cu toate, iar când nu va vrea sau nu va mai putea să le facă, i le voi face eu online, de aici. Măcar de bani să nu ne facem griji, dacă pe restul nu le putem evita.

Și copiilor vreau să le las această moștenire: educația despre protecția financiară și despre grija pentru viitor. Să știe că nu putem controla tot ce ni se întâmplă, dar putem face alegeri care îi ajută pe cei dragi să meargă mai departe atunci când viața devine imprevizibilă.

De aici pornește și ideea de Moștenirea de Viață imaginată de Allianz-Țiriac: cea mai importantă moștenire nu este întotdeauna o casă sau o sumă de bani, ci uneori este tocmai liniștea că familia ta va avea o plasă de siguranță indiferent ce se întâmplă.

Pentru că moștenirea nu este doar ceea ce lași în urmă. Este și timpul pe care îl oferi, valorile pe care le transmiți, amintirile pe care le construiți împreună și promisiunile pe care le faci. Iar una dintre aceste promisiuni pe care mulți dintre noi ne dorim să o facem este că vom avea grijă de cei dragi chiar și atunci când nu vom mai putea fi lângă ei.

O asigurare de viață poate transforma această promisiune într-o formă concretă de protecție. A veniturilor, a planurilor pentru copii, a economiilor sau a stabilității familiei în situații la care nici nu vrem să ne gândim, dar pe care din păcate nu le putem anticipa sau preveni.

Și pentru că e important ca familia și cei dragi să știe despre această protecție pe care le-o lăsăm, cei de la Allianz-Țiriac au creat și un Certificat de Moștenitor de Viață, un document simbolic pe care îl poți completa și oferi celor pe care vrei să îi protejezi. Nu este un document juridic și nu înlocuiește asigurarea, ci este un mod simplu de a spune, încă de acum: „Orice ar urma, am grijă de tine.” Pentru că cea mai de preț moștenire este protecția care rămâne.

Voi ce v-ați dori să le lăsați mai departe copiilor și oamenilor pe care îi iubiți?