Ne e teamă să stăm cu noi, ca să nu răscolim ce doare, dar ne pierdem și trăim amorțiți, cu masca „sunt bine” lipită de chip
În copilăria timpurie, dar și mai târziu, s-au întâmplat lucruri care m-au rănit, m-au făcut să mă simt singură, urâtă, rea, greșită, în pericol, neprotejată, neimportantă. Nu pentru că părinții…
