De câțiva ani învăț să practic un hobby nou. Niksen. “A nimicui” (nu căutați în dicționar, nu există, tocmai l-am inventat, explic mai jos, poate vă schimbă și vouă viața, cum prevăd că mi-o schimbă mie)
“Niksen” e un concept (și un cuvânt) olandez, care vine de la “niks”, care înseamnă nimic. Niksen, cu alte cuvinte, ar fi un fel de acțiune de a face nimic cu bună știință. “A nimicui”, să zicem, n-am găsit nimic mai bun, așa că va trebui să vă mulțumiți cu asta. Am mai inventat cuvinte în trecut, unul e “crastic” (am uitat ce decisesem că înseamnă) și altul e “speritic” (idem).
Adică te așezi undeva, cu nimic în mână, cu scopul de a face nimic o bucată de vreme. Te pui intenționat să nimicuiești, ideal cât mai mult timp cu putință, fără alt scop în afară de nimic și fără vinovăție.
Pentru că, atenție, niksen nu presupune lene sau procrastinare. Dimpotrivă, e nevoie de multă voință să nimicuiești, mai ales dacă toată viața ai făcut ceva, pentru că ai crescut convins că doar cine se spetește merită (iubire, atenție, bani, success, siguranță).
Cum nimicuiesc eu?
Greu, pentru că sufăr de sindromul de mai sus. Muncesc mereu, și în vacanțe, și serile, și în weekenduri, creierul meu toacă non-stop lucruri, îmi vin mereu idei, construiesc proiecte, dau mesaje altora, am mereu în agenda cel puțin douăzeci de evenimente planificate pe 18 luni înainte, cărți, notițe mentale, fragmente de idei etc.
Mă așez pe fotoliu cu ochii la grădină. Telefonul e departe, laptop la fel, nicio carte prin preajmă. Nici inelul care se învârte nu-l mai am pe deget.
Realmente nu-mi dau șansa să fac nimic. Zero.
Stau cu ochii la grădină și-mi las gândurile să rătăcească fără nicio destinație. Toate sunt binevenite.
Corpul se odihnește, iar mintea aleargă pe câmpii în timp ce eu nimicuiesc, spectator la tot ce se întâmplă în mine.
Uneori reușesc să fac asta 60 de secunde întregi. Alteori renunț după 20, e greu să stai când toată viața ai alergat.
Dar, zic olandezii, și au dreptate, să nimicuiești este esențial. E nevoie și de asta. Să stai lângă fereastră și să privești ploaia cum trasează linii pe geam, fără nimic de făcut, pentru câteva minute, măcar.
Interesant e că în engleză nu există un cuvânt pentru acest concept, poate pentru că în culturile vorbitoare de limbă engleză, liniștea e ceva de umplut, de reparat sau de justificat.
Niksen spune pur și simplu: a nu face nimic este o activitate în sine, și e una importantă.
Îmi doresc să lansez acest concept și în România. A nimicui cu scop precis. Nu de lene, ci pentru că vrei să îți dai acest spațiu.
Ce am observat la mine este că dacă îmi dau spațiu ziua să nimicuiesc, iar mintea dă petrecere în timp ce mă uit la răsadurile de roșii, parcă noaptea ruminez mai puțin și dorm un pic mai bine. E ca o supapă prin care se eliberează din stres.
Momentan lucrez intens la a prelungi momentele de niksen, am ajuns până acum la un maxim de 75 de secunde. Aud că olandezii pot să niksen chiar și trei ore la rând. Centura neagră!
Mai am de lucru!
Poate facem un cerc de nimicuit? Ca un fel de clacă? Doar că pe invers. Nu lucrăm nimic, nu vorbim între noi, doar ne uităm în gol și stăm degeaba împreună!
Ar fi super fun, nu că?
(e clar, îmbătrânesc)
