Îmi aduc aminte cum, pe vremea când lucram în agenție, stăteam uneori la birou și până la 11 noaptea să scriu texte pentru vreun client. Eram tânără și-mi plăcea.
Sau cum, pe vremea când lucram la ziar, mă suna șeful noaptea la vreo beție de-ale lui, să mă pună să-i chem un taxi (nu eram asistenta lui personală). Nu mi se părea decât un pic ciudat. 😊
Apoi când eram redactor șef la Zile și nopți și, miercurea seară când predam la tipar, stăteam în redacție și până la 2 dimineața. Doar după multe luni am reușit atunci să ne reglăm fluxul de lucru astfel încât să plecăm acasă în zilele de tipar la ore decente, gen 8, 9 seara.
Soțul lucrează în corporație. În perioadele aglomerate venea acasă după 9 seara. În zilele obișnuite, venea la 7.
Am venit în Olanda cu mentalitatea asta că trebuie să tragi tare, să muncești mult ca să ai rezultate bune, ca să te placă șeful, să ai șanse la mărire, la promovare, să câștigi mai mult, ca să te valorizezi mai mult.
Iar aici am dat peste o mentalitate foarte diferită!
Toată lumea e acasă la ora 6 cel târziu, pentru că cina cu toată familia e sfântă.
Nu stai la muncă mai mult de ora 5, pentru că arată ciudat, ce ai, ești ineficient? Vrei să ieși în evidență? De ce mai ai de lucru după program? Nu e civilizat să nu te grăbești acasă, la familia ta!
Aici am cunoscut primul bărbat (un vecin) care mi-a zis că el a renunțat la 1000 de euro din salariu ca să aibă vinerea liberă, să stea cu copiii.
Apoi am întâlnit și alte persoane care fie lucrau cu program redus în fiecare zi, fie doar zile ore pe săptămână, ca să aibă mai mult timp pentru familie, pentru studii sau pentru vreun hobby.
Dacă au destul, oamenii de aici aleg să nu lucreze mai mult pentru extra bani, preferă să aibă TIMP.
Pentru ei, timpul e o resursă mai importantă decât sunt banii.
Asta și pentru că, desigur, salariul minim aici e destul pentru o viața decentă. Întregul sistem este construit astfel încât toate meseriile să fie valorizate, și oamenii să nu se streseze pentru ziua de mâine.
Acesta a fost un șoc pentru mine: să văd că oamenii preferă să aibă timp decât bani. Eu vin dintr-o societate în care banul e esențial, și simt asta în porii mei, pentru că am suferit de foame din lipsa lor!
Nu prea văd mașini scumpe în Olanda (decât la expați și emigranți), nici haine de firmă. Își cumpără ce le este necesar, pun ceva deoparte și în rest, aleg să aibă timp în loc de lucruri scumpe.
Mi-ar fi plăcut să știu asta la 18 ani, nu să stau în câmpul muncii atâta vreme convinsă că dacă nu faci zeci de ore suplimentare, nu voi avea niciodată succes.
Au fost și alte șocuri culturale în cei patru ani de când suntem o familie cu mai mulți de acasă. Am povestit despre cum m-au schimbat acești ani, ce am câștigat și ce am pierdut, și ce mi-aș spune acum patru ani, dacă aș putea călători în timp.
Aici e dialogul în mașină pe care l-am avut cu Radu Velcea, el însuși emigrant român în Olanda. Poate vă e de folos, mereu am crezut că e bine să fii expus la cât mai multe informații și moduri de a trăi, pentru a afla ce ți se potrivește.
Sunt curioasă cum se vede de la voi, acolo unde trăiți, raportul timp la job/timp cu familia.
