Ce poate fi mai rău decât o sesiune cu șapte examene la 46 de ani?
O sesiune la perimenopauză!
Colegii, mi-a bubuit creierul. Vă jur că la un moment dat când citeam la genetică despre bolile autozomal recesive, am auzit cum mi s-a extins creierul cu o circumvoluțiune, puf, așa a făcut. Asta după ce dovedisem cât de cât statistica și urmau sociologia, filosofia minții, fundamentele psihologiei, psihlogia experimentală și istoria. Multe circumvoluțiuni au mai crescut între timp, sunt sigură, n-are cum altfel! Căci egologia dusă până la capăt, alunecă inevitabil în solipsism, cee ace mi-a făcut mintea să traverseze cadrul transcendental, nu alta!
Am avut nouă materii în primul semestru. Engleza mi-am echivalat-o cu Cambridge C2, abia luat anul trecut. Sportul a fost ceva simbolic, am scăpat doar cu un referat.
Nu am reușit să ajung la niciun curs, dar am avut manualele printate, tot felul de sinteze făcute cu AI sau de colegii din ani mai mari, și multe cărți recomandate de profi.
Am început să citesc de cum am primit cursurile, prin octombrie. Nu doar cursurile, dar și câte o carte extra. Unde nu am priceput, am căutat pe youtube clipuri cu explicații.
Încet, câte 2-3 ore pe zi, pe lângă job, scris, gătit, curat, cumpărături, copii, evenimente și ce mai fac eu în viața mea.
Contextul general nu a fost prielnic. Viața mea e tulburată puternic de două lucruri: o situație dificilă fizic și psihic în familie și perimenopauza.
Din cauza ambelor, nu dorm de multe luni. Tot din aceste motive, mă confrunt cu anxietate puternică și ceață mentală.
Din cauza perimenopauzei, s-au adăugat la cele de mai sus dureri de oase și de articulații și bufeuri.
În secunda asta smulgeam hainele de pe mine că simțeam că mă sufoc de cald, în secunda următoare, în chiloți și maiou în casă la 18 grade, îmi clănțăneau dinții. Schimburi de haine ziua și noaptea, salteaua leoarcă de trei ori pe noapte etc.
Ei, așa am intrat în sesiune. Mai mult târâș. Am avut patru referate de predat și șapte examene.
Am luat 9 la genetică, statistică și experimentală, la restul am luat 10.
Pornisem cu ideea că vreau doar să nu am restanțe, nici nu mi-a trecut prin cap că o să iau doar 9 și 10.
Ce nu m-a surprins în proces a fost că învăț mult mai greu ca în tinerețe. Pot să repet ceva de 20 de ori și a 21 oară să mă uit în gol și să nu-mi aduc aminte nici măcar un cuvânt (și să-mi curgă și o băluță în colțul gurii).
Ce m-a surprins în proces a fost că mi-a plăcut foarte mult materia. Nu neapărat cursurile, care parcă-s scrise de Grigore Ureche (cronicarul) dimpreună cu Ana Pauker (comunista), cât materia, subiectele. Am citit cu plăcere cursuri conexe și studii de caz, am căutat singură istorii și ipoteze care au legătură cu ce aveam nevoie să învăț.
Alt lucru care m-a surprins plăcut a fost gașca de colegi. Pfff, așa niște comori, nici dacă mi-i alegeam eu cu teste psihologice nu îi nimeream așa de mișto! Majoritatea la a doua facultate, oameni trecuți prin lucruri, cu motivație foarte puternică de a învăța, super simpatici și de gașcă.
În sesiune ne-am ajutat cu ce-am putut, am făcut sesiuni de repetat la comun, ne-am pus la dispoziție ce aveam cu toții, ne-am încurajat și susținut. Așa un sentiment grozav de comunitate n-am avut de mult. Și cât am mai râs, Doamne!
Pentru Sociologie am citit mult, la fel și pentru Filosofia minții. Mi-a plăcut tare proful, Nansi Lungu, sper să mai avem materii cu el.
Genetica, imediat ce-am înțeles-o, a curs în capul meu ca un râu.
La fel și Analiza datelor, care e clară și are mult sens. Avem și în semestrul doi.
Istoria a fost ușoară și utilă, la fel și Experimentala.
Iar Fundamentele le știam deja bine de la Admitere, a fost balet.
Strategia mea a fost așa: citește din timp, să ai habar. Fără stres, creezi context.
Apoi, cu 2-3 săptămâni înainte de examen, am reluat materia cu pixul în mână. Am făcut scheme și rezumate. Hărți mentale. Apoi am generat cu AI teste grilă și le-am făcut pentru fixare de multe ori. Apoi repetam doar temele pe care le greșeam în teste. Am participat la ședințele de fixare cu colegii, una am ținut-o eu, unde mă simțeam mai stăpână și colegii erau mai derutați.
Mi-au plăcut experiența de examen, tensiunea dinainte de a primi subiectele, concentrarea la subiecte, eforturile de travaliu ale memoriei, verificarea de după cu colegii.
M-au obosit drumurile repetate la București și tot stresul, am avut nevoie de multe zile de stat cu ochii la nimic să mă refac, dar m-am bucurat să fiu mai des acasă, să mă văd cu familia și cu prietenele mele, cu care am reușit să ies și la dans printre examene.
Una peste alta, mi-a plăcut enorm acest prim semestru. Cred că învățatul și timpul cu colegii mi-a oferit o evadare de la greul de-acasă, un scop, un lucru doar al meu, pe care-l fac însă mai ales pentru ceilalți.
Materia, colegii și notele de la examen au fost cadourile bonus pentru efortul meu!
De ieri am început să citesc câteva ore pe zi pentru a doua sesiune, care începe în mai. În fiecare weekend particip la sesiunile de practică, seara citesc din cărți cu cazuistică. E mult, dar îmi place mult!
Încet încet sper că în iunie voi sărbători primul an de facultate încheiat integral, cu prima tură de practică finalizată cu succes!
Despre cum gestionez perimenopauza scriu separat în câteva zile, când împlinesc o lună de substituție hormonală bioidentică și am deja câteva concluzii!
