Acum șapte ani am scris un roman care începe cu o crimă. Nu așa scriu de obicei, ficțiunea mea e solară, pentru că ce-mi doresc cel mai mult e ca omul care mă citește (indiferent că are 4 ani sau 44) să simtă siguranță, bucurie, confort, ca o bulă de bine într-o lume care ne dezamăgește, ne sperie și ne întristează tot mai mult.
În această carte însă, am avut nevoie de altceva.
În timp ce își face temele la masa din bucătărie, Ana vede ca într-un film cum tata îi ucide mama cu o lovitură de cuțit. Fetița crește alături de bunica ei, cât poate ea de drept cu o astfel de poveste pe fundal. Are tot felul de parteneri alături de care retrăiește parte din scenariul de viață al părinților ei. Se căsătorește, are copii. Încearcă din răsputeri să facă mai bine, dar se împiedică des, pentru că trecutul o trage înspre umbră. În cele din urmă însă, își găsește liniștea. Cum? Nu vă spun. 😊
Am citit de dimineață un review în care cineva scria că acest roman redefinește ideea de happy end.
Inițial, povestea avea alt final. Unul previzibil. Îl vezi prin mai toate filmele și cărțile. E un final pe care publicul îl caută, de care are nevoie. Editoarea m-a întrebat: „Ești sigură că ăsta e finalul poveștii?” Era un final pentru public, nu era un final bun pentru Ana. Am decis să îl arunc la gunoi.
Am lăsat-o pe biata Ana, care și-a văzut mama ucisă în timp ce-și făcea temele în bucătărie (ce mai temă pentru întreaga ei viață), pe minunata Ana, care n-a renunțat o clipă la viață, să-și aleagă ea drumul. După ce am purtat-o prin rău și prin bine, i-am oferit resursele să se pună pe drumul ei, dar i-am scos în cale și destule obstacole, i-am dat mână liberă. Singură a ales finalul, și e unul care mi-a plăcut și mie.
Am scris cartea asta ca în transă. 6-7 ore pe zi, în fiecare zi, câteva luni la rând, nu m-am ridicat de pe scaun nici să mănânc, nici să merg la toaletă. A doua zi citeam curioasă ce scrisesem în ziua dinainte, pentru că nu-mi aduceam aminte mai nimic din ce făcuseră sub ochii mei personajele mele.
M-am așezat la scris doar cu ideea crimei în minte și cu nevoia de a o salva în carte pe micuța Ana.
Am început să scriu la un an după ce prietena noastră a fost înjunghiată sub ochii copiilor ei. Fiica ei e de vârsta fiicei mele.
Nu am putut face mai mult pentru ea, dar am încercat să fac mai mult pentru fetița ei. În anul acela care a trecut între moartea ei și nașterea Anei în cartea pe care am scris-o am dormit enorm, am mers la terapie mult, des, și nu am putut scrie nimic. Aveam mintea blocată. Nu puteam crea nimic într-o lume în care o mamă e ucisă așa în fața copiilor lor. O mamă atât de bună, caldă, blândă, deșteaptă. Ce lume mai e și asta?
N-am putut merge mai departe decât scriind, după ce șocul a trecut.
Așa s-a născut “Semn că te am” (27 de lei pe EdituraUnivers.ro). Cartea care a însemnat cel mai mult pentru mine. Și care, apropo, s-a vândut cel mai greu.
Poate că nici n-am scris destul despre ea. În general scriu puțin și rar despre cărțile mele. Cred că încă mi-e rușine să insist, nu mă pricep la vânzări. Dac-aș putea doar să scriu, și cărțile să se vândă singure… 😊
Iar despre cartea asta mi-a fost și mai greu să scriu, pentru că e atât de dureros locul din care a pornit.
Dar azi m-am trezit cu Ana în gând și am simțit că ar merita ca povestea ei să fie mai cunoscută.
Pentru că sunt multe femei ca Ana, care merită o a doua jumătate de viață bună, dacă prima a fost grea. Și cartea asta nu e doar despre violență domestică și divorț, e și despre iubirea de părinte, despre puterea de a te elibera de niște cătușe, despre grija de sine și despre imensa forță pe care o avem în noi și despre care mulți nu aflăm, din păcate, niciodată.
Poate e cartea de care aceste femei au nevoie pentru a se simți inspirate să își vadă mai limpede calea și s-o aleagă cu încredere. Așa cum și-a ales-o Ana, și ea e doar un personaj, dar voința ei s-a văzut limpede până la mine.
Mulțumesc că ați citit până aici. Dacă știți povestea Anei, m-aș bucura să scrieți câteva vorbe în comentarii despre ea. Dacă nu, poate îi faceți loc în biblioteca voastră sau o oferiți în dar.
