Acum mulți, mulți ani, să fi avut el vreo șapte ani, mă “luptam” cu Ivan, ne atacam cu perne, ne împungeam cu câte-un deget, încercam să ne punem la pământ. La un moment dat, mă dau eu învinsă, cad pe podea dramatic, mă uit la el, văd că i se schimbă brusc fața din bucurie pură în îngrijorare maximă.
-Ce e, bobițule?
-Mami, acum mi-am dat seama!
-Aoleu, am zis, aliniindu-mi oasele în pozițiie verticală și pregătindu-mă pentru o bombă.
-Tu ești fată!
-Ei, am fost, acuma nu prea mai s…
-Nu, mami, păi stai, tu ești fată! Nu te bați cu fetele!
S-a retras imediat și mi-a ținut un discurs despre cum niciodată un băiat nu lovește o fată. Nu e frumos. Nu se face. Never! Și a ridicat degețelele în formă de X.
M-a surprins un pic, pentru că noi mereu am vorbit cu copiii despre cum nu rănim pe nimeni, om, pisică, păianjen (doar țânțarii, pe ei da, acolo e voie, sunt inutili și enervanți), dar nu am făcut diferențe între fete și băieți.
Nu atingem fără permisiune, respectăm corpul tuturor, inclusiv pe al nostru.
Dacă cineva e agresiv în jur, ne ținem deoparte și cerem ajutorul unui adult.
Le-am explicat de mici despre atingeri permise și nepermise, cu cine te ții de mână, cine te poate vedea dezbrăcat, în ce tip de relație sunt OK săruturile și așa mai departe.
Acum câteva zile, ne spălam pe dinți cot la cot în baie, eu și fiul (are 12 ani acum).
L-am întrebat cu cine mai e apropiat la școală (e genul de puști care se înțelege bine cu toată lumea), mi-a povestit de câțiva colegi, l-am întrebat de fete, dacă e vreuna cu care se înțelege mai bine, mi-a zis că nu prea, că stau maim ult între ele, iar când interacționează cu băieții, mai mult îi aleargă și le dau câte-un șut între picioare.
Asta m-a uimit, pe vremea mea alergau băieții după fete să le ridice fustele.
-Și băieții nu ripostează?
S-a uitat la mine mirat.
-Cum să riposteze băieții? Sunt FETE!
-Și? Dacă sar la bătaie?
-Încasezi sau fugi. Nu dai într-o fată.
Din nou, această convingere de nestrămutat.
-Chiar niciun băiat nu ripostează?
-Mai încearcă câte unul, dar restul imediat îi spun: Not cool, dude, not cool. Și se liniștește.
Măi, ce chestie, interesant, mi-am zis.
Poate e și pentru că acești băieți au acasă modele de tați care respectă femeile, nu vorbesc despre ele cu dispreț, le tratează ca pe ființe cu demnitate egală, poate alegerile de filme, de cărți, de muzică pe care o consumă le construiește această mentalitate (dar atunci, de ce sunt fetele agresive cu băieții?).
Și mă gândesc la recentul caz Cornell, în care 57 de băieți din fraternitatea studenților au primit invitație să “se distreze” cu corpul unei studente care fusese în prealabil puternic drogată și era inconștientă. Toate astea erau comunicate în invitație. 50 de studenți au refuzat, 7 s-au dus și au vi0lat-o pe tânără ore la rând. Niciunul nu a anunțat vreo autoritate.
Busola morală a niciunuia nu a dat alarma. Niciunuia nu i s-a părut ceva în neregulă că băieți sunt invitați să vi0leze o fată.
În ce familii au crescut acești abuzatori? Cu ce repere?
Deși s-au depus plângeri, doi dintre cei șapte au fost exmatriculați, restul au avut de făcut câte-un eseu. Niciunul nu a fost arestat.
Adulții implicați în această investigație, în ce familii au crescut ei? Unde este busola lor morală?
O tânără studentă a fost rănită, abuzată în cel mai dureros mod de colegii ei. Cum mergem mai departe dându-le făptașilor să scrie o compunere?
Mă gândesc mult la asta, la biata tânără. Nimeni nu merită așa ceva, băiat sau fată.
E nevoie să ne învățăm copiii, indiferent de gen, să respecte toate formele de viață, de mici. Să fim atenți la ce conținut consumă pe internet.
Sper să nu uit să vă povestesc despre seara în care l-am auzit pe Ivan explicându-mi dezamăgit că femeile înșală mai mult ca bărbații și sunt interesate numai de bani. Am înlemnit, căci mi-am dat seama că începe să fie targetat de mesaje tip frații Tate, manosfera încearcă să-l înghită. Din fericire, am lămurit-o repede, și am grijă la subiect acum că știu că a fost deschisă cutia Pandorei, dar câți părinți fac asta?
Trăim vremuri tare complicate. În care există totuși speranță. Dar avem mult, mult de lucru.
#educatiecublandete #educatiesexuala #consimtamant #manosfera #IvanZice
Sursa foto preview: Photo by Gustavo Fring: https://www.pexels.com/photo/photo-of-kids-raising-their-hands-4894724/
Așadar, olandezii au și ei Vasluiul lor?
Acum am aflat – Cornell este Vasluiul Americii. Nu eram informat, credeam că vorbiți despre Olanda.🙂
Eu nu aș sări de la premisa articolului la concluzii bazate pe acel caz din 2024 din universitatea americană menționată. Problema este că percepția individuală e influențată masiv de așa-zișii „algoritmi” de pe social media, al căror scop este doar tribalizarea și împărțirea în tabere ideologice.
Cazul respectiv nu e o situație de tip alb-negru iar „vinovații” sunt clar vizibili doar prin lentila asta ideologică, nu neapărat și din punct de vedere legal. Acum 2 ani „procurorii” din New York au închis cazul fiindcă au ajuns probabil la concluzia că nu se va ajunge la o condamnare penală, ținând cont de toate informațiile adunate la dosar, adică „standardul de vinovăție” pentru infracțiunea respectivă nu putea fi susținut în fața unui juriu și a unui judecător. Pe de altă parte universitatea a luat toate măsurile pe care putea să le ia, în poziția respectivă, adică a aplicat sancțiuni ca urmare a consumului de substanțe interzise în campus – ne place sau nu, cam astea sunt limitele regulamentelor.
Ce se întâmplă acum este un proces civil, deschis de avocații femeii respective, unde „standardul” este mult mai redus – ei trebuie doar să demonstreze că universitatea, precum și cei care au participat la evenimentul respectiv, nu au făcut „destul” pentru a preveni acel eveniment. Acest proces nu e despre „vinovăție” sau „moralitate”, ci doar despre niște despăgubiri pe care le va plăti o companie de asigurări și din care avocații își vor colecta partea leului, în timp ce „poporul” va căsca ochii prin ecranele telefoanelor și va trage concluzii influențate de „bula” din care face fiecare parte.