Trebuie să vă povestesc cum a ajuns Ivan membru în Consiliul Elevilor!
Acum vrei trei săptămâni îmi spune că e discuția asta în clasă despre Consiliul Elevilor, că toate clasele din anii mari au câte un reprezentant acolo care discută cu managementul școlii despre schimbările pe care le doresc copiii sau dimpotrivă, pe care școala le dorește, dar copiii nu le vor. De asemenea, trebuie să participe la acțiuni voluntare, să reprezinte școala la evenimente cu alte școli, să voteze propunerile altora, să vină cu idei în beneficiul colegilor etc.
-Juf J. (adică profesoara) m-a încurajat să particip la alegeri, dar bro, am destule teme și proiecte, nu am timp să mă stresez și cu asta.
-Okay, cum vrei tu, no stress de la noi, l-am asigurat.
-Dar dacă ar fi totuși să mă înscriu, cum aș putea să câștig? Any ideas, mom?
-Eu cred că toți vor zice că vor fi vocea clasei, tu ai putea să vii cu ceva mai concret, gen să aduci o cutie în clasă și să faci formulare, iar ei să scrie anonim acolo ce schimbări ar dori, propuneri etc Oamenii reacționează bine la lucruri pe care și le pot imagina.
-Aham, good idea, dar oricum, nu mă bag, I dont like politics, man.
-Cool, dude, cum vrei tu. Deși posibil să-ți placă munca asta, vezi tu mai încolo.
Și asta a fost.
Vinerea trecută, vine într-un suflet de la școală, trântește bicicleta cât colo în fața casei și intră în hol sărind de bucurie.
-Mooom, n-o să crezi, am câștigat, gata, sunt în KinderRaad!
-He?
-Am avut cele mai multe voturi, 14, restul colegilor au avut câte două sau trei. Și au fost mulți, vreo 12 care au ținut speechuri.
-Stai, nu ziceai că nu te interesează?
-Well, în timp ce-i ascultam cum spun toți aceleași lucruri, că vor fi vocea clasei etc, m-am gândit că eu chiar am o strategie mai bună și am vrut s-o testez, așa că m-am ridicat și eu ultimul și am dat un speech scurt cu cutia și formularele și ce să vezi, m-au votat!
-Ptiii, bravo, puiule, ieeei, am sărbătorit, apoi am uitat de toată povestea, până ieri, când zice:
-Mom, pune șapte alarme pentru mâine, că trebuie să fiu la școală la 8.
-Aoleu, de ce? (pentru mine trezitul devreme e sentință capitală)
-Kinder Raad, avem de organizat o acțiune, dude. Complicat, nu am timp acum să-ți explic.
-Mă scuzați, domnule…
-E OK, te iert, dar chiar sunt foarte ocupat. Nu știu ce vom face, dar sigur e very important, bruh. Crezi că va trebui să port cămașă?
(are doar una, pe care a acceptat să o poarte doar o oră acum câteva zile la un eveniment festiv la școală)
-Cred că e OK și tricou.
-Dar nu înțelegi, mom-dude, e important!
-Ah, da, OK, atunci absolut cămașă.
-Cred că voi avea nevoie și de un costum.
-Ei, lăsați, să porți întâi cămașa măcar trei ore și apoi mai vedem.
-Va trebui să mă duci cu mașina.
-Dar bicicleta ce are?
-Nu pot să apar acolo în consiliu cu freza de bicicleta.
-Așa zice la regulament?
-Acum ești sarcastică, its not cool, man. Have some respect.
-Well, fă o plângere în consiliu.
-Vezi, de-aia nu se implică oamenii în politică.
Și a plecat extrem de ofensat. 😊
Prima acțiune a susnumitului consiliu a fost să ne trezim azi muuult mai devreme ca să participăm, el în calitate de membru, eu în calitate de mamă a membrului, la acțiunea școlii de a convinge părinții din cartier să nu ia mașina, să aducă la școală copiii cu bicicleta sau pe jos (majoritatea o fac deja, asta e cultura lor, expații ce mai folosesc mașina pentru dus la școală, printre ei și noi, că stăm departe de școală și uneori, rareori, îl ducem noi, în majoritatea zilelor merge cu bicicleta), dar despre asta, mâine.
Azi e despre intrarea accidentală în “politică”. 🙂
#IvanZice #consiliulelevilor
