Cum învață proful de olandeză limba română, ediția de București

A sosit proful olandez la București. De vreun an se strofoacă să învețe româna, să fie pregătit pentru vizita în România. Ascultă podcasturi, citește romane, are și o carte de gramatică pentru începători.

Ieri l-am plimbat prin Herăstrău, e fiert pe wandelen (adică mers și căscat gura, în special în natură).

A citit toate panourile cu voce tare.

“Scăldatul interzis”

-Wat is scăldatul?

Îi explic.

“Balonul copiilor.”

-Copiilor is genitiv, plural, îmi explică. Maar balonul, wat is dat?

“Nu aruncați gunoaie pe jos”.

I-am luat înghețată, am povestit despre oraș, istorie etc.

Mă oprește să mă întrebe despre plural.

-Hoe doe je dat? Care e regula? Un copac doi copaci, maar o bancă două bance? Bence?

Îi spun că nu e nicio regulă, se ia cu mâinile de cap. Dar la verbe? De ce “nu e voie să bei” și nu “nu e voie să bea”?

Ridic din umeri.

-Așa e româna, sălbatică și frumoasă, îi zic.

-Neerlandeza e mai ușoară, bombăne el (care a învățat nu doar engleza, spaniola și franceza, dar și poloneza).

-Klopt, i-am spus (adică e corect).

Chiar e mai ușoară! Declinările, mămică, vai de steaua străinilor care învață româna!

La un moment dat, vede două doamne de vârsta lui (70+) pe o bancă. El, obișnuit ca la el pe uliță în Amsterdam, le salută.

-Bună siara!

-Bună seara, răspund ele în cor, una chiar zâmbește un pic.

-Doamne, zice el. Sau babe?

-Aoleu, să nu le zici babe, doamne e bine. Mevrouwen. Babe nu e politicos.

-Politicos? Wat is dat? Periculos?

Îi explic în olandeză, se lămurește.

La următoarea doamnă care-i iese în cale, cinci metri mai târziu, spune:

-Bună siara, doamna!

Doamna îl măsoară din cap până-n picioare (e înalt și deșirat proful), apoi îl ignoră.

Îmi dă o scatoalcă pe spate și zice, șugubăț:

-O babă, he?

Învață accelerat limba română, e clar

Aici cu Ton la Muzeul Comunismului din București, are și căciula lui Ceaușescu pe cap :))
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4432

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *