Pe vremea bunicii, eheee…

Lasă că pe vremea bunicii nu ne mai strofocam cu atâtea tone de informații despre creșterea copiilor și ia uite ce bine te-am crescut!

Totuși, nu pot să nu constat că faptul că unii dintre noi sunt în viață este un adevărat miracol! Știu o familie de prieteni ai părinților mei care, studenți fiind când fetița lor era bebelușă,  când mergeau la examene  o lăsau singură în camera de cămin, într-un pătuț, iar colegii care aveau timp liber mai treceau pe-acolo să-i dea fetiței de câteva luni niște lapte praf, notau în caiet ce-a băut și la revedere. Mulți dintre noi eram lăsați singuri în casă de la 4-5 ani, cu frați mai mici, cu acces la aragaz, balcoane, substanțe otrăvitoare.

De altfel, dacă ne uităm la rata de mortalitate a copiilor atunci și acum  am observa ușor că pe vremuri mureau mai mulți copii ca acum, din multe cauze care-ar fi putut fi ușor evitate dacă cei în grija cărora se aflau copiii ar fi fost mai informați. Acum că avem informațiile, studiile, exemplele, cred că dacă le ignorăm dăm dovadă de neglijență parentală.

Am dat peste un articol (AICI) despre peste un studiu făcut în SUA din care reiese că multe dintre (să le zicem) „tehnicile” și convingerile cu care părinții noștri ne-au crescut pe noi (multe fiind adoptate de la părinții lor) le fac rău copiilor noștri (sau cel puțin nu le fac bine). Și că e nevoie să ne informăm temeinic părinții pentru ca bunele lor intenții față de copiii noștri să nu aibă dublu tăiș. Câteva exemple enumerate de autorii cercetării: culcatul bebelușului numai pe burtă sau pe părți, niciodată pe spate, băile cu gheață pentru potolirea febrei, saltelele moi și pernele grămadă în patul bebelușului, haine prea multe când afară nu e frig, teama de a aerisi, nevoia de a le oferi mereu dulciuri și cadouri.

Sigur, mulți dintre noi am avut norocul să ajungem la vârsta adultă deși mama ne ținea în brațe în timpul lungilor drumuri cu mașina (scaunele auto fiind, la acel moment, OZN-uri, dar la fel erau și mașinile care merg cu 200 la oră), ne dădea ciorbă cu pâine la 4 luni și ne umplea patul de pături și animale de pluș. Însă în acești zeci de ani am avut vreme să aflăm de ce unele lucruri sunt de evitat iar altele de-a dreptul periculoase. Iar faptul că părinții noștri au crescut copii, poate chiar mai mulți decât noi, nu îi face experți în asta, sunt de părere autorii studiului.

Iată cum stau lucrurile în SUA (și mi-e groază să mă gândesc la cum ar arăta statistica similară făcută-n România):

– dintr-un eșantion de 636 de bunici, aproape 25% nu știu că bebelușii trebuie culcați pe spate și că o poziție incorectă în timpul somnului crește riscul de sindrom al morții subite (principala cauză de deces la copiii cu vârste cuprinse între o lună și un an);
– 68% dintre ei nu știu că o tăietură sau o rană trebuie bandajată; în schimb, mulți dintre ei consideră că untul este un remediu pentru arsuri minore;
– 44% consideră că băile cu gheață sunt o bună metodă de a reduce febra foarte mare când, de fapt, după o astfel de baie, un copil mic face hipotermie.
Bunicii sunt de aur și e important să facă parte din viața copiilor noștri. Iar recomandarea Academiei Americane de Pediatrie este ca și bunicii să fie ținuți la curent cu noile recomandări privind îngrijirea și siguranța copilului, folosind aceleași surse pe care le folosesc părinții. Iar rezultatele cercetării sunt un semnal de alarmă extrem de serios inclusiv pentru medicii pediatri. Pentru că și ei pot și trebuie să pună umărul la acest update. Cum ziceam, aș fi curioasă, dar la modul înspăimântat, de ce ar ieși la iveală pe un studiu similar făcut în România.
Ce credințe de nestrămutat au bunicii copiilor voștri despre creșterea lor?
Sursa foto: bunici via Shutterstock.com
Pin It

Tags

98 Comments

  • Elena C spune:

    Eu personal , dar și mulți prieteni de-ai mei am fost supuși unui obicei din bătrâni foarte bizar : obiceiul lansatului de sânge! Mi-a povestit mama ca aveam vre-o 2 luni când nu ma opream din plâns! Iar ea fiind la bunica mea la țara, a căzut sub victima opiniei generale ( a babelor) și asfel am fost tăiată cu lama pe spate , de vre-o 5 ori vertical, între omoplați! Port urma surghiunului și acum, adult de 34 de ani! Mama recunoaște ca nu e mândra de faptul ca și -a dat acceptul și nu a repetat operațiunea și pentru sora mea, care a avut și ea perioada ei de glorie in ale plânsului!

    • Diana L. spune:

      Dumnezeule! Cred ca unul dintre cele mai barbare lucruri pe care la-am auzit/citit despre copii! Tăiatul unui bebeluș…mi-au dat lacrimile când am citit. Îmi pare f rau pt bebelușul care ai fost…

    • Emilia spune:

      Vai, e sinistru ce ti s-a intamplat, imi pare asa rau de bebelusul care ai fost, mi-e o mila de tine…nu exista cuvinte, scuze….nimic, sa repare raul…uf…

    • Ady spune:

      Doamne iartă-mă, chiar era pe bune?! La un moment dat (acum câteva săptămâni, maxim 2 luni) am citit un articol unde cineva prelua niște discuții de pe un grup de fb unde o mămică era sfătuită să taie pe spate bebelușul. Mi-am închipuit că era trollaj (grupul, per total, sau ceva). Eu n-am auzit niciodată de așa ceva, nici măcar la bunici, și era peste puterea mea de înțelegere.

    • Sabina spune:

      Doamne..ma doare sufletul pt durerea ce ai suportat-o atunci:(

    • David Claudia spune:

      OMG! 😢 biet copil!
      Bunica mea imi povestea ce a pățit ea cu cel de-al șaselea (!) copil al ei, respectiv Mătușa mea, când era micuța de vreun an. A lăsat-o acasă cu fratii mai mari, respectiv sora cea mai mare (maica-mea) care avea vreo 7 ani la vremea aceea. Cea mică învata sa meargă în picioare și a căzut cu mâinile pe soba in care ardea focul. S-a ars îngrozitor la ambele palme și, la recomandarea unor vecine binevoitoare, nu a fost dusa urgent la spital ci a fost bandajată cu ceva unguent făcut in casa de o tanti care era un fel de medic mai fără studii așa 🙄. Bineînțeles ca in câteva zile S-a infectat rana și fetița ajuns sa plângă îngrozitor din cauza durerii. Atunci a fugit bunica-mea cu ea la spital. A recunoscut ca a greșit și ca nu prea a vrut sa o bandajeze dar au insistat vecinele atotștiutoare. Și încă o chestie, zicea ca asistenta de atunci de la spital a rugat-o sa nu spună nimănui ce S-a întâmplat pt ca ea, adică asistenta, ar fi ajuns la pușcărie. Pe vremea aceea, fiecare asistenta trebuia sa viziteze familiile cu copii sau cu oameni bolnavi. Și ea nu făcuse asta. Asta ca sa vedem ce diferențe sunt între sistemul medical de acum și cel de atunci, cel puțin la nivel teoretic 🙂.

    • Claudia spune:

      Acelasi lucru l-am aflat si eu despre mine… se pare ca practica era raspandita. Totusi nu am semne ramase.. cred ca nu au fost asa adanci taieturile. Cica se foloseau ca sa iasa sangele rau. Dintr-un bebelus…

    • A_A spune:

      N-am auzit niciodata de asa ceva nici la tara – de unde sunt atat mama si tata doar ca din regiuni diferite ale tarii inainte de a se muta cu studiile la Bucuresti – si nici la oras/ orasele in care am copilarit eu sau prietenii mei. Niciodata. Oribil! Nu mai zic de lama care slabe sanse sa fi fost la toti copiii supusi acestui tratament – noi noute sau sterilizate…

    • Ileana D. spune:

      Draga Elena C, imi pare foarte rau pentru ce ti s-a intamplat copil fiind!

    • o femeie spune:

      am aflat de practica asta in facultate: m-a socat spatele unei colege. Arata ca din filmele Sclava Izaura post biciuire…

  • Andreea spune:

    Vaaai ce as vrea sa vad o astfel de statistica facuta la noi…cred ca ar fi tragicomica…nu numai ca la noi toata lumea le stie pe toate dar oamenii sunt si foarte superstitiosi si cred rezultatele unei astfel de statistici ar fi cel putin interesanta

  • Alina spune:

    How about „datul cu gaz in gat”? Eu faceam des rosu in gat si asa s-au gandit sa ma vindece batranii. Aveam vreo 4 ani cred, am amintiri clare. Evident am aspirat gazul in plamani si reactia bunicii a fost sa imi aduca lumanarea. Doar NOROCUL si prezenta de spirit a mamei mele ca sa mai fiu azi aici.

  • Georgi spune:

    Turnatul de ulei cald sau spirt, cand ma durea urechea.
    Nu stiu cum de n-am surzit…

    • Andra spune:

      Va vine sa credeti ca uleiul cald il recomanda si acum pediatrii din Germania secolului 21?

      • Mihaela spune:

        De ulei de urechi am auzit si eu, se face cu ulei de masline sau floarea soarelui in care se pune usturoi zdrobit, se caleste putin la foc si apoi se strecoara. Este bun pentru tratarea durerilor de urechi, dar se poate pune si preventiv in fiecare ureche o data pe luna in lunile de iarna.

  • Monica spune:

    Nu stiu cum sunt bunicii din alte tari dar in Ro foarte multi nu accepta sa invete. De ce sa inveti daca esti convins ca tu stii mai bine? Nu accepta ca ei au gresit, simplul fapt ca est in viata – asa cum ai spus si tu – dovedeste ca ei nu au gresit. Tu ai de invatat dar nu din carti ci de la ei. Majoritatea iau si cea mai mica observatie drept repros: „eu te ajut si tu….”.
    La mine nu a fost cazul si acum chiar ma bucur ca nu a fost pentru ca gandind la rece si nu cu disperarea omului care nu gaseste bona/gradinita mai bine ca nu a ajuns sa imi las copilul cu bunicii. Niciunuia din cei 4 nu le-as lasa in grija nici macar un hamster.
    Mie aia cu infasatul imi da fiori. Imi aduc aminte de fratele meu, in primele luni cand -a adus acasa nu prea i-am vazut manutele si piciorusele. Statea ca o rama imobilizat saracu’ Noroc ca nu a dus lipsa de „in brate’. Pentru mine si pentru sora-mea era papusa bebelus mult visata. Desi, iarasi inconstienta; cum sa lasi bebelus de pana un an in grija la 2 copii de 10 respectiv 8 ani?
    Odata pe cand il leganam (era inca infasat deci pana in 6 luni) din exces de zel l-am lovit cu capul de pat. Nu i-am spus mamei decat cand avea el vreo 15 ani: „asta e lovit la cap, stiu sigur pt ca eu l-am lovit”.

  • mihaela spune:

    Unul dintre bunici i-a oferit bere fetitei mele de un an, „ca sa incerce si ea din toate”. Inca mi se urca tensiunea la 18 cand imi aduc aminte. Dar citind primul comentariu, sunt de-a dreptul oripilata. Vai de mine, un copil de doua luni asa mutilat. Mie si dragostea fata de copii mi se pare o achizitie noua.

  • Roxana spune:

    Am o prietena care, bebelus fiind, era lasata singura in casa, cu o batista pe fata, sa nu se trezeasca cand dadea lumina. E bine merci, adult…face terapie de vreo cativa ani si nu prea merge 🙁

  • Andreea L. spune:

    Pe vremea bunicii…mama si fratii ei, erau treziti dimineata la 5 si incolonati la usa..pana la 7 cand mergeau la scoala..de ce? inca nu se stie..dar se cerceteaza! :))

    • Anca spune:

      da da si verii tatalui meu la fel. Tot neamul rade. Doar ca odata a cantat cocosul si la 2. I-a trezit pe toti si asteptau sa vina dimineata. Nu se puteau culcau la loc, ca matusa tatalui facuse patul. Si ea cand facea patul avea cearceaf de zi si unul de noapte, fete de perne de zi si de noapte, cearceaf …..intelegeti voi. Doamne ma gandeam cat spala femeia aia de mana….

  • Alina spune:

    Si apropo de infasat, imi povesteste mama ca odata, infasata fiind, am reusit sa imi scot un picior afara si m-a gasit peste cateva ore cu el albastru. A fugit cu mine in brate la pediatru care a ridicat din umeri ” cum o vrea Dumnezeu”…

  • Delia spune:

    Cand aveam 4 ani bunica mi-a facut gauri in urechi cu un ac de cusut incalzit in foc si mi-a pus niste cercei provizorii din ata de cusut. Nu stiu cum de n-am facut tetanos…

    • o femeie spune:

      Pentru ca tetanosul se face doar in rani neoxigenate/inchise imediat si pamant in interior.

      Ca si tine si eu am fost ‘cercelita’ la cerere- am facut insa infectii la urechi si puroi de nu am dormit bine vreo 2 sapt. dar na, eu voiam cercei ….

  • Lavi spune:

    Pai fetitei mele ii spun bunicii ca organul genital e murdar si ca daca nu e cuminte o iau tiganii. Beat that. Mama ma lasa pe mine singura ca sa mearga dupa fratii mei mai mari la gradi, eu fiind bebe. Puteam manca orice porcarie fara limita deoarece aveam magazin alimentar si bagam in noi numai dulciuri si suc la tec. Multe. Da, am supravietuit dar eu una inca trag ponoasele.

  • Maria spune:

    Când aveam câteva luni, mama sfătuită de bunica m-a dat cu gaz pe la gât pt ca eram răcita apoi m-a legat bine cu o cârpa , dar după câteva ore timp in care eu ma tot învărteam și geneam in pătuț , mi-a dezlegat cârpa și îmi arsese pielea pana la sânge 🙁

  • Ardeleanca spune:

    Ma ia cu fiori! 😯🙁

  • Ana spune:

    Nu scoți copilul din casă până la botez.
    Daca copilul este speriat de un câine trebuie sa iei par de la acel câine si sa afumi copilul ,sa îi treacă frica.
    Se face baie doar odată pe săptămâna , sâmbăta.
    Daca e răcit nu il scoți afară , nu ii faci baie.
    Lasa copilul sa plângă -se învață in brațe /face plămâni .
    Si lista e lungă , asta e doar o parte.
    Cu unele m-am întâlnit , altele au rămas doar amintirile bunicilor dar niciodata nu am pus in practica una din astea.
    Iar despre rata mortalității îți spun că bunicul a avut 7 frați din care doar 3 au ajuns la maturitate , ceilalți 4 nu au apucat 5 ani 😢.

    • Andreea L. spune:

      Baie se face doar sambata si DOAR seara dupa ora 22..( ca nu care cumva sa vina taman atunci vecina sa ceara ceva…). Sunt patita..vorbesc din experienta!

  • Mihaela spune:

    Eu tin mine, si acum dupa 32 de ani, cum la fiecare raceala/rosu in gat primeam penicilina (in grija buniciilor fiind), pana cand intr o zi am ajuns la spital cu intoxicatie la acest medicament.

    • Nautilus spune:

      Penicilina-V era sub formă de pastile. (Penicilina clasică nu exista decât injectabilă.)

      Așa încât doctorii de la policlinica de cartier rezolvau dilema folosind eritromicină la orice nevoie și preventiv când nu exista nevoia. Te îmbibau de atâta eritromicină încât era de ajuns să strănuți într-o cameră și mureau instantaneu toate bacteriile din aer, cum ar fi zis Chuck Norris.

  • Denisa spune:

    Eram in clasa 1, am adormit după scoala, si cand m.am trezit lângă pat era un resou din acela cu sarme aprins (bunica s.a gandit sa nu deger sub plapuma de lana). Cand m.am trezit colțul plapumei atarna la 10mm de el. 10mm au stat, macar o data in viata, intre mine si moarte.imi amintesc perfect spaima si sentimentul de ce mi se putea intampla.
    Cat despre bunica copiilor mei ( mama mea din pacate nu mai trăiește, deci mama sotului), deși apreciez puțin ajutor ( orice mama stie ca orice ajutor e aur curat), sunt hiper atentă, pentru ca nici o descoperire medicală, documentata,logica, de bun simt pana la urma, nu trece de bariera omului care le stie pe toate. Asta e axiomă!

  • Cristina spune:

    În cazul meu, cel mai ciudat lucru pe care mi-a fost dat să îl aud de la fosta mea soacră e să o scot din cădiță ținând-o doar de cap, ca să i se lungească gâtul. Că cică are gâtul prea scurt – asta la vreo 4 luni ale celei mici…

    • Ana spune:

      Si a mea a venit cu ideea asta. Clar NU!!!
      Si m-a spus doctorului ca îmi tin copilul dezbrăcat.

    • Ella spune:

      Acelasi lucru a zis si soacra mea! Sa nu ramana cu gatul scurt – si sa fie apa fierbinte cand ii fac baie! Am ramas socata si de atunci nu am lasat copilul in grija ei niciodata.

    • o femeie spune:

      asa era scos frate meu din cada. Am si uitat :D. Saracul, pe langa ca s)a nascut cu cernobalul…

  • Loredana spune:

    Infasatul, da-i cu țuica la gingii, pune-l în fund la 5 luni, are 1an și nu l-ai pus la olița, prăjiturile și dulciurile din comerț, dacă îl iei in brate îl răsfeți, suge la 1an o sa suga pana la școala și sa nu mai vorbesc de co-sleeping.v
    Scria o doamna mai sus ca nici nu vor sa sa învețe și are dreptate, ei le știu pe toate, groaznic.

  • Alina spune:

    Asta e auzita de la o cunostinta de vreo 30 de ani, deci „intelepciunea populara” se transmite cu succes: ” cand plang copiii se bucura ingerii” – argument sa lasi copilul sa planga neconsolat. Imi pare mult mai tare decat aia cu ” facutul plamanilor”

  • Adriana spune:

    Eu aş enumera doar 3. Le aud prea des.
    1. „Nu îl lua în brațe că se învață aşa”.
    2. ” Ar trebui să guste din toate” (vorbim de copil de 7 luni)
    3. Înfofolitul excesiv…mai bine transpirat decât să îi fie rece.
    Şi după cum spuneau şi celelalte cititoare, simplul fapt că suntem mari şi în regulă le confirmă bunicilor credința că aşa cum au procedat la momentul respectiv e bine.

  • Ioana S. spune:

    Batutul cu nuiaua, cureaua si urzica presupun ca erau la ordinea zilei. Părinții unora dintre noi folosesc si acum față de cei mici „dăm na-na la fundulet!” ca pe un tic verbal. Rugaciunile in cele mai bizare momente, mai ales cand greseam. Datul cu gaz sa previi raceala, imi amintesc si acum cum mi-au facut baie inainte de Paște, pe la 3-4 ani, apoi m-au „tras” cu gaz! In afară ca ma ustura pielea ca naiba, eu stiam foarte clar ca nu vreau sa miros a gaz de Paște. Bine, ăștia erau strabunicii, dar ai mei n-au nicio scuza ca m-au lasat in grija lor :))

    • Mihaela spune:

      Asta cu rugaciunile nu o inteleg nici eu! Cand urla copilul, poate e deochiat! Sa ii dam sa bea apa sfintita… Nu a mers apa sfintita, sa ii facem aia cu chibritul… Nu stiu ce e, ca nu am acceptat!

  • Andreea spune:

    Cel mai placut a fost sa vad cum i s-au daramat toate miturile mamei mele:infasat,scos de cap din cada,ceiuț,diversificare precoce s.a.m.d.Pentru ca este ceva mai tânără,a recunoscut ca au fost greseli si ma sprijina asa cum trebuie.Mai greu cu bunicul,care tot mai scapa o bombonica(doar in ambalaj).E o chestiune de timp pana isi da fetita seama ce se ascunde dincolo de el😥

  • Ioana F spune:

    Mda si eu am incercat o campanie din asta de informare si aducere in prezent cu soacramea, dar cum ziceau si fetele mai sus multi dintre ei sunt convinsi ca ei stiu mai bine si nu accepta altceva. Am incercat si sincer am abandonat lupta asta pt ca efectiv era o lupta si cand ai un copil de crescut ultimul lucru care iti lipseste e sa mai stai sa tot dai explicatii si indicatii cuiva caruia nici macar nu se straduieste, n-am mai avut nici timp si nici nervi de asa ceva. M-au terminat psihic prostiile ei de genu: pus caciula in cap dupa fiecare baita sa nu raceasca, cum ma intorceam cu spatele cum mai aparea un strat de haine pe fetita, sa-i dau ceai ca ii e sete, sa incep diversificarea la vreo 4 luni ca ia uite ce pofta ii e cand se uita la noi cum mancam , da-i mama si ei niste sarmale si chifetele ca vai de ea o las sa moara de foame si multe altele ce am preferat sa le uit, ca numa gandul la ele ma enerveaza la culme. E foarte greu cand auzi tampeniile astea zilnic, nu poti sa le tot ignori la infinit. Ultima data cand am lasat-o nesupravegheata cu soacramea cam pe la 10 luni, noi trebuia sa mergem la ceva nunta, mi-a indopat-o cu capsuni desi i-am spus ca e alergica la fructele cu seminte, facuse ceva urticarie de la ele, ea nu si nu ca nu exista asa ceva, al ei fiu a mancat de la 4 luni si n-a avut nimic, si la 11 noaptea i-a dat vreo 2 banane ca s-a trezit si i-a fost foame la fata. Dimineata cand am auzit am impachetat-o frumos si acasa cu ea, de atunci ne vedem poate la 2 luni si tot timpul sub supraveghere :).
    Avand in vedere ca povesteste cu mandrie si rade cand isi aduce aminte ca sotul a cazut in oala cu apa fiarta lasata pe jos cand a fost mic, de are cicatrici si acuma, ca tot cand era de vreo 3-4 ani a intrat intr-o coma alcoolica ca a gasit vinul lu bunusau si l-a baut pe tot, ma rog pt ei sunt de ras chestiile astea, pt mine nu prea.
    Asa ca singurul fapt ca am supravietuit si am ajuns la varsta adulta pt ei e o dovada clara a faptului ca au facut o treaba buna.

  • Diana spune:

    Taiatul sub limba!
    Si pentru ca initial eram prea mică, m-au tăiat in frunte. Și acum la 40 de ani am cicatricea.
    Dar tot m-au tăiat sub limba pe la vreo 7 ani. Îmi aduc mereu aminte de băbuța cu lâna de ras și hârtia igienica folosită pt sângele care curgea de sub limba mea… S-o cum n-am putut vorbi bine sau mânca câteva zile. Dar mi se spusese ca acum numai am acele vene negre urate Subito, bisouxxx limba și sângele s-a curățat in sfârșit.

    • Robo spune:

      asta cu taiatul sub limba sa zicem ca o mai inteleg, pe de o parte pentru ca lasatul de sange a fost un „tratament” medieval folosit timp de niste secole iar limba e o zona f vascularizata deci na, sa zicem ca inteleg de unde vine.

      dar asta cu taiatul cu lama pe spate sau pe frunte ma lasa complet cu gura cascata…

      adica… pe frunte?! what in the world of fuck !!

      • Sarina spune:

        Medieval, Robo? Guess again! Si in ziua de azi exista vraci care fac asta ca tratament impotriva cancerului si la care oamenii bolnavi se duc in disparare de cauza.

  • alexandra spune:

    Noi avem noroc de bunici foarte cool. Si parintii mei (români) și părinții lui (greci). Respecta deciziile noastre și-și văd de treaba. Singura problema pe care o au toti patru e cand vine vorba sa-i spuna NU nepotului. Daca nu-ul ala aduce la pachet lacrimi din partea lui, ei bine, se inmoaie toti 4 și uita de toate regulile. Dar cred ca pot supravietui cu asta (la ce povesti am auzit in alte parti… )

  • Adriana spune:

    Eu aş enumera :
    1. „Nu îl lua în brațe că se învață aşa”.
    2. ” Ar trebui să guste din toate” (vorbim de copil de 7 luni)
    3. Înfofolitul excesiv…mai bine transpirat decât să îi fie rece.
    Şi după cum spuneau şi celelalte cititoare, simplul fapt că suntem mari şi în regulă le confirmă bunicilor credința că aşa cum au procedat la momentul respectiv e bine.

  • maddy spune:

    am citit toate comentariile si cele cu taiatul si sangele mi s`au parut cele mai sinistre „metode”. macar cei care au fost frecati cu tuica pe gingii sa fie multumiti ca nu s`au nascut pe la 1900, am vazut reclame vechi cu betisoare inmuiate in cocaina (pt gingii) care faceau sa treaca durerea de la iesirea primilor dinti si ceva lapte de mac, extracte de opium ca sa doarma bebe mai bine…(probabil de tot).
    trebuie intelesi si batranii, probabil au aplicat leacurile astea primitive cu bune intentii si ca nu stiau altfel, probabil si ajutati de principiul „lasa nici eu nu am murit de la asta”.
    important e sa invatam din greseli si sa nu le repetam. parerea generatiei vechi in acest domeniu nu prea conteaza, oricum nu se mai reproduc.
    sunt curioasa ce discutii de parenting vor fi peste inca 30-40 de ani, cand noi vom fi bunici sau strabunici daca ne tin balamalele.

    • Nautilus spune:

      Pe la 1900 soluția diluată (foarte diluată, sub 7%) de cocaină era folosită ca analgezic. Și soluția mai concentrată era pulverizată ca anestezic local, la extracții de dinți, operații chirurgicale în gură sau la ochi.

  • Sarina spune:

    Eu raceam des si mama imi tot facea frectii cu tuica, imi punea la gat o soseta plina cu sare fierbinte si imi dadea ceai fierbinte, spunandu-mi sa il beau cat de fierbinte pot. Si in ziua de azi ea recomanda ceaiul fierbinte. Sa nu mai spun ca ma hraneam cu antibiotice, aproape la fiecare raceala ajungeam sa iau si antibiotice.

    Dormeam cu o caciulita pe cap si vara, si aveam o salopeta grosuta, numita impropriu sac de dormit, pe care o imbracam peste pijamale si in care dormeam si vara, ca sa nu racesc.

    Masajul era sfant, orice mergea masat.Inclusiv degetul fisurat, desi plangeam cu sughituri si degetul se umfla din ce in ce mai tare.

    Ate in urechi am avut si eu.

    Desi am crescut la bunici, toate astea sunt facute de maica-mea, dupa varsta de 6 ani. Bunica mea chiar era ok. Nu imi amintesc sa fi fost vreodata bolnava cat am stat la ea.

    Iar maica-mea chiar le stie pe toate. Daca as avea un copil, nu l-as lasa nicidecum in grija ei. Astea sunt traumele mele usoare si nesemnificative.

  • Daniela spune:

    Doamne,eu nu înțeleg cum nu le era milă la părinții respectivi de plânsul copiilor in toate situațiile de mai sus.Cum să te gândești că dacă îl tai pe spate nu mai plânge?Și eu care mă simțeam vinovată că am aspirat copilul de muci cu aspiratorul electric și a plâns.
    Mama are una, să îi dau pâine că îi place la copil (are 9luni).Și ii explic ca da, ii dau pâine dar puțină, că el trebuie să mânance divers, nu toată ziua pâine.

  • Adela spune:

    Da..dar si medicii pediatri trebuie sa isi faca un update. Am fost cu fetița de 6 luni la un medic pediatru, mai în vârstă, în Cluj Napoca. Mi-a spus următoarele: ca trebuia sa incep deja diversificarea de la 4 luni, sa ii fierb orez cu zahar si sa ii dau si miere. Am ramas foarte surprinsă…eu citisem destule cărți si știam ca zahărul, sarea si mierea sunt interzise pana la un an cel putin. Asa ca am lăsat-o să vorbească, ca nu imi place sa contrazic medicii, am venit acasă și am continuat cum stiam eu din carti. Iar bunicii sunt deja instruiți ca nu vor avea voie să ii dea dulciuri in caz contrar li se limitează vizitele.

  • timea spune:

    Sunt încă însărcinată, dar deja îmi dau fiori experiențele voastre.
    Eu cu soțul meu am discutat, ne-am documentat încă înainte de a rămâne însărcinată în privința educației copilului, dar și a tot ce ține de creșterea sănătoasă a acestuia. Părinții mei sunt minunați, fără cărți de parenting au reușit să nu ridice vocea și mâna la mine, să mă implice în tot. Socrii mei sunt și ei ok, ne iubim și ne respectăm, daaar…. când vine vorba de creșterea copilului pur și simplu totul li se pare o prostie dacă e contrar a ceea ce știu ei.
    Cum o să fac eu cu copilul meu, dacă va fi nevoie vreodată să îl las fără supravegherea mea la socrii? Adică, dacă va primi o bucată de ciocolată, dacă i se vor interzice anumite lucruri care în mod normal la noi nu se vor interzice, va putea avea efect pe termen lung?

    • A_A spune:

      Pai exemplu propriu: la 2 ani cel mare a primit prima Kinder – felia de lapte. Evident ulterior o recunostea in magazine si o cerea. Pana atunci nu mancase nimic dulce din comert iar cele dulci de acasa erau indulcite cu roscove, agave, miere. Orice ii dai o data si ii place la gust va cere/ urla dupa si a doua oara. Noroc ca baietelul nu prefera in mod special gustul dulce si l-am putut dezvata relativ usor.

    • Catalina spune:

      E simplu. Nu il lasa la socrii. Gaseste alta solutie. Daca nu ai avea socri ce ai face.

      • Georgi spune:

        Lol, Catalina, mi se pare atat de transant ce ai spus, ca nici nu stiu ce sa zic, ca iti impui parerea atat de simplu, fara sa judeci.
        Copilul nu moare de la o ciocolata, eu n-am copii, dar toti prietenii mei au copii si pe niciunul nu l-am vazut sa fie mega disperat ca gusta copilul ceva dulce. Ba chiar zac dulciurile la ei in casa si pe copii nu ii intereseaza. Sau, stiu ca primesc cu masura si atunci nu cer. Sunt atat de normale familiile astea, incat mi se ridica parul in cap cand vad aici disperari ca a primit copilul kinder. Wtf…???
        Fratilor, calmati-va, nu va mai dati de ceasul mortii din orice lucru marunt. Exista lucruri mai grave de atat (gen, primul comentariu, plus alte situatii destul de creepy).
        Ganditi-va ca unii parinti/ socri, chiar au intentii foarte bune, unii vor sa invete, uneori gresesc, se straduiesc. Nimeni nu e perfect. Unora le lipseste o doaga, n-ai ce le face, dar hai sa nu ii punem pe toti in aceeasi oala.
        O sa imbatraniti si voi si o sa vedeti cum e, sa va respinga copilul, ca nu sunteti la curent cu noua moda in cresterea nepotului, sau ca asa a citit el pe net, ca bunicii sunt bau- bau.

        Sfatul meu pentru Timea: Asteapta sa se nasca copilul si nu mai fii asa stresata cu regulile astea interzise si neinterzise. Se vor adapta lucrurile din mers, mai ales ca spui ca sunt oameni intelegatori. Da-le carti sa citeasca, vorbeste frumos cu ei, arata-le, i-ai incet (totusi e greu sa rastorni convingeri vechi de o viata) : „Uite ce am citit aici, pare o metoda buna de a educa copilul, vrei sa citesti si dumneata, sa imi spui cum ti se pare?”.
        Vorba dulce, mult aduce…
        Orice lucru nou, la varsta asta, ii sperie si ii face sa fie negativi.
        Nu poti sa le dai eject de acum, ca a zis Xuleasca de mai sus ca e mai simplu sa nu ii lasi cu ei. De parca vine ea si iti creste copilul sau sta cu el cand o sa ai nevoie sa il lasi pe cineva. Tu stii mai bine ce e in familia ta.

        Asta e rolul bunicilor. De-aia copiii isi aduc aminte cu placere de bunici, pentru ca, mai sareau peste anumite reguli si era micul lor secret. Lumea lor.
        Observ cata ura e astazi pe net, vis a vis de tot ce inseamna bunici. E dureros.
        Da, am zis mai sus, unii nu isi merita nepotii, dar, mai exista oameni pe aici care, poate isi judeca parintii prea usor, din cauza altora care emit pareri cretine si fara nicio logica sau motiv intemeiat.

        Nu exista oameni perfecti, greseli vor fi tot timpul. Atat timp cat copilul sare in sus de bucurie cand aude de mamaie si de tataie, atunci treaba e rezolvata iar restul sunt mizilicuri.

        Nastere usoara si sanatate va doresc.

        • Nitulescu Simona spune:

          Si eu sunt de aceasi parere. Cred ca trebuie sa demonstram mai multa rabdare fata de parinti. Sunt asa de frumoase amintirile tuturor despre bunici….iar acum tot ce vad si citesc este cat sunt de daunatori, cum varianta unei bone sau a unei crese este mai buna decat bunica sau bunicul. Trist…nu mai stim ce inseamna notiunea de familie. Cred ca e important sa ii convingem despre practicile moderne si sa ii facem sa inteleaga ca ceea ce stiau ei intre timp s-a dovedit a fi recomandat. Imi doresc ca peste 30 de ani sa am puterea sa imi vad nepotii crescand cu mine alaturi, sa sara in sus de bucurie cand aud ca merg la bunici! Trebuie insa sa recunosc ca din ceea ce am citit aici eu am fost norocoasa, am avut o bunica care nu a incercat niciodata astfel de metode din popor nici pe mine nici pe verisoarele mele.

          Nu pot decat sa va doresc sa aveti parte de bunici asa cum am avut eu si are acum si fetita mea: bunici rationali, care citesc si care isi iubesc nepotii fara margini si inteleg sa respecte limitele impuse de mine dar in acelasi timp sa si rasfete copilul fara ai pune sanatatea in pericol!

          O zi frumoasa si cu multe bucurii tuturor!

        • Mona spune:

          Georgi e simplu sa vorbesti cand tu nu cresti niciun copil deocamdata, nu stii inca ce inseamna sa fii mama si sa te simti responsabila de o alta viata decat a ta. Cand devii parinte totul se schimba si nimic nu te mai multumeste daca nu se incadreaza in ce simti tu ca e bine pt copilul tau. A considera normala o familie pt ca au dulciuri in casa si a desconsidera o alta ca nu da copilului dulciuri nu denota echilibru nicidecum si nici respect pt deciziile altora.
          Fiecare parinte este liber sa-si creasca copilul cum crede si simte de cuviinta si asta e normalitate. Nu mai judeca o categorie de oameni din care tu nu faci parte…inca. Asteapta sa afli cum e si apoi emite pareri despre parinteala.
          Cu bine

          • Georgi spune:

            N-am desconsiderat pe nimeni, ci doar spus ca ma enerveaza persoanele care exagereaza de la cer la pamant. Nu vorbesc de copiii care au anumite alergii si nu au voie, sau copiii mult prea mici (pana in 2-3 ani). Vorbesc de parintii care cresc copilul intr-o mega bula unde totul e super steril si super organic. Nu imi voi schimba parerea, sunt obsinuita cu nou nascutii, copiii mici, samd, prin preajma, am vazut atatea moduri de a creste copiii, atat de relaxat si fara stres din asta nejustificat, incat stau si ma gandesc, ca e alta lume pe internet.
            Pe bune, ti se pare normal ca, un copil de 5 ani sa nu aiba voie la aniversarea prietenului de joaca, pentru ca se serveste tort de la cofetarie si mama nu vrea, ca copilul ei sa puna gura pe (citez): „asemenea porcarii pline de chimicale, ca se imbolnaveste”?. Da-o naibii, ca pute. Cum dracu’ sa te imbolnavesti, ca mananci la o aniversare, sau o data la luna, prajitura de la cofetarie? Nici eu, ca adult, nu mananc dulciuri sau beau suc mai des de… o data la saptamana, evident ca n-am pretentia ca un copil sa manance mai des, chiar si decat mine. Dar nici asa, sa ii interzici de tot. Iar a doua zi, copiii sa povesteasca cum a fost si cum s-au distrat, iar el sa stea sa… asculte.

            Sunt o persoana rezonabila, nu judec, dar nu pot sa nu imi dau doua palme cand vad unele specimene. Nu stiu cum ar fi fost sa am o mama, care sa nu ma lase sa merg la ziua copiilor din cartier, din cauza ca… mancarea nu era buna, iar apoi sa povesteasca toti cum a fost si eu sa stau si sa ma uit ca proasta. Prin ’98, cand aveam 6 ani, tin minte cum am mers cu o salata de beouf, cu chec si cu suc Frutti Fresh, la ziua unei prietene din cartier. Tin minte perfect ca eram imbracata in sarafan de blugi si dres alb, cu inimioare. Aveam spray si sapun in punga de cadouri :)) Omg, ce amintiri!!! Ne strangeam toti copiii, mancam si ne jucam, dansam si era frumos. Fiecare aduceam cate ceva, unii veneau cu gogosi, altii cu chiftele, de regula mama sarbatoritului ne servea cu sandvisuri, oua umplute, cartofi prajiti, etc.

            Zau asa, nu trebuie sa ai copii ca sa vezi niste chestii de bun simt si sa cunosti un pic de nutritie. De fapt, orice persoana normala stie ca toata cheia e in echilibru si… cate putin din toate. Chiar nu e fizica cuantica. Si eu am fost copil. Si voi ati fost copii. Eram cea mai fericita cand imi lua tataie inghetata Panda, sau ou kinder. Avea mereu, pus deoparte si imi facea surpriza. Stiam ca e acolo, nu ceream, dar stiam ca o sa primesc. Tin minte cum lingeam ciocolata ramasa pe staniolul sau pe gaoacea aia galbena, de la oul kinder, cum eram innebunita sa desfac surpriza si sa mi-o asambleze tataie. Sunt amintiri placute. Nu as vrea sa imi imaginez cum ar fi fost ca mama sa il ia la trei- pazeste, ca imi da dulce sau ca, in ziua de pensie imi ia Happy Meal si ma strica. Nu mai aveam amintirile astea, acum…. Si acum am toata colectia stransa, acasa la mamaie, in vitrina. Tataie nu mai e, dar jucariile de la Kinder si Happy Meal sunt acolo si de cate ori le vad, imi revin in minte amintirile.
            Si acum la 25 de ani, merg la mamaie si imi da ciorba.Si acum zice „ia cu paine!!!”. Si iau cu paine, ca o bucura. Doar o felie (cand eram mica imuia la paine, pana devenea ciorba terci), dar iau.

            Repet, pentru a enspea oara, ca sa nu mi se mai sara in cap, m-am referit la cei care exagereaza extrem de tare si se panicheaza de la o amarata de eugenie. N-am zis ca e ok sa dai carnati si sarmale, sau iaurt cu fructe, din ala din comert, la copil mic de tot, Doamne fereste, desi, noi asa am mancat, ca asa erau vremurile, na. Dar, ati inteles ideea.
            Mai cititi o data primul comentariu, poate e nevoie.

            Raman la ideea ca bunicii sunt huliti prea tare in ziua de astazi, din orice nimic. E dureros, mai ales ca exista case unde copiii sunt maltratati, batuti, abuzati sexual+ alte orori. Iar noi dam cu bunicii de pamant ca… il otraveste cu dulce, doar pentru ca asa stie sa isi arate iubirea fata de nepot.

            Intr-adevar, parintii ar trebui sa scrie regulile, dar… parca nitica relaxare nu strica. Ah, daca loveste copilul, are gesturile alea de „dam na- na la fundulet daca nu esti cuminte” si alte grozavenii, atunci e alta poveste. Dar faza cu mancarea mi se pare cea mai inofensiva chestie, mai ales daca, asta micu’ nu are alergie la ceva anume.

            Da, stiu n-am copiii, merit sa fiu arsa pe rug pentru ce am scris, nu conteaza, sunt o ne- avizata, eu n-am fost copil niciodata, nu stiu ce-i aia, etc.
            Stiu doar ca majoritatea mancarurilor mai… nesanatoase, imi aduc amintiri frumoase din copilarie, legate de diverse evenimente ( aniversari, timpul cu bunicii, etc).

            • Cris spune:

              Georgi, total de acord cu tine; iubirea bunicilor e mult mai importanta pentru copii decat extremismul alimentar:) Iar eu am copii, deci probabil am si voie sa imi folosesc creierul si sa am pareri despre parinteala:)
              Ma amuza dar ma si ingrijoreazacei asti cei care se plang de bunicii care nu vor sa gandeasca dincolo de „ei stiu cel mai bine”, dar la randul lor ei stiu cel mai bine – cad in exact aceeasi capcana a certitudinii absolute:)

            • Elsa spune:

              Georgi, te asigur, in calitate de mama-caci se pare ca e important de precizat, ca nu esti singura ce gandeste asa si ca al tau comentariu e foarte rezonabil. Mai multi parinti ar trebui sa ia aminte 😉 !

            • Monica spune:

              Este trist ca amintirile tale frumoase sunt legate de mancare si de faptul ca asteptai o inghetata sau ou kinder care e o porcarie. Margarina cu zahar este tot aia.
              E bine ca recunosti ca nu ai copii si sa stii ca experienta legata de copii se pune daca ai unul nu daca ai fost unul 😉
              De aemenea, tu iti duci aminte ce fericita erai cand primeai dulciuri. Normal ca erai fericita. Si un toxicoman e fericit cand primeste doza, cum zaharul e un drog si inteleg din povestea ta ca nu se facea economie….
              Intrebarea mea este: ai tinut vreodata capul unui copil care vomita de la tortul de la cofetaria nepotrivita? Ai fost vreodata in vacanta cu copilul si ati mancat cu totii orez toate cele 7 zile de concediu pentru ca al tau copil isi revenea dupa o aniversare cu multe dulciuri urmata de cateva zile de voma?
              Ai tinut tu ligheanul sa vomite copilul o noapte intreaga? L-ai tinut tu de mana in timp ce urla cand i se baga perfuzia in spital pentru hidratare dupa voma care a urmat mancarii de la mc Donald’s?
              Pe-aia cu „omul isi sapa mormantul cu dintii” o stii?
              Eu zic asa: fa-ti intai un copil si dupa ce esti tu asa de draguta sa ii permiti tot ce ai scris mai sus sa ne povestesti si noua. Pana atunci, cu tot respectul, habar nu ai despre ce vorbesti.

              • Teodora spune:

                Exagerezi:)) sa fim seriosi. Astea sunt cazuri rare! Le-ai patit pe toate? Asa una dupa alta?:) nici n-am auzit de asa grozavii la nimeni . Am copil si la zilele de nastere mananca ca e servit-daca vrea. Daca nu mananca acasa:) poate copilul de care zici are ceva sensibilitati /alergii

              • IQ spune:

                wow, Monica, copilul tau are niste probleme. Nu zic ca mancarea (=plasticul) de la Mc sau dulciurile de cofetarie sunt sanatoase, dar nici n-ar trebui sa provoace astfel de reactii, chiar si la un copil neobisnuit cu astfel de „mancare” (pentru ca am vazut si prunci de 1-2 ani incotopeniti in scaunul ala de bebe de la Mc si care savurau niste cartofi prajiti dupa ce stergeau cu ei toata tavita de la scaun si nu cred ca s-au resimtit dupa acest mod hranire). Poate cantitatea consumata a fost de vina? Altfel, daca de la o felie de tort are reactiile astea asa de urate, ar trebui investigat, sa nu fie o intoleranta la ceva (as zice lactoza, dar nu cred c-au vazut torturile alea lapte).

                In alta ordine de idei, pe vremea mea nu exista mancare de Mc, dar stiu ca aveam voie o tableta de ciocolata pe zi si, desi aveam acces la toata ciocolata din frigider, exact atata consumam (nu ni se dadea, ne luam noi…deh, generatia cu cheia la gat). Nu stiu, poate ne-au „dresat” bine ai mei, adica au stabilit aceasta regula si noi am respectat-o (wow). Atat de simplu. Fara stres de nicio parte. M-as bucura sa fie la fel de usor si pentru mamicile din zilele noastre, sa nu mai traiasca tensionate si sa-si verse frustrarea in comentarii pe bloguri…

                • Monica spune:

                  Jesus, fetelor, am povestit intamplarile mai multor persoane. Pe bune, acuma, copiii romani au tendinta de obezitate. Statisticile spun ca mananca junk. Duceti-va si uitati-va in scoli si amintiti-va cum aratam noi in scoli. Parca nu eram asa grasi.
                  E drept ca stateam mai mult pe-afara la joaca dar si mancarea e importanta.
                  In tarile civilizate se lupta sa scoata chioscurile din scoli si sa le bage mancare adevarata iar voi vorbiti ca bunica: pe vremea mea maica mancati ciocolata Luminita si uite ce bine ati ajuns!
                  Nu o mai dati ca „nu e chiar asa grav”. In statele unite s-a ajuns la 60% populatie obezitate de-aia grava. Acolo ne ducem.
                  Ganditi-va cate prietene aveti care se chinuie sa slabeasca si cate aveti cu obiceiuri alimentare sanatoase care incap in ce haine vor ele. Care credeti ca e diferenta dintre ele?
                  Obiceiurile alimentare se formeaza in copilarie. „Da-i cu paine” din copilarie vine. Ma chinui de ani de zile, mi-a luat mai mult de 5 ani sa nu mai mananc paine inclusiv la paste si cartofi ca asa zicea mama: „ia cu paine si mananca tot din farfurie”. Pe mama o inteleg pt ca pe vremea lui Ceausescu nu agsea de mancare. Dar noi gasim. Avem posibilitatea sa ne educam copiii alimentar si noi tot in gura bunicilor ne uitam? Pentru ca ane iubesc si au intentii bune. Nu neaga nimeni asta dar si drumul spre iad tot cu intentii bune este pavat.

                • Monica spune:

                  Ce voiam sa zic cu tortul este ca nu toate cofetariile gatesc cu grija si respectand normele igienico-sanitare si de aceea poate ca unele mamici patite prefera sa restrictioneze copilul si sa nu-l lase la aniversarile celor in care nu are incredere decat sa-l tina dupa aceea in spital pe perfuzii (nu mi s-a intamplat mie, i s-a intamplat prietenei mele – vad ca e cazul sa precizez fiecare amananunt).
                  In alta ordine de idei ca tot m-am pornit: copiii la 5 ani nu se oftca daca nu au fost la o petrecere mai mult de 10 minute dupa ce afla despre ea si nici nu discuta despre petreceri la genul: „vai , tu, oricine este cineva a fost la petrecerea aia si tu ai lipsit?”. Copiii sunt mult mai intregi la cap decat atat.
                  Este foarte usor sa nu treci prin niciuna din situatiile pe care le-am povestit mai sus si sa intri sa dai sfaturi cand inca nu stii ce se poate intampla.
                  Poti sa ai noroc si sa nu ti se intampe nimic. Chestia pe care am povestit-o cu Mc Donald’s-ul s-a intamplat cuiva care nu manca de obiei junk. Poate tocmai de-aia, ca nu avea antrenament. Putea sa nu i se intample si poate ca zicea dupa aia ca ce bun e mc-ul.
                  Si apropo de bunici, fostii mei socrii au fost de 2 ori in pragul mortii: odata fosta soacra s-a intoxicat pt ca a luat ceva aspirina/paracetamol expirat (ea nu arunca nimic) iar a doua oara tot ea strikes again: a otravit cu ciuperci mai multe persoane printre care un copil de 2 ani pentru ca le-a gasit fostul meu socru in padure si au decis amandoi ca sunt bune. Asa ca ma scuzati daca nu va impartasesc entuziasmul pentru bunici. Aia care cred ca le stiu pe toate inclusiv ce ciuperci se pot manca sunt periculosi si de evitat.
                  Aia care nu insista sa mananci oua kinder si cu paine si respecta obiceiurile alimentare pe care vrei sa i le insufli copilului tau sunt ok.
                  Simplu

            • Nautilus spune:

              Cum dracu’ sa te imbolnavesti, ca mananci la o aniversare, sau o data la luna, prajitura de la cofetarie?

              Tipa știa foarte bine că puștiul ei nu are cum să se îmbolnăvească. Nu era vorba de chimicale, torturi sau creme (din cele de proastă calitate, pe care le vomiți toată noaptea, cum a pățit un coleg după ce a mâncat ciocolată expirată. Ci de disciplină.

              Hipstării de Formula AS sunt obsedați de reguli, norme, interdicții, dozaje precise ca la farmacie, timp împărțit cu cronometrul. Dacă stai să îi asculți, auzi stupizenii de genul: ”trebuie să nu îi iei jucării ca să nu ajungă în viitor dependent de droguri”. (Asta e tradusă. De la conservatorii americani.) E un fel de modelare cu forța, dresaj, spălare pe creier. Trebuie obișnuit cu ideea că nu trebuie să se atingă de dulciuri / prăjituri / torturi etc. Sub un pretext oarecare. Sau fără niciun pretext. Pur și simplu trebuie dresat să nu le atingă. Orice concesie, cât de măruntă, și ”s-a contaminat” / ”a dat de gustul lor” / ”l-ai scăpat din mână” / ”o să devină dependent”.

              Cei care au prins câțiva ani sub comuniști sunt șocați de asta. Fiindcă puținele dulciuri, înghețate sau sucuri pe care le puteai găsi atunci erau o adevărată sărbătoare pentru copil, și ar fi fost ceva monstruos să i le interzici.

              Dar, dacă stai bine să te gândești, generația care era matură atunci (și primii 10 ani după 1990) proceda la fel, sau chiar mai rău, în altă privință. Exista un alt lucru față de care nu își permiteau nici cea mai măruntă concesie. Și e ușor de ghicit care era lucrul în cauză.

              (Nu comuniștii erau cauza. Formal, nu fusese decizia unui șef comunist.)

        • dia spune:

          Georgi- vei vedea cum o sa ți se schimbe părerile astea când o sa ai copii:) un copil te pune fata in fata cu tine cum nu o sa te pună nimeni. Și vei vedea ce simți atunci. Cât despre bunici ce dau copiilor dulciuri deși știu ca nu ar trebui- e ff enervant- copiii chiar nu au nevoie de zahăr și felii de lapte. Și dacă părinții așa vor sa facă decizia lor trebuie respectata.

  • dojo spune:

    Ioana, aici nu ai pe cine sa inveti, astia toti is destepti si nu accepta nimic. Orice i-as zice soacrei (ca-i singura bunica in zona, tata-miu e un gagiu super destupat care oricum nu ar trece peste ce zic eu nici mort), ii prostii de-ale mele. Si nu mai are loc in casa de gura mea. Asa ca is cu ochii pe ea. Partea misto este ca nici fii-mea nu accepta absolut nimic de la ea, asa ca suntem in siguranta 😀

  • Elena spune:

    Fiecare strănut al bebelușului însemna ca acesta era răcit/bolnav/pe moarte. Recent mi-a spus ca a fost deochiat (fusese foarte agitat ziua respectiva), dar sa stau fără griji ca i-a descântat. Au fost foarte multe faze. Mi-a fost greu la început când eram noua in ale mamiciei și aveam tendința sa cred aberațiile. Acum sunt suficient de odihnita ca sa gândesc lucid și sa le ignor.

  • Catalina spune:

    Din pacate foarte putini sunt cei care vor sa invete. Majoritatea i tin pe a lor. Eu nu am implicat-o nici pe mama, nici pe socri in cresterea copilului meu. Nu am incredere sa o las cu ei. Am mare noroc ca sotul este in asentimentul meu. Din punctul meu de vedere majoritatea bunicilor au o influenta proasta asupra copiiilor.

  • Dana T. spune:

    Parintii mei ne lasau singuri in casa pe mine si fratele meu si ne incuiau in dormitor. Eu aveam 3 ani si frate-miu 2. Stateam la etajul 9 si geamul putea fi deschis foarte usor, dar ei nu-si faceau probleme. Bineinteles ca la un moment dat eu l-am deschis si stateam amandoi cu picioarele in afara pe pervaz, de-a inghetat maica-mea cand ne-a vazut de jos. Evident am mancat bataie, ca era vina mea, ei nu gresisera cu nimic. Alta data frate-miu m-a impins din greseala cu capul in calorifer si mi l-am spart; am umplut patul si covorul de sange pana au ajuns ei seara de la serviciu acasa. Atunci a incasat-o frate-miu de la ei.
    Pe fratele meu cel mai mic mi l-a lasat mama in grija inca de cand aveam 8 ani, ca ea trebuia sa mearga la serviciu. Ma ocupam de el de parca as fi fost eu ma-sa: mancare, spalat, somn, joaca. Si mai aveam si teme de facut.
    De la 1 luna si ceva cica nu as mai fi vrut alaptata si au gasit ai mei solutia: lapte de vaca de la vecina. Si tot ei spun si acum ca „vaaaai, ce mai plangeam noptile si nu-i lasam neam sa doarma…rea ai mai fost”.
    Si multe altele dar nu-mi vin acum in minte.

  • Bi spune:

    Dumnezeule, nu pot citi comentariile celelalte…e….ceva …………..

  • Alexandra spune:

    Să nu uităm de ceaiul de ceapă și coji de nucă (o scarbosenie amară), sosetele cu oțet (nu suport nici azi mirosul de oțet), saculet cu sare fierbinte pe piept, gaz in cap sa scapam de păduchi si minunatul piepten pentru păduchi ( am avut intotdeauna parul lung si foarte creț)..asta din ce îmi aduc eu aminte …
    Dar acum, ma lupt de cand s-a nascut fimea si cu mama si cu soacră-mea sa renunte la dulciuri si sa nu ma mai pună la zid cand insist sa nu ii mai dea…acum nu se mai ceartă cu mine si nu ii mai dau de fata cu mine, asteapta să plec eu…tot insista ca fimea e veșnic nemancata si ca nu mănâncă nimic la gradi si nici eu nu prea ii dau sa mănânce… intr-adevar copilul este slab, dar asta este conformatia ei, asa am fost si eu si tasu: înalți si slabi….
    Soacra-mea a trecut de la caciulita in cap la 40 grade, descantat pentru toate situațiile in care copilul plânge ( nu conteaza ca are colici, e obosit, are muci!!!), nu deschidem geamul ca se face curent, ceai de ghimbir si alte bălării pentru orice boală la masaj pentru eliberarea energiei negative…😲😲😲
    Cand tuseste putin copilul ma trimite urgent la medic sa îi fac radiografie, poate are copilul tbc!!! Pe bune?!! Si ii explic mereu ca e sub tratament si tusea nu trece peste noapte….si ca am fost la doctor….dar nu am cu cine sa ma înțeleg, prefer sa o las să vorbească singură…

  • Cristina B spune:

    Stiu ca asta e topicul articolului dar parca prea multe reactii negative la adresa banicilor. Sa nu uitam totusi majoritatea parintilor si socrilor nostri nu sunt precum bunicii si ‘babele’ care propovaduiau orori ca cele descrise mai sus. Sunt alta generatie totusi…vin si ei cu un bogat bagaj de frustrari, vise neimplinite, si poate intrand oarecum cu forta in viata proaspetei familii cu copil mic…vor sa se faca auziti, vazuti, validati…Si eu am socrii cu idei preconcepute, incapatanati si atotstiutori, dar observ ca au atata nevoie de compania noastra, a copiilor, de atentie si acceptare incat nu pot sa nu ma gandesc cum vom fi si noi tratati peste 20-30-40 de ani de copiii nostri. Bineinteles ca le-am impus oarecum niste reguli de bun simt, pe care le si respecta in mare parte, dar am ajuns la concluzia ca timpul petrecut cu bunicul, ceea ce invata de le el, sunt lucruri mult mai importante decat faptul ca au ingerat copiii o inghetata. E drept ca nu i-am lasat in grija nimanui pana dupa un an, si atunci doar ocazional si mai mult cu mama mea, dar am acceptat cu deschidere vizitele bunicilor. Eu zic sa cantarim un pic lucrurile…..

    • Timea spune:

      Sunt de acord, si bunica mea e o zeita pentru mine, cel mai bun om de pe pamant.
      Dar cu bunicii viitorului meu copil (socrii) chiar azi a avut sotul o discutie despre fetita unor prieteni: copilul trebuie sa stie de frica ( de mama????) , o palma cand nu se comporta frumos ( ce inseamna frumos???) e necesar. Sunt oare un exemplu bun acesti bunici?? Si chiar imi iubesc soacra, dar auzind astea..

    • Georgi spune:

      In sfarsit, cineva cu o gandire echilibrata si de bun simt.

      @Timea
      Sa stii ca pana si bunica-mea de 74 de ani nu mai crede in bataie, ca metoda de educare. Asa si-a educat toti cei 4 copii, chiar si pe mine m-a altoit o data ca am luat o nota proasta, dar de atunci i-a parut rau (pentru mine, nu pentru proprii copii lol). Doar ca, a inteles, acum, dupa multi ani, cand am avut o discutie cu ea, in care isi dadea cu parerea despre metodele astea si a realizat cat de mult a gresit. Nu, inca nu ii pare rau, dar a inteles ideea si important e ca, e constienta ca a a gresit. Oricum are niste sechele grave (data la orfelinat de catre parinti ca erau 14 frati, apoi maritata cu forta la 14 ani ca nu au vrut sa o tina acasa, infometata, batuta… a avut viata grea si, oarecum, o inteleg).

      Timpul nu se mai poate da inapoi, dar, uite, verisoara mea o sa nasca in curand si abia isi asteapta stranepotul, sa il creasca „ca pe netul ala, al vostru”, ca sa o citez :))).

      Ti-am lasat comentariu mai sus. Ar fi bine sa printezi articolele de aici, legate de bataie. Sa le dai sa citeasca. Sa ii puna pe ganduri. Nu te mai infiera degeaba.

  • Roxana spune:

    Eu cred un singur lucru spus de mama: fiecare copil are un ingeras care are grija de el 😀 pai mama ne lasa la bunica la tara si acolo erau: fantani si inalte si joase din care beau vacile( si foarte foooooarte adanci), animale cu coarne care mai si impungeau( doamne fereste de un corn ascutit in ochi/burta), sarma ghimpata, sobe( eu am calcat pe vatrai si am 2 dungi paralele pe pulpa), etc etc. Plus ca bunica ne chema la masa si ne baga la somn, nu statea sa ne impleteasca parul ca-n povesti….N-am patit mare lucru, mi-am rupt un picior, am calcat pe niste viespi si am stat cu piciorul umflat, m-a impuns un berbec…ce spaima am mai tras!!! Frate-miu manca bataie de la baietii din sat ca era „orasean”. Nu aveam curajul sa spunem, nimeni nu ne intreba decat daca ne e foame. Atat. Eu nu m-am lovit de multe preconceptii, sunt de fel extrem de ferma si autoritara, i-am taiat avantul maica-mii din secunda 0 in care ma intreba: auzi, tu esti intreaga la minte?? cum ii dai doar lapte din sanu tau??? n-o sa creasca. Nu evitam bunicii, ei fac parte din viata copilului notru, el ii iubeste, insa din fericire mama NU e cea care sta cu el zilnic, as fi angajat o bona. Nu e o femeie rezonabila si imi pare rau sa observ asta…nu are incredere in mine si-n deciziile mele si automat nu ma asculta cand ii explic cum il crestem.

  • A spune:

    Taica miu era obsedat cu vesnicul lapte de vaca. Am avut un bebe care a regurgitat f mult si ca sa scap de lapte praf,imi tot recomanda lapte de vaca. Apoi bunica mea zicea ca sunt chimicale in laptele praf si fac copilul obez. Am plecat odata la cumpărături si am lasat fetita la ai mei. Cand am ajuns acasa,bebe bagat in perna,pătura pe ea si foc in semineu. Iar cea mai buna…e obsesia de a ii da copilului meu chestii sărate,cu risc de . Mereu vrea sa ii dea castraveti murati, mici..doamne. Imi vine sa il bat cateodata!Daca ii spun ceva zice ca sunt eu afurisita..

  • Adrian spune:

    Gaz sau sare in gat. Avea efect miracuos!

  • o femeie spune:

    Cu tristete va zic ca am cunoscut parinti astazi care inca sunt convinsi de astea.

    P.S. am ales sa duc copilul la gradi decat sa las cu vreunu din bunici din motive de lipsa de respect fata de deciziile noastre, si a fost cea mai buna decizie pentru noi si copil. Am si uitat din replicile lor pline de bunavointa, ca doar „ce stie doctorul”, si acum le inchid gura ca nu a luat copila nicium medicament de 6-7 ani.

  • Crys spune:

    Problema cea mai mare este ca inca sunt multe mame tinere care „respecta” aceste traditii vechi si se uita la tine ciudat si chiar te apostrofeaza ca de ce tu nu faci la fel.
    Inca mi se reproseaza ca de ce nu am inceput sa ii dau bebelinei de 9 luni deja din mancarea noastra si inca ii mai fac special papica ei. „Ce ii trebuie atata tratament special? ”
    „Tot mai alaptezi? Sa nu mai alaptezi dupa un an ca am citit undeva ca devine nociv laptele pentru copil ”
    „Ia-i tu copilului premergator ca altfel o sa iti mearga la 2 ani”
    Nu mai zic cand era mica de practica cu scosul de gat din baita pe care mi-o recomandau m-a ingrozit.
    „Schimba-i scutecul doar dimineata si seara ca sa o inveti sa faca caca doar atunci”.
    „Da-i fier ca asa trebuie dat”. Da, ii dau fier acum dar dupa ce am facut analize si mi-a recomandat pediatrul.

  • Xenia spune:

    OMG! Unele experiente sunt horror de-a dreptul!
    Eu am ales sa ne crestem singuri copiii, din diverse motive. Principalul ar fi ca ce a mers in 1950 si 1970, sigur nu mai merge acum. Am evoluat, am invatat, am citit. Noi, tinerii. Ei…Nu cred ca pot.
    Cel mai stresant mi se pare, la momentul vizitelor, ca bunicii sunt megapanicosi. Aoleu, a tusit! Aoleu, a vomitat lapte bebelusul!
    (nu e reflux) Aoleu, sigur stiti ce faceti? Efectiv ne streseaza aiurea cu panicile lor diverse si neintemeiate, copiii fiind in ordine.

    • o femeie spune:

      mi-ai adus aminte de socrul meu care avea impresia ca nu e normala bebelusa si mi-o tot repeta: „da’ e normala??” . Eu ma amuzam dar ma gandesc ca vreuna mai firoscoasa decat mine ar fi ajuns prin spitale si analize …

  • Dana eu spune:

    Nu pot sa nu remarc rautatea indreptata impotriva soacrelor , mai ales.
    Doamnelor, daca un om are un nivel de instruire scazut, nu intelege ce-i cereti si va repeta toate practicile babesti pe care le-a vazut la viata lui.
    Si cand iei un om alaturi de tine pe drumul vietii, il iei cu tot cu familia lui, buna sau rea; niciodata nu va spune ,,da-o naibii pe maica-mea, ca e proasta plina de prejudecati, tu esti atotstiutoare”.
    Deci mai multa intelegere si diplomatie nu strica nimanui, pentru ca fiecare va deveni soacra la un moment dat si vom vedea cum e…
    Si peste 15-20-30 de ani informatiile vor fi cu totul altele.

    • Mona spune:

      Eu nu cred ca luam o famile la pachet odata ce ne casatorim. Cream o familie noua si ceilalti devin auxiliari. Dac soacra ma respecta si imi permite sa-mi ingrijesc propria famile dupa bunul meu plac, atunci e o prietena pt mine si ajutorul ei apreciat. Daca soacra in schimb incearca sa-mi dirijeze noua familie si armonia in functie de propriile pareri si interese atunci regulile jocului se schimba si e indepartata. Valabil si pt proprii parinti. Am cunoscut de-a lungul vietii casnicii distruse de socrii si nu putine. Si eu am avut in trecut o relatie frumoasa de 3 ani distrusa incet incet de mama lui. Asa ca draga mea, nu, nu m-am maritat cu familia lui, ci doar cu el. Cine nu ne respecta, nu e binevenit.

      • Dana eu spune:

        Eu am trait intr-o familie (mama si tata vitreg- tatal meu a murit cand eram copil) in care grija ,devotamentul si ajutorul reciproc au fost firesti. De aceea ma intristeaza resentimentele fata de proprii parinti, le-am vazut in multe din postari, arata multa durere in suflet. Mama mea e in stare sa-si dea viata pentru mine si copilul meu.
        Pentru mine familia este cel mai important lucru, si cea noua si cea veche.
        Sa nu crezi ca am iubit-o pe soacra mea (iertata fie), dar am respectat-o pentru ca e mama sotului meu si am tinut-o la distanta. Iar ceilalti din familia lui chiar sunt niste oameni ok si mi-s dragi.
        Deci se poate.

        • o femeie spune:

          Dana, Tu ai avut noroc cu exemple sanatoase dar majoritatea nu, 80% din adultii de astazi au luat cel putin o bataie in copilarie iar asta arata cat respect nu a fost in familiile alea.
          Femeia de astazi are dreptul de alege, ne putem descurca si fara mama sau soacra (al dracului eu ca am stat si fara bona), si asta o am datorita jobului, casatoriei tarzii dupa ce am cumparat casa si alte cele, si evolutiei tehnologiei. Dar alta data nu era asa, sa aducem aminte obiceiurile traditionale de a ‘vinde’ fata, mutatul ei complet la soacra. Pana si cantecul de la sfarsit de nunta este atat de trist si sfasietor ‘i-ati mireasa ziua buna/de la casa de la muma……’. Ei, surpriza este ca unele soacre se comporta ca alea de alta data.

    • o femeie spune:

      mie nu mi se pare diplomatie sa taca nora doar pentru ca e mai tanara, desi asa e educatia romaneasca dupa soacra cu 3 nurori si nora cumparata si validata (de, amintiri din sclavagia romaneasca).

      Hai sa adaug eu una bucata de replica de la soacra mea: la 1-2 luni dupa ce am nascut imi zice ca am ramas grasa si asa raman. Aveam vreo 5 kg in plus, sub 60 de kile. Soacra bate spre suta, asa. Am tacut, dar asta nu inseamna ca am fost diplomata, ci educata cu capul plecat.

  • Zita spune:

    Am citit la comentarii aici pana cand pur si simplu nu am mai putut sa citesc, opriti-le va rog frumos, evul mediu abia s-a terminat in Romania sau nu. Iar referitor la infasatul copiilor in scutec cu picioare stranse, aici nu mamele-bunicile sunt de vina, era o tehnica prevazuta chiar in cartea de ingrijire a noului nascut editata prin anii ’70.

  • Roxana spune:

    Nu punem totusi mana de la mana,soacre,parinti,vecine de la parter bunice si ele, si facem un astfel de studiu?Eu il pot da catre completare la cel putin 10 doamne cu varsta 55+.
    Ma mai gandeam ca parintii nostri ne-au facut la varste la care noi ne descopeream in facultate.Deci sigur se bazau exclusiv pe parintii lor, persoane crescute in anii 1950-1960 deci clar fara niciun fel de acces la informatie.Si nu cred ca isi permitea mama la 23 de ani sa o contrazica pe soacra ei (sa zicem,fara suparare) cand ne dadea tuica sa gustam la 2 ani.Eu am devenit mama la 30 de ani, o vsrsta la care cred ca pot sa imi sustin parerile mult mai coerent decat a putut mama la 22. Eu nu uit aia cu scosul dintilor agatati de clanta. Si eu sunt curioasa cum va fi cand vom fi bunici.Sa ne dea Domnul sanatate sa mai fie si Printesa activa aici si sa scrie articole pt noi,bunicile de atunci. Va imbratisez!

  • o femeie spune:

    sa mai adaug o practica folosita acum 50 ani: pedepsitul copilului prin lasatul lui in pielea goala afara din casa, sa il rada toata lumea.
    Nordul Moldovei.

  • Moni spune:

    Exemplele de mai sus se împart în două categorii : prima rezultă din nivelul de cunoaștere de atunci, de indicațiile oficiale despre creșterea și îngrijirea copilului date de medici și considerate state of the art, aici intra culcatul pe burta, înfășatul și altele. Eu am rasfoit cartea Mama și copilul pe care o avea mama și nu îmi amintesc să mă fi șocat ceva sau sa recomande practici barbare, normal că e foarte depășită acum așa cum totul ajunge depășit odată cu trecerea anilor. Daca părinții s-au informat la nivelul de atunci și si-au folosit inteligenta nu ii putem blama. Sa nu uităm că internetul si usurinta cu care ne informam și comunicam acum nu am avut-o nici noi până nu demult.
    A doua categorie de exemple este mai tristă, include credințe care izvorasc din lipsa de informare și din superstitii și din neglijenta prezente mai ales (dar nu exclusiv) la tara, sau aduse de la tara la oras. Indiferent de nivelul de grija, exista riscul ca un copil sa se rănească, dar neglijenta și prostia înseamnă aplicarea de leacuri stupide în locul tratamentului la spital. Multi copii au murit asa din prostia părinților. A doua categorie de practici e periculoasă că nu se bazează pe logica sau informația disponibila, ci pe prostie și lipsa de educatie.
    Personal îmi amintesc de diferente de opinie intre părinții și bunicii mei la, de exemplu, rasul in cap ca să crească părul des (mama s-a opus), datul de antibiotice injectabile (ai mei s-au opus), mierea de muguri de pin, ceaiul amar de sunătoare, săculețul cu sare pe piept pe care il rodeam de colturi, tifonul cu gaz frecat rapid in gat ( ai mei cred că nu știau, s-a întâmplat doar o data), folositul obsesiv de spirt pentru orice, chiar pe julituri și rani deschise (mama nu putea suporta asta) etc. In cazul meu s-a observat o diferența intre bunici și credințele lor, cred că diferența e data de nivelul de educație. Pe de alta parte, bunicii noștri au avut o copilărie grea, au fost copii in vremuri foarte urate, cu sărăcie, foamete, război și lipsa de oportunitati.

    • o femeie spune:

      Practicile cu rasul in cap sunt si la oras. Vecina de bloc din berceni (acum 8 ani) m-a intrebat cand rad copila in cap, la 1 an. I-am zis ca nu o sa ii fac asta pentru ca abia a inceput sa ii creasca parul. Vecina cu studii superioare.

      • Amalia spune:

        Asta cu rasul in cap nu cred ca e chiar atat de grav, in ideea ca nu o sa pateasca ceva grav copilul desi nu stiu daca e indicat la o varsta atat de frageda.

        Imi amintesc in schimb si eu de mamaliga fierbinte pusa intr-un tifon/carpa si pus pe piept cand eram bolnava/racita. Tin minte ca de fiecare data cand eram bolnava ceva mai mult timp si nu trecea cu ceai, miere si altele ajungeam aici. Noroc ca, crescand puneam mana sub si il ridicam de pe piept pentru ca era prea cald dar de fiecare data mama imi spunea lasa-l acolo ca iti face bine.

        Si scosul dintilor cu ata de clanta dar asta nu era asa rau tin minte ca la un moment dat era chiar amuzant si desi durea un pic macar dupa ce era scos totul era bine.

        Alte vremuri alte idei. Insa mi se pare grav citind toate comentariile sa vad cate lucruri complet nefiresti erau facute unor copii care nu aveau nici o alta alegere.

  • Anda S spune:

    Uai deci m-am socat direct asa de dimineata! Ma duc sa o pup pe mama care a mai ramas numai cu ideea ca albusul de ou la arsuri e bun. In rest i-am demontat toate miturile. o sa urmeze si asta cu albusul. am o presimtire. :)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *