My favourite day

Azi imi fac ordine in carti. O sa iau fiecare carte din raft, o scutur de praf, scriu pe ea ca e a mea, imi trec mina usor peste coperta si-mi amintesc exact cit de mult mi-a placut, cum m-a dezamagit, daca m-a plictisit sau daca m-a tinut treaza nopti intregi, citind si apoi gindindu-ma la cuvintele frumoase pe care mi le-a sadit in minte. Abia astept sa ma apuc, ma simt ca o fetita careia i s-a promis o plimbare in parcul de distractii si care s-a imbracat cu hainutele cele mai bune, s-a pieptanat frumos si acum asteapta sa vina s-o ia mama de mina si s-o aseze pe calutzul de plastic care-o s-o invirta in timp ce ea ride si-i face semne mamei care-o priveste ingaduitor de pe margine.
Imi plac duminicile astea, in care ma trezesc la prinz fara sa ma simt vinovata. In care stiu ca pot face orice-mi vine, fara sa cer voie, sa explic, sa invit. Cineva mi se plingea acum o vreme ca uraste serile de duminica, mai ales atunci cind e trist. Ca simte cum toata lumea se stringe in casa sa se pregateasca pentru o noua saptamina, iar el sta singur, gindindu-se la toate lucrurile care nu merg bine. Mie-mi plac serile de duminica, mai ales cele de dupa o zi ca asta care abia incepe, in care fac numai ce-mi place. Ma fac sa ma simt libera, pretioasa, norocoasa.
E o zi valoroasa asta, ma duc repede s-o incep. Nici nu m-am spalat pe dinti, m-am repezit direct pe laptop sa-mi verific mailurile si sa scriu aici lucrurile optimiste care m-au pus in miscare de cum am deschis ochii.
Tii, ce bine e!

PS: In curind, casa mea din Muncii va avea un nou locatar. Il cheama Sundae, in cinstea zilelor exact ca asta. El e!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4189

11 comentarii

  1. Hai ca nu se uita uriiiiit! 🙂 De fapt, inca nu prea se uita, fiindca e foarte mic, nici nu cred ca focalizeaza ce vede. E delicios, nu-i asa? Sper sa se inteleaga cu Ciocolata. Un Sundae cu Ciocolata, va rog!

  2. bre, ionouko, cartile vad ca nu prea au impresionat pe nimeni. le-a eclipsat somnorosul ala mic acoperit de blana aia explodata. genial individul. pacat ca nu stie sa si citeasca… 🙂

  3. Deh, asa se intimpla de obicei, vizualul ia fata literelor. Frustrari de copywriter. Da e drept ca-i frumos, asa explodat si out of focus… minca-l-ar mama pe el! Doamne, o sa ajung o baba d-aia pe care dupa ce-o sa moara singura in casa, or s-o manince pisicile, ca-n Murakami… asta ca sa nu ma las si sa insist cu cartile… ;).

  4. Vezi, si eu am problema prietenului tau cu duminicile. Mi se par singure, triste si plictisitoare. Mai ales seara. N-am privit pana acum lucrurile din punctul tau de vedere, acela al unei zile de rasfat. Promit sa incerc.
    P.S. Mai multe carti sau mai multi cercei? 🙂

  5. Hm… carti am doar 64… dar alese pe sprinceana! Pe majoritatea dintre ele le-am citit de cel putin 2 ori la interval de citiva ani… Acum sunt la ultimele pagini din „Padurea norvegiana”, pe care am citit-o prima oara acum vreo 4 ani. E extraordinar sa vezi cum se schimba perspectiva… Aceeasi carte, aceleasi cuvinte, o poveste noua…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *