Mama mea, bunica mea, voi o să fiți bine, da?

Știți deja cît de tare mă tem de cancer. Cred că într-un final asta ne așteaptă pe toți, pentru că lumea în care trăim ne otrăvește zi de zi cu aerul, apa, mîncarea, soarele ei, pe care tot noi le-am făcut praf din dorința de a ni le adapta cît mai repede. Nu vreau să mă gîndesc la viitorul nostru, la bătrînețile mele, la anii de maturitate ai Sofiei. Se spune că unii dintre noi se vor dovedi mai puternici ca boala și-o vor învinge. Mă lupt cu mine să mă conving că noi ne vom număra printre cei norocoși. Fac alegeri cît pot de informate pentru ea. Am grijă de noi cît pot de bine, încerc să mă mențin optimistă, sînt atentă la semnele pe care mi le dă corpul, facem analize și mergem la doctori cînd ceva pare în neregulă (da, eu mă număr printre cei care au încredere în medicina alopată, am avut probleme în repetate rînduri, cu spitalizări și operații, și cred că medicina modernă m-a salvat de la moarte în cel puțin două situații dificile în care m-au pus semenii mei).

Cauza numărul 1 de deces în rîndul femeilor este cancerul la sîn. Am multe femei dragi lîngă mine, prietene dragi, familie, pe mama și bunica, pe care le țin aproape în fiecare zi, chiar dacă trăim la 350 km distanță. Facem așa încît să știm totul una despre alta, de la dureri între coaste la ce-am pus pe masă azi. Nu mă pot gîndi că vreuna dintre ele ar putea… nici nu pot scrie. Sînt sănătoase, slavă domnului, Bunica are 82 de ani și e limpede și zdravănă ca o zînă cu super puteri. Mama e și ea foarte prezentă și activă, uneori uit că nu mai are 35 de ani, 35 am acuș eu, iar ea e cu două decenii și ceva mai înțeleaptă decît mine.

Scriu despre femeile dragi mie și despre o boală cumplită care ne pîndește pe toate la invitația Avon. Scopul celei mai recente campanii (pagina de Fb a campaniei e aici) inițiate de companie este popularizarea nevoii de controale regulate. Eu mi-am făcut în vara asta prima ecografie la sîn. Papanicolau fac o dată la 2 ani de mai bine de zece ani. Am o prietenă bună care la 30 de ani și-a descoperit celule canceroase pe col, le-a cauterizat, a scăpat ca prin urechile acului. Dacă nu făcea Papanicolau, nu le găsea, nici nu vreau să mă gîndesc.

Dragele mele, aveți grijă de voi. Palpați-vă sânii în fiecare seară la duș. Mergeți anual la o ecografie mamară (nu este o procedură invazivă și nu pune riscuri), chiar dacă nu aveți simptome. După 40 de ani, faceți o mamografie la 2 ani. Faceți testul Papanicolau, o dată la 2 ani pînă la 35 de ani, o dată pe an după.

Fumați mai puțin (sau deloc). Împăcați-vă cu voi. Eu una cred că principalele cauze ale bolilor incurabile sînt supărarea, frustrarea, pesimismul, lipsa de echilibru, regretele. Îmbrățișați-vă oamenii dragi. Faceți pentru ei asta: aveți grijă de voi, ca să puteți avea grijă de ei.

Am primit de la Avon o mică broșă roz, un simbol al luptei împotriva cancerului la sîn, și o agendă frumoasă, cu rugămintea de a da mai departe unul dintre ele unei femei speciale din viața mea, în semn de prețuire. Eu o să le dau pe amîndouă mai departe: agenda i-o dau Bunicii, să o folosească pentru numere de telefon și calculele ei lunare, iar pinul cu pietre roz i-l dau mamei, să nu uite nici o clipă că-mi datorează să fie sănătoasă încă multă vreme de-acum încolo.

photo (1)

Puteți oferi și voi femeilor dragi din viața voastră un obiect roz și-o cartolină virtuală cu mesaj. Sau le puteți spune pur și simplu cît de important e să aibă grijă de ele. Să meargă la controale regulate, să fie în echilibru cu ele, să se iubească. Mă repet, știu, dar știu și cît de greu se lasă femeile convinse să aibă grijă și de ele, nu doar de cei pe care-i iubesc.

Mama, Bunica, vă iubesc și vă rog să aveți grijă de voi, pentru mine, pentru Sofia. Avem nevoie de voi sănătoase, vesele, ca două zîne cu puteri supra naturale (ca să nu cer prea mult). Vă rog să fiți bine!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4267

22 comentarii

  1. O alta cauza pe loc fruntas este cancerul de col, total usor de depistat, daca te tii de controlul anual, cu testul Papanicolau atasat. Femeile trebuie sa renunte la rusine si sa mearga anual sa-si faca macar astea 2 vizite. ORICE ar fi, daca-l prinzi la inceput, sansele de a supravietui sunt uriase.

    • Ioana, ai avut o scapare aici, te rog, modifica propozita „Si e pacat sa nu mori pentru ca ti-a fost rusine”. Ai vrut sa scrii „Si e pacat sa mori pentru ca ti-a fost rusine” dar ti-a alunecat un „nu” in plus. Repede, pana nu vad „dujmanii”! 🙂

    • Eu cind ma gindesc la cit de rusinoasa e bunica in general, pot intelege ca ideea unui tuseu vaginal o poate face sa vrea sa intre in pamint.

    • Bunica este si mama, deci a trecut prin destule chestii, inclusiv o nastere. Care, din ce stiu eu, nu se face cu hainele pe tine 🙂

      Este drept ca respectivul control nu e chiar cel mai frumos moment din viata unei dame, dar, cu un medic bun, poti trece lejer peste asta. Eu am o doctorita atat de simpatica, incat nu mai am chiar nicio jena. Si am fost la ea anul asta de am capiat (control, o excizie, inca un control ca-i totul OK, apoi consulturi pre-natale etc.)

      Exista in fiecare oras medici ginecologi senzationali. Interesati-va si mergeti la ei (chiar si daca inseamna sa dati bani – unii sunt la privat). Chiar nu se mai pune problema de traume si de medici nesimtiti, multi se comporta cu o grija si un profesionalism extreme.

    • Ai fi uimit/a sa vezi cu ce ochi este vazut controlul la ginecologic in mediul rural. Cunosc femei care n-au stat de vorba cu un ginecolog decat atunci cand au nascut, adica o singura data in 60 de ani. E trist cand ne gandim cati oameni s-au stins de-a lungul anilor din cauza unor probleme ce la timp ar fi putut fi tratate cu un banal tratament cu antibiotice de cateva zile. 🙂

  2. Printre altele, s-a dovedit ca si apa din recipientele de plastic incalzite prin orice metoda este un factor cauzator de cancer la sin. Mai multe detalii aici: http://www.naturalcuresnotmedicine.com/2013/08/the-dangers-of-using-plastic-water.html

    E foarte importanta si tratarea tuturor infectiilor din organism, oricat de mici. Bunica, Dumnezeu s-o odihneasca, s-a pierdut din cauza nepriceperii si-a ignorantei unui stomatolog care i-a facut o lucrare permanenta peste o infectie nevindecata complet. Asadar, operati amigdalele suprainfectate, tratati sinuzitele – pe cat posibil, verificati periodic ganglionii inflamati si faceti o hemoleucograma completa de cel putin 2 ori pe an. Nu ignorati starile de oboseala prelungita, slabirile bruste si caderea exagerata a parului.

  3. Papanicolau fac anual chit ca am doar 31 de ani dar din pacate antecedentul din familie ma obliga … mama nu mai fusese la dr de ani de zile, nu suporta „sa stea cracanata acolo” cum zicea ea … acum se fac 5 ani pe 10 octombrie de cand nu o mai am langa mine 🙁 nu am avut-o cand am fost mireasa, cand mi-am nascut primul copil si a disparut cand aveam mai mare nevoie de ea … de ce? intrebare pe care o sa mi-o pun mereu si regrete peste care nu voi trece niciodata. incerc si trag de mine sa ma duc si la eco mamar, acum am un motiv mai bun sa o fac … nu vreau ca puiul meu sa treaca prin ce am trecut eu mult prea dvrm si vreau sa fiu langa el cand va avea mai mare nevoie de mine. aveti grija de voi … daca nu ptr voi macar ptr cei din jurul vostru ptr ca in final ei sunt cei care raman in urma singuri.

    • Dana, nici nu pot sa-mi imaginez prin ce ai trecut si treci 🙁

      Un eco mamar e absolut usor de facut, nu te doare nimic, chiar nu-i problema. Eu am facut 2 deja (unul in 2009, cand am descoperit si niste chisturi), unul anul asta, inainte sa incerc sa raman gravida. Chisturile erau doar pe baza hormonala (deci nimic problematic), dar am trecut prin spaimele unei biopsii si chiar nu am fost fericita la momentul respectiv.

      E bine sa ai grija de tine, mai ales daca sunt antecedente in familie. Sunt medici buni si atenti acum (eu chiar nu am de ce sa ma plang), asa ca nu sunt consulturi atat de traumatizante pe cat ar parea. Si ai macar linistea sufleteasca de a stii ca e totul in ordine 🙂

  4. In general am vazut ca e mare rusine in familiile traditionale romanesti sa se vorbeasca de cancer. Eu am aflat de-abia acum cateva luni ca bunicul meu de la tara, care a murit in 2009, a murit de fapt de cancer la prostata. Taica-meu si ai mei au tinut ascuns acest lucru si chiar nu inteleg de ce. Dar in fine, nu mai conteaza acum.
    Sunt tip si cu stupoare am aflat ca multi tipi din jurul meu nu-si controleaza testiculele (ca sa vb acum de un tip de cancer cu rata de supravietuie foarte mare daca este depistat la timp) – e o procedura simpla, de facut la dus, de exemplu – pentru ca ar fi „aiurea”. Ok.
    Sanatate multa femeilor si barbatilor, zic.

  5. Offf, cât mi-e de teamă să și pronunț acest cuvânt. Aproximativ acum 2 luni mama a fost diagnosticată cu cancer de corp uterin (endometru), în fază incipientă, binele din tot răul asta e că a fost descoperit în timp util, cu șanse mari de vindecare. Nu pot descriere, panica și durerea sufletească ce m-a cuprins la aflarea veștii (nu concepeam că ni se poate întâmpla și nouă, deși în juru-mi auzeam tot de nenorociri de genu), dar m-am îmbărbătat singură, pt mama, pt familia noastră, să pot să fiu un suport moral pentru ea, pt ei, să o încurajez, să o ajut, să-i spun mereu ca va fi bine, și am încercat să nu o las să cadă pe fundul butoiului… pe principiul o gândire optimistă, o vindecare mai rapidă!E greu, e foarte greu să-ți menții optimismul în cazuri de genu…Mama a trecut de operație cu bine, încă așteptăm rezultate, dar mă rog lui Dumnezeu să fie totul bine de acum înainte și să o luam doar ca pe o încercare la care am fost puși.
    Așa că, vă rog să luați în serios controalele medicale, sunt ATÂT de necesare și importante…eu am început demult, am 26 de ani, dar multe problemuțe s-au ivit și la mine…iar descoperite în timp, se pot trata.

    Sănătate multă tuturor!

  6. Ai spus foarte bine ce ai avut de spus. Eu as mai adauga sa avem grija la alunite si la semnele care ne apar pe piele. Sa NU mergem niciodata la solar, sa avem grija cu soarele vara…crema cu factor 50 sa fie cea mai buna prietena a noastra. La 2saptamani dupa ce am nascut-o pe Mara, mama a fost diagnosticata cu cancer de piele (lucreaza in mediu radioactiv). A urmat o operatie…numai eu stiu cum e sa te plimbi cu copila de 4 ssptamani in fata spitalului in care se opera mama..deci sfatul meu..nu solar, da soare cu crema de protectie..plus tot ce ai spus tu mai sus

    • Ai dreptate Adriana. Eu am 23 de ani si anul trecut am fost diagnosticata cu melanom malign (o forma a unui cancer de piele). Am avut o alunita care si-a schimbat forma, culoarea si dimensiunea. Doctora mi-a spus ca e ok si sa revin peste 3 luni insa eu am insistat sa mi-o scoata. Noroc ca am scos-o pentru ca asa am descoperit la timp si dupa inca o operatie totul a fost ok. Acum sunt in urmarire clinica, fac analize si ecografii din 3 in 3 luni. Dar nu am facut niciun fel de tratament( chimo sau altcv). Asta pentru ca am avut norocul sa descopar la timp. Deci atentie la alunite si semne de piele, iar crema cu factor de protectie 50 trebuie aplicata absolut mereu( si toamna si iarna pe pielea expusa la soare)

  7. Adaug si eu ceva, la care multa lume poate nu se gandeste, dar care am citit pe undeva ca nu e deloc de neglijat: clatiti foarte bine vesela dupa spalat. Resturile de detergent lichid pe farfurii, tacamuri, pahare, cani, oale si tigai sunt foarte toxice pentru organism pe termen lung!

  8. Pt monitorizarea alunitelor, medicii specialisti recomanda dermatoscopia (o metoda simpla de fotografiere cu lupa, astfel incat sa se vizualizeze modificarile de marine / forma / culoare). Am extirpat 4 pana acum, au iesit bine la analiza histopatologica.

    Referitor la palparea sanilor la dus, nu sunt sigura ca reusesc sa o fac corect. De aceea, prefer sa merg anual la o ecografie. Acum cateva luni, am descoperit 2 nodului milimetrici, cu aspect atipic. Am trecut prin emotii cumplite, am facut RMN, am urmarit evolutia lor in timp. Investigatiile de pana acum par sa indice caracter benign, nu a fost nevoie sa se intervina chirurgical, se impune insa o monitorizare stricta si de acum incolo.

    Atentie la alimentele injectate cu hormoni (eg. carne de pui), estrogenul in exces este si el un factor de risc pt aparitia tumorilor.

    Anca, multa satatate!
    Ale, sanatate maei tale!

  9. Eu sunt o persoana care toata viata m-am temut ca voi muri de cancer de piele. Gandul asta nu mi-a dat pace ani de zile, pana intr-o zi cand s-a adeverit ca asa se ca intampla, intrucat am descoperit ca sufar de melanom malign (forma grava de cancer de piele). Nu va pot descrie prin ce trec. Nu e clipa in care sa nu-mi vad viata de dinainte derulandu-se prea rapid si clipa im care sa nu ma gandesc la copiii mei pe care nu ii voi mai vedea crescand. Regret ignoranta si o platesc cu varf si indesat.

  10. E important, pentru o viata normala, sa nu traim intr-o teama constanta fata de aceste boli, iar pentru asta, intr-adevar, cel mai important, este sa invatam sa prevenim. Este si datoria medicului sa iti transmita incredere, astfel incat oamenii sa nu isi mai puna probleme de tipul „mi-e rusine”, „mi-e teama” sau „n-am timp”. Sanatate multa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *