Prima oară la cinema: eșec total

Sofia se refăcea acasă după o otită care o chinuise mai bine de o lună. Eram sastisite amândouă, așa c-am zis: Ia s-o duc eu la cinema, ieșim ca fetele, ne bălăcim în popcorn, bem apă cu paiul, ne hăhăim la fazele caraghioase, ne dăm coate și ne facem selfie-uri cu ochelarii 3D, cum văd că fac prietenele mele cu fetițele lor.

Bun, dar la ce film să ne ducem? Mai ales că ea nu văzuse niciun film de desen animat nici la cinema, nici acasă. Cinematografele sunt deja toate 3D, doar experiența asta în sine avea să fie destul de copleșitoare. Plus sonorul, care la cinema e taaaare de-ți crapă creierii. Oare o fi mai încet sonorul la filmele pentru copii? Nu, nu e.

Să căutăm un film mai soft, așa, ca pentru începători, mi-am zis. Am luat programele cinematografelor la puricat, am urmărit trailerele, întâi doar eu, să le dau deoparte pe cele înfricoșătoare sau nepotrivite, apoi cu ea. A ales un Snoopy, ceva de Crăciun, simpatic și aparent harmless. Crăiasa zăpezii era cu omor, Ice Age era cu război interplanetar, mai era o Scufița Roșie secsi și încă ceva cu bătălii, nu mai știu ce.
– Mami, să nu mă duci la astea, da? Mi-e frică de ele.
– No worries, te duc la Snoopy, o să fie super amuzant, yey noi!

Sofia avea 3 ani și jumătate. Ne-am îmbrăcat frumos și am plecat la cinema, doar noi două. Am ales dimineața ca să fie liber, să nu ne înghesuim la coadă la popcorn.

Am luat biletele, am luat și popcornul și am intrat în sală la fix. Eram noi și încă o fetiță cu tatăl ei, cinci rânduri mai în față.

A început repede. Reclama. Dată taaareeeee de tot. La Coca Cola. Apoi alta la un operator de telefonie mobilă, era acolo o tipă care dansa aproape goală.
– Ăsta e Snoopy, mami?
– Nu prea, pui, imediat începe.

Apoi a început. Primul trailer. La filmul cu bătaie pe care ea îl refuzase din start în seara dinainte.
– Maaami, ai promis că nu mă duci la filmul ăsta!
– Păi așa credeam și eu, că nu te-am dus la filmul ăsta.

Apoi a început un alt trailer la Ice Age, în care Scrat bietul era trânit și izbit interstelar de a început a mea să plângă.
– Te rog, iubito, încă puțin și începe.

A început un al patrulea trailer, moment în care Sofia a zis că vrea să plecăm de-acolo. Sincer, și eu voiam să plec de-acolo. Am aruncat la gunoi popcornul, care era oricum groaznic de sărat și am ieșit în fugă.

shutterstock_370063244

N-am apucat nici măcar un generic de Snoopy, care între timp nu mai rulează.

A trecut aproape un an de atunci, aș mai da cinema-ului o șansă, de dragul experienței în sine. Doar că am, din nou, aceleași probleme. Sonorul va fi tot groaznic de tare (de ce nu or da sunetul mai încet măcar dimineața, la filmele pentru copii?), 3D-ul o va obosi teribil, plus că nu avem la ce film să ne ducem. Secret life of pets e cu animale rele care-și ucid stăpânii (și ce promițător era trailerul, pfff), Petrecerea cârnaților e cu niște cârnați demenți care înjură mult, mai avem Finding Dory, care înțeleg că e prea lung și pe alocuri plictisitor, la Barbie în spațiu mă sperie ideea…

Ziceau bine câteva prietene zilele trecute, să caut un cinema tradițional și să aștept să ruleze un film de animație mai vechi, sau să o duc la festivaluri de scurt metraje animate. Nu-i treabă deloc cu 3D-ul și cu producțiile moderne la vârste mici. Sau să mai aștept vreo doi trei ani. La cum zboară timpul, până-mi aduc eu aminte să mai caut filme, ea începe școala…

Sursa foto: fetiță speriată de 3D via Shutterstock.com

51 Comments

  • AlinaD spune:

    Eu as mai astepta cu mersul la filmele de la mall. Am avut aceeasi experienta pe la 4 ani si ceva, A. fiind extrem de sensibil la sunete puternice. Am stat pe hol la reclame, dar tot i s-a parut prea tare sunetul, a stat cu mainile pe urechi …De-abia pe la 5 a inceput sa ii placa, dar selectiv. Acum, la 6, ar merge in fiecare zi. I-a placut mult Marele urias prietenos, citise si cartea, dar nu prea e pentru Sofia. Cred ca pana la urma cel mai ok tot Barbie ramane :)) La mall vitan sonorul e ok acum, nu stiu prin care minune.

  • Marianne spune:

    Nu cred ca va fi vreo animatie care sa nu aiba nimic infricosator sau care sa nu abordeze subiecte mai putin roz. Asta le include pe cele vechi: mame vitrege criminale, Cruelle, razbunari, vrajitoare… Pana la urma, ce farmec are o platitudine dulceaga si calaie, chiar si pentru un copil?
    Poate am fost eu o mica Wednesday Addams mai ciudatica, dar inca de pe la 3 ani imi placeau povestile incitante si un pic infricosatoare, si intelegeam ca nu sunt reale. Ma speriam un pic, dupa care mai ceream. Cele ultra-pozitive ma plictiseau de moarte, intuiam falsitatea lor, dar poate alti copii sunt mai sensibili.

  • Georgi spune:

    Petrecerea carnatilor este un film interzis sub 15 ani. Peste tot se specifica faptul ca este prima animatie dedicata exclusiv adultilor.

    Oricum, majoritatea animatiilor de la cinema, sunt mai mult pentru copiii mai mari, ba chiar pentru adulti. Nu de putine ori am observat anumite mesaje si glume cu subinteles, pe care, doar adultii le pot intelege.
    La Zootopia, chestia asta a fost mai mult decat evidenta, cu toate subtilitatile alea, mai ales cand ajung personajele la un ghiseu, unde functionarii publici erau intruchipati de lenesi. Clar, faza pentru adulti.
    La Secret Life of Pets, la fel.

    Oricum, pe mine ma scot din minte parintii care vin la cinema, la animatii subtitrate, cu copii care nu stiu sa citeasca (sub 6 ani/ ma rog cred ca e nevoie sa aiba mai mult de 6 ani ca sa poata urmari subtitrarea unui film). Deci mi se ridica parul in cap cand aud in sala: „Da’, ce zice, mami?”. La ce mama naibii mai exista varianta dublata?

    Dupa mine, varsta ideala pentru cinema, ar fi, cam de la 6 ani in sus. Ca sa poata ramane cu ceva din film.
    Din pacate, oferta este extrem de limitata, dar producatorii de filme, fie ele si child friendly, tot vor pune ceva continut si pentru adulti, pentru ca, ar da faliment daca s-ar concentra 100% pe copiii sub 6 ani.
    Mi se pare ca sunt filme care se scot doar in varianta blu ray, desi, banuiesc ca tu vrei sa iesi din casa… Nu stiu cum sa comentez situatia. E nasol, dar… mai e putin si creste 🙂

  • A mea se mai uită la desene dar când am fost la cinema era în aer liber, rula chiar un film frumos, n-a rezistat 10 min si deja voia să plecăm;era sonul, într-adevăr foarte tare.

  • d spune:

    Eu intru mai tarziu in sala, stiu deja ca-s 100 de reclame inainte si reusesc sa scap de cateva. Dar nu merge mereu, depinde cat de aglomerat e 🙂
    Sonorul e ingrozitor de tare, pe mine ma ia frigul din cauza asta, nu-mi pot imagina cine a analizat atmosfera si a decis ca e bine.

  • Felicita spune:

    Mda, si noi avem problema sonorului dat prea tare. Am fost la teatru pentru copii, totul a fost ok pana a inceput o secventa cu muzica data tare. Fiica-mea si-a pus mainile la urechi si s-a pus pe plans aproape isteric. Am iesit afara, vom mai incerca dupa 5 ani, la 3 nu e ok.

    Pe mine ma surprinde insa multimea de copii care rezista la asemenea sunete, sala era plina cu copii intre 2 si 7 ani si numai noi am iesit din sala. Ei cum fac de pot accepta sonorul dat tare sau la ce or fi expusi incat sa nu-i deranjeze?

  • Andra spune:

    Dar nu sunt toate 3D! Din ce am vazut eu, aproape toate filmele au si varianta digital, nu numai 3D. La Vitan cel putin, dar cred ca si la Cinema City.
    Spun asta pentru ca, de obicei, si eu aleg varianta digital pentru mine, ma doare capul la filmele 3D (o fi din cauza ochelarilor, nu stiu).

    • Printesa Urbana spune:

      Eu ma refeream la animatii. Nu la toate filmele.

    • Alina spune:

      Noi am fost la Secret life of pets, nu a fost asa groaznic, dar nici ce mi-as fi dorit. E drept ca nu am rezistat chiar pana la final, nici nu am insistat vreo secunda. Per total a fost ok
      Ce voiam de fapt sa spun e ca noi nu am mers la 3D, in Plaza sunt ambele variante. Si pentru mine a fost invatatura de minte. Mi-am propus ca pe viitor sa intarziem la film, tocmai ca sa evitam reclamele, intr-adevar ingrozitoare si parca interminabile.

  • Delia spune:

    Sa stii ca si pe mine ma supăra sonorul de la cinema. Nu inteleg de ce trebuie sa fie atât de puternic?! Eu cand merg la film imi iau dopuri de urechi :)) Bine, nu stiu daca cei mici pot si doresc sa poarte asa ceva…

  • Eliana spune:

    3D nu se recomanda sub 6 ani, indiferent de conținutul filmului. In general cinematograful sub 6 ani nu e ideal. In cazul de fata, deși nici eu nu sunt deloc adepta televizorului, as organiza acasă un DVD potrivit vârstei, cu popcorn si experiența de la cinema. Insa cand acasă mai e un copil mic care nu se poate uita, complica puțin ecuația ce-i drept 🙂

  • O mamica spune:

    Incearca Opera Comica Pentru Copii. Are niste spectacole minunate, pe categorii de varste.

    Cat despre cinema…ai dreptate!

  • Oana spune:

    Draga Printesa, si eu visez la momentul in care voi merge la cinema cu fetita mea. E inca foarte micuta!
    Imi pare rau ca ati avut o experienta neplacuta. La noi nu ma surprinde ca Asa stau lucrurile.
    Dar… Poti organiza tu un moment Cinema sa-i spunem…
    Acasa, cu popcorn, draperiile usor trase, o animatie in adevaratul sens al cuvantului, pe jos pe perne etc etc etc. Macar pana mai creste Sofia!
    Pupici si numai ganduri bune!

  • Oana spune:

    P.s.
    Abia acum am vazut comentariul Elianei! ?

  • Lale spune:

    Noi cu The Secret Life of Pets am început anul asta, are 4 ani si a fost foarte încântat de film, numai ca aici unde stam noi nu sunt reclame la început si nici trailere nu sunt prezentate.

  • Deea spune:

    Desi a mea s-a uitat de mica la desene ( adica undeva spre 2 ani a inceput), totusi in cinema a calcat pentru prima data la 4 ani si ceva. Sub 4 ani nu cred ca e potrivit. Eu nu aveam probleme cu sunetul si imaginile ci cu faptul ca nu ar fi avut rabdare, ca ar fi vorbit mult si tare etc. Cred ca depinde si de copil, atat de felul lui de a fi cat si de experiente anterioare. Fata mea e genul energica, galagioasa, mereu in miscare. Ii place muzica tare, canta in balcon de se aude la 3 strazi distanta, ii plac spectacole de sunete si lumini, artificii, orice e agitat, antrenant, dat pe „repede-inainte”. Nu seamana cu mine, e clar, eu eram inspaimantata si la teatrul de papusi. Cum am facut prima oara la cinema: in primul rand am ales un desen pentru copii mici, in ideea ca sigur vor fi acolo si alti „agitati” iar parintii vor fi toleranti daca vorbesc tare, canta, rad. Apoi, am mers cu prieteni cu copil. A fost foarte bine sa mai fie un copil cu ea, mai ales copil mai mare si cu ceva ” experienta” in ceea ce priveste salile de cinema. Totul a mers neasteptat de bine, a dansat si cantat mult, a stat si pe scaun linistita cand era cazul. A fost fascinata de 3D, mie oricum nu mi se par atat de reusite efectele. Sunetul tare nu a fost problema, ba chiar i-a placut ( e drept ca ea facuse anterior si dansuri si teatru si peste tot a avut de-a face cu muzica tare, voci puternice etc). In schimb la disneyland au fost distractii care, desi erau pt copii mici, au reusit sa o sperie. Fiecare copil cu ale sale, eu imi doresc mult sa fie „neinfricata” , asa cum eu nu am fost niciodata.

  • Ina spune:

    La 3 ani si 9 luni, cam asa, am incercat. Finding Dory. N-am stiut de reclame, ne-am speriat si noi si el. Pe la jumatatea filmului s-a plictisit. I-a placut ideea de film, floricelele, sarate cumplit intr-adevar, noutatea, si .. gata. Nu mai incerc prea curand. Extrem de agresive reclamele, nu e ok sa difuzezi asa ceva inaintea unui film pentru copii. Nu.

  • Andreea L. spune:

    Eu m-am dus cu ai mei la cinema cand aveau peste 6 ani. Noi stam la Lugoj, si pana acu vreo 2 ani nici nu aveam cinema in oras, iar pana la Timisoara, cu pitici dupa tine, era prea complicat .

    In schimb, avem acasa, ne uitam si acum cu mare drag la diafilme. Tatal meu a avut ideea de a le salva din mainile noastre cand eram mici, astfel incat, ele supravietuiesc azi la noi acasa. Cel mare(12 ani) a invatat sa puna filmul in aparat, si, iarna( mai ales, ca vara stam tot in curte), ne uitam cu mare drag la ele. Iar eu sunt uimita pentru ca sunt povesti pe care inca le stiu cap coada.

  • Monica spune:

    Nu inteleg de unde ai scos ca „Secret life of pets” este cu animale care isi ucid stapanii. Este despre animale care se ratacesc si cauta drumul spre casa. Este o discutie in film de genul asta dar este in contextul in care un catel incearca sa inventeze o minciuna si iese cu tampenia asta dar in rest filmul este super ok.
    Copilul a plecat de acolo numai dupa ce i-am promis ca mai venim o data iar eu cred ca n-am mai ras asa de ani de zile, este un film foarte amuzant.

    • Printesa Urbana spune:

      Mi-a povestit prietena mea ca la faza asta fetita ei a fugit din camera plangand, apoi mi-au mai povestit si alte mame faze similare, cand copiii lor insistau cu intrebari de ce a ucis animalul ala pe stapanul lui, daca acum e posibil ca si pisica lor sa ii omoare noaptea etc.

      O fi filmul in rest super ok, mie chestia asta nu-mi place, copiii sunt, majoritatea, impresionabili, n-ai de unde sa stii ce ii sperie, ce ii marcheaza.

    • Adina spune:

      Sincer, la faza respectiva ii poti povesti imediat ca este doar o gluma si oricum se va prinde ea singura din cum curge filmul mai departe (fetita mea nu a fost impresionata deloc dar fiecare copil este diferit). Mie mai grave mi se par Frozen si alte asemenea cu „Au trait fericiti pana la adanci batraneti” sau „dupa prima intalnire a cerut-o in casatorie”. Sincer, mi se pare mult mai grav sa li se inoculeze de mici fetitelor baliverne de astea pt ca tot vor afla care e realitate si vor fi confuze ca lucrurile nu sunt asa ca in aceste povesti „forever after”. Eu nici nu ii citesc povesti din astea fetitei mele, prefer sa ii citesc povesti cu talc care sa ii dea lectii despre viata, chiar daca unele sunt cu monstri (de ex. Gruffalo). Prefer sa nu se creada Elsa sau Rapunzel pt ca in fond, oricum nu este si nu va fi vreodata, mai bine sa considere ca este doar ea si ca povestile sunt doar povesti.

    • Deea spune:

      Eu cred ca se exagereaza destul de mult pe tema asta, nu e ca si cum copilul ramane toata viata cu parerile avute la 5 ani. Nimeni nu ii inchide intr-o cusca pana la 30 si nici nu ii obliga sa se casatoreasca la 8. Viata curge usor, firesc, ei vor invata sa departajeze fantasticul de real, vor trai propriile experiente, vor avea pe rand gandire logica, abstracta. Evident ca e exagerata ideea din basmele clasice, dar toti am trait cu ele si sunt sigura ca toti ne-am prins la un moment dat ca oamenii nu se casatoresc dupa prima intalnire. Cat despre ” au trait fericiti pana la adanci batraneti”, mai bine de jumatate din cupluri divorteaza, asa ca cei mici vor vedea cu ochii lor si vor simti pe pielea lor realitatea.
      Cat despre Frozen, tocmai ca acolo mesajul e exact invers, Ana intentionand sa se casatoreasca dupa o prima intalnire exact cu personajul negativ, dragostea adevarata descoperind-o dupa o lunga si furtunoasa calatorie. Merida e o rebela care nu vrea casatorie deloc si nu se indragosteste pe parcursul filmului, Tiana si printul reusesc sa gaseasca ce le trebuie chiar daca nu e ce isi doreau etc.

    • Moni spune:

      De fapt animalele pierdute mint ca isi urasc stapanii si a i-au omorat ca sa fie acceptati de animalele care traiesc in canal.
      Filmul ofera o ocazie buna pentru parintii destepti de a-si educa copiii pentru ca atrage atentia ca unii oameni iresponsabili isi iau animale si apoi le arunca in canal pentru ca s-au plictisit de ele sau pentru ca au fost nepotrivite (crocodil, sarpe etc).

    • Printesa Urbana spune:

      Ahaaa, am inteles, ok, atunci are sens.

  • manu spune:

    In Bucuresti, cinemateca (ori de pe Campineanu, ori de pe Eforie – desi din cate imi aduc aminte, la cea de pe Eforie erau matinale pentru copii) – e locul perfect sa incepi calatoria in arta cinematografica. Au filme in general mai vechi, nu neaparat animatii, sonorul e decent, nici vorba de 3D, nu imi aduc aminte sa fi avut popcorn, iar sala e aproape goala (deci daca se mai fataie sau mai vorbeste copilul nu trebuie sa iti faci mari griji ca ar deranja pe cineva).Si cand mergeam noi – nu erau nici reclame, nici trailere, nici nimic. Old school – incepea filmul si gata!
    Si iarna mai erau faine piesele de teatru de la Muzeul Taranului Roman – aveau doar vreo 3 piese in repertoriu, dar erau fain jucate, relativ interactiv si erau copii de la un an si un pic pana spre 6-7-8 ani.
    Tin pumnii ca urmatoarea experienta sa fie faina! 🙂

  • Helena spune:

    Asta cu reclamele presupun că tu ar trebui sa o înțelegi foarte bine. Cum ar fi să nu mai publici tu nici un articol publicitar…
    Eu am făcut puțin rabat de la educație cu nepoții mei. Intrăm în sală cu jumătate de ora după ora prevăzută. Exact atât durează la noi reclamele. Asta în cazul în care timpul îți permite și poți merge in timpul săptămânii, la ore nu de vârf și niciodata la premiere, când sala nu e aglomerată și nu deranjezi un rând întreg de persoane când mergi la locul tau.
    Pentru sonorul prea puternic am mai folosit niște căști pufoase pe care încet, incet singuri le dădeau jos, obișnuindu-se.
    Eu zic să nu abandonați.

  • Adina spune:

    In Secret Life of Pets nu moare nimeni, dimpotriva, este f dragut. a fost primul film la care m-am dus eu la cinema cu fetita mea, ea avand 3 ani si 4 luni si i-a placut f mult! Il recomand cu caldura. Si Finding Dory e f dragut, am fost saptamana trecuta la AFI, si fetitei i-a placut f mult. Daca nu ii plac reclamele, poti incerca sa te duci 15min mai tarziu decat ora inscrisa pe bilet, te primesc in sala si asa ajungi direct la film, noi de obicei asa facem si la filmele de adulti ca ne enerveaza si pe noi reclamele :D. Ce poti face este sa incepi sa ii dai desene din cand in cand macar, nici eu nu i-am dat desene pana la 3 ani, dar acum ii dau cam 1-2 ori pe sapt si mereu cate 10min, si ii dam desene animate de pe vremea noastra de care suntem siguri ca sunt harmless (Disney, Tom si Jerry). Asa se obisnuieste cu ideea de animatie pe un ecran mare si nu va fi coplesitor cinema-ul. Mie imi place la nebunie experienta de cinema cu fetita mea, sa mergem ca fetele si sa ne uitam la o animatie de calitate, in special ca si mie inca imi plac animatiile calumea.

    • Andreea B spune:

      Si eu visez la ziua cand o sa merg la film cu copiii! Mai am de așteptat putin, au abia 2 ani, respectiv 4 luni:)))

  • Catalina spune:

    Am mers la cinema la 12-13 ani prima oara, la Spiderman 2. Ce experienta minunata a fost ??! Eu zic ca nu are rost sa insisti cu cinema pana nu are Sofia curiozitatea sa mearga, mai ales ca 3D va capata din ce in ce mai mult avant. Cred ca experienta unui desen/film vazut acasa, unde mediul este pe placul ei, i-ar placea mai tare. Daca are 2-3 prietene, poti organiza un playdate si ar fi ca si cum ar fi la cinema. Nu ma refer sa faci din asta o chestie saptamanala sau lunara, ci ceva o data, diferit si special.
    PS: Are gusturi bune, filmul Snoopy este foarte frumos, cred ca ii va placea tare mult!

  • Anne spune:

    Eu am avut numai experiențe plăcute la cinema atât singură cât și cu fata de 5 ani acum. Prima data când am dus-o avea 4 ani fără 2 luni.
    Am mers cu ea și la animații dar și la filme normale dacă i-a plăcut trailerul. Oricum acasă le vede pe toate, chiar și pe alea horror deci nu era conținutul problema esențială. La 3D zicea ca îi obosesc ochii așa ca m-am prins cum rezolv problema. Nu ochelarii sunt de vina ci poziționarea în sala fiindcă ecranul e foarte mare. Cu cât stai mai aproape cu atât e mai greu sa urmărești totul. Ochii fac un efort imens atunci. Am observat și la mine. Chestie la care sigur se adaugă și ochelarii.
    De când ne-am mutat pe ultimele rânduri nu am mai avut probleme pentru ca ochiul cuprinde ecranul cu ușurință.
    Glumele subtile eu nu le-am prea observat fiindcă de regula nu mă gândesc la prostii…
    Părerea mea e ca trebuie sa cauți astfel de chestii ca sa le și găsești. Oricum niciun copil nu o sa înțeleagă. Poate peste vreo 10 ani dacă revăd filmul..mna o sa fie și vârsta potrivita atunci.
    Cred ca ceea ce ne-a ajutat pe noi sa avem o experiență atât de plăcută e felul în care am expus-o la chestii de genul.
    Dacă ți copilul în peșteră 3 ani și ceva iar apoi o scoți direct la cinema evident ca este prea mult. Dacă ea nu știa de existenta reclamelor sau ce este un trailer (chestie pe care de altfel nici unii părinți nu o stiu) normal ca a fost bulversant. Începutul a fost prost. Dacă îi explicai ca înainte de fiecare film se dau reclame și trailere sau intrai în sala după ce se terminau ai fi avut o experiență mai plăcută. Nu cred ca sistemul este de vina, cât abordarea părinților care își cresc copiii în peșteri.
    Nici a mea nu rezista mereu la reclame și trailere. De unele s-a plictisit deja, altele nu i se par ‘interesante’ (intern ghilimele pentru ca o citez..nu va gândiți la prostii) însă știe ca trebuie sa așteptam să se termine. Este o chestie de educație pana la urma. Copilul trebuie sa aștept sa fie gata masa da ? Tot așa trebuie sa aștepte sa înceapă filmul.
    Noi 3 suntem iubitori de filme. Soțul e cameraman, pe mine m-am fascinat mereu iar cea mica s-a lipit pe lângă noi când urmăream filme și a decis ca și ea e fana. Nu am obligat-o la chestia asta.
    Copiii fac ce văd la părinți pana la urma. Dacă eu văd filmele ca pe ceva frumos, creativ, constructiv (pentru ca da, este o industrie și o munca inimaginabila..as vrea sa văd câți pot scrie un scenariu de film..) atunci și copilul le va vedea la fel și nu ca pe ceva urat care distruge creierul.

  • Corina spune:

    Le petit Prince pt copii și părinți

    • Andreea L. spune:

      Filmul Le petit Prince, nu e chiar pt copii mici..cel putin mie asa mi s-a parut…copiii trebuie sa fie marisori ca sa si priceapa ceva din film.

  • Dana spune:

    Noi am fost la cinema prima oara in mai, Sara avea 4 ani si 4 luni, la Angry Birds. I-a placut foarte mult, a stat cuminte tot filmul. I-am promis ca o mai duc, dar inca nu am gasit ceva care sa-i placa din pacate.

  • Miruna spune:

    Secret life of pets e oribil, o mega pierdere de vreme, absolut nepotrivit pentru copii. Trailer-ul e singurul lucru bun al acestui film. Nu va pierdeti vremea si banii.

    • vio spune:

      Fiului meu nu i s-a parut deloc oribil. Are 4 ani si 9 luni si face diferenta intre fantezie si realitate, pt ca am stat adesea de vorba cu el pe tema asta..
      NU a fost deranjat de nimic din el, a prins mesajul pozitiv, pt ca, in caz ca nu ati observat, exista si asa ceva.
      Vad ca iar se aluneca in zona ” vai, parintilor inconstienti care va duceti copiii la filme ce le mutileaza creierul”, iar asta este deranjant zau, pt unii ai caroror copii NU sunt atat de sensibili. Nu exista doar alb si negru, exista nenumarate nuante de gri plus inca nshpe culori…

      p.s.
      Mergem mereu DUPA reclame.
      Nu esti obligat sa cumperi popcorn, dar noi am luat la toate cele 4 filme vazute (din mai pana acum) si NU a fost niciodata sarat. Mergem in Baneasa, pt ca asta este langa noi, nu am idee cum e in altele.
      Exista si varainte non3D, la toate (sau aproape toate) animatiile pt copii.
      Sunetul NU este ca la filmele pt adulti, in Baneasa. (spun unde mereu, pt ca nu stiu inh alte locuri..)

  • Andreea_A spune:

    A fost mult prea mica la 3 ani si jumatate…noi nu consumam niciodata nimic de la cinematografe pentru ca sunt niste porcarii prea sarate sau prea dulci. Ia de acasa intr-un mic rucsac cateva din minunile sanatoase pe care le faci tu in bucatarie (biscuiti, popcorn facut cu mana ta la ceaun de mamaliga 🙂 ) si apa si e suficient.

    Du-o la Elvira Popescu la cinematograf – au scurt metraje in limba franceza normale. Filmul cu pisici si catei singuri acasa e urat, doar trailerul e captivant, Ice Age e partea a 5 a cred, deci cam greu de inteles fara celalte parti, Dory a fost ok dar trebuie si prima parte ca sa inteleaga ceva.

    Vara trecuta erau si cateva terase in aer liber care aveau filme de animatie scurte pentru copii proiectate, anul asta nu stiu daca au fost.

    Pentru un copil care nu se uita doloc la TV cum inteleg ca sunt frumosii tai nu sunt deloc potrivite zapacelile din ziua de azi, erau mai ok filmele Disney clasice. Care, din pacate ,nu mai ruleaza pe nicaieri.

    Du-o la teatru. 🙂 E mai safe. Oarecum. 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Mergem la teatru, le place, stau fermecati amandoi! 🙂 Dar voiam si la cinemaa meheheeee. 🙂

    • laura spune:

      eu am inceput pe la 3 ani si 2 luni sa ii povestesc despre cinematograf unde copiii mai mari se duc sa vada filme pe un ecran mare si cu sonor puternic, in intuneric. ii povesteam cum trebuie sa mai creasca un pic ca sa poata sta cuminte pe scaunel sa nu deranjeze pe ceilalti copii care au venit sa vada filmul.

      primele filme le-a vazut doar dublate, nu 3d pentru ca la 3 ani jumate – 4 nu ar fi stat mai mult de o ora cu ochelarii pe nas. eu am lasato sa se miste in sala pentru ca am ales sa mergem dimineata pt a nu fi aglomerata sala. am incurajato sa se mute pe alte randuri sa vada daca ii place mai mult. la fel era curioasa sa vada si cum se comportau ceilalti copii din sala (maxim 2-3), deci la varsta aia nu urmarea filmul in intregime..dar ne acomodam cu cinematograful. iar popcorn si apa ii aduceam ei de acasa.

      acum are 7 ani jumate si ma gandesc ca trebuie sa o invat sa mearga singura la cinema.

      din ce ruleaza acum la cinematograf ei i-a placut in cautarea lui Dory (chiar si cu momentele de „s-a ratacit?” „dar unde e mama si tatal lui? ii va gasi?”) si Barbie

      pete si dragonul a plans la el si nu era singura din sala care facea asta

      ice age si singur acasa nu au incantato prea mult

      la uriasul prietenos nu am fost

  • Andreea_A spune:

    Urmeaza o premiera in a doua jumatate a lui septembrie, ceva cu niste berze care livreaza copii de la fabrica lor de copii, trailerul e foarte interesant dar posibil sa ridice niste intrebari referitoare la procesul tehnologic. 🙂

  • Diana spune:

    Cand era a mea mai mica (acum are 8 ani, zic de vremurile 4-5 ani) au fost de succes desenele din seria Clopotica, rulau pe vremea aia la cinema. Nu au deranjat-o nici 3D-ul, nici sonorul prea tare. I-au placut si cele din seria Ice Age de altfel. Acum depinde si de copil, a mea e mai intepata de fel… iar intre timp a trecut de la ponei si zane la chestii mai serioase sau mai „baietesti”.

  • o femeie spune:

    Cred ca la 5 ani o fo primul. Am fo de 2 ori la toaleta, o data a zis ca ii e frica si o venit in brate, s-o plimbat si prin sala (ma asteptam, am stat la margine). A fost un film animat nu f. lung.

    Mergem cam de 2-3 ori pe an. Deseori cu gasca. E mai fun 😀

  • spi-oana spune:

    Vezi ca vine Anim’est, e festivalul de film de animatie. Au o multime de filme, chiar si workshop-uri pentru copii de toate varstele (si pentru adulti). Vezi pe facebook evenimentele lor.
    Iar filmul cu carnaciorii, e un desen animat pentru adulti mai degraba. Sunt o multime de scene de sex in el. Amuzante (pentru noi astia mari), dar cam porcoase pentru copii.
    Recomand cu caldura Anim’est, nici filmele nu zbiara atat de tare 😉

  • Adina spune:

    Buna. Te sfatuiesc sa mai astepti cateva luni, sa se refaca dupa operatia de polipi; noua asa ni s-a spus, ca va percepe o vreme sunetele…ciudat. Eu iubesc desenele animate, atat cele vechi – iti amintesti de Oblio?… cat si astea…cu efecte speciale si premii la activ- Up, Wall-E, Ants… e o lume captivanta…

  • simona spune:

    Nu ruleaza in Romania „Peter et Elliot le dragon”? L-am vazut saptamana trecuta cu nepoata mea de 7 ani, eu pentru prima data, ea pentru a doua oara. Aveam de ales intre mai multe filme, dar ea a vrut sa-l mai vada o data. Eu am plans in timpul filmului, ea s-a retinut viteajeste. Am iesit de la cinema cu senzatia ca lumea in care avansam e falsa, de animatie, si ca adevarata viata e acolo, in film, cu adevaratele valori, cu iubire si daruire generoasa.
    http://streamcomplet.com/peter-et-elliott-le-dragon/

  • simona spune:

    Mi-a placut foarte mult si Micul print cel care a iesit anul trecut.
    http://www.allocine.fr/video/player_gen_cmedia=19552871&cfilm=178545.html

  • Elena spune:

    Eu am fost acum 2 saptamani cu Andrei (2 ani si 10 luni) la 9 Lives, un film normal, nu de animatie, o comedie cu un personaj care se transorma intr-un pisoi ca sa invete sa fie mai bun …i-am povestit de la inceput ca se stinge lumina si a ca o sa ne distram. Daca era si subtitrat era bine, dar ne-am descurcat si asa, i-am tradus eu ce era important. Sonorul nu e ra foarte tare, desi eram la mall, i-a placut, la fazele putin mai dure ii spuneam ca e doar fictiune, ca nu e adevarat. Doar la ultimele 10 minute s-a plictisit – ceea ce era de asteptat – una peste alta a fost o experienta super si o mai repetam. Important e sa alegi bine filmul… la cinematografele traditionale nu aduc filme de animatie, doar normale si din cand in cand europene… asta cel putin in Bucuresti.

  • Mamiţuni spune:

    Kinodiseea, in noiembrie?
    http://www.kinodiseea.ro/en/

    Sunt indicate grupele de varsta recomandate, cinematografele sunt prietenoase, reclamele nu sunt decat la alte filme din festival…

    Cam asa arata filmele selectate de-a lungul timpului, cu precizarea ca nu mai stiu pentru ce grupe de varsta fusesera indicate:
    Song of the sea: https://www.youtube.com/watch?v=7erpJFZhvTU
    The secret of Kells: https://www.youtube.com/watch?v=lw2_HZTuQBE
    Micul print: https://www.youtube.com/watch?v=fEPqgSNLfK8
    Kirikou: https://www.youtube.com/watch?v=3EA4xnPpZhk
    Zarafa: https://www.youtube.com/watch?v=-JEwCTlnaQU (foarte frumos, doar ca are si cateva momente destul de inspaimantatoare si unele foarte triste)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *