Tu

Te-ai născut din mama ta, care s-a născut din mama ei, care s-a născut din străbunica ta, iar tu cândva, poate, devii mamă. Carne care plămădește altă carne, care la rândul ei construiește o alta și așa a ajuns lumea să existe. Inimi care cheamă altele, care-și transmit una alteia prin sânge emoții, jurăminte și speranțe.

Ai crescut urmărindu-ți și adorându-ți mama, dorindu-ți să fii ea, probându-i rochiile de mătase și pantofii cu toc, alergând cu mărgelele ei care-ți ajungeau până la tălpi, umplându-ți plămânii de mirosul ei de săpun și cremă de mâini.

Ai îmbrăcat și dezbrăcat păpuși, le-ai pus la somn și le-ai dat să mănânce, pentru că asta ți-a venit să faci, fără să știi că poate te pregăteai pentru mai târziu, sau poate doar te jucai așa, aiurea. Ori poate construiai castele și demontai lucruri cu șurubelnița, ca tata.

Ți-ai privit corpul cum se schimbă, cum crește și se rotunjește pe ici pe colo, ai început să observi că observă și alții asta. Poate te-ai gândit atunci că e greu să fii femeie, că poate era mai ușor să fii bărbat.

Te-ai îndrăgostit și ai plâns și ai visat și ai scris în jurnal sau ai desenat inimioare pe toate caietele, ai părăsit și-ai fost părăsită, apoi ai luat-o de la capăt. Ca noi toate, ca noi toți.

Apoi ai găsit un om al tău sau poate încă îl mai cauți.

Te-ai așezat în casa ta, cu draperiile alese de tine, ți-ai făcut ceai la aragazul tău și te-ai gândit la mama ta, la aragazul tău pe care ea ți-a făcut atâtea grișuri cu lapte.

Ai crescut în burta ta copilul tău, i-ai dat parte din sângele și carnea ta, dorința ta de iubire și de mai bine.

Acum îl privești cum te adoră și te urmărește, îi dai mărgelele tale să se joace cu ele, îl mângâi pe cap și-i ștergi lacrimile.

Tu, care poți când nimeni altcineva nu mai poate.

Tu, care ai sertare nenumărate și nebănuite de soluții pentru toată lumea, doar pe cele pentru tine uiți să le mai cauți.

Tu, care iubești cu toată puterea și ierți din tot sufletul și o iei de la capăt în fiecare zi, fără pauză.

Vreau să știi că meriți tot ce-i mai bun și n-ar trebui să te simți vinovată că speri la asta. Meriți să fii sprijinită, iertată, iubită.

Vreau ca fetele noastre să știe asta bine. Că nimeni, niciodată, nu trebuie să le lovească, să le amenințe, să le umilească doar pentru că au mai puține kilograme. Că sunt oameni egali cu toți oamenii, că părerea lor contează, că doar ele sunt stăpâne pe corpul lor.

Că a fi femeie n-ar trebui să fie niciodată un dezavantaj, nici în familie, nici la serviciu sau în autobuz.

Și ca să ne reușească asta, trebuie să faci tu, împreună cu mine, pasul acesta: să stăm drepte în fața noastră, să ne ținem în brațe când avem nevoie, unele pe altele sau fiecare pe sine, să ne apreciem pentru ceea ce am făcut și încă mai facem, să nu lăsăm loc minciunii și îndoielii în viața noastră, să fim blânde cu noi și cu alții, să ne bucurăm de un buchet de flori, chiar dacă ni-l cumpărăm singure, să nu uităm că noi facem lumea.

La mulți ani! 🙂

Sursa foto: femeie via Shutterstock.com

 

Pin It

Tags

15 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *