Cum faci un băiețel dependent de butoane să se îndrăgostească de jocuri pe podea? (p)

Sofia n-a avut treabă cu LEGO niciodată, deși a tot primit seturi mai mici sau mai mari începând de pe la trei ani. A avut și castelul Elsei în perioada ei de glorie, dar nu s-a jucat decât cu Olaf și cu renul, nu a fost tentată de construit sau improvizat cu piesele. Mă uitam cu jind la poze și clipuri cu copiii altora, stând pe covor ore în șir, făcând și desfăcând LEGO, apoi mă uitam și la copiii mei, amândoi urcați în capul meu 90% din timp, și mă gândeam ce-am făcut greșit.

Nici băiețelul nu a avut afinități cu LEGO până de curând. De fapt, el nu se joacă aproape niciodată cu nici una dintre jucăriile lui. Are câteva mașini cu telecomandă, are un costum de cavaler, un mixer de bucătărie din jucărie, șine de tren și orășel cu poduri și mașini din lemn, se joacă rar cu ele și nu mai mult de câteva minute. Sofia petrece ore la rând în camera ei inventând jocuri cu personaje complicate. El se ține după mine și mă întreabă lucruri.

Lui îi plac mecanismele, butoanele și tehnologia. Freacă întrerupătoarele non-stop, are un buchet de telecomenzi (jumătate stricate) pe care le butonează întruna, a făcut rost dintr-o cutie de o tastatură și de un mouse vechi, neconectate la nimic, la care lucrează intens, manevrează radiourile și receiverurile din casă, conversează cu robotul google assistant, astea-s preocupările lui. Care recunosc, uneori ne experează, mai ales când ne stinge lumina în timp ce facem duș sau ne oprește muzica după ce ne-am urnit la dans.

Ce-am făcut ca să rupem dependența de butoane? Vedeți mai jos în clipul nostru de 3 minute.

Ce e foarte fain la LEGO este că după ce finalizezi faza de construcție (care e un joc în sine, unul foarte captivant pentru ei, i-am observat cum ore la rând au stat acolo cu ochii cruciș pe scheme, căutând piese minuscule, încercând să priceapă la ce va folosi mai târziu combinația X de piese), urmează partea de creație, în care te joci cu ce ai construit, poți să modifici jucăriile obținute, să le faci mai potrivite jocului tău, poți să adaptezi mediul la ele (Sofia a pictat foi ca să extindă zona de gheață, Ivan a folosit perne ca să aducă în decor munți de zăpadă pe care să se plimbe sania cu exploratori).

Și nu s-au plictisit, ceea ce pentru noi e o premieră, să stăm atâtea ore toți pe podea la joacă, să văd copiii cooperând, apoi jucându-se împreună, făcând schimb de utilaje… momente neprețuite la noi acasă.

La început, a fost interesant pentru că mami și tati au fost atât de fermecați de construit încât n-au simțit nevoia să evadeze pe canapea sau la făcut ceva prin casă. Apoi, i-a prins magia, pentru că au observat că se pricep și ei, că din mâinile lor ies exact mașinile de pe cutie, care sunt niște jucării adevărate, cu roți, butoane și manivele care funcționează și cu care se pot juca în multe feluri. Ne-au văzut pe noi distrându-ne și au preluat sentimentul ăsta de distracție în gașcă, apoi au rămas cu el și după ce eu m-am dus să pun masa, iar tati a ațipit pe covor. Și-au văzut de joaca lor și după-amiază, apoi a doua zi s-au trezit devreme și n-au dat buzna peste mine cum fac de obicei, ci s-au întâlnit în sufragerie cu mașinile și zona polară și și-au reluat jocul.

Au avut o mulțime de întrebări despre mașini, exloratori și natură în zona arctică, pentru că și-au dorit mult să se joace cât mai adevărat. Am discutat despre de ce au dispărut mamuții, despre cum iarna în cercul arctic soarele nu răsare, iar vara e mereu zi, căci soarele nu apune niciodată, despre temperaturile de minus 40 de grade C, despre cum acolo se mănâncă des carne crudă de ren și legumele sunt atât de scumpe încât nu și le permit decât cei mai bogați (ele sunt aduse cu elicopterul de două ori pe an).

Iar acum, când copiii știu bine atât de multe detalii, au mașinile și accesoriile construite de ei, constat cu surpriză că se joacă în fiecare zi singuri câte puțin. La mai mare, ce să zic… 🙂 Sper că am pornit o mișcare favorabilă jocului independent la noi în casă! (finally, că aștept asta de șase ani)

Setul acesta LEGO Arctic e surprinzător, pentru că e nu doar foarte mare (deci mai mult timp de construit și apoi mai multe variante de joacă liberă), ci și foarte ofertant ca punct de plecare în discuții nenumărate, pentru că deschide poarta către o lume îndepărtată și foarte interesantă.

Cutia conține exploratori polari, un mamut care e scos din adâncuri într-un mare bloc de gheață, un moto-ski, o sanie, un laborator mobil, o macara și un spărgător de gheață cu care copiii pot explora toată casa.

Cred că e un cadou grozav de Crăciun, mai ales dacă aveți acasă deja fani LEGO.

Acum ne scuzați, avem ceva #firstworldproblems, pentru că unul dintre exploratorii arctici LEGO ai Sofiei și-a pierdut nu doar ochelarii la teatru duminică, ci și tălpicul de la moto-ski și batem magazinele să îi cumpărăm alții. Apropo, dacă aveți în plus vreuna dintre piesele astea, Sofi s-ar bucura tare mult să le recupereze, mulțumim. 🙂

#LEGO_City_Arctic #ExploreArcticWithLego #ArcticExplorerNeeded #ArcticIsCalling

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4200

12 comentarii

  1. Al meu iubeste lego, insa rar urmeaza instructiunile. El isi face masinile lui, rachetele lui spatiale, nu ii place sa faca ce spun aia pe instructiuni sa faca. Asa ca in loc sa ii cumpar seturi clasice, i-am cumparat o cutie cu piese variate, universale, din care isi tot face ce vrea el de vreo 2 ani.Evident ca se mai adauga la cutie si piesele din seturi, dar in amalgamul de piese isi face mereu ce vrea el, ore in sir.

  2. Am mai auzit de copii care nu sunt pasionați de Lego, probabil chiar nu e pentru toți copiii. Fata cea mare, zece ani, are zeci de seturi, depinde foarte mult ce se poarta, ce apare nou ( au fost Disney, Friends, apoi Elves, Superhero girls, iarăși Friends, dar și Minecraft sau Starwars). Pe lângă acestea are câteva Lego City, are și acelea “3 in 1”, seturi de piese de rezerva, o groaza ce sa vorbim. Le face după instrucțiuni apoi se joaca ore întregi, singura, își face povesti pornind de la personaje și accesorii. Nu se plictiseste niciodată. Când nu mai știe ce sa facă le desface și face ceva nou și tot așa. Cea mică de la doi ani se joaca cu Lego duplo, acum are trei ani și are voie și între prețioasele surorii ei. Oricum ambii copii se joaca mult singuri, uneori chiar imi cer sa ies din camera. Alteori se joaca împreuna, sunt dați in care mai au nevoie și de adulti in joaca, depinde.

  3. Si la noi la fel ca si la comentatoarea de mai sus. Lego e number 1, jucaria cu care copiii se joaca de 2 ani si nu se plictisesc. Dar tot asa, joaca la liber, fara instructiuni. Construiesc cladiri, masini fanteziste, camioane etc.

  4. De mai bine de 3 ani sunt singurele jucarii cu care se joaca. Avem zeci de seturi, mii de piese, sortate deja pe forme in zeci de cutii si cutiute. Avem doua camere doar pentru lego: una in care construim seturile, si una in care construim orasul lego. Ne jucam cot la cot si imi place si mie la fel de mult ca si lui. La orice ocazie stiu ce cadou il va bucura, pe de alta parte, bugetul este praf :)) Am zis mereu ca daca vindem toate seturile, facem lejer un concediu de doua saptamani la mare :))
    Piesele pe care le cautati, fiind dintr-un set nou, inca nu au aparut la vanzare separat. Daca mai aveti rabdare, puteti urmari cand apar pe clevertoys.ro, de exemplu.

  5. Lego nu este deloc mare hit la fiica-mea. Foloseste personajele la jocurile de rol in rest zac in cutie. Mi-ar placea sa o vad concentrata construind, am incercat sa fac eu in fata ei piesele fara nici un rezultat. Ii place sa stea cu noi, sa fim noi personajele jocurilor ei. Are 5 ani si jumatate, poate mai este timp sa prinda gustul.

  6. Noi suntem nebuni după LEGO. Sa vezi faza, zice fiica-mea acum 2 ani de Craciun: of, iar LEGO !? 🙂 dar tot ea zice acum ceva vreme cand i-am luat unor copii ai unor prieteni de familie un set mare de LEGO: of, mami, dar eu cand primesc setul ala că nu-l am? 🙂
    Sincer, eu n-am avut LEGO in copilarie si asa ador sa ma joc cu piesele astea, iar copiilor le place maxim, am facut chiar si piesa de teatru din LEGO si mi-am pus-o si pe blog sa-i inspir si pe altii, dar era LEGO DUPLO 🙂
    Oricum, sa stii că pasiunile Sofiei tale par tare interesante 🙂

  7. Foarte interesanta articolul. Dupa ce am citit Si am vazut filmuletul vostru constat ca Si baietelul meu se indreapta spre aceleasi pasiuni ca Si a lui Ivan, desi are doar 1,8 luni numai el inchide si deschide becurile, numai el vrea sa porneasca Si opreasca televizorul, sa-I dea mai incet sa-I dea mai tare, iar cand primeste o jucarie noua o analizeaza cap coada pana ii gaseste butonul rosu de oprire pornire???.
    Inca cu Lego nu am inceput cred ca e prea mic??

  8. Mie îmi place foarte mult covorul, este foarte moale și pare călduros. De unde l-ati luat?
    Mi-ar plăcea pt camera copiilor, toată ziua stau pe covor și se joacă și un covor ca al vostru ar fi ideal pt noi. Evident, să ne jucăm cu lego pe el:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *