Piesă de femeie

Merg des cu Uber. În majoritatea zilelor, soțul duce copiii la școală cu mașina noastră, lasă copiii la clasele lor și mașina în parcare, se duce la serviciu perpedes, iar eu merg să-i iau cu Uber după-amiaza, pentru că de taxiuri mi-e silă, tramvaiul e suspendat și să merg zilnic cu trotineta prin noxe 5 km nu e activitatea mea preferată.

Am cunoscut tot soiul de oameni în ultimii ani de perindat cu uberul, majoritatea simpatici, civilizați (cu o singură excepție în peste o mie de curse), au centuri în spate, mașinile sunt curate, plătesc în medie 12-15 lei de acasă până la școală, totul bun.

Dar altceva voiam să zic, nu reclamă deșănțată (și 100% benevolă) la Uber.

Săptămâna trecută am mers cu un tip. Adică nu am mers. Am zburat. Am aproape murit de inimă în spate.

Omul se băga precum curentul în oase.

Se strecura precum saliva printre măsele.

Ca scleroza în creierii mei după faze din astea.

Ajunsesem în 3 minute unde ajung de obicei în 15.

Cu vocea gâtuită, i-am zis:

– Să știți că eu nu mă grăbesc. Absolut deloc nu mă grăbesc.

– Daaa, știu, nu-i bai. Așa conduc eu. Sunt pilot de curse!

– Măiculiță, zic, ce noroc pe mine…

– Da’ nu mă mai domni atâta, că am numa 27 de ani.

– Oooh, serios? Bine, așa am să fac.

– Ca tine, zice.

Ăvaaai, ni la el.

– Mulțumesc, dar știți, adică pardon, știi, eu am 40.

În secunda aia a băgat omul o frână de am fost sigură că mi-au ajuns dinții pe parbriz. S-a întors cu totul la mine și-a zis:

– Nooooooooooooo!

Mi-am extras corpul care se lipise 90% de spatele scaunului lui, mi-am urcat la loc pe banchetă rucsacul cu laptopul și telefonul, apoi i-am zis:

– Dap, 40 peste exact 10 zile.

Între timp, omul a pornit, cu scârț, s-a înfipt în banda vecină, s-a întors tot spre mine în timp ce gonea cu 95 la oră, eu îmi făcusem juma de cruce cu limba când îl aud:

– Io aș fi zis că ai cel mult 28!

– Mulțumesc.

– Pe cuvânt, mă jur, dacă îmi permiți, adică aș putea să zic chiar că… ești așa… o piesă de femeie, știi cum zic.

Am izbucnit în ceva ce era și râs și plâns în același timp, adică a sunat amuzant să mă gândesc la mine ca la o piesă de femeie, dar îmi venea să plâng că mă gândeam că o să mor la 28 de ani și or să plângă copiii după mine că m-am dus așa de tânără.

Mă țineam de mânerul ăla de deasupra geamului de zici că era mâna lui Dumnezeu.

– O să-i transmit soțului, zic, după ce mi-am revenit din horcăiala de râs-plâns.
– Da ce, el nu știe ce bucată are lângă el? Păi așa o femeie merită tot ce e mai bun pe lume, tot, ai auzit?

– Dă Doamne să apuc să-i zic.

– Să nu cumva să accepți nimic mai puțin decât tot.

Între timp omul parcase dintr-o bucată fix în fața școlii, în timp ce portarul privea cu admirație schema și viteza de parcare.

– Să nu uiți, mi-a mai zis în timp ce coboram cu genunchii moi ca ceara de urechi, totul, da? Piesă, tot!

Un grup de părinți mă privea cum un bărbat care sigur nu era tatăl copiilor noștri îmi striga pe geamul mașinii cât sunt de piesă.

Mi-am repetat asta însus pe scări la școală, apoi m-am uitat în oglindă la etajul 1. Chiar așa, 28? Piesă? Tot? Eu?

I-am dat  cinci stele! Bun băiat!

Photo by Tarutoa on Unsplash

35 Comments

  • Carla spune:

    You made my day. Uite, vezi, eu ti-am tot spus ca arati ca o pustoaica dar nu m-ai crezut ca pe tipul asta. Rad de-a binelea.

    • ionel breazu spune:

      Hai că ești bună….Adică e bună povestea și mi-ar părea rău să nu fie așa cum a zis Uber, măcar pentru soțul tău. Apropo, i-ai povestit? A fost domn, sau ai încasat-o.Știi cum sunt soții români, mai ceva ca calabrezii( scuze de CACAfonie). Frumoasă povestea, succes!😄

  • Loredana Debreczeni spune:

    Genial, am ras in troleu de se uita lumea in jurul meu . Este o plăcere sa citesc tot ce scrii 🤗

    • G.G. spune:

      Mie chiar nu mi-a venit să râd!… Așa cum, nu am putut niciodată, să râd la filmele cu Stan și Bran! Scenele care unora le stârneau râsul, pe mine mă întristau…. Ce e de râs în a vedea cum, pianul urcat cu atât efort, ajunge într-o clipă jos? Ce e de râs în a-ți simți „stomacul in gât” de teamă și din inerția de a-ți păstra starea de mișcare atunci când intervin schimbări bruște de accelerație? Așa sunt eu… Pericolul mă sperie și carențele, oricui și de orice fel, mă întristează și mă fac să sufăr!

  • Ana spune:

    Clar nu merita mai putin de 5 stele!

  • Lia spune:

    Astia sunt exact genul de oameni din cauza carora vreau eu sa plec din Romania! Parcat fix in fata scolii, ca degeaba s-au chinuit aia sa puna stalpi, sa elibereze trotuarul, sa scrie in fiecare mail ca e parcare la mai putin de 5 min pe jos, ca romanul tot marlan e! Sigur parintii aia care se uitau nu mai puteau de grija cui insoteste pe cine, nu erau atenti sa nu le omoare vreun dement de asta copiii!Dar hei, bine ca a iesit cine trebuie presedinte, de acum suntem salvati!

  • Daria spune:

    super :), da ce-ti mai ridica dispozitia cind un strain iti face asa un compliment, nu trebuie mult, asa doar o vorba frumoasa, si apoi o tot invirtesti in cap si zimbesti.

    • Cristina M spune:

      Sunt intr-o super plictisitoare sedinta si am zis na…sa fac ceva productiv si anume sa mai.citesc una dintre povestile tale….bai era sa cad de pe scaun …de ras, sa ne intelegem🤣. Toata lumea se uita ciudat la mine, pentru ca aparent sedinta asta era foarte importanta( bullshit corporatist, dar na….csf, ncsf). Sper sa nu ma dea afara…dar chiar daca…plec fericita, le dau foc la sandrama in cateva zile nu imediat, as I would usually do.😄

  • Anca Schatt spune:

    Oh, Doamne, de obicei îmi face așa mare plăcere sa doarmă bebe pe mine, dar acum așa m-am enervat că a trebuit să-mi suprim râsul în hohote din cauza asta 😅 Doamne ce stil ai, you’ve made my day! Și din câte vad din comentarii, și a altor cititori 😅😅👍

  • Ioana spune:

    Piesa! TOT! Grozav articolul, grozava distractia mea ! 🙂

  • Alexandra Alupei spune:

    Țiplet chiar 😉

  • Ioana spune:

    Ai avut grija sa le spui copiilor despre ce piesă de mamă au avut norocul sa vina după ei? :))))

  • Martina spune:

    Hei, esti geniala! Ce-i al tau e pus deoparte. Ai talent la scris cu carul. Meriti tot ce ai! Te felicit!

  • Andressa spune:

    Da, chiar pari mult mai tânără. Puștoaică! Ești, nu pari!

    Dar, fie vorba între noi, puștanii nu știu să aprecieze o vârstă. La mulți, o femeie cu părul lung, în blugi si teniși, poate avea și 28 si 38, nu iși dau seama. 🙂 Ăia mai mari văd diferențe, se uită altfel la noi.

  • eu spune:

    Haios…
    Totusi ma intreb, in general critici pe cei care sunt la volan si nu conduc regulamentar. Aici se pare ca baiatul conducea cam repede fata de viteza legala autorizata, te-a bruscat cu franele pana ti-a cazut geanta si laptopul de pe bancheta si te-ai lipit de scaunul din fata. 95km/ora in oras? si se mai si intoarcea cu fata spre tine in timp ce conducea asa? Totusi ii dai 5 stele si il lauzi, doar pt ca ti-a facut un compliment? Doar atat e suficient sa uiti tot ce critici la cei din jur, cum sunt epriculos, etc? Pacat zic. Mie mi se pare pericol public si n-as dori sa urc la el in masina…

  • Ioana spune:

    Rad cu lacrimi :)) ft tare

  • Cristina spune:

    O piesă de articol… Belea! 😂😂😂

  • Mirona spune:

    Piesa?! M-am spart de ras.

  • Ana spune:

    Am luat și eu recent taxi, în provincie, șoferu’ nu mă scotea din domnișoară :))).
    Deja am întinerit cu 10 ani :))).
    Nu era șofer de curse, a mers normal.
    Deși cred ca ai trecut printr-o sperietură, modul în care au scris e hazliu. Mi-a plăcut.

  • Raluca spune:

    Pfiuuu, nu puteam sa citesc si eu asta mai devreme!?!?!
    “Da Doamne sa apuc sa-i zic”
    😂😂😂😂

  • Geo spune:

    Numai mie mi se pare ca te-a luat la mișto? Gen vrăjeală din aia ieftina de cocalar…

  • o femeie spune:

    Sa te bucuri de complimente si sa le fluturi zi de zi, in oglinda, pt ca le meriti.

    Na, uite ce complimente pierd cu mersul pe jos la scoala, zi de zi. Nu am luat niciodata Uber, dar mi-am luat metrou :)))

  • Cristina spune:

    Am râs cu lacrimi :))
    Super tare scris!

  • dani spune:

    Chiar asa, hai sa carcotim!
    Mai printeso, de ce scrii tu asa fain, ca noi astelalte care avem treaba, ne oprim din treaba sa te citim. Ia nu mai scrie asa frumos! Gata! Sa nu ne mai descretesti fruntile, sa nu ne mai binedispui, sa fim productivi (yea, right :))) ) si alte 100 sa-uri.

    Am ras de nu ma puteam opri, si la fel ca si o alta cititoare mai sus, nu eram intr-un loc unde puteam sa fac asta cu toti decibelii de ras. A trebuit sa mi-l infund. Da’ ajung io acasa, il mai citesc o data, si ma dezlantui atunci :)))

    Eu ma minunez cum reusesti sa traduci in cuvinte lucruri de nedescris, imagini si momente. Si o faci atat de frumos si natural. Iti doresc sa fii o piesa si fizic dar in special emotional, pana la adanci batraneti :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *