Cum au reacționat copiii când și-au văzut mama cu părul albastru ca marea?

Premisa e aceasta: mami e o prezență constantă și liniștitoare, are părul lung și șaten-blonziu, uneori drept, alteori coadă de cal sau coc smotocit (depinde cum are și ea timp să se ocupe de claie), uneori bucle (dacă a avut ceva eveniment sau filmare), fără surprize majore. Părul mai e tuns ocazional, dar atât de puțin încât nu observă nimeni. Vara se mai deschide de la soare, iarna se mai lipește de cap de la căciuli, nimic extraordinar.

Până într-o zi, mai precis, miercuri, când mami se duce la coafor să se tundă și iese de acolo așa:

Cu părul teribil de ALBASTRU.

Acum, să mă explic. Nu am luat-o razna (prea mult). Adevărul e că mă gândesc la păr albastru de ceva vreme, cred că mai mult de un an. De fiecare dată când m-am dus la tuns (adică de vreo trei ori, mă tund de două ori pe an câte 10 cm) m-am gândit: Acum e momentul? Nu a fost. Nu eram sigură, nu-mi doream suficient de mult.

Miercuri însă am simțit cu toată puterea că da, de azi o să am părul albastru.

– Să știi că pigmentul albastru nu iese cu nimic, m-au avertizat oamenii părului meu, Monica și Jean.
– Pe asta și mizez, le-am zis.
– O să fie o schimbare majoră.
– Perfect!
– Ești sigură?
– Să-i dăm drumul!

Mai mai că au sărit în sus de bucurie! Nu li se întâmplă suficient de frecvent să vină în salon cu păr de juma de metru, decise să se transforme în Mica Sirenă.

S-au pus pe treabă și în două ore eram gata. Să cad jos, nu alta. E chiar mult mai frumos decât mă așteptam. La lumină naturală, strălucește ca metalul!

Ei, dar ce vor zice copiii?

M-am dus să-i iau de la școală. Când am ajuns, câteva mame deja zâmbeau frumos la mine, căci văzuseră poza pe Facebook sau Insta. Când am ajuns în hol, unde erau clasa Sofiei și încă o clasă, a fost super amuzant. Toate capetele s-au întors pe rând spre mine și au rămas cu ochii mari. Sofia s-a apropiat și a zis:
– Mami?
De parcă nu era chiar sigură că eu sunt.
– Când se face la loc cum era?
– În 3-4 ani, i-am zis.
– A…
S-a întors și a făcut doi pași spre colegele ei, care veneau spre mine. M-au înconjurat:
– E părul tău adevărat?
– E vopsea adevărată?
– Așa o să fie și mâine?
– Pot să-l ating?
A revenit și Sofia:
– Mami, ți-ai făcut părul albastru?
Îmi place de fata mea. Nu crede nimic până nu confirmă cu mumă-sa.
– Da, iubito!
– De ce?
– Îmi doream de mult și am simțit că a sosit momentul.
– L-ai și tuns?
– Da, cam atât, zic și îi arăt vreo 20 de cm cu palmele.
– Îți stă bine.

Și gata. M-a luat de mână și am ieșit în curtea școlii la joacă. Au ieșit și alți colegi și prieteni din anii vecini., ca în fiecare zi.

Un băiețel, să fi avut 5, 6 ani, nu-l știu, se uita la mine cu gura căscată. Mă urmărea de colo colo de zici că era hipnotizat. Când a sosit tatăl lui și l-a salutat, băiețelul nu i-a răspuns, doar a ridicat un deget spre mine. Eu am zâmbit fermecător, tatăl a zâmbit încurcat.

Apoi m-a abodardat o mamă care mi-a spus că s-a învoit de la serviciu special să vină să-mi vadă părul, că de obicei soțul vine să ia copilul, că el lucrează de acasă, dar ea a vrut musai să vadă părul în realitate și a venit ea, spre bucuria copilului.

Peste încă o oră, a ieșit și Ivan, care avusese robotică. S-a repezit la mine prin hol, s-a uitat puțin la părul meu și a zis:
– Ce frumoasă ești, mami!

Băieții ăștia… 🙂

Și asta a fost. Am înghețat în curtea școlii o oră să se joace ei și să vorbim despre diverse, apoi am mers acasă, a venit soțul, care a făcut ceva glume din alea de-ale lui, din care am dedus că-i place părul meu albastru. E chiar mișto, să știți!

A doua zi când m-am uitat în oglindă, m-am simțit atât de potrivit, de parcă am părul albastru dintotdeauna. Nu-mi lipsește blondul deloc, deși stau cu el de atât de mulți ani.

Copiii n-au mai zis nimic, nicio referire la Elsa sau la Mica Sirenă, nimic. S-au purtat ca de obicei. Nu au cerut să se vopsească și ei, nici măcar o șuviță, nimic.

Dacă ar fi cerut, le-aș fi luat cretă colorată pentru păr de la DM și le-aș fi făcut câte o șuviță care s-ar fi dus la prima spălare. Dar nu, n-au cerut, eu n-am oferit. Poate urmează, vă țin la curent.

La școală primesc încă reacții uimite, dar cele mai amuzante sunt discuțiile cu adulții. Tot felul de clienți sau cunoscuți care mă sună cu diverse probleme și-mi zic Ariel sau Elsa sau Zâna Albastră sau Valurile mării.

Câțiva sunt vizibil stresați de schimbarea părului meu și, indiferent de subiectul de conversație, mă întreabă din cinci în cinci minute când o să se facă părul meu la loc.

La fel și mama, când a văzut prima poză pe facebook a zis: Ce drăguț, când se ia? Eu i-am zis că numa cu foarfeca, ea a zis: Ei, lasă că tu arăți drăguț oricum. Ce să zică și ea, acuma că află că m-am pricopsit cu părul ăsta albastru care a venit să rămână. 🙂

Reacțiile pe internet au fost multeee, văleu, peste 10.000 de likeuri și sute de comentarii, majoritatea de wooow și ce fain, au fost și câteva, puține, le pot număra pe degete, care au zis că:
1. Sunt prea bătrână pentru culoarea asta de păr. Acuma na, am 40 de ani, probabil că și eu la 25 de ani credeam că astea de 40 sunt niște babe, dar nu aș fi acum curajul să spun vreuneia în față așa ceva.
2. Albastru e deja depășit, nu se mai poartă în 2020. Sincer, habar nu am și nici nu mă interesează, nu mi-am făcut părul albastru ca să fiu în trend cu ceva. E numai despre mine. La mine se poartă albastru începând cu 8 ianuarie 2020.
3. Nu e uniform și nu are bază închisă sau deschisă de culoare. Se pare că albastru arată bine pe rădăcini negre sau albe, dar eu nu am dorit să-mi vopsesc rădăcinile și nici să fiu albastră 100%, a ieșit exact cum mi-am dorit și sunt recunoscătoare pentru asta, nu mi-am făcut părul ca să primesc feedback 100% pozitiv pe internet, ci ca să îmi placă, ceea ce s-a și întâmplat.
4. O să fie oribil, groaznic, o să se ducă culoarea, o să regreți amarnic, o să arăți ca o damă din secolul trecut etc. Posibil, nu cunoaștem viitorul, eu sunt ceva mai optimistă, dar om trăi și-om vedea. Promit să vă țin la curent.

Clar mai avem de lucrat la manierele online, dar nu-i nimic, învățăm împreună. Nu mă înțelegeți greșit, nu am o problemă cu a-ți spune părerea, inclusiv dacă ea e una negativă, dar felul, FELUL în care o spui, Doamne, cât de mult contează. Iar dacă tot ce ai de spus e că ți se pare că omul ăla din poză arată nașpa, chiar e nevoie s-o spui? Adică, folosește la ceva? Ok, o să te simți tu mai frumoasă și mai tânără, dar poți să te simți așa și doar gândind că alta e urâtă și bătrână sau spunând asta unei amice, dar să i-o spui ei în față, e nepoliticos, dureros pentru cel care primește vorbele tale, e dezumanizant. Înțeleg că nu putem fi toți buni tot timpul și nu trebuie să spui că îți place ceva dacă nu-ți place, dar poate am putea lucra cu toții la a evita să rănim? Ce frumos ar fi, nu?

Revenind la păr. 🙂

Primesc priviri amuzate sau uimite pe stradă și în Uber sau la magazin, copii care zic Uaaaau în urma mea, multe glume pe toate părțile. Cam asta vă așteaptă dacă doriți păr albastru. Sau verde ori mov, deși aud că albastru e culoarea anului 2020.

Neapărat doresc să le mulțumesc Monicăi și lui Jean pentru răbdare și talent. Sunt prietenii mei, îi iubesc și apreciez felul în care au grijă de părul meu de atâția ani. Îi găsiți la Hairstage, pe Tunari 85, în București.

Ah, ce frumoasă e viața când ai mult albastru în păr și deloc pe inimă! Yey! 🙂

40 Comments

  • Mira2 spune:

    Mie imi place cum ti-a iesit si cum iti sta. Si cu părul albastru si cu el drept (probabil ca si asta conteaza la aspectul final).

  • Roxana C. spune:

    Mă întreb: oare ca profă cu părul albastru, ce feedback aș primi?😁😁😁 Deși rozul mă tentează mai mult. Nu și pe soț.😁😁😁😁
    Revenind: gorgeous hair, gorgeous colour.🦄🌈💙
    Văzusem un experiment cu mai multe tipuri de șampon pentru părul colorat. Cel de la Milk Shake era cel mai bun. Nu știu dacă se găsește în țară.

  • Marilena spune:

    Ioana, eu cred ca esti minunata ! Si atat !
    S ite iubim si cu parul tau albastru, pentru ca de fapt nu e vorba despre parul albastru ci despre increderea in tine, incredere a schimba ceva ce simti tu sa faci, incredere ca poti fi si altfel daca asta te face sa te simti bine, fara sa deranjezi pe cineva.
    Un 2020 de poveste !

    • Teodora spune:

      Felicitari! Nu stiu de ce o schimbare radicala ne face asa fericite uneori..si eu simt la fel! Esti foarte frumoasă!

  • Andreea Enache spune:

    Daca te face fericita, iti va sta mereu minunat pentru ca va aduce zambet pe chipul tau!
    Pentru punctul 2 (anti), desi nu ai vrut sa fii in trend, culoarea anului 2020 a fost aleasa : albastru clasic 🙂 asta asa pentru hateri 😉

    • Popescu Doina spune:

      Minunata schimbare! Care te prinde extraordinar! Si cred ca vei crea o moda in lunile urmatoare, spre disperarea celor care nu stiu cum sa-si tina gura. Nu ca ar conta… Mi-ai dat o tema de gandire, utila firelor mele albe. Numai că nu am părul lung. Dar, cine stie! Poate ca echipa formifantastica de la salonul cu pricina va gasi o solutie si pentru părul meu. Multumesc pentru stare!❤

    • Mar spune:

      Legat de punctul 2, culoarea anului 2020 declarata de institutul Pantone e chiar albastru, deci ești în trend 😃

  • Mihaela spune:

    Imi place la nebunie parul tau albastru! Imi pare rau pentru comentariile nepoliticoase, bine ca nu au fost multe, procentual vorbind, pentru ca un comentariu de genul asta iti poate strica ziua… daca il lasi! Ceea ce tu sper ca nu ai facut!… Uite, eu tocmai ce am facut 57 ani si de mult imi doresc sa imi fac niste suvite albastre, curajul tau m-a inspirat. Promit sa iti trimit o poza cand se materializeaza…
    Si apropos de varsta, perspectiva conteaza foarte mult… si un lucru de care poti fi sigur in viata este faptul ca perspectiva asta se schimba mereu… pentru mine esti foarte, foarte tanara… si nici eu nu sunt chiar cu mult mai in varsta decat tine!
    Bravo tie ca iti urmezi visele… viata e atat de scurta!

  • Alexandra spune:

    Mie-mi place mult contrastul dintre parul albastru și puloverul galben. Fain!

  • deea spune:

    In primul rând, nu cred ca persoanele ce au comentarii negative se simt mai frumoase și tinere doar fiindcă comentează astfel. Nici nu mi se pare ca rănesc vreun sentiment, având in vedere ca e vorba de o schimbare dorita și care se poate “șterge” oricând, nu de vreun accident, handicap permanent etc. Am avut câteva rateuri la viața mea ( culoare par, forma sprâncene, haine) și nu m-am supărat când mi s-a zis ferm “arați ca naiba”. Pana la urma, uneori chiar așa era, iar o forma mai blândă de a-mi comunica asta nu m-ar fi făcut sa iau măsuri. Alteori realizam ca “ ca naiba” e doar in ochiul privitorului, mie imi plăcea și asta era. Dar comentariile erau sincere, nu cu invidie sau ca sa para acele persoane mai frumoase, tinere, deștepte.
    Mie imi place albastru, am fata ce își mai face parul nuanță albastra cu spray de se duce la spălare sau creta. Sunt însă de părere ca merge foarte bine la o persoana tânăra, cu ten impecabil. Culoarea îmbătrânește și scoate in evidentă defectele tenului, mi se pare ca toate culorile reci și tari fac asta. Plus ca trebuie sa fii mereu machiata, cu ceva potrivit, ca sa arate bine nu doar “ wow”. Asta cel puțin văd ochii mei de amator. In rest, culoarea e superba, parul arată foarte bine. Dacă te uiți in oglinda și vezi ceea ce vrei sa vezi, e singurul lucru care contează.

  • Alexandra spune:

    Ba ia sa vezi culoarea Pantone 2020… classic blue! Așadar ești mega in trend 😉
    Plus ca ești mega super făina cu acest minunat păr colorat!

  • Mirona spune:

    Ma inspiri. O să îl vopsesc și eu, după…

    Și o amintire, apropo de maniere.
    Mă culc într-o seară cu parul ud. Normal, a doua zi era cârlionțat și ciufulit. Îmi fac un selfie în haine de casă și îl trântesc pe Facebook ca să mai rupem șirul de imagini perfecte din feed.
    Jumate din comentarii erau despre cum aș putea să îl domesticesc. (Nu am sugerat că nu mi-ar plăcea cum stă.)
    O tipă îmi zicea că nu-s pensată corect. :O
    Prea puțini au înțeles sensul, în general doar cei care mă știu bine și în viața reală.
    Tăt normal.

  • Nicole spune:

    Nu stiu cum faci dar musai sa ajungi la Cluj, ca in fiecare an, ca vreau poza cu tine si sa-l ating (daca ma lasi). Arata demential, imi place de m-as face si eu, dar lipseste curajul.

  • o femeie spune:

    Din gama de preconceptii aiurea, eu eram convinsa ca parul albastru se poate face numai pe par alb si era pe lista de facut in 5-10-20 ani, doar sa mai albesc, mereu imaginandu-mi ca iau pensia de la posta cu o splendoare de par albastru. Pt ca imi place!!!

  • Georgiana spune:

    Nu cred ca cei care au comentat negativ au făcut-o ca să se simtă mai frumoși. Eu vad schimbarea asta ca o criza a vârstei de 40 de ani. Și eu m-am vopsit verde când am împlinit 30 de ani:)Ți-e frica, ca îmbătrânești, chiar dacă nu vrei sa recunoști, e firesc sa simți asta. Cred ca ar trebui sa accepți ca nu mai arăți ca la 25 de ani, ești o doamna de 40 de ani și culoarea parului nu schimba asta. Dar dacă asta te face sa te simți bine e tot ce contează.

    • Printesa Urbana spune:

      De ce crezi ca nu accept ca am 40 de ani? Adica ce din ce fac sau din ce scriu te face sa crezi ca nu vreau sa imi accept varsta? Doar faptul ca m-am vopsit cu albastru? Ca de vopsit se vopsesc si fete de 15 ani, si de 20 si de 25, nu cred ca e relevant.

      La 25 de ani ma simteam oribil, mult mult mai rau decat ma simt acum, nu m-as intoarce la 25 de ani nici daca as avea cum. 🙂

  • Simona spune:

    Sincer si eu ma simt mult mai increzatoare in mine acum la 45 de ani, la 20-25 eram mult mai inhibata, complexata de mine, mult mai expusa si receptiva in sens negativ la imaginile asa zis perfecte care mi se tot bagau in ochi si nas. Astazi, e diferit, ma plac, ma iubesc si ma accept cu riduri, cu ani, cu mai multa intelepciune si intelegere a lucrurilor si oamenilor din jurul meu. Un sot care imi spune zilnic ca sunt frumoasa, de vreo 21 de ani incoace, niste copii care ma vad asemeni unei zane bune, chiar cand sunt smulsa precum o cotoroanta, plus faptul ca acum locuiesc intr-o tara in care fiecare isi vede de ale lui, lumea nu se holbeaza, nu carcoteste, nu te „urateste” cu comentarii nepotrivite. Acceptarea si respectul sunt cuvintele cheie. Revenind la oile noastre, albastre acum, sa iti porti cu veselie si dezinvoltura pletele, sa scuturi din ele ganduri pozitive si multe ateliere de mamicie binevenite.

    • Mihaela spune:

      Ai făcut ceea ce ai simțit! Felicitări 🎊 ești foarte curajoasă!

    • Roxana A. spune:

      Hello … acum vreo 3ani jumate-4 am avut parul turcoaz …. intens!!! M-am decis greu …. fiind blonda de vreo 20 de ani … dar m-am simtit FABULOS! Toata acea jumatate de am in care a fost culoare intensa! Aceleasi reactii primite ca si tine …. in plus … seful meu … (66 ani atunci) … avertizat ca va urma aceasta schimbare …. cand m-a vazut : „wow!” …. si zambind amuzat o intreaba pe o colega …. ..”in cat timp se duce?” … in cateva zile a recunoscut ca e ceva diferit … dar ii place …. nici n-a mai sesizat cand am refacut culoarea😂…. in rest …. „fata verde cu parul padure” a fost cea mai fredonata melodie in jurul meu in acea perioada …. si am fost cea mai urmarita si de neconfundat secretara din institutie! Te pup si….. parca-mi vine iar dor de …. turcoaz😘🤗

  • V. spune:

    Cum adica nu iese cu nimic 😅? Eu am o vorba, cand i se pune pata femeii pe ceva, sa nu te pui cu ea! Deci daca aveai asta in cap de un an, clar trebuia facuta! Si mie cand mi s-a pus pata pe vreo tunsoare sau culoare nu m-am lasat pana nu am facut-o!

  • Georgiana spune:

    Eu asa am gandit, ca te-ai vopsit culoarea asta nebuna ca să pari mai tânără,ca vrei sa transmiți ceva. Cum a coincis cu faptul ca tocmai ai împlinit 40 de ani, na…Poate am crezut greșit.

    • Irina spune:

      ‘Nu se cade, mama..’ ‘ Dar ce o sa zica lumea?!’, mvai, mare problema, asa este.

      In primul rand culorile nu sunt nebune, exista pe pamant de cand existam si noi si cred ca suntem capabili sa le purtam la orice varsta. Sunt doar culori!..mama draga.
      Cine a zis ca nu se pot purta dupa o anumita varsta? Dumnezeu?mm ..nu cred. Societatea? Mm..dam, o parte. Tot societatea considera normal pe la 1700 ca barbatii se machiau, si rozul era considerat o culoare masculina! Si Galileo Galilei a fost condamnat ca a zis ca pamantul e rotund si se invarte in jurul soarelui. (Nu stiu ce a fost in capul lui, cred ca sigur era in criza varstei mijlocii si tanjea dupa atentie) Nu stiu, zau, dar societatea nu mi se pare un aliat de incredere, uite si tu cat de repede isi schimba parerea.
      Eu as conta pe Dumenzeu, sa vedem daca e ok sa purtam culori nebune in cap!? dar nu stiu cat il intereseaza pe el chestiunea asta, avand in vedere ca naiba stie ce e cu universul asta si noi suntem protejati doar de o mica paturica, atmosfera, care fara de ea chiar am fi in criza. Ce vreau sa zic e ca , atunci cand omul face exercitii de gandire, simple, isi da seama ca sunt alte chestiuni in existenta asta, care cantaresc mai mult decat a arata cu degetul pe cineva care s-a colorat in cap, cu subtilitati ce se pot traduce la : esti batrana, nu esti normala, esti crizata. Si sa nu imi ziceti ca nu aratati cu degetul, ca fix asta faceti.
      Un om, cateodata, isi face un tatuaj la 50 de ani, pentru ca a trebuit sa treaca tot acel timp de dinainte, toate acele experiente, ca sa poata sa-l poarte, pur si simplu, la fel si cu parul, la fel si cu hainele etc.
      Inca ceva, sufletul nu imbatraneste, deci de ce sa-l constrangem la 40 de ani sau mai incolo? Cine a inventat pragul asta, 40 de ani, unde nu mai ai cum,efectiv,sa faci orice, ca daca faci, esti in CRIZA, automat. Exista vreun buton? Se intampla ceva atunci concret?! Poate se misca planetele haotic?! Primim si dulciuri?

  • Claudia spune:

    Si daca o sa arati ca o „dama din secolul trecut”, ce? Belle Époque a fost una din cele mai misto perioade din istorie, in opinia mea 😀

  • maddy spune:

    E foarte fain parul tau si oricum albastrul e culoarea anului (Pantone). Vopseaua mea iese dupa 2 luni de spalat parul, cum de asta tine atat? E cu amoniac?

  • Mihaela spune:

    Mie imi place culoarea!

    Cum e cu intretinerea? Mie de asta imi e groaza :))

    Trebuie vopsit periodic la radacini?

  • adina S spune:

    Parul tau e superb asa!

    Si revenind la maniere….nici eu nu am inteles niciodata de ce unii oameni le spun altora ca sunt grasi, slabi, ca nu zambesc, ca au parul gras in ziua aia, etc…..Nu am inteles niciodata. Pasteaza parerea doar pentru tine. E a ta.

    Parul tau arata super-super.

  • Geo spune:

    No personal comment.
    Zic ca e f pretentios in termeni de wearing atitude, clothing, make up, personal vibe, clar pe un fond inchis pus mai bn in evidenta. Dc tot ai fct o, fa o pan la capat, as
    zice:).

  • Geo spune:

    Oricum cand iei decizii cu un impact puternic, iesit din comun, trebuie sa fii pregatit pt reactii pe masura 🙂, vine la pachet, nu?
    Asta e si scopul in parte: train yourself to take them in fara sa iti pese prea tare de ceea ce cred cei din jur. Necunoscutii respectiv.

    • Printesa Urbana spune:

      Da, iti dai seama ca nu m-am tavalit de tristete pe-aici. Sunt obisnuita cu „feedback negativ” de 13 ani de cand ma expun online cu chestii intime, parul e cea mai harmless dintre ele. Totusi, eu cred ca lucrurile astea trebuie amendate si combatute, pentru ca nu sunt ok, e o forma de bullying online care trebuie semnalata si adresata, oamenii acestia nici nu isi dau seama ca ranesc, si daca nu le spune nimeni nici nu-si vor da seama, si nu e toata lumea calita ca mine.

  • Jupaneasa spune:

    Imi doresc par albastru de nu stiu cand!! :))))
    Am stat departe de asta, din frica de a-l intretine, ca nu stiam cum si mai ales, pentru ca nu m-am vopsit niciodata, in viata mea (asta pentru ca am o culoare frumoasa, care mi se potriveste si n-am simtit nevoia).

    Sa iti fie de bine, mie imi place cum iti sta!

  • Pro Cleaning spune:

    Mie imi place cum iti sta ! Multa sanatate si un An Nou fericit !!!!

  • Julie spune:

    Cum adică, daca ai 40 de ani nu te mai poți vopsi albastru???!!!! Poți să ai ten mai frumos la 40 de ani că la 20, ce mentalitate învechită și închistată, nu pot sa cred, eu mă lupt cu mama să-i schimb ideea asta, că poate să poarte ce are ea chef, colanți, rochii înflorate, că nu e greșit, daca te simți bine, dar la persoane până în 40 de ani nu mă așteptam să gândească așa…vedeți voi, și în moda e ca în gastronomie, o idee nu e unanim împărtășită… Depinde de gusturi, percepții, stare de spirit, filosofie…
    Oricum, geniala culoara!

  • andreea spune:

    Eu m—am obijnuit sa vad, cam la cateva zile, la oamenii din jurul meu , alte culori de par, destul de tari. Intalnesc si multi oameni noi. Cel mai mult mi—a placut la una dintre educatoarele noastre, cand a venit cu parul negru, cat mai natural si la spate, la ceafa, ascuns dedesbt, avea toate culorile curcubeului. Asata a fost pt. mine surpriza… ea mi—a aratat apoi pe net care este tehnica si culorile. E Intr—adevar fascinant… Culoarea la tine a iesit speciala, chiar prin faptul ca nu e uniforma, iar culoarea de la varfuri e fascinanta… Imi aduce cumva aminte de „lordul inelelor“, personajele de acolo, ca asocire, cu toate ca ei nu au par albastru… numai ideea… Consider ca e cel mai bine sa faci ce ai in suflet.

  • Carla spune:

    Super mega omega iti şade! De ce sa te justifici ca ai ales sa faci asta, nu inteleg. Dă-le pace, nu conteaza. Am avut si eu parul albastru, m-am simtit foarte bine in pielea mea asa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *