Eheee, pacheetele de acasă de la mama de la Piatra Neamț erau celebre în căminul P2 din Regie. Păi când mă vedeau vecinii că o iau cătinel spre gară duminica, se auzeau chiorăind mațele a poftă de la parter la etajul patru!
Găseam ușor cine să mă ajute să car sacoșa de rafie de 25 de kile cei 900 de metri de la Basarab în Regie, căci plăteam gras. În șnițele fragede de pui cu usturoi, pui cu sos de smântână, ciorbă cu mult leuștean, file de porc prăjit lângă cârnați, zacuscă cremoasă, murături, salată de vinete cu ardei copți, urdă usturoasă, chiftele cu ceapă, salată de gogoșari, chec cu nuci și prăjitură cu foi sfărâmate. Brânză de burduf și ciocolată de casă.
Mama muncea o săptămână să-mi pună mâncare pentru măcar niște zile, calculată să ajungă și să nu se strice.
Lua în calcul draga de ea că aveam trei colege de cameră care mai aveau și ele iubiți, deci eram în jur de 6,5 guri flămânde la sacoșa aia, asta oficial, că neoficial mereu mai aterizau prin cameră colegi pe care nu-i mai văzusem în viața mea, atrași de mirosul chiftelelor încălzite în tigaie pe reșou.
În trei zile nu mai era nimic, nici firimituri pe foile de staniol. Ni-mic. Făceam foamea cu pufuleți cu iaurt până la următorul pachet, peste 3-4 săptămâni. Că bursa o dădeam pe țigări. Rareori făcea vreunul cinste cu o pizza în spate la R5 și mâncam din ea patru persoane (deși nu era cu mult mai mare ca o farfuriuță de tort).
Așa am supraviețuit în facultate, cu pachetele de la mama și cu mâncat la comun.
Fast forward 20 de ani, sunt om la casa mea, gătesc de cinci ori mai mult ca mama, care acum gătește doar pentru bunica, mai o ciorbă, mai o fasole.
Pachetele au rămas. Mai rare, ce-i drept, unul la câteva luni.
S-au adaptat și ele vremurilor.
Ciorbe, sosuri și șnițele fac și eu, nu mai e nevoie să se spetească mama.
Dar zacusca tot de la Piatra Neamț vine, în tranșe de zece borcane.
La fel și gemurile de caise și dulcețurile de vișine și cireșe amare.
Nuca vărsată, care acolo e de trei ori mai ieftină.
Iar în vremuri de pandemie, iată ce conține pachetul de la mama.
- Dezinfectanți de mâini și de suprafețe, pentru că la București nu am găsit nimic săptămâni la rând. Acum se găsesc, dar mai rapidă a fost mama!
- Nucă (am explicat mai sus)
- Dulcețuri și zarzavat pentru ciorbă (în amintirea vremurilor de demult)
- Măști și mănuși (în București nu se găseau, în Piatra Neamț da)
- Plasturi (să fie)
- Un șervet țesut de bunica (în care-mi bag nasul de trei ori pe zi, pentru că miroase încă a casa noastră de la țară)
- Ridichi (pentru că, se știe, alea de la Piatra sunt mai dulci)
- Drojdie de toate felurile, că eu coc mult și la București nu se găsea (acum e, mersi frumos, eu am de la mama)
- Pui de țară (congelat, direct la congelator s-a dus)
Asta. Nimic romantic, totul practic, mai puțin șervetul, de care m-am bucurat cel mai mult.
Îi trimit și eu înapoi haine pe care nu le mai purtăm, pe care ea le donează, creme, parfumuri, cărți. Un schimb echitabil, zic.
Cumva, cât încă primesc pachete de la mama, se cheamă că sunt copil, nu? Trebuie că da.
Mulțumesc, mama! Ce dor mi-e de voi!
Voi ce primiți de la părinți?
Ce mama adevarata ai!
Cam de doua ori pe an si noi (eu, sotul si doua fetite sub trei ani) primim pachet de la ai mei, tot din Neamt: pasari de tara, zacusca de ghebe, vinete congelate, ghebe congelate, nuci, cartofi, mere, peste la borcan, dulceturi, sunca afumata de tata.
Dar si cand ajungem in Ardeal, la socri, oho, venim cu masina incarcata cu de toate.
O, Doamne, ce amintiri mi-ati starnit cu acest articol! Cum asteptam si eu pachetul la locomotiva trenului de Focsani si cum, apoi, ajungeam in caminul P8 din Regie si dadeam chef cu ciorbele, tocanitele, prajiturile si, mai ales, vinul de Jaristea (rar, ce-i drept, il gaseam in pachet) ?. Se umplea camera noastra, si asa supraaglomerata, in primele 10 minute de cand puneam la incalzit pe resou ceva.
Acum, ma gandesc cu dor si grija la mama, ramasa singura intr-o casa in care cine stie cand vom putea ajunge, si careia, acum, eu trebuie sa ii fac pachet cu produse neperisabile necesare si sa gasesc un curier care sa vrea sa ajunga in acel colt de tara…
Ce vremuri traim! Ce dor mi-e de casa mamei!?
Eu mergeam personal după „pachet” (deh, facultatea la Buc, eu din Bv, 3 ceasuri pe tren nu era chiar așa rău) cam o dată la 2 săptămâni.
Plecam de acasă cu un rucsac din ăla de munte din anii 80, cu cadru metalic și volum de vreo 80 de litri. Mi-l urca tata în tren, că dacă îl puneam în spinare, picam pe spate și dădeam din picioare ca un cărăbuș, era așa plin că-mi ajungea deasupra cefei și până pe la genunchi (bine, și io am un metru și-un șnițel, dar orișicât ?).
Anul ăsta a fost altfel, dar nu chiar. Mama stă la 15 km de noi, dar lucrează și ea de acasă și are grijă și de bunica, așa că eu am făcut cozonacii și prăjiturile și le-am dus și lor.
Toamna trecută am făcut tot eu zacusca, le duc și lor când li se face poftă.
Dar mama a făcut ciocolata de casă, în cantitate industrială, să fie și pentru noi, și pentru prietena mea de la 2 case mai încolo, că e gravidă și „i-o fi poftă și ei mamă, du-i și ei mai multă, să se sature” 🙂
Și mama ne-a luat iepurași de ciocolată și bomboane Rafaello și oușoare mici și colorate, din plastic, să se poată juca nepotul fotbal cu ele (că altfel încercase cu alea vopsite de mine ?). Și ne întreabă în fiecare zi dacă să nu ne facă o ciorbă sau altceva.
Pentru că mamele sunt grozave și oricât de bună-mi iese mie ciorba, uneori mă duc la ea c-o oală goală și vin acasă cu ciorbă „la pachet”.
Haha, nuci, zacusca si dulceata (mai ales cea de cirese negre!) tot de acasa o primim si noi 🙂
Exact cum spui, asa ma simt si eu in continuare copil!
Suna bine!!! Nu toata lumea primeste mancaruri si dulciuri facute de mama…
Pfff. O mulțime de bucate delicioase iau si eu de la mama. Hmmm, să mă gandesc: zacusca(atât de legume, cât și de pește), zarzavat de ciorbă, murături, dulceturi si gemuri, compoturi. Ai mei stau destul de aproape de București, la vreo 50 km, la Titu, asa ca sunt o norocoasă, îi pot vizita destul de des. Au o curte mare in care abia astept sa alerge cat de curând baietelul meu, Matei, care are acum are 13 luni si tocmai ce a învățat să meargă singurel.
Wawa. Și eu primesc de la mama de la Iași borcane cu dulceturi(de nuca, trandafir, vișine și prune din gradina), primesc mere și vin, oua și găini, dar cel mai tare când îmi trimite ceapa verde gata curata. Mama!!!!
Cel mai dor si mai dor in toata nebunia asta imi e de pachetul de la mama. Peste 3000 km calatoreau pufuletii, nucile (da! 🙂 ), dulceturile, visinata, branzica de capra si alte bunatati. Mereu cu un biletel sau o felicitare pe care se semna si imi scria ceva special. Era o bucurie imensa, acum e imposibil si nici nu stiu cand va mai putea trimite pachete la o distanta asa mare…Dar reciclez felicitari din pachetele vechi si visez. Si eu ma simt ca un copil cand primesc pachetele astea minune, mai ales ca efectiv miros a acasa.
Tot anul 1 de facultate am refuzat sa primesc pachet. Mi se parea dificil de ajuns la gara, transportat pachetul la camin.. un semestru am trait cu pufuleti, fornetti, McDonalds si piept de pui la cantina de la Drept, pana m-am mutat in chirie unde puteam sa gatesc 🙂 In anul 2, m-a convins mama sa imi trimita totusi un pachet. L-am carat cu un troleibuz de la Gara de Nord pana la Costin Georgian unde locuiam pe vremea aia. Am blestemat fiecare centimetru cub din pachet tot drumul. Si apoi am ajuns acasa si l-am desfacut. Nu mai faceam foamea de multisor, incepusem sa gatesc chiar bine, dar doamne.. a fost pachetul ala fix ce imi trebuia in ziua aia 🙂
Si acum vine pachetul, tot de la Piatra Neamt, dar acum imi este livrat personal de bunici care vin sa isi vada nepotul 🙂 dulceata de visine si pachetele de visine congelate pentru pandispan din curtea lor, zacusca (de vinete si ghebe), muschiulet afumat de la Savinesti, pastrav in cetina de brad (de la Bicaz oare?), gateste mama zile la rand si bate tata un judet intreg sa ii faca poftele fiica-sii (si in curand si pe ale nepotului, pariez). Pe vremuri, mai venea cheesecakeul si tortul de clatite cu ghebe ale mamei, si amandine ca la cofetarie de frumoase si de trei ori mai bune.. acum cauta biata mama retete de prajituri fara zahar (caci incercam sa nu) si fara lactate (caci prunc alaptat alergic la proteina din lapte), si-mi zice de fiecare data ca nu mai face, ca nu-i ies bune isi strica firma, desi eu dau gata o tava in doua zile.
Abia astept urmatorul pachet, cu tot cu ei, ca a inceput nepotul sa mearga si ei nu-l vad decat in filmulete 🙂
Cel mai proaspat pachet continea andrele si crosete de toate marimile si culorile, plus o gramada mare de materiale de crosetat, ca ea cu asta se ocupa si o fi zis ca poate m-o ajuta si pe mine ca sa nu urc pe pereti.In schimb, primesc lunar pachete de la surorile mele de la tara..verdeata, zacusca, gemuri si compoturi, maia, cosmetice naturale, cadouri..sunt o rasfatata.
Mama lucrează în străinătate de când eram noi mici. De atunci ne trimite constant pachete, în principal cu dulciuri, dar şi cu haine de prin bazaruri şi te miri ce nimicuri… Am 30 de ani, îmi permit cele mai fine dulciuri şi orice haine din mall, dar încă aştept pachetul de la mama cu sufletul la gură. Nu sunt lucruri, sunt dragoste, grijă şi dor…
In studentie miere, slana, dulceata, zacusca. Flori de tei. Nu aveam frigider in camera de camin. Acum, ciorapi tricotati de ea pentru noi toti. Si de fiecare data cand o vizitez si asta-i rar caci sunt departe, insistenta sa ma mai uit prin dulapuri sa vad ce mi-ar mai trebui – de la fete de masa cusute, cearceafuri de damasc, materiale, laneturi, orice mi-as dori si mi-ar trebui. Am tot luat, mai iau cate ceva doar sa o bucur.
Am avut o grija in studentie, apoi nu a mai fost cazul dar imi dau seama ca am facut bine ce am facut atunci. Desi ma bucuram de ceea ce primeam de la mama si ii spuneam ce importante sunt pentru mine si colegele de camera ce ne da ea, am insistat sa stie ca nu depindem de ea, ca este ok daca nu-mi da, ca nu am vreo asteptare si nici un timp anume la care TREBUIE sa-mi dea. Am vrut sa o stiu relaxata si ma intriga(inca ma intriga) egoismul colegelor mele care isi iubeau parintii dar li se parea normal ca ei sa traiasca „pentru ele” si o spuneau parca cu mandrie. Cum mama si tatal lor nu mai aveau alt program sambata de exemplu (o vizita la bunici, sau o simpla excursie cu prietenii lor erau absolut excluse) pentru ca le trimeteau copiilor lor studenti acele pachete de mancare. Parca si-ar fi inselat sau parasit copiii pentru ca la sfarsitul unei saptamani le-ar fi spus ca pentru cateva zile, daca nu mai au mancare ramasa, pot sa manance si la cantina sau de la chioscul din colt pentru ca in sambata respectiva ei ar dori sa faca si altceva. Din partea copiilor multa lipsa de onestitate si empatie, pentru ca de multe ori aruncau din mancare, caci se saturau de ea, si mai vroiau ceva si de la chiosc iar mancarea de la parinti era intotdeauna putin mai mult decat puteau manca. Mi-am dat seama ca multi dintre parintii colegelor mele nu-si permiteau sa manance atatea bunataturi regulat, dar cu cea mai mare dragoste trimiteau copiilor lor(normal, toti dam ce avem mai bun copiilor nostri) care risipeau, nu mai apreciau, si cel mai rau, li se parea normal ca parintii sa-si puna viata pe tusa din dragoste pentru ele.
Am primit pachete in Regie P1 si inca primesc pachete, sa vada mama vreun buzoian vecin(pe o raza de 6 blocuri suntem 7 colegi de clasa din liceu) prin Buzau ca si incinge oalele. Acum de Pasti am trimis pachet prin fratele meu si am primit tot prin el. Dar pachetul din ianuarie 2020 nu o sa il uit niciodata, am vorbit cu mama vineri seara si ma „plangeam” ca trebuie sa ies la cumparaturi sa fac de mancare ca nu avem nimic( vorba vine). Sambata dimineata la 9 30 cineva ciocanea la usa, vizorul acoperit…nu deschid. Iar cico cioc, cand deschid erau mama cu tata cu cate o sacosa fiecare. ciorba de pui era calduta, sarmale in foi de vita calde, peste la gratar cu mamaliga, placinta cu branza si stafide. Ei sunt sursa noastra de oua, branza, carne, legume. Imi este dor de ei, de miros, de curte, de tot. Dar sunt peste 65 de ani amandoi si noi am fost nevoiti sa mai iesim spre birouri din cand in cand. Miercuri, teoretic, facem 14 zile de cand nu am iesit si ma gandesc sa ne mutam cazarma acasa, acasa la ei.
Doamne, ce parinti! Ce gest emotionanat!
ce amintiri mi-ati starnit cu acest articol! Ppachetul la locomotiva si la mine, desfacut cu emotie si fericire, desi mama nu se pricepe asa bine la gatit. De la 22 de ani gata, m-am descurcat eu…
Lasa ca mai creste ceva fata si intra ea la facultate, fac eu pachete 🙂
Mama îmi punea in sacoșele pachet pe lângă bidonul de Ciobota, cele de felul doi și borcane, mere, dovlecei, zarzavaturi verzi ca erau toate mai bune ca la București.
A continuat sa îmi trimită pachete pana s-a topit pe picioare și am pierdut-o in câteva luni. Rămăsese mamaie, mama ei, care îmi umplea sacoșele cu mălai, oua, ceapa uscata, struguri și neaparat câteva bomboane. Amintiri foarte frumoase dar crunt de dureroase ….