Am purtat rochie și parcă s-a schimbat lumea

Nu pun foarte des poze cu mine pe-aici, nu am idee de ce. Probabil că nu simt nevoia și nici nu cred că de asta veniți pe la mine, ca să-mi vedeți moaca. Sper că gândurile mele sunt mai interesante! 🙂

Dar ieri s-a întâmplat ceva. Nimic spectaculos. Pentru că reușisem să-mi termin treburile la laptop și prin casă, vasele și rufele erau la locul lor, dădusem cu aspiratorul și cartofii erau la cuptor, iar copiii erau la ora lor de film, am decis SĂ CALC ceva.

Eu nu calc, nu calc aproape niciodată, am foarte multe de făcut oricum și nu vreau să-mi dau puținul timp liber și acestei activități, pe care o consider inutilă. Îmi cumpăr haine care nu necesită călcare, am și câteva care se mai șifonează, dar le port așa, oricum nu interesează pe nimeni dacă am o cută nu știu unde, pe mine nici atât. Nu calc și nu am călcat nici pentru copii, nici pentru bărbat. Nu am nimic, desigur, cu cei care calcă, e o chestiune de alegeri și priorități, iar pentru mine asta nu e o prioritate.

Avem o stație de călcat foarte drăguță, poate o să vă povestesc despre ea, când avem un eveniment, petrecere, botez, ceva, atunci o punem la treabă, în rest, e acolo doar pentru cazuri de urgență.

Ieri, dacă tot aveam o oră liberă și nu-mi ardea de citit sau de scris, m-am decis să calc puțin hainele de vară, pe care abia le scosesem din fundul dulapului. Toate rochițele mele de in și pânză erau ca niște mingi. N-oi fi eu pretențioasă, dar nici să le găsesc mânecile nu reușeam …

Am întins masa de călcat, am setat stația și m-am pus pe treabă.

A fost plăcut, liniște, să reușești să faci ordine măcar în ceva din viața ta, să vezi cum trece talpa cu abur și lasă în urmă o dâră netedă, perfectă, terapie curată.

Mi-am înșirat rochiile și fustele pe umerașe, vreo zece am reușit să calc înainte să se ceară copiii în parc.

Mi-am dat seama uitându-mă la ele că din februarie nu am mai purtat altceva decât haine de casă, jeanși și tricouri, pentru că atunci când ieșim, suntem mereu pe bicicletă sau trotinetă. Casca pe cap, freză inexistentă, pe față doar cremă de protecție solară și vreun dram de mascara.

Mi-a plăcut, eu sunt comodă și nu pun mare preț pe bibileală, dar ieri mi-am dat seama cât mi-a lipsit asta. O rochie drăguță, un pieptene în păr înainte să ies pe ușă, un puf de parfum.

Așa că am decis să mă fac frumoasă.

Mi-am pus o rochie ușoară.

M-am dat cu parfum.

Mi-am pus cercei.

M-am machiat puțin de tot.

Am lut trotinetele și am ieșit în parc.

Și mi s-a părut așa… ireal. Parcă intrasem pe o poartă magică. Mi se părea că brusc, mă observă toată lumea. Am ținut capul mai sus. Mi-a plăcut mai mult, parcă.

Deși nu i-am putut alerga pe copii ca de obicei, a trebuit să stau finuț pe bancă.

Mi-a plăcut.

Nu știu de ce am simțit nevoia să scriu asta aici.

Nu vreau să mă plâng de nimic, ultimele luni au fost grele, apăsătoare, dar au fost frumoase, ne-am descoperit unii pe alții mai mult, ne-am apropiat, am respirat și mai mult aceeași viață. Suntem în continuare precauți, nu socializăm decât cu persoane foarte apropiate, purtăm mască în spații închise, evităm aglomerațiile, ne-am construit vacanța astfel încât să stăm la aer fără să ne înghesuim, copiii sunt bine, noi suntem cât de bine se poate.

Dar mi-a plăcut să port rochie din nou.

PS: Rochia este de la Happy Friday.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4175

16 comentarii

  1. Vreau si eu insa eu doar iarna pot sa fiu șic cu fustă pentru că vara imi transpiră picioarele foarte mult si nu suport sa stau fără șosete.
    Recunosc ca sunt foarte invidioasă cand văd picioare libere,fără sosește:).
    Găsesc alte moduri sa încerc sa fiu șic si vara.
    Ești minunată Ioana!

    • Te inteleg perfect. Eu ieri mi am luat rochie prima data anul asta, cu niste adidasi care nu s grosolani, la care iau si sosete mici. Acum se poarta multe rochii cu panfofi sport, tenisi. Sper sa gasesti o solutie ok pt tine.

    • Imi cer scuze ca intervin si sper sa nu deranjeze… Ai incercat baia pt picioare in bicarbonat de sodiu? Nu mai stiu exact indicatiile pt ca am auzit de ea acum vreo 11 ani de la o colega care avea probleme asemanatoare si o folosea cand avea nevoie, cat si sotul ei care avea o problema cu „aroma” ? … Parca stiu ca ea spunea sa fie apa cat suporti de fierbinte si sa stai pana devine calaie spre rece dar sunt sigura ca pe google gasesti metode. Numai bine! ?

    • Puști picioarele bine bine cu bicarbonat.chiar și tălpile.surplusul îndepărtați ușor cu un prosop uscat și puneți bicarbonat și în sandale tot așa. Remediu eficient testat pe propil piele.Se poate folosi și la axile.

    • Poti incerca sa folosesti talc pe talpi.Eu amestec cateodata talcul cu o picatura de ulei de arbore de ceai, anti-transpiratie, anti mirosuri neplacute, Natural!

    • Si eu am problema asta cu picioarele vara :-)) Fiind cu bulănașe generoase, mereu transpir, însă folosesc un mic truc ca să zic așa. Sunt un fel de „pantalonași scurți” ca niște boxeri mai lungi și îi iau pe dedesupt. Sunt special făcuți pt a fi luați sub rochii sau fuste. Nu transpiri, nu ți-e cald și sunt practici 🙂

  2. Cred ca e un efect de carantina 🙂
    Eu sunt si maaaai comoda, dar am inceput sa ma uit mai des in oglinda, sa probez haine, am inceput sa ma gandesc si la bijuterii.
    Ce-i drept, am slabit vreo 15 kg si imi schimba si asta perspectiva asupra comoditatii.
    Pana si parul vreau sa mi-l vopsesc 🙂

  3. Eu m-am vopsit la păr singură pentru prima dată în viata mea!
    Iar saptamana trecuta am fost chiar si la coafor. Din fericire doamna de la coaforul din cartier ma tunde de mult timp si in 10 minute a terminat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *