Mândria de a fi român: țuica, peisajele, plăcintele și lipsa de valori comune

Vorbeam cu omul zilele trecute cât de obositor mi se pare să trăiesc în România. Birocrația. Mizeria. Traficul. Oamenii care vorbesc tare și ascultă muzică tare. Care scuipă peste tot pe stradă.

Un alt motiv pentru care e atât de obositor e totul e lipsa de profesionalism a atât de multor profesioniști.

Știți ce zic. Te duci la mecanicul auto și înainte de asta e musai să te documentezi puțin, ca să te asiguri că nu te fură și nu strică mai mult decât repară. După, te mai duci la unul, să confirme că ce a făcut sau vrea să facă primul e bun.

La medic, la fel. Iei rețeta, apoi te sfătuiești cu prietenii tăi medici sau pe grupul de prietene. O fi bine ce zice medicul ăsta?

Zidarii și meseriașii fac toți pipi pe cei dinainte. Păi cine v-a lucrat aiciea, doamnă? Varză v-a făcut, ia uite…

Aceeași poveste la stomatolog.

Te duci la un contabil care-l porcăie pe ăla dinainte și care sigur face belele pe care doar următorul le mai poate repara (zice următorul).

Valabil și pentru stiliști, specialiști în sprâncene, artiști tatuatori.

Căutăm disperați pe grupuri și printre prieteni o învățătoare bună.

Pe scurt, foarte rar am întâlnit specialiști care să nu vorbească urât de colegii lor de breaslă.

Cu greu am plecat de la un specialist (în orice domeniu) convinsă că am primit sfaturi bune.

Cu greu merg la un specialist și mă gândesc că totul va fi bine.

Experiența m-a învățat că sunt șanse mai mari să nu fie bine. Fie să plătesc prea mult, fie să fie pagubele mai mare decât erau când m-am dus.

Sigur că nu-mi doresc să generalizez, sigur că există oameni responsabili, serioși, bine informați și cinstiți care își fac treaba, doar că senzația mea e că sunt puțini. Am prieteni medici, stomatologi, oameni de presă care sunt așa cum au învățat în facultate să fie: pun omul pe primul loc, sunt mereu la curent cu progresele meseriei lor. Dar poveștile lor despre ce se întâmplă pe teren nu sunt frumoase, și le știți și voi.

Mi-e frică să merg pe șosele, mereu mă gândesc că o să mă omoare vreun dement care nu respectă regulile.

Mi-e frică să merg în orice spital de stat, îmi e greață de-a dreptul.

Mi-e frică de școala de stat din România.

Orașele sunt, majoritatea, pline de clădiri în paragină, străzi sparte, locuri de joacă ruginite, uzine părăsite.

De ce se întâmplă asta?

Eu cred că tot din lipsă de educație. Pentru că școlile sunt slabe. Pentru că nu avem valori adevărate. Și din pricina istoriei noastre de popor supus, traumatizat de stăpâni flămânzi și perverși, care ne-au învățat să ne plecăm capul, să căutam calea mai scurtă, să fentăm regulile, să ne descurcăm.

Ceea ce mă aduce la ce voiam de fapt să spun. Am găsit la Marius Comper o analiză foarte interesantă a datelor culese prin studiul global World Values Survey despre coeziunea valorilor cetățenilor fiecărei țări și regiuni. A rezultat o concluzie interesantă și un top al coeziunii cetățenilor sub valori și principii comune. Nu a fost deloc o surpriză pentru mine să constat că România este pe ultimul loc din 57 de state. Cum înțeleg eu acest lucru? Că nu ne leagă nimic esențial ca popor în afară de faptul că trăim în granițe comune. Ce valori avem noi comune? Pare că niciuna. Studiu este realizat de cercetătorii Universității Cambridge și a fost publicat în octombrie 2019. Îl găsiți aici.

Metoda de realizare a acestei analize e destul de complicată (e descrisă în linkul de deasupra pozei). Ce vreau să detaliez este câte ceva despre valorile altor țări, mi se pare foarte interesant. Mă gândesc des cum ar fi fost pentru noi să ne naștem într-una dintre aceste țări, care prețuiesc cu adevărat familia, demnitatea umană, egalitatea, democrația, educația.

Studiul se bazează pe explorarea culturii naționale din fiecare stat, diversității perspectivelor culturale într-o țară și a relației dintre etnie și valori culturale.

Dintre concluzii:

  • există valori universale, cum ar fi familia, care e prețuită de toate etniile și popoarele
  • o altă valoare universală regăsită peste tot: e mai important să îți urmezi visurile decât să te iei după alții
  • Grupul 1 de țări, Germania și Rusia, care au trecut prin războaie lungi și costisitoare, se diferențiază de restul prin faptul că cetățenii lor nu sunt foarte interesați în timp liber de calitate, pun copiii la lucru de tineri, nu au încredere în politică, sunt refractari cu noua tehnologie, cred că munca grea e secretul succesului și nu caută neapărat distracția.
  • Categoria a doua de țări sunt cele din America latină, dar mulți oameni din US, Canasa, UK, Africa de sud se încadrează și ei aici. Aici, religia e foarte importantă, oamenii sunt mai toleranți cu ceilalți, adoptă repede tehnologiile noi, sunt interesați să muncească, au respect față de autoritate
  • Categoria 3 include țările arabe, Maroc, Ghana, Georgia: credința e importantă pentru ei, inclusiv pentru copii, fac multă muncă de caritate, cred că copiii trebuie să fie cuminți, prețuiesc mult un mediu sigur de viață, caută succesul prin carieră, sunt mai puțin toleranți ca cei din categoriile anterioare, se uită cu dispreț la cei leneși, consideră că a primi bani nemunciți este umilitor, sunt societăți misogine, care acceptă progresul și tehnologia
  • Categoria 4 include oameni din mai multe țări, mai mulți însă din India, ei tind să răspundă cu Nu știu la majoritatea întrebărilor, fie pentru că nu se simt corect informați, fie nu se simt confortabil să răspundă unui necunoscut, fie pentru că nu sunt atenți
  • Categoria 5, Hong Kong și Tailanda, Serbia și Etiopia, dar și US. Lor nu le pasă așa mult de copii cu credințe religioase, nu țin așa mult la „a fi tu însuți”, nu le pasă prea mult de mediu și nici să ajute pe alții.
  • Categoria 6: Indonesia, Iran, Turcia, Georgia, Rwanda, Ghana și Vietnam sunt cei mai dispuși să meargă la război pentru țara lor, nu sunt misogini, dar nici foarte toleranți, le place să-și pună copiii la treabă de mici.
  • Cei din categoria 7 (țările nordice, Noua Zeelandă, dar și Franța, UK, US și Germania) prețuiesc independența copiilor și cred că imaginația copiilor e importantă. Sunt foarte toleranți. Prietenii sunt prețuiți. Protejarea mediului e importantă pentru ei, autoritatea mai puțin. Sunt mai puțin preocupați de bani și mai mult de valoarea muncii lor.
În unele țări, e omogenitate mare. În altele, majoritatea cetățenilor sunt dintr-o categorie anume, de exemplu Suedia în categoria 5, Hong Kong 5, Iran 3, America Latină 2. Africa, China, Rusia, China India sunt destul de omogene, includ cetățeni din toate categoriile.
În România nu s-au putut trage concluzii clare, e pe ultimul loc la coeziune, pe primul la fracționalizare. Fracționalizarea arată probabilitatea ca doi cetățeni oarecare să nu împărtășească valori comune. De ce e important? Pentru că se pare că dezvoltarea economică, de exemplu, depinde de nivelul de coeziune civică.
Ce înțeleg eu din asta este că nu prea avem lucruri în comun, noi, românii. În afară că trăim între aceleași granițe.

Și-acuma or să mă înjure naționaliștii, care or să zică că sunt o proastă, că uite ce frumos e pe Transfăgărășan (care e plin de gunoaiele aruncate de românii patrioți), ce țuică bună facem (păcat că o abuzăm de decenii bune), sarmale ca ale noastre hăhăăă, brânză de oaie, poale-n brâu, ce frumoase-s româncele (le mai trosnim când nu-s cuminți, dă-le-ncolo de curve), ce dulce e limba românească (cele mai frumoase înjurături în română-s!), ce căutați sunt medicii români (nu și la noi, unde-s scuipați că iau bani să mintă), dar salamul de Sibiu, Mocănița, doar că astea sunt doar lucruri, și lucruri bune și frumoase mai au și alții. Ca să te simți bine, în siguranță, fericit în țara ta, mai ai nevoie și de alte lucruri în afară de plăcinte, peisaje și țuică. Ai nevoie de valori sănătoase, de lucrurile acelea adânci, de esență, care te aseamănă cu cel de lângă tine. E drept, avem capra vecinului, avem bârfa, avem invidia, dar nici astea nu ne ajută să trăim mai bine deși, da, ne fac să ne simțim acasă în România.

Soluții n-am. Adică mă rog, ar fi una. 🙂 Dar pentru fiecare în parte, nu pentru poporul nostru. Pentru popor nu am soluții.

Sunt curioasă care sunt gândurile voastre despre acest subiect.

Photo by Theodor Vasile on Unsplash

111 Comments

  1. Andreea L.

    :(. Din pacate, una dintre valorile comune ale romanilor ar fi..bagatul in seama (asa cum bine zicea P. Tutea) si..la (aproape) orice intrebare de genul: de ce se face asta? se raspunde cu inevitabilul : d-asta!
    Pentru ca lucrurile sa mearga spre mai bine, ar fi necesar ca oamenii sa faca un singur lucru: sa-si faca datoria: la servici,(pt ca e platit), acasa( pentru ca e responsabil pt ai lui) si.. pe strada! (pentru ca e responsabil si pt altii). Atat: datoria!

    • Anca

      E păcat ca foarte multa lume gândește asa. Constat ca suntem printre putinele tari unde nu mai exista notiunea de patriotism….Sunt atatea tari care au ” bube” mai mari ca tara noastra, dar nu am auzit pe nimeni sa spuna altceva decât ca e mândru că e din țară respectivă… Germania are un trecut nu prea frumos, un genocid care arunca o pata foarte urâtă asupra istoriei neamului, nu ii auzi pe germani sa zica ca le este rusine ca sunt germani. Italieniii au mafia, coruptie cat încape, nu ii auzi vai, ce urat e la noi, ne e rusine ca suntem italieni. Americaniii au o listă lungă de ucigași in serie, violență si discriminarea e la ea acasa , sărăcie e multa, dar de 4 iulie toti serbează….tara tuturor posibilitatilor, toti sunt mândri că sunt americani. Si lista e lunga…. Numai la noi in tara e obiceiul asta, sa te plângi de …nesansa de a te fi născut roman,ca ce rau e aici… Dar nu e mai rau decat in alte parti, ba chiar pe alocuri e chiar mai bine….Poi in tara tuturor posibilitatilor, America, nu ai acces la atât de multe serviciii medicale gratuite cum ai aici…Si nici facultăți gratuite, educația se plătește cu bani grei , faci credite de zeci de mii de euro , poate sute depinzând de facultate, pe care te angajezi sa ii returnezi la salar…dar daca nu găsești un job atât de bine plătit? Sunt multe de spus….de bine…. despre tara noastra si despre oamenii din ea. Dar va las pe voi să le descoperiți….Eu am sa va spun in schimb o pilda. In vechime un pribeag se apropie de o cetate. Pe drum se întâlnește cu un om pe care îl întreabă:cum sunt oamenii din acea cetate spre care se îndreaptă el? Omul ii raspunde printr-o intrebare: cum erau oamenii din cetatea de unde venea? Păi erau răi, a răspuns pribeagul. Omul zice atunci: poi si cei de aici sunt răi, poate si mai si…Dupa un timp un al doilea pribeag apare si pune aceași întrebare aceluiași om: cum sunt oamenii din cetate? Primind aceeași întrebare ca cel dinainte , raspunde: in cetatea de unde vine toti oamenii erau buni , milostiv…Omul ii zice: poi si cei din cetate sunt buni si milostivi. Frumusetea e în ochiii privitorului si omul sfințește locul. Aveti grija in special ce spuneti copiilor voștri despre tara noastra. Ei sunt viitorul țării,si o privesc ,o invata prin ochiii vostri….

  2. Ana

    Un gand: e un studiu care s-ar putea sa fi tras niste concluzii gresite. Si uite, ma uit la o singura tara, despre care spui tu ca e in grupul 6 si ca cetatenii de acolo sunt foarte putin misogini: Turcia. Am lucrat intr-o organizatie turceasca, cu barbati turci instruiti, cu studii universitare si post universitare, cu educatie buna, provenind din medii elevate ale societatii turce. Si iti spun ca sunt foarte misogini. Chiar am zambit cand am vazut aceasta concluzie a studiului care e atat de departe de realitate. Probabil ca mai sunt si altele. Cum e cea cu tarile arabe care nu tolereaza lenesii 😊… Hai sa fim seriosi!
    Poate se inseala si in privinta Romaniei. Poate mult prea critici, prea ne asteptam ca parerile proaste despre orice sa ni se si confirme.

    • Printesa Urbana

      Nu stiu, eu traiesc aici de 40 de ani, nu cred ca ma insel cand spun ca mie mi se pare ca suntem in deriva de multa vreme si nu vad iesire. Da, sunt sigura ca nicio concluzie nu e valabila pentru TOATA lumea din toate tarile, dar in general studiile sociologice sunt destul de reliable, iar acesta pare destul de serios.

      Desigur ca toata lumea are propria opinie si ma bucur sa dezbatem impreuna.

    • Răzvan Ș.

      Pot doar sa confirm. Studiul e părtinitor, dar deși nu e perfect, cred că se subliniază bine lipsa noastră de coeziune

    • Martina

      Si la Germania e la fel… Sa compari Germania cu Rusia si sa spui ca nu apreciaza timpul liber de calitate si ce mai e pe acolo e o aberatie.

    • Florian

      As interveni aici spunând ca cel mai probabil asta releva diferența dintre ce spune un om și ce face un om. Oamenii din Turcia au răspuns la întrebare din care a reieșit ca nu sunt misogini, când peobsbil reslitatea e alta. Asta e chiar unul din punctele articolului, dacă întrebi un roman despre coeziunea culturala, iti va răspunde ca ea exista (țuică, mâncare etc) când de fapt reslitatea e alta. Nu cred ca studiul este greșit, cred ca e un caz de ‘una zic, alta fac’. Misoginii rar recunosc ca sunt misogini, si studiul nu a cautat realitatea trăită, ci doar valorile declarate comune

    • Ana

      Si mie mi se pare foarte ciudata afirmatia ca popoarele arabe nu tolereaza lenesii, cand arabii nu prea muncesc 😂. Fara sa fiu rasista, e simplu de constatat cam peste tot prin vestul Europei ca arabii nu muncesc. Evident ca sunt unii care muncesc, dar majoritatea traiesc din ajutoare sociale. Chiar si pe la ei, munca nu prea e in activitatile lor zilnice.

  3. Valeria P

    Concluzia acestui articol nu ma surprinde deloc, desi pana acum poate nu puneam eticheta corecta. Iubesc Romania, dar viata in ea a fost grea de cand eram copil. Nici nu mai stiu exact cand am hotarat sa plec ,dar dorinta a fost acolo mereu( de ce sa ma chinui in tara mea, cand pot trai o viata mai buna in alta parte?). Acum sunt in Scotia si nu regret nimic. Am lasat in spate joburi bune si prieteni si am plecat fara sa avem nimic sigur intre straini. Am muncit la fel de mult ca in Romania, dar experienta de viata e total diferita( esti apreciat, respectat, indemnat sa nu te suprasolicitezi). Oamenii te ajuta pe strada doar daca pari pierdut( fara sa ceri ajutor).In 5 ani am reusit sa ne cumparam o casa, farasa economisim la sange si fara sa avem asta in plan neaparat. In cati ani as fi facut asta in Romania? Ma intorc des in tara pentru prieteni si familie, dar mereu ma loveste rautatea oamenilor direct in suflet. Am sa raman aici, in tara adoptiva, pentru aici simt ca e locul meu.

  4. Aida

    Ai atat de multa dreptate! Sunt de acord cu tine la fiecare cuvant. Cu toate acestea, dupa aproape 10 ani in care am locuit in Uk, ne gandim sa ne intoarcem acasa. Dar motivele nu sunt faptul ca nu ne’am integrat sau ca nu ne’am facut un rost aici. Avem casa noastra, locuri de munca bune, cetatenie britanica. Cu toate acestea, bunicii si parintii nostri se sting usor in tara, departe de noi si de copiii nostri, care cresc fara bunici, unchi si matusi, verisori. Se intalnesc odata pe an, poate chiar mai rar. Acest lucru ne’a determinat sa renuntam la tot si sa ne intoarcem in Romania. De multe ori mi se pare o nebunie faptul ca am hotarat acest lucru. Am plecat din tara din aceleasi motive pe care le’ai enumerat mai sus. Nu am vrut sa ne vedem copiii crescand intr’un sistem atat de murdar si corupt. Imi este frica sa nu facem o mare greseala, dar sper sa ma insel.

    • Dana

      Pai simplul fapt ca te-ai intors spune totul: de fapt nu v-ati integrat acolo asa cum v-ati dorit astfel incat sa nu va lipseasca ABSOLUT nimic din mult blamata Romanie. Fratilor, Romania e tara in care v-ati nascut. E ca si mama voastra pe care sigur o iubiti si nu o defaimati cu ura peste tot.

    • AliMari

      Am cunoscut o familie din Italia, prinsa bine financiar acolo, cu alti oameni romani care lucrau pt ei. Au facut o casa intr-o comuna la munte, in care au investit peste 150 mii de eur si un apartament cumparat la oras, cartier nou. Ok, toate bune, doar ca s-au hotărât sa vina acasa, sa fie aproape de cei dragi si numerosi. Au venit, copii nu s-au putut acomoda deloc la scoala, deoarece învățământul romanesc doar a pus piedici, colegi si profesori si-au manifestat antipatia fata de ei care stalceau limba română, au deschis o firma si nu le-a venit sa creada cand s-au lovit de spagile de rigoare in incercarea de a obtine contracte. Concluzia, s-au intors infranti înapoi, pe toate planurile, dupa 1 an in care s-au luptat cu societatea si legislația… Cred ca spune multe aceasta poveste..

    • V.

      Dana, se vede ca nu ai trait departe de tara. Noi suntem in aceeasi situatie cu Aida. Te poti integra perfect undeva, dar parintii, rudele, radacinile pe care i le poti da copilului tau prin relatia cu bunicii lui nu le poti gasi in alta parte. Noi nu ne-am hotarat 100% sa ne intoarcem, dar inclinam spre asta dupa toata povestea cu Covid in care nici un bunic nu ne poate vizita si noi am reusit sa ajungem doar o singura data in tara (doar ca ei sa-si poata cunoaste nepoata). Din nou ne-a ingrozit gunoiul care parca creste de fiecare data cand venim, vecinii cu manele date la maxim, etc, dar e foarte greu sa fii departe de familie (si cu bebe mic)!

    • V.

      Si nu e vorba de ura si defaimare. Cum spui tu, Dana, daca Romania e mama noastra, care are mai multe vicii, ai dreptul sa vorbesti cu fratii tai (aka romanii) despre acele vicii, daca te ingrijoreaza. Nimeni nu defaimeaza Romania catre straini, dimpotriva, cei care locuim in afara ne chinuim sa o aparam de cate ori ni se “sugereaza” ca suntem hoti, cersetori, etc.

    • Aida, ma regasesc in cele ce spui. Eu m-am regasit in orasul din strainatate f. bine, construit si evoluat, ca si tine casa si job si un grup de prieteni si o sanatate impecabila, lucruri ce le avui stalcit in romania. Si cu cat trec anii si evenimentele grele distanta apasa greu ca nu putem sa fim acolo (mamaia in azil ca nu e nimeni langa, prietenii de familie ce si-au ingropat un copil acum vreo doua luni, etc) si ne intrebam daca ne e cu adevarat bine sau e doar jalea ca ei se duc incet si noi ii credeam nemuritori.
      Posibil sa ne intoarcem dupa ce intra incep facultatile unii din famelia asta.
      Posibil sa ne fie accentuat ranile datorita avioanelor suspendate in carantina si imposibilitatea de a ateriza acolo in cateva ore, cand era nevoie, asa cum facuram acum cativa ani.

  5. nilufera

    Intotdeauna m-am simtit o straina in aceasta tara pentru ca nu ma identificam deloc cu ceea ce pretuiau altii;De la 20 de ani ma gandesc sa plec, acum imi e greu sa o fac asa ca incerc sa ma armonizez cu bula mea, stiu ca niciodata nu ma voi armoniza cu mai mult de atat.
    Nu imi plac sarmalele, tuica, porcul , muzica traditionala, obiceiurile, care sunt aproape toate legate de superstitii, curiozitatea si barfa altora dar totusi imi place tara si sufletul poporului pe care nu l-am mai simtit din copilaria traita la tara.
    S-a intamplat ceva in ultimii zeci de ani cu acest suflet, o alterare, o boala ale carei cauze imi raman necunoscute.

    • Rebecca

      Nilufera, sufletul s-a împrăștiat in toate zarile. Cam asta e, nu mai suntem grămadă.

    • Florin

      Vino in franta si multe din ce ai zis tu de romania aici sant la ele acasa adica nestiutori de multe

  6. Alina M

    Legat de Romania, da, sunt de acord ca ne lipsesc valori de baza, e o surpriza cand gasesti un om de calitate, un specialist in care sa poti avea incredere, iar asta cu siguranta vine de la lipsa de educatie (probabil combinat cu anumite apucaturi care vin din istoria tarii). Eu una cred ca nici in 100 de ani nu ne vom apropia de standardele tarilor cu adevarat civilizate, nu avem cum, atata timp cat copiii din ziua de azi sunt educati si au drept exemplu tot pe cei lipsiti de educatie (din 10 prosti nu au cum sa iasa 10 destepti). Si mai cred ca politicienii si autoritatile de toate felurile sunt cum sunt tocmai pentru ca au fost educate si crescute in aceeasi societate in care traim noi toti, sunt oglinda poporului, de unde sa iasa unii mai rasariti?!
    Degeaba avem o tara frumoasa, daca orasele cad pe noi, pleci in vacanta 2 zile si pana ajungi inapoi acasa iti blestemi zilele si se duce orice urma de relaxare din cauza starii drumurilor si a halului in care conduce majoritatea romanilor (asta daca nu cumva ai gasit la cazare niste conditii de secolul trecut, sau turisti necivilizati, care au impresia ca sunt singuri pe planeta si pot face ce vor, deci n-ai apucat sa te relaxezi deloc), fiecare e liber sa-si bata joc cum doreste de tara asta si de cei din jur (gunoaie aruncate, circ si balamuc peste tot, constructii fara cap, paduri taiate etc), fara sa fie pedepsit in vreun fel. Iar asta cu ospitalitatea…hahaha, romanii sunt ospitalieri pentru ca-s pe interes, putini o fac din bunatatea inimii lor, ca altfel s-ar vedea din felul in care ne purtam cu natura, cu animalele si cu cei din jur cat suntem noi de buni la suflet. :))
    Cu greu pot numi cateva lucruri bune despre tara asta, iar acestea au legatura cu natura (adica nu e meritul oamenilor). Pe de alta parte, cu greu pot numi cateva lucruri bune in legatura cu omenirea in general, deci pararea mea probabil ca nu se pune (cred ca ne-am lamurit cu totii in timpul acestei pandemii ca, in ceea ce priveste oamenii, nu bubuie de inteligenta nicaieri pe planeta). :))
    Cred ca romanii care aleg sa paraseasca tara se impart in doua categorii: cei care pleaca sa munceasca pentru o perioada in strainatate, investind toti banii in casa/familia din tara, tocmai pentru ca urmeaza sa se intoarca, si cei care pleaca din tara pentru conditii mai bune de trai, si nu ma refer la bani, pe care cel mai probabil ii aveau din plin si in tara (deci teoretic ar fi putut sa-si asigure cele mai bune conditii si aici), ci la un sistem de sanatate, de invatamant mai bune, mai putina birocratie, o societate mai civilizata, mai educata, orase mai curate, mai verzi, autoritati care sa-si faca treaba, conditii mai apropiate de cele pe care te-ai astepta sa le ai in 2020. Pentru ca, din pacate, nimeni nu traieste intr-o bula, ajungi inevitabil sa te intalnesti cu sistemul romanesc de sanatate/invatamant/justitie/autoritati etc.
    Si cred ca niciodata pana acum nu a fost mai evident acest lucru pana la aceasta pandemie, cand s-a dovedit ca, din pacate, vietile ne sunt influentate de cei din jur, chiar daca traim cumva „departe” de ei (vezi restrictiile care ne afecteaza pe toti, pentru ca unii nu-s suficienti de educati incat sa respecte niste reguli simple, care ar fi scurtat mult perioada asta urata). Desi nu cred ca e bine sa idealizam si sa pornim de la premisa ca in alte tari e totul perfect (pentru ca sigur nu e), eu ii apreciez pe cei care si-au facut curaj si au plecat (chiar daca eu nu am facut-o), o viata avem, fiecare e liber sa faca ce crede ca e mai bine pentru el si pentru familia sa, chiar daca asta inseamna sa aleaga o „scurtatura” catre civilizatie.

    • Alina M

      Iar pentru cei care vor sari sa apere Romania, este simplu, raspundeti sincer la aceste intrebari (eventual comparati cu alte tari, ca sa vedem daca judecam prea aspru Romania):
      – cum arata orasul in care locuiesti, cladirile sunt renovate, strazile si trotuarele sunt in stare buna, este curat, este verde, exista o amenajare/o dezvoltare a teritoriului coerenta sau se construieste fara cap, poti merge pe trotuar sau mergi printre masini, pentru ca pe trotuar sunt masini parcate, ai mijloace de transport in comun decente, orasul este sufocat de masini sau nu, ai aer curat, sistem de reciclare a deseurilor?
      – care este experienta ta cu sistemul de sanatate, ai incredere ca mai scapi cu viata dintr-un spital de stat, medicii par de incredere sau te consulta 10 minute si iti dau tratament fara sa-ti faca toate analizele necesare, spitalele sunt dotate cu tot ce le trebuie (ca d-aia platim asigurari enorme, altfel as prefera sa-mi fac asigurare de sanatate privata de toti banii aia) sau trebuie sa vii cu produse de acasa (resurse medicale, mancare, asternuturi)?
      – care este experienta cu sistemul de invatamant, copilul tau invata intr-o scoala dotata cu tot ce-i trebuie, profesorii sunt bine pregatiti, copilul tau poate lua un examen fara meditatii sau profesorii incurajeaza meditatiile, ca sa-si umple buzunarele, exista atentie pentru educatia civica si emotionala a copilului tau?
      – care este experienta cu sistemul de justitie, ai incredere ca, in situatia nefericita in care vei ajunge sa ai de-a face cu ei, ti se vor rezolva problemele, cei vinovati vor fi pedepsiti sau vor scapa cu spaga, asta daca vor fi macar prinsi?
      – care este experienta cu autoritatile in general, ai incredere ca ti se va rezolva cu usurinta o problema legata de taxe si impozite sau va trebui sa umbli zile in sir, saptamani, luni, ca sa rezolvi o incurcatura de-a lor, ai incredere ca in momentul in care faci o plangere cineva se va duce sa verifice si sa rezolve problema, exista un sistem informatic de evidenta, functionarii sunt amabili si eficienti sau se comporta de parca ti-ar face o favoare ca iti raspund, desi tu practic i-ai „angajat” si ii platesti din banii tai (e ca si cum s-ar duce seful la subalterni si ei l-ar lua la trei pazeste, cam asa se comporta politicienii si functionarii)?
      – ce parere ai despre oamenii din jur, ti se pare ca respecta regulile (exista autoritati care sa se asigure ca se respecta aceste reguli/legi, care sa dea avertismente, amenzi, pana cand oamenii se invata sa le respecte fara sa li se mai zica), cum reactioneaza daca le atragi atentia asupra unui comportament neadecvat, isi cer scuze sau sar sa te ia la bataie, ti se pare ca-ti respecta integritatea fizica, intimitatea, proprietatile, dreptul la liniste si la siguranta, primesti ajutor imediat in cazul in care ti se intampla ceva rau in public?
      Si tot asa, ca ma pot intinde pana maine, dar cam aici este diferenta intre Romania si alte tari (evident, exista tari unde e si mai rau, dar si mai bine). Daca pot raspunde la toate aceste intrebari si sa fie multumiti de raspunsurile date…ma bucur, sa-mi zica si mie in ce zona a Romaniei locuiesc, sa ne mutam toti acolo. :))

    • Florin

      Vino in spital in franta sa zici ca te doare ceva siti da la ochi asa ca esti bolnav de altceva ..vino la mecanic sati faca o treaba si nu tio face bine plevi mai rau de cum ai ajuns indiferent la un animal gasit pw strada toti da din umeri ..in spital am avut norocul sa dam peste o romanca dea noastra si nea rezolvat dar in rest in multe sant varza si aici…..nu e romania dar stiind ca o taraca franta ar fi trebuit sa fie altfel …asa ca vezi mai jnainte sa criticati romania care a fost furata din toate colturile mai trecwti prin alte tari asa zis democratice sa vedeti si acolo

  7. Eu una nu prea inteleg conceptul de a fi mandru ca esti roman, pakistanez, italian, orice fel de cetatean. Sa fiu mandra ca ce? Ca prin pura intamplare m-am nascut in Romania si nu in alta parte? Nu inteleg nici cand oamenii zic: suntem mandri de Simona Halep, e romanca de-a noastra (Desigur, doar cand e invingatoare, in rest e machedoanca aia incompetenta) si alte chestii de genul asta. Avem in comun doar o asezare geografica arbitrara, nu vad de ce as fi eu mandra pac pac. Nu inteleg nationalismul in 2020. Pur si simplu.

    Discutia este lunga, si eu cred ca singuri ne cultivam anumite mituri – femeile mega frumoase, peisajele extraordinare etc., cumva dintr-o exagerare compensatorie sau ceva.

    Am renuntat de multa vreme sa incerc sa imi dau seama ce ma doare exact si de ce nu ma potrivesc acasa, dar cand esti departe vezi un pic mai romantic lucrurile si parca nu mai sunt asa rele? Insa e trist…cand se intalnesc doi italieni in vreo vacanta pe undeva se poarta de parca sunt frati. Noi? Nu stim cum sa ne ascundem mai mult, sa ne aparam geanta mai abitir, sa fugim. Desigur, nu se poate generaliza, dar chestia asta mereu ma supara, desi o vad si la mine.

    Despre studiu – nu stiu cat de corect este dpdv al metodologiei, dar eu as zice ca avem destule lucruri in comun, in primul rand o trauma colectiva indelungata – desigur, nu e o scuza, sa ne uitam la Polonia, care desi se scalda in ape tulburi a reconstruit macar capitala, de exemplu, ceea ce nu putem spune despre Bucuresti. Avem si un egoism acut, mai avem si lipsa de educatie etc. Cred ca pe acolo sunt si solutiile.

    P.s. Chiar cred ca injutaturile romanesti sunt cele mai colorate. Si cele mai lipste de noima, de fapt, de asta sunt si cele mai amuzante din cate am mai auzit si eu 🙂

    • Alina M

      Banuiesc ca unii sunt mandri ca fac parte dintr-un popor/dintr-o etnie, ca sunt cetateni ai unei tari, tocmai pentru ca exista aceste valori/elemente comune, care ii fac pe oameni mandri ca-s parte dintr-un grup atat de laudat (la scara mai mica, poti fi mandru ca lucrezi intr-o companie, pentru ca, prin munca si contributia tuturor, inclusiv a ta, ati reusit sa aduceti compania pe culmile succesului). Bine, asta nu garanteaza faptul ca tu, acel cineva care este mandru ca este roman/italian/spaniol, chiar ai contribuit la „succesul” acelei tari (adica detii acele valori), este probabil doar o caracteristica a omului de a fi mandru ca face parte din grupul castigatorilor (indiferent de masura in care a contribuit la castig). :))
      Asta cu doi italieni versus doi romani care se intalnesc in strainatate, vai, cat e de adevarat, pot recunoaste de la o posta un roman in alta tara sau intr-un aeroport plin de oameni de toate nationalitatile, poarta din aeroport catre orice destinatie din Romania este…deosebita. :))

    • eu de fiecare data cand ma duc in alta tara si vad orasele, infrastructura, cladirile vechi bine intretinute, drumurile, muzeele etc imi spun ca acei oameni au de ce sa fie mandri.

      despre asta cred ca e vorba cand zici „mandru ca sunt [cutare]” – adica esti mandru ca faci parte dintr-un popor/ populatie care A FACUT CEVA BINE.

      din pacate, nu gasesc nimic la romani de care sa fiu mandru, nu stiu care e lucrul pe care romanii l-au facut sau il fac BINE. Tara e in paragina de zeci de ani, scoala la fel, spitalele la fel, drumurile la fel, totul e intr-o continua dezagregare, sincer mirarea mea cea mare este ca tara asta inca mai reuseste sa existe, desi nu are nici un motiv aparent pentru care reuseste asta :-))

      altfel, sigur ca e absurd sa te mandresti cu simplul fapt ca te-ai nascut intr-un loc sau pentru performantele sportive ale unui conational.

    • Alina si Robo, multumesc pentru comentarii si perspectivele la care nu ma prea gandisem. Simt mandrie in echipa cu care lucrez, foarte des. Si in echipele de sportiv amator in care am mai fost. Uneori in familie (rar 🙂 ) sau in grupul de prieteni. Dar asa, la nivel de tara, nu am rezonat vreodata. Poate pentru ca sunt nascuta in Romania si e cum zici tu, Robo, motivele de mandrie nu se inghesuie.

      Cred totusi ca daca privim mai atent ar fi ceva motive de mandrie conform criteriilor expuse de voi. Spre exemplu, cu siguranta o tara care a produs atatia expati are ceva curaj printre disperarea care ne-a impins pe multi sa plecam, ca e nevoie de curaj sa faci asta. Pe urma, mai sunt proiecte care arata ca avem sufletul la locul lui, spre exemplu spitalul construit prin donatiile oamenilor. Sigur mai sunt si altele.

    • Anca

      Foarte bine punctat Cristina, my thoughts exactly.

    • Rosu Aprins

      Nici eu nu inteleg mandria (sincer nu o inteleg de nici un fel, nu doar legat de tema aceasta). Exact, pura intamplare cu nascutul intr-o anume zona pe pamantul asta.

      Eu cred ca foarte multe frustrari personale nerezolvate si religia duc si la nationalism, asa cum de altfel duc la rautate, lipsa de empatie, intoleranta si indivdualism.

      Mai cred ca fiecare tara are locuri foarte frumoase care merita vazute si apreciate… ca tot vorbim de „raul, ramul” dar…locurile nu sunt de ajuns.

      In acelasi timp, am vazut tari care au mai frumoase si mai bune ca la noi o gramada: de la tuica (recomand de exemplul Eau de Vie-ul de pere al francezilor care are si ea para in sticla din cand in cand), la Muntii Stancosi care parca te transpun intr-o alta dimensiune, la trenul german curat si ingrijit, la stilul de viata sanatos din Scandinavia, la spiritul de intr-ajutorare comunitar, voluntariatul puternic si rigurozitatea cercetarii academice din State (sunt convinsa ca si in alte tari)….si am insirat dooar cateva.

      In strainatate eu am invatat sa ajut si sa dau fara sa astept nimic in schimb, sa ma uit doar in ograda mea si sa nu consider ca mi se cuvine sa fiu sustinuta material de bunici si parinti…sa fiu calma si mai buna.

      In Ro de cate ori sunt o tristete profunda ma invaluie din tot felul de motive: de la d-na otetita de la magazin la ruda care ma face sa ma simt necomfortabil ca nu mananc cinci mici si ca ce aere am ca indraznesc sa intreb daca se recicleaza ceva. Mi-e lehamite sa mai explic si prea mi-a intrat tristetea asta in oase si rar imi vine sa mai vizitez.

      Mi-a placut cum ai scris. Si acum si in trecut, Cristiana.

  8. ONICO

    Cateodata scrii niste articole care nu doar ca-mi plac, dar imi fac bine, la propriu. Cu acesta sunt insa in profund dezacord. Nu vreau sa fac apologia poporului roman (cu toate ca imi iubesc tara si neamul, asa imperfecte cum sunt), dar nu pot sa nu remarc la cei care il denigreaza (si deci se autodenigreaza), aceasta parere despre alte neamuri cum ca ar fi perfecte sau superioare. Cand vizitezi o alta tara, ai senzatia ca acolo toate-s puse la punct pana in cele mai mici detalii, iar oamenii calmi, fericiti, civilizati etc. Ce se intampla insa in realitate, dincolo de aparente, sunt lucruri comune tuturor oamenilor de pe pamantul asta…cu rautati, coruptie, droguri, mafie, saracie pe alocuri, neprofesionalism in diferite domenii. Spui de valori comune….sondaje seci, teoria chibritului. Nu in aceste sondaje sta realitatea. Te citez: ,,Mă gândesc des cum ar fi fost pentru noi să ne naștem într-una dintre aceste țări, care prețuiesc cu adevărat familia, demnitatea umană, egalitatea, democrația, educația.” Ar fi ca am descoperi ca si in acele tari traiesc tot Homo sapiens, nu idealuri de Homo sapiens.
    Ma gandesc asa: razboaiele nu le-am pornit noi (nici nu prea aveam cum), noi doar am luptat pentru integritatea teritoriala; Mafia nu am infiintat-o noi. Nu la noi scrie in Constitutie ca ai drept de port-arma si de a impusca intrusii de pe proprietatea ta. Nu la noi s-a format nucleul retelelor teroriste. Nu la noi iti ia statul copilul daca ridici tonul la el. Nu la noi parintii dau bani sub forma de imprumut copiilor adulti…. etc etc, ca devin plictisitoare, si mai mult, cad si eu in capcana punerii de etichete pe alte neamuri.
    Vorbesti de valori, sa ne gandim totusi ca la noi inca nu sunt legale drogurile si casatoriile intre persoane de acelasi sex.
    Invatamantul asta, asa prost cum zici ca e, si este intr-adevar mai prost dupa revolutie (nu apar comunismul, Doamne fereste), te-a format pe tine, pe sotul tau, acei medici buni care la un moment dat te-au ajutat, acei profesionisti din diferite domenii de care ai fost multumita. Ca am interactionat cu totii si cu neprofesionisti, e foarte adevarat, dar ei sunt universali, chiar daca intr-o vacanta in strainatate nu-i intalnim.
    Problema acestei tari este clasa politica. Si nu dezvolt chestia asta.
    Poate gresesc cu un aspect, cand zic ca suntem toti, in toate neamurile, oameni, al caror suflet e un camp de batalie intre Dumnezeu si diavol, dupa cum bine zice Dostoievski: noi avem in plus aceasta ciudata tendinta de a ne denigra propriul neam, pe care, intradevar, nu am intalnit-o (personal) la altii.

    • Alina M

      Clasa politica reflecta 100% poporul tarii respective (sau macar majoritatea care a ales-o), politicienii au fost educati si crescuti in aceeasi societate in care traim noi toti, sunt oglinda poporului, nu sunt o categorie aparte, trimisi de pe Marte ca sa tina Romania in mizerie. Problema suntem noi toti, cei needucati/intoleranti (apropo de faptul ca vezi ca fiind o „valoare” faptul ca doi oameni care se iubesc nu au voie sa se casatoreasca), dar si cei educati care nu ii trag la raspundere pe cei din prima categorie.

    • In ziua de azi clasa politica nu este un dat exterior, o fatalitate, asa cum i-adevarat ca a fost multa vreme: fanariori, turci, rusi, comunisti etc

      astazi clasa politica e alease de noi, dintre noi si ea este asa cum este pentru ca reflecta intocmai felul in care este majoritatea populatiei – respectiv corupta si/sau incompetenta.

    • Rebecca

      Nu.. la noi statul îți lasă copilul și după ce îi rupi un picior… Statul îți lasă soția și după ce o invinetesti toată… Nu învățământul formează specialiștii noștri ci studiul lor individual și în ultimii ani studiile peste hotare. Avem și noi părți bune dar în ultima vreme sunt cam încețoșate toate…

    • Anca

      Din pacate s-a uitat semnificația cuvântului de patriotism, si anume iubire de tara si mai ales importanta acestuia. Nu trebuie sa ne întrebăm ce poate face tara asta pentru noi,ci ce putem face noi pentru tara ( după cum a spus cineva foarte frumos într-un discurs).Caci fără patriotism, iubire adica, nimic nu vom schimba, vom fi doar niste persoane reactive ( care doar reacționează la niste lucruri , în virtutea unor percepte etice sau morale: gen – nu voi face mizerie pe strada,voi arunca resturile in coșurile de gunoi etc) nicidecum proactive ( gen- voi face sau voi participa la o campanie de adunare a deșeurilor din cutare loc public, de exemplu)…. Nu stiu daca ma fac înțeleasă. Iubirea pentru tara trebuie să fie neapărat o extindere a iubirii pentru familia proprie. Familia proprie nu o iubesti pentru ca face lucruri pentru tine….copiii ii iubesti orice ar face… Asa si cu patriotismul. Este absolut necesar pentru ca tara sa meargă mai bine. Cum ar putea tara sa functioneze mai bine daca cetățeniii nu o iubesc, o denigreaza, asteapta ca lucrurile să se rezolve cumva de la sine ca ei sa înceapă sa o iubească…. in fine, eu asa am învățat din familie. De aceea mi se pare esențial ca patriotismul sa se învețe în familie.Asa a fost la mine. Familia mea extinsă este foarte muncitoare , munteni strășnici, au răzbit si s-au descurcat foarte bine din toate punctele de vedere in Romania, nu a plecat unul peste hotare. La noi a fost întotdeauna vorba, omul sfințește locul si ….vezi pe unde treci sa fie mai bine decat inainte, si munca brățara de aur, si ai carte ai parte si alte asemenea proverbe si zicatori… Au muncit din greu sa realizeze ceva si nu s-a plâns nici unul de condiții , de tara, ca si-a văzut fiecare de greul lui, nu s-a uitat în ograda vecinului si nici in tara vecina ( au călătorit prea putin in exterior) si au găsit timp sa ofere si comunității si bisericii. Schimbarea trebuie pornită din familie, eu asa vad lucrurile. Si fara iubire de tara nu vom reuși nimic…. Iar referitor la ce anume e de iubit in tara asta….o ho ho…. poi nu as mai termina daca m-as porni sa scriu, dar fiindca frumusețea e în ochiii privitorului, nu va voi scrie ce iubesc eu la ea ca iubirea este subiectivă.. .. am atatea amintiri frumoase legate de tara asta inca din copilarie, atatea lucruri , locuri deosebite, oameni minunați….care sunt doar ale mele, poate vouă nu va vor spune nimic….va propun in schimb sa faceti un exercițiu de imaginatie, sa lăsați jumătatea goală, sa priviti jumătatea plină, sigur veti descoperi ca e mai mult de jumătate…sigur găsiți ceva mai frumos in tara asta decât pălincă si sarmale….zau… SI cred ca veti constata ca multe lucruri urate sunt doar frici care nu au legătură cu realitatea….Va dau un exemplu….Am nascut in 2012 la spital privat de frica spitalului de stat, ca auzeam doar grozăvii.in 2019 fiind din nou însărcinată și facandu-mi niste analize la o hyperclinica privată unde aveam o asigurare medicală, am cunoscut un medic extraordinar si am hotarat sa nasc asistată de acel medic. Problema era însă ca acel medic lucra la un spital de stat, si nu oricare, cea mai prost cotată maternitate din oraș, spaima spaimelor… am decis să am incredere in medic si nu imi pare rau. Am avut o experiență foarte bună, am cunoscut oameni foarte profesioniști și dedicați, am amintiri foarte plăcute de la a doua nastere, nimic de reproșat…Am mai multe asemenea istoricii, dar ma opresc aici. Aveti mai multa incredere in oameni , în sistem…etc. da, sunt probleme, nu e de neglijat, dar nu e totul negru….

    • Ana

      Multumesc printesa pentru articol, provoaca dezbateri interesante si utile.

      Sunt de 12 ani in afara Romaniei, in acest timp am locuit in 2 tari diferite.
      Legat de afirmatia lui Onico: „Ce se intampla insa in realitate, dincolo de aparente, sunt lucruri comune tuturor oamenilor de pe pamantul asta” tind sa o contrazic, realitatea traita 12 ani in afara este una cu totul diferita de cea din Romania, din pacate. Probleme sunt peste tot, asa este, dar magnitudinea lor si gradul in care afecteaza calitatea vietii sunt total diferite.
      O sa dau un exemplu simplu, prima si singura data cand am fost hartuita de cand locuiesc in strainatate (fata de hartuirile cel putin saptamanale in Romania) a fost intr-un tren, de catre un grup de barbati…romani.

    • O sa nuantez cateva aspecte, doar pentru o alta perspectiva:

      – „La noi inca nu sunt legale drogurile” – La ce droguri te referi? Daca te referi la consumul de marijuana, este dovedit ca intr-un mediu controlat si impozitat exista clar mai multe beneficii pentru toti cei implicati si consumul este, o sa razi, mai redus. De asemenea, este controlat produsul – in Bucuresti se vand droguri drese cu bucatele de sticla, am vazut pacienti cu niste complicatii oribile. Poate nu sunt inca legale drogurile, dar dependenti de droguri de care nu ii pasa aproape nimanui, pentru care nu exista programe suficiente sau adecvate, care sufera si mor si contribuie la focare de infectii de tot felul sunt. Sa nu crezi vreo secunda ca nu sunt, pentru ca iti zic eu ca suntem fruntasi in Europa la hep c si chiar hiv recent transmise prin consum de droguri – nu exisa programe de schimb de seringi care sa functioneze etc. Doar daca nu ii vedem sau ii ignoram nu inseamna ca nu exista.

      – Ti se pare un motiv de mandrie ca nu sunt legalizate casatoriile dintre persoanele de acelasi sex si ca statul a cheltuit o gramada de bani pe un referendum inutil si il pregateste pe al doilea? Cu alte cuvinte, ti se pare un motiv de mandrie ca nu sunt respectate drepturile omului in Romania? Ai idee cat e de greu pentru o persoana cu orientare diferita de cea „valoroasa” sa traiasca in tara aia? Ai idee cati au incercat sa se omoare, in cele mai crunte depresii?

      – Nu la noi iti ia statul copilul daca ridici tonul la el. – Nu, la noi lasa copiii abuzati in grija abuzatorului, considera ca fetite de 11 ani au tentat si provocat barbati de 50 ani, oamenii nu fac inchisoare daca isi baga copiii in spital sau daca isi violeaza fiicele.

      – Mafia nu am infiintat-o noi – asa e, dar o intretinem din greu si ii dam sensuri noi zilnic. Mafia lemnului, Mafia pedofililor, Mafia primarilor etc.

      – In opinia mea, problema nu este clasa politica. Clasa politica au ales-o oamenii. O caracteristica foarte specifica noua este „sa se faca”. Oamenii arunca pe jos – sa curete altii. Oamenii nu voteaza. Oamenilor nu le pasa. Nu doar clasei politice, ci oamenilor. Nu le pasa.

      Eu nu consider ca ma autodenigrez daca spun niste adevaruri dure despre poporul roman. Ai dreptate, nu exista popor perfect, asa cum nu exista nici popor cu adevarat groaznic, dar hai sa nu mai privim in alta parte ci sa vedem exact care sunt problemele, pentru ca altfel nu se vor rezolva vreodata. E drept ca nu exista popor perfect, cred ca totul sta in echilibru si alegeri.

    • Dana

      Bv! Sunt total de acord cu ceea ce spuneți… În plus, as adauga … Am călătorit mult, am prieteni peste tot și pot sa va spun cu mana pe inima ca sunt valori pe care noi le avem și ei, nu. Valoarea familiei mult mai ‘dezvoltata’, nu ai sa vezi pe nicăieri ca bunicii sa aibă grija de nepoți pentru a-și ajuta copiii. Poate este bine, poate nu, dar sunt mult mai egoiști decât ai noștri. Au menajere și acele îngrijitoare de bătrâni, pentru ca nici ai lor copiii nu au grija de părinți asa ca noi. Îngrijitoare pe care le considera slugi și cu care se comporta oribil. Nu mai vb de nemți, unde sistemul ierarhic este foarte dezvoltat. Superiorii nu se vor amesteca cu ‘inferiorii’, pe la petreceri sau inafara serviciului, zic. Au rămășițe nu tocmai sănătoase, moștenite de la comandantul suprem, adică se cam cred în continuare ‘rasa’ superioara. Sunt și excepții, dar puține. Unei cunoștințe de-ale mele, inginer printr-un contract prin Germania, care socializa și cu muncitorii, asta în timpul unei petreceri, i s-a pus întrebarea de ce face asta. Erau foarte uimiți. Tot asa, în cadrul unui proiect european pe care l-am avut, a tb sa plec cu un grup de elevi în Germania, la un agent economic. Tot timpul, soția patronului, mama și ea a 2 băieți, a tot încercat sa ma facă sa ii conving pe elevi sa renunțe la sc și sa vina sa muncească la ei. O familie foarte respectata și educata, de altfel. Pe principiul, dacă nu sunt ai mei, chiar nu ma interesează. Trageți singuri concluziile de rigoare! Studiul este făcut de britanici, este normal sa se includa într-o categorie mai ‘favorizata’. Haideți sa fim serioși, britanicii sunt lenți (și la minte) , beau de sting etc. Plus ca au cucerit și au subjugat de-a lungul istoriei la greu, adică, stăpâni de sclavi, ca să pricepem mai bine, ca să înțelegem cum s-au dezvoltat asa de ‘mult’. Au atitudine de lorzi și acum. Fără imigranții care sa le facă munca, ar fi terminati. Elevii lor cu greu accepta meseria de ospătar și este considerata una de jos, tocmai pentru ca implica sa ii ‘servești’ pe alții. Și ei, nu-i asa, au fost învățați de mici ca ei tb sa fie stăpânii. As putea continua la nesfârșit. La o banca, tot din spusele cuiva, cea de la ghișeu s-a chinuit vreo 5 minute sa taie un formular cu foarfecele. Pune-te cu ale noastre care pun o linie și în doua secunde ți l-au tăiat si servesc și mulți clienți pe zi. Acolo îți faci cont în doua săptămâni cu programare. Nu mai spun de cei din Martinica, nu ați vrea să știți cum vb cei de acolo de ‘stăpânii’ lor francezi, cu alte cuvinte, se ascunde gunoiul sub preș, ca să ii citez, adică tot o plantație cu sclavi, una mai moderna, ce-i drept. Asa ca… Nici la noi nu o fi mai bine… Dar, dați-mi, va rog, valori mai bune și alte civilizații pe care sa le respect, nu cele citate. Nu mai vb de America Latina unde îți este frica sa mergi în concediu și știm cu toții de ce, de SUA, cu droguri, oamenii străzii, arme etc. As putea continua la nesfârșit, va asigur… Eu am putut sa îmi achit locuința în 5 ani și aici, am mers prin Europa și nu numai și pe banii mei și pe bani europeni, în cadrul mai multor proiecte europene, pe care m-a dus capul sa le fac… tot aici, am condus proiecte europene, eu, românca, i-am coordonat pe britanici, turci, nemți, polonezi, care chiar aveau nevoie de ajutor etc. Suntem o nație deșteaptă, am dat atâtea valori. Suntem foarte isteți și o recunosc și ei. Nu o spun din lauda, nu ma consider vreo valoare, sa ne înțelegem, dar urăsc și este chiar cuvântul potrivit, urăsc sa vad oameni care își denigrează propriul popor, asa bun, rău cum este, care se tot plâng ca nu este bine, dar nu fac nimic pentru a le fi mai bine. Nici mie nu-mi plac birocrația, corupția și lenea din tara mea, dar asa este peste tot…. Peste tot am întâlnit funcționare acre, oameni impertinenti și patroni care se comporta oribil. În Spania, tot în cadrul unui proiect, ‘uitasera’ sa pună și steagul României în prezentarea partenerilor, le-am atras atenția civilizat și pe un ton supărat și mi s-a spus ca ce tot ma comport asa, mare problema acum ca au uitat… No comment! Nu au respect fata de valorile altora. Deci……. Oamenii sunt peste tot la fel, ne despart niște granițe… Iar, la alții este și mai rău.

  9. Anca

    Cred ca s-a strecurat o mica greseala in articol, ai inclus Germania si in Grupul 1 si in Grupul 7 🙂 mi se parea mie ca nu se prea potriveste in grupa cu Rusia, nemtii pun foarte mare pret pe timp de calitate, cu prietenii, familia. Sunt atenti cu mediul si iau pasi concreti de multa vreme pentru protectia lui.
    In rest… sunt complet in asentimentul tau (si al Cristianei de mai sus, scuza-ma te rog ca ti-am pocit numele), e o realitate trista referitor la Romania si nu ii vad rezolvarea. Pur si simplu triumfa marlania tot mai mult… o mica speranta ne vine dinspre implicarea civica tot mai mare si suflul nou din politica, dar cere un sacrificiu mare si nu stiu cat vor mai rezista nici ei.

    Pe cealalta parte, sa nu uitam ca, in ciuda tuturor neajunsurilor si supararilor, cand ne uitam la unele colturi tulburi ale lumii, suntem privilegiati si pentru ca ne-am nascut in Romania asta prafuita si haotica. Putem macar spune ca suntem liberi sa alegem ce sa facem cu viata noastra si mai ales, incotro.

    • Vaduva Gratiela

      Romanul cand ajunge in strainatate se transforma (sau vrea sa se transforme) in italian, german, spaniol, englez. Si doamne, cat de caraghios devine cand, la intoarcere in Romania, uita sa mai fie roman.
      Curajul este atunci cand iti asumi transformarea in bine a unei tari, nu atunci cand pleci din ea.
      Daca vorbim despre profesionisti si credeti ca doar acestia au plecat din tara, atunci aceasta este solutia ca Romania sa prospere: sa se intoarca, sa munceasca si sa candideze aici, sa dea educatiei si sanatatii cei 6%.

    • Ana

      Total de acord cu Cristiana!
      Traiesc intr-o tara in care marijuana este legala, in anumite conditii, in care casatoriile intre sexe sunt legale si in care oamenii nu se preocupa de lucruri care nu ii afecteaza pe ei.
      In Romania suntem atotstiutori, avem pareri despre toti si toate, aruncam cu noroi in orice e „diferit”, stim noi mai bine, ne avantam in dezbateri despre ce se intampla in alt capat de lume, suntem vehementi si transati despre lucruri care nu ne afecteaza cu nimic, dar cand trecem pe langa oameni zacand sau fiind agresati, langa noi, ne vedem de drum.
      Cu mici exceptii bine-inteles, prea mici.
      Nu sunt nici eu mai „buna” dar ma lupt cu mine sa ma schimb si sa ma adaptez la lumea civilizata in care am sansa sa traiesc.
      As dori sa pot face mai mult pentru Romania, dar nu am taria sa ma sacrific dupa ce am vazut cat de frumos pot trai in alta parte.

  10. ONOCO

    ALINA M, eram sigura ca cineva ma va trage la raspundere pentru afirmatia cu casatoria intre cei de acelasi sex, dar te intreb: tu, care te consideri educata, unde ti-ai primit educatia, unde te-ai format? probabil tot in aceasta tara, care da, mai da si rateuri in educatia unora ca mine. Deci, ce ziceam: o tara are si valori (ca tine), dar si ratati, ca mine. la fel ca toate tarile

    • Alina M

      Eu nu am sustinut ca esti ratata, departe de mine gandul, ci intoleranta (iar asta nu poti nega, macar fata de aceasta categorie, ceea ce nu este nici bine, nici rau, asa consideri tu, atata timp cat nu dai cu pietre pe strada dupa ei si nu incerci sa le restrangi libertatile, poti crede ce vrei despre ei, toti suntem intoleranti fata de ceva).
      Eu mi-am primit educatia aici, dar as zice ca eu si ceilalti oameni educati suntem educati in pofida sistemului, nu datorita lui. La mine, familia a facut diferenta, din pacate nu toti au sustinere (nu materiala, adica meditatii, caci nu a fost vreodata cazul, ci faptul ca am fost incurajata sa citesc, am avut cu cine sa discut/dezbat, inclusiv felul in care s-au comportat/au vorbit ei a ajutat), parinti care sa suplineasca neajunsurile scolii (caci invatat pe dinafara si reprodus ca papagalul cu greu pot numi educatie, cel putin asa era pe vremea mea, pot numara maxim 3 profesori in multi ani de scoala care incurajau gandirea critica), tocmai de aceea ar fi important ca sistemul de invatamant sa fie pus la punct, pentru ca stim ca multi doar asa vor putea sa depaseasca nivelul parintilor.

    • Nicoleta N.

      Pot să confirm, exact asta ni s-a întâmplat și nouă. Avem 6 ani de Germania și am realizat aici mai mult decât într-o viață în România. Am muncit și în România, muncim și aici, avem rate, dar diferența este că aici munca este apreciată și poți să realizezi ceva. Copiilor le spun mereu că noi suntem români, vorbim cu drag românește, nu criticăm locul de unde am plecat, ne întoarcem mereu cu dor. Dar ne-am dori să se schimbe ceva, să se vadă că se face, în sfârșit, ceva. Cum spunea cineva mai sus, dacă fiecare și-ar face datoria, cu responsabilitate și bun simț, România ar fi unde trebuie. Om

  11. maria

    Gandul meu despre acest subiect este ca nu aveam nevoie sa citesc inca un astfel de articol scris de un român, desi stiu foarte bine ca multe lucruri nu merg bine in tara noastra pentru ca traiesc si eu tot in Romania, tot de 40 de ani (chiar 41).

    Nu sunt nici mandra ca sunt romanca. Mandria nu e o trasatura buna niciodata.
    Fiecare popor e o suma de bune si rele. Asa suntem si noi, asa sunt si alte popoare.

    In ce mod ne ajuta un astfel de articol?
    Ne face mai buni, mai dornici sa facem o treaba buna in Romania, ne motiveaza, ne insufla spirit civic?
    Sentimentul meu dupa ce l-am citit e doar unul de neputinta, tristete, deprimare, resemnare.
    Se pun in antiteza „mandria de a fi roman” si toate relele care ne caracterizeaza si nu cred ca e corect. Pentru ca sarim de la o extrema la alta.

    Faptul ca acel articol a fost publicat de Cambridge nu-l face sa fie infailibil.

  12. Oana

    Problema cu studiile sociale este ca modelul formulat nu este necesar unul impartial. In primul rand, autorii definesc un set de intrebari diferit in functie de tara, i.e. Ri, i = 1:Nr de tari. In al doilea rand, se foloseste un algoritm de clustering unde numarul de clusters/grupuri e selectat in mod empiric. Se argumenteaza vag de ce se opresc la 7 grupuri. Daca facem abstractie de modelul matematic pe care l-au selectat, prezentarea rezultatelor nu este complet impartiala: se face in mod implicit o paralela (ca sa nu spun corelatie) intre religie, istorie si rezultate clusteringului. La fel de bine se putea prezenta o corelatie intre culoarea parului si aceleasi rezultate. Felul in care se adreseaza intrebarile, heterogenitatea varstei, genului, perioada de timp cand sunt colectate raspunsurile, toate sunt aspecte care influenteaza rezultatele, dar care nu sunt dezbatute aici.

    Long story short, este probabil ca aceleasi intrebari, puse pe un alt model ar genera cu totul alte rezultate.

    O observatie de final ar fi ca fractionalitatea societatii nu este singura masura a unei societati de succes (a se vedea ca Iraq e pe locul doi).

    Da, Romania are multe probleme, dar un singur studiu de caz ramane irelevant, on the grand scale of things.

    • Printesa Urbana

      Da, studiul nu e teribil de relevant, in schimb nu stiu, viata noastra aici e. Si viata noastra aici e teribil de obositoare. Cred ca e destul de evident ca traim intr-un stat captiv, esuat, nu e nevoie de niciun studiu sa ne zica asta, se vede pe strada, in spitale, in scoli.

    • Roxana Tudose

      Sociologi emițător de pareri putem fi toti, dar atata vreme cât nu putem schimba ceva totul e salată de vorbe.Eu sunt mândră ca sunt româncă, trăiesc, muncesc și ma descurc aici bogată mai mult sufletește. Nu mi se pare ca noi românii suntem mai altfel, și la Londra sunt crime înfiorătoare la televizor, și soți care își corecteaza soțiile (vorbim despre ele noi de la adăpostul unor soți iubitori cu njdemii de mastere ca și nivel intelectual), iar șoferul de autobuz se plangea ca are facultate, și la Paris este o mare mizerie în stațiile de metrou ca de altfel în multe locuri, și ei au politiceni corupți, lupte politice de stradă. Asta e rasa umană, un pic mai finisată de tradiție și de educație. Cu medicii inca nu am avut experiente, e singurul lucru de care ma tem. Fractionalitatea asta o fi pentru ca asa suntem și noi părinții: unii mai religioși, unii care pun accent pe școală, alții pe familie, alții pe ideile si dorintele copiilor. Eu am fost in multe locuri, dar nu mi s-a părut ca as vrea sa rămân undeva anume. Deci sunt o patrioata si o româncă care pot doar sa strâng gunoiul de pe plajă lasat de alții fără a-i putea convinge sa il arunce la cos, pot doar sa ascult în căști muzica ce-mi place fara a putea schimba preferințele celor din „mașinile fără capac” cum zice fiul meu. Asa este rasa umană, aceleași tipologii de oameni sunt peste tot , de la tari la locuri de munca
      scoli, grădinițe. Oamenii sunt diferiți.

  13. C

    Sunt de acord cu tot ce ai scris dar sa stii ca sunt bule in tara in care viata nu e asa de grea. Eu sunt plecata de 7 ani intr-o tara din categ 7 si cand ma intorc in Ardeal socul nu e asa de mare. Sunt orase mici in care viata e simpla si in care, incet, incet, se formeaza grupuri de oameni care vor si chiar reusesc sa schimbe ceva. Vad cum fosti colegi de liceu se implica in viata comunitatii din care traiesc, fac munca voluntara, unii se implica chiar si in politica. E o adiere asa de schimbare care imi da speranta. Da, mai e foarte mult pana departe dar lucrurile se misca incet in directia buna.
    Am trait 12 ani in Bucuresti ca sa stiu cat e de horror si mi se pare un loc imposibil de crescut copii.
    As recomanda doua saptamani la aer curat, undeva langa Sibiu, Alba Iulia si poate va schimbati un pic optica.

    • V.

      Problema este ca in satucele astea nu prea se gasesc joburi ca in Bucuresti…

  14. Lia

    Ca sa contracarez supărarea tuturor pe țara noastră, sa va spun cum m-am hotărât, cel puțin pe moment, sa rămân in România. In primul rând, aici sunt părinții, iar pentru copii e mult mai important sa crească cu bunici, decât cu un grad mai mare de civilizație, pe care nici nu-l înțeleg (de exemplu, ei habar n-au ca, daca ajungem la spital, un salariu al nostru se duce pe șpagă, ca altfel nu se poate). Apoi, la noi mi se pare mai sigur. Am fost anul trecut la Paris, era plin de boschetari, la noi sunt mult mai puțini, ma simt mai in siguranță. Nici sa nu mai mentionez teroriștii, de care la noi nu avem deloc! Presupun ca si drogurile sunt mult mai rare la noi, mai ales in orasele mici. Spații verzi, intr-adevăr ne trebuie mai multe, iar asta am putea face cu cheltuieli foarte mici. Oamenii sunt oameni peste tot, cu bune si cu rele, iar societățile sunt formate din oameni.

    • V.

      Lia, cum sa n-aiba habar copiii tai ca tu dai spaga la spital? Ce crezi ca vor invata si ei sa faca vazand la tine?

    • Alta Claudia

      V., asta e asa o chestie gratuita… vai de mine, ce exemplu iau copiii vazand ca dai spaga?
      Unu – nu e deloc musai sa vada. Spaga se da, cand se da, in cabinet, ca nici doctorul ala nu vrea sa stie tot spitalul ce preocupari are el.
      Doi – e foarte usor sa colcai mandru de principii „eu nu dau spaga, eu sunt principial, eu sunt corect”, pana cand asistenta iti chinuie copilul ca pe nu stiu ce sa-i puna o branula, ca sa vezi, nu gaseste vena…
      Sigur ca, asa colcaind de principii, o poti reclama si cere sa vina alta asistenta; dar nu uita ca de regula cadrele medicale sunt solidare (inclusiv cand e vorba de mizerii, sau mai ales atunci; avem atatea exemple din realitatea imediata….) si de asemenea, nu uita ca e foarte posibil sa nu fii MEREU de fata la anumite manevre medicale; iti asumi riscul sa-ti stii copilul suferind, pentru ca asistenta aia s-a oparit ca nu i-ai dat spaga?

      Vitejii luptelor duse de altii…
      Asta e realitatea in Romania: la stat se asteapta spaga. Nu de toti, sa nu fiu nedreapta; dar de foarte multi, da. Si daca n-o dai, risti sa ti se chinuie pacientul sau chiar sa fie neglijat oribil.
      Raspund undeva, cuiva, cadrele medicale? Unde, la colegiul medicilor? Hahahahahaha.
      Nu place realitatea? Eh, naspa, ce sa zic. Copiii aia, daca te vad ca dai spaga, or sa afle de ce si or sa plece din tara. Ceea ce le doresc, sincer. Sa mearga intr-un loc unde nu se asteapta spaga pentru a fi tratati corect si omeneste.

    • Lia

      In primul rând, fiind cam la fel de middle upper class ca si autoarea, nu a fost nevoie sa dau niciodată șpagă pentru ca am mers la privat, din motivele binecunoscute de toți, sa nu ne mai ascundem după deget. Nu sunt insa la fel de ipocrita ca unii comentatori, sa nu înțeleg ca ăsta e un privilegiu, pe care eu il am, iar altii nu! Cât despre ce stie copilul, nu, nu știe la cei 5 ani ai săi ca șederea sa de mai puțin de 2 zile la un spital privat din București, cu o toxiinfecție alimentară, m-a ușurat de vreo 5000 de lei. Ma indoiesc ca ar conștientiza această sumă oricum, la fel cum nu ar conștientiza nici o eventuală șpagă. Si da, ii înțeleg si pe cei care dau într-o astfel de situație, si mama a dat când m-am operat de apendicită, copil fiind, ca era mai middle lower class, ca orice profesor si nu-si permitea privat (dacă era, ca nici nu cred)

    • Andra

      Eu nu cred ca exista unicornul acela cu tari fără corupție, unde toată lumea este educata si respecta regulile… va pot lasa experiența mea. Soțul belgian așa ca am hotărât sa ma mut eu la el, lăsând un job foarte bine plătit in multinaționala in București. Am făcut-o din același motiv: mirajul Occidentului, viitorul copiilor etc. Din păcate, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din targ. Si eu fusesem de multe ori in vizita aici, dar e altceva cand trebuie ca viața ta sa se deruleze doar aici, chiar dacă am avantajul ca el este localnic. Dacă am fi fost amândoi imigranti, ar fi fost mult mai greu. Sunt foarte multe de spus, dar va las doar câteva idei:
      1. Taxele sunt imense comparativ cu Romania, meseriașii au prețuri astronomice si te lasa balta la fel ca in Ro. Orice înseamnă forța de munca locală va costa mult. De exemplu, noi ne-am adus mobila din Ro, pentru ca aici un dulap normal făcut la comanda costa 1800 euro. La dentist mergem in Romania, aici soțului i-au distrus o măsea. Sistemul medical este cu co-plata, pe lângă taxele imense din salariu vei mai plăti o suma extra pentru fiecare serviciu. Facturile la utilități vor fi si ele mult mai mari(Internetul este prost si extrem de scump). Aici iarna temperatura in casa este de 18-20 de grade. Așadar, încercați o simulare sa vedeți unde ramaneti cu mai multi bani, chiar plătind școala privată si servicii medicale la privat in Romania, pensii private, etc.
      2. Concediul de maternitate este de 3 luni, apoi creșa. Creșa este in jur de 500 de euro pe luna, iar o doamna are in grija 7-8 copii, plus curățenie, gătit de care se ocupa tot ele. Nu știu cand le mai rămâne timp de educație… cea mai mare dezamăgire a fost căutarea grădiniței. Clădiri foarte vechi, mirosind a mucegai, neîntreținute, băile sub orice critica, o școala punea copii la somn intr-o magazie neincalzita pe paturi făcute din paleți, nu se oferă masa la pranz, pentru ca de la 2 ani si jumătate ar trebui sa fie independenți si sa mănânce singuri sandvișul de acasă. O școala privată te baga in sapa de lemn, si deși avem salarii peste medie, nu ne putem permite. Am plecat plângând știind ca nu am alternative si gândindu-mă ce condiții as fi putut sa ii ofer copilului meu in București. Dar am zis ca poate educația e mai buna si nu condițiile contează, pana cand am asistat uluită la o scena de la o școala considerată cea mai buna din zona: un profesor scosese “la careu” un băiețel de școala primara si urla la el atât de tare in fata întregului colectiv încât eu de pe trotuarul de vizavi auzeam perfect. Nu am înțeles ce zicea pentru ca nu vorbesc olandeza. Educație cu blândețe si respect: încă un mit spulberat. Nimeni nu a reacționat in apărarea acelui copil, deși urletele se auzeau foarte bine din strada. In general, adultii sunt duri cu cei mici, de la care se așteaptă sa fie independenți cat mai devreme si sa nu ii deranjeze, de aceea nici nu se militează pentru concedii de maternitate mai lungi. Mamele de aici sunt foarte încântate ca de la 3 luni ii pot lasa la creșa, si mi-au spus ca nu concep sa stea mai mult acasă, pentru ca așa copii devin “independenți”
      3. Oamenii cu care am interacționat nu sunt toți așa amabili cum imi imaginam eu: olandezii sunt faimoși aici pentru ca sunt foarte zgârciti. Multi sunt foarte din topor, le lipsește empatia, foarte obtuzi. Nu pot sa generalizez, dar oamenii sunt oameni peste tot, si buni si rai, nu va faceți vise. Exista si aici munca la negru, evaziune fiscală 🙂
      4. Programul magazinelor este foarte scurt. După ce termini lucrul, fugi cat de repede poți prin traffic jams(da, si aici exista deși sunt autostrăzi), sa iei copilul de la creșa/școala ca sa nu fi penalizat financiar ca ai venit mai tarziu de ora 18 si apoi te rogi sa mai ai timp sa ajungi si la supermarketul care se inchide la ora 19. Olanda sta mai bine la capitolul asta.
      5. Ca mâncarea este nesănătoasă in Olanda/Belgia știți deja 🙂 frikandels, cartofii prăjiți, dulciurile cu foarte mult zahar sunt norma, chiar si la creșa.
      6. Dorul de casa, de locuri cunoscute, de munți, de mâncare, de limba ta, prieteni, rude este sfârșietor. Chiar dacă zici ca mergi in vizita, e mai greu sa ajungi des după ce ai copii, si mai ales cand apar situații ca aceasta pandemie.
      7. Siguranța publica nu e chiar așa cum mi-as fi dorit. Va pot lasa articole cu atacuri cu grenada legate de droguri in Antwerp. Nu am auzit de grenade in București 🙂
      As mai avea multe de adăugat, însa atenție ca o vizita intr-o tara, fie ea si de 2-3 saptamâni, nu este la fel ca atunci cand lucrezi, plătești taxe si locuiești aici.
      Pentru mine, comparând(cu intelepciunea de acum) viața mea din bula de coorporatist de București nu mi se mai pare așa de rea fata de ce am găsit aici. Mult succes!

    • Lia

      Exact asta zic si eu, Andra, numai ca tu ai zis-o mult mai bine, vorbind din experiență! Nu comparăm un muncitor necalificat de aici cu unul de acolo, ca la asta sigur câștigă al lor. Comparăm un corporatist sau altceva din upper middle class de la noi, care își permite școală privată, spital privat, vacanțe in străinătate, etc, cu cineva de acolo cu calificările românului nostru (in cazul meu, facultatea de drept ar fi egal cu zero acolo, probabil as spala bude). Astfel, dezavantajele de aici, in cazul meu gălăgia (se pare ca romanii nu pot manca, face plaja sau orice fără muzica dată foarte tare) si trotuarele pline de trotinele, mașini, biciclete, pe care e un chin pentru pietoni sa meargă, devin irelevante față de ce as înfrunta acolo. Si nu e chiar asa ușor sa te intorci, cum zic unii. Odată ce ai vândut casa si ai topit banii pe chirie acolo, nu prea mai ai la ce te întoarce, ca una nouă s-ar putea sa coste dublu. La fel, odată ce ți-ai dat demisia s-ar putea sa nu te mai primească înapoi, mai ales in conditiile crizei actuale. Si mai sunt multe…

    • Luminita

      Andra, nu stiu unde stai tu in Belgia, dar sa stii ca nu e chiar asa peste tot, deci din nou depinde experienta si optica personala. Eu am plecat de pe o pozitie de manager din Romania si mi-am gasit si aici una super faina, fara ajutor de la nimeni. Taxele sunt mari, dar si salariile sunt altele, primesti anual inapoi bani de la stat dupa ce iti completezi declaratia fiscala, este alt sistem, mie una mi se pare muuult mai ok decat in Romania. Nu toate magazinele se inchid peste tot la 6 seara, depinde unde stai, in zona mea eu am peste tot magazine deschise pana la 7-8 seara, multe si duminica, deci nu e dracul asa negru. Concediul de maternitate intr-adevar este scurt, dar ai posibilitati legale sa il prelungesti, poate nu stiai tu de ele (credit-temps, intrerupere de cariera etc). Unde stau eu nu exista doamne care au grija de copiii mici, ci doar crese, si gasesti si multe ok. Toti muncitorii cu care noi am intrat in contact pt apartament de cand am venit aici s-au purtat impecabil din toate punctele de vedere, nici nu pot face comparatie cu ce am trait in Romania. Legat de alimentatie, si aici poti manca la fel de sanatos sau nesanatos ca peste tot, depinde de fiecare familie ce implementeaza. Cred ca uiti ca si in Romania se mananca mult prajit, snitele, mancaruri grase si asa mai departe. Noi de exemplu avem legume si fructe bio livrate acasa de la ferme din jurul Bruxelles-lului super bune! Uiti sa precizezi si toate aspectele pozitive: sistemul educational (fetita mea de 7 ani vorbeste fluent 3 limbi straine deja si a facut, fiind la o scoala publica, mai multe sporturi si activitati creative decat i-as fi putut eu oferi intr-o viata in Romania), parcurile/locurile de joaca/de distractii/agreement superbe si incredibil de multe de aici, modul fain in care comunici cu institutiile de stat. Oamenii in general sunt respectuosi si politicosi, chiar daca nitel mai distanti, dar nu te judeca/barfeste nimeni ca in Romania. Repet, depinde de foarte multe – unde stai/muncesti/ce anume cauti/iti doresti etc etc, dar nu mai generaliza, pentru ca Belgia per ansamblu nu e deloc cum zici tu, din contra. Si altfel, cum se spune, daca nu esti happy aici, pleaca, viata e scurta, de ce sa o petreci undeva unde nu esti implinita?

    • Andra

      Luminita,
      Locuim într-un sat la 20 km de Antwerp, la granița cu Olanda. Apropierea de Olanda ne salvează de multe ori, pentru ca acolo magazinele/restaurantele au program ca in Romania. Poate dacă am locui in oras ar fi mai OK, dar aici avem familia soțului aproape.
      Si eu tot la creșa ma refeream, nu la doamnele care primesc copii la ele acasă. Așa se întâmpla la creșa de lângă casa noastră, creșa privată, tarif 26 euro pe zi. Din păcate, multe alte variante in zona nu sunt, fiind poate la sat.
      Eu am plecat de pe o poziție de manager in IT, plătită deja in Romania cu un salariu peste media din Belgia. Având in vedere costul vieții din Romania, pot spune ca aici mi-a scăzut standardul de viața. Nu m-as supăra dacă macar as simti ca primesc ceva înapoi.
      Referitor la mesteri, noi renovam casa si ne-am lovit de multe lucruri. Am stat de exemplu 3 saptamâni fără apa calda si caldura iarna, pentru ca centrala era in garanție si toți angajații lor erau in vacanța in același timp. Nu exista nimeni pentru urgente, si ne-au spus-o cu multă nonșalantă, deși le-am zis ca avem un bebelus in casa. Nu cred ca asta s-ar întâmpla in București.
      Un alt exemplu care imi vine in minte: cand am cumpărat gresie ni s-a spus sa revenim luni sa dam comanda, pentru ca sâmbăta nu preiau comenzi. Luni suntem si noi la munca, iar magazinul se inchide la 18. Pe mine m-a bufnit rasul, ma gândeam cum ar fi la Dedeman sa-mi spună ca nu vând sâmbăta. Exemplele pot continua cu vacanța constructorilor cand nimic, nimic nu e deschis. Dacă ai ghinionul sa se spargă ceva atunci…
      Imi mai amintesc o situație cand am vrut sa merg la cumpăraturi duminica. Efectiv nu exista niciun magazin H&M deschis, cel mai apropiat era la 120 km, in Olanda.
      Cu limbile straine, si eu vorbesc mai multe, si nu a fost nevoie sa locuiesc in alta tara pentru asta. Doar mi-a plăcut sa învăț si am investit timp, de multe ori singura cu cartea in fata.
      Ma bucur dacă exista alte locuri unde e mai OK ca la noi, chiar il întrebam pe sot unde am putea sa ne mutam in Belgia, sa avem scoli mai bune, unde sa am din nou posibilitățile din București. Plecatul din tara e momentan mai dificil, trebuie sa conving si soțul, plus ca trebuie sa terminam renovarea pentru a putea vinde 🙂
      Sper într-un final sa ma simt si eu mai bine aici, eu chiar vreau, dar de cand am venit am găsit doar lucruri care nu-mi convin.

  15. Mihail Ita

    Ai scris ceea ce majoritatea dintre noi gandim, este real si amar totul! Cum se poate rezolva situatia: e necesar sa fim parte a solutiei, sa facem fiecare dintre noi lucrurile in asa fel incat sa dam ocazia celor care au nevoie de serviciul nostru sa fie multumiti si sa aiba incredere si poate cel mai important lucru, sa fim noi insine multumiti de ce si cum facem!

  16. Laura

    Eu nu inteleg idee de a fi mandru ca esti roman/englez/francez. Nu e ca si cum inainte de a ne naste am dat un examen si, in functie de rezultat, am fost repartizati prin lume. A fost o simpla intamplare, nu ceva ce ai realizat prin propriile tale forte. Mereu ma simt ciudat atunci cand citesc pe paginile anumitor persoane (mai ales pe cele ale celor care chiar incearca sa schimbe ceva in Romania) ca se simt mandri ca sunt romani. Cred ca pierd eu ceva, nu ma simt mandra ca sunt romanca, nici nu imi este rusine, este un simplu fapt. Nu mai locuim in Romania din 2014. Suntem in Anglia si nu m-as mai putea intoarce. Imi place ca oamenii isi cunosc drepturile si obligatiile, ca ne salutam cu soferii de autobuz/functionarii/vanzatorii/doctorii, ca ne putem trai viata fara frica de “gura lumii”. Evident ca nu este totul perfect, dar asta tine de oameni, nu de tara.
    PS: de abia astept sa scrii despre cum va descurcati in tara adoptiva, daca veti pleca.

  17. ONICO

    Nu vreau sa acaparez tot spatiul de comentarii, ma intorc si le citesc pentru ca e un subiect sensibil pentru mine, dar i-as raspunde lui Robo, cu doua variante de raspuns: prima, rautacioasa dar sub forma de gluma: haideti pe la Cluj ca veti vedea si altceva:) (Nu aruncati cu rosii, ca nu-s clujeanca la origini); a doua, mai serioasa: legat de sistemul de invatamant, (aici iarasi voi fi criticata), una dintre probleme este faptul ca nu se mai lasa repetenti si corigenti. Imi asum total ce spun. Toti copiii sunt excelenti la toate materiile si nu-i poti traumatiza cu corigente. Pe de alte parte, auzim intruna ca programele scolare nu sunt corelate cu cerintele pietei de munca. Adica biologia nu e tot biologie pentru cei care vor sa urmeze medicina? Sunt multe alte aspecte legate de invatamant, poate va scrie Printesa un articol despre asta, pe care il putem dezbate. Alt aspect: clasa politica nu se identifica cu esenta poporului roman; sunt o mana de oameni, manati de interese personale si coruptibili. I-am ales noi, pentru ca noi nu avem alternative reale niciodata si pentru ca cine are valori morale nu rezista in politica.
    Mi se pare trist, urat si nedemn nu sa emigrezi, ci sa-ti vorbesti tara de rau acolo unde ai emigrat. Oare cei care fac asta cred ca strainii ii vor aprecia? Niciodata. Adica, tu simti ca esti superior daca faci asta, ca nu te identifici cu toti cei care trag tara in jos. Este si trist oarecum sa vezi numai aspectele negative ale unei tari. Nu zic ca trebuie sa fii mandru daca nu simti asta, zic insa ca nu e ok sa descrii un neam doar din perspectiva partilor negative. Este extremism. Articolul asta doare, si nu pentru ca arata si realitati cu care ne confruntam zilnic, ci pentru ca este tendentios si scormoneste doar partea urata. Daca se vrea constructiv, nu cred ca si-a atins tinta. Daca te deranjeaza ceva anume, descrii asta punctual, vezi cum poti schimba tu ceva. Te deranjeaza tot? Emigrezi, ca altfel iti faci viata un chin. Dar e ca si cand te deranjeaza absolut tot la cineva, perceptia ta e trunchiata, pentru ca acel cineva cu siguranta are si parti bune.
    Neamul tau inseamna o mare parte din esenta ta. Inseamna parintii tai, bunicii tai, valorile lor. Nu doare sa denigrezi toate astea?

    • Mira2

      Merg destul de des în Cluj, stau câte o săptămână (deci pot să-mi dau cu parerea în cunoştinţă de cauză), şi nu mi se pare altceva, cel puţin nu faţă de Bucureşti. Faţă de oraşele mai mici, da.

      Ca să dau un exemplu, în Cluj mi s-a întâmplat de multe ori să fiu claxonată pe trecerea de pietoni pentru ca merg prea încet (schiopăt de un picior). In Bucureşti, de un an de zile de când am problema asta nu mi s-a întâmplat niciodată. Si mai sunt şi alte exemple dar nu e locul aici.

      Din punctul meu de vedere cei din Cluj „suferă” de o aroganţă indusă şi nejustificată. Si din păcate o recunosc cu părere de rău pentru că eu sunt pe jumătate din judeţul Cluj şi mă simt legată de rădăcinile mele.
      Si mă rog, majoritatea rudelor mele care au fost bine pregătite profesional au venit la Bucureşti sau au plecat din ţară.

    • Dana

      Bine spus! Intreb si eu: ce rost are un asemenea articol lansat in spatiul virtual? La fel ca cel cu prostii de suceveni. Daca te-ai hotarat sa emigrezi pentru ca nu te mai simti in siguranta in tara ta, du-te fara sa bati toba. Pleaca, munceste, integreaza-te, vezi daca a meritat si apoi iesi in lume si improasca cu noroi. Sa poti avea termen de comparatie. Ajuti pe cineva cu ceva scriind din nou si din nou doar lucrurile rele? Ai nevoie de validare negru pe alb de la 100 sau 1000 de alti romani emigrati la randul lor? Crezi ca daca vei ajunge undeva dincolo vor curge raurile de lapte si miere de la inceput? Nu vei fi privit tot ca un imigrant nedorit in tara lor mai ales in contextul noii crize mondiale?

    • Ioana

      Pe un blog, autorul / proprietarul acestuia are dreptul sa scrie si sa isi expuna opiniile, iar noi, cititorii, avem oportunitatea de a le citi si posibilitatea de a dezbate o tema. A dezbate o tema de discutie propusa de cineva, nu inseamna ca trebuie sa il pupam pe autor daca suntem de acord sau, dimpotriva, sa il luam la rost daca nu sune de acord cu opiniile sale. Ce rost isi au intrebarile „de ce arunci articole d-astea in online, emigreaza si vezi cum te descurci”?!?!
      Invatam oare intr-un viitor apropiat sa purtam o discutie civilizata, chiar daca nu impartasim aceleasi opinii cu totii?
      Daca eu scriu pe blogul personal ca azi nu mi-a placut pizza comandata de la Pizzeria X, trebuie ca cineva sa imi sara la gat si sa ma intrebe de ce mai cumpar pizza de acolo daca nu mi-a placut de 2 ori?! Poate nici maine nu o sa imi placa pizza x, dar poate saptamana viitoare o sa fie iar pe placul meu… si totusi, am dreptul sa imi expun parerea personala despre acel lucru in momentul respectiv, fara ca cineva sa se simta indreptatit sa imi dea in cap ca nu e de acord cu mine.

  18. Ioana

    Mi se pare interesant faptul ca Irlanda nu se regaseste in acest studiu. Concluzia si.pla pe care o pot spune eu dupa aproape 7 ani de cand am decis sa imi construiesc drumul in viata in afara Romaniei este simpla: nu m-as intoarce sa locuiesc in Romania. Iubesc Romania ca tara, istorie, traditii, gusturi ale copilariei, familie, prieteni, etc…dar….atat. un exemplu concret: cum a inceput pandemia si nu am mai avut serviciu (din cauza de „toata lumea sta acasa”), suportul financiar a ajuns in contul meu ca si cum as fi luat salariul, nici macar o zi intarziere. Ca nici in afara viata nu este usoara sau simpla, si nici macar ieftina, asa este…dar….si aici este un mare dar.
    Ce a facut Irlanda in primii ani de dupa aderare cu suportul financiar primit de la UE? A investit in infrastructura si educatie! Tocmai ce am aprofundat subiectul facand ceva cercetari pentru o lucrare de licenta, surse sigure, lucrari publicate de economisti ai lumii. Cum e infrastructura Romaniei la peste 10 ani de la aderarea la UE? Cum e invatamantul? Politica sociala poate e un pic prea permisiva aici, cel putin in unele cazuri, dar cei care cauta sa pacaleasca pe oricine sunt peste tot, si din pacate, tot ai nostri sunt cei gasiti lucrand la negru ca sa castige mai multi bani in mana, si in acelasi timp sa incaseze ajutoare sociale.
    Cunosc 2 persoane care, desi ramase fara serviciu, cu doi copii mici, nu au aplicat pentru ajutor social in pandemie, pe motiv ca ei au doua proprietati in Romania. Da, sunt romani, si sunt mandra sa cunosc astfel de oameni.
    Nu e nationalitatea cea care te face om, la fel cum nu haina il face pe om. Personalitatea individului e cea care poate ridica sau cobori o natiune.

  19. Maria

    Eu zic ca ne unește ceva, răutatea. Nu am întâlnit atâta răutate.. din asta profunda ca la romani cam pe nicăieri prin tarile europene.. Și am fost în câteva. Dacă spui ceva.. Orice.. este imposibil sa nu vina cineva din jur să-ți zică ca ești prost. Dar asta e doar vina noastră, ca nu am pus valoare pe învățători, pe profesori, pe educație în general. Sper din suflet sa se schimbe ceva la nivel de societate, dar am dubii ca se va întâmpla asta. Când treci granița în România din orice direcție vezi nepăsare, nesimțire, superioritate. Buruieni netaiate pe marginea drumului, semne ruginite, animale moarte, gunoaie, oameni care duc apa cu găleata. Îmi doresc pentru copiii mei o energie pozitiva în jurul lor. Sper!

  20. Din pacate cam asta e tara… Desigur sunt si exceptii dar specialitii care sunt chiar buni, majoritatea pleaca afara. Asadar in Romania trebuie sa lucrezi cu oameni semi-calificati in ceea ce fac.

  21. Lia

    Eu nu înțeleg de ce nu ați emigrat deja! Din scris se poate trăi oriunde in lume, serios, si in Bahamas merge internetul! E unul dintre nenumăratele articole de lamentări pe tema ce nașpa e la noi si ce miere curge prin alte părți, urmat de absolut nimic. De ce? Au plecat alții de la mult mai puțin si cu perspective mult mai sumbre si totuși s-au descurcat.

    • Ioana

      Draga Lia, o sa raspund eu in locul Ioanei. E un simplu articol de blog. Impartaseste opiniile personale. Atat. Nu stiu daca e cazul sa punem problema ca se lamenteaza (iar!) sau nu… si ca nu face nimic. Pot spune de cate ori vreau ceeva ce simt, ceea ce cred, chiar daca nu intreprind nicio actiune.

    • Clau

      Lia, dar de ce sa scrie de „acolo” si sa-si vanda produsele tot aici, in Romania, romanilor? Nu crezi ca ar fi ipocrizie, sa plece denigrand si pentru ca nu se mai poate, dar cu intentia ca banii sa-i castige tot de la romani? Sa-si vanda rezultatele muncii acolo, strainilor, celor care o vor adopta si-i vor face viata mai frumoasa si mai luminoasa, asa e moral.

      Stimata doamna Chicet, daca veti emigra, veti reusi cu adevarat doar in situatia in care veti castiga acolo, nu doar veti locui in vreme ce veti trai tot cu banii romanilor.

      Dar da, sunt de acord, nimeni nu trebuie sa fie legat de glia stramoseasca, ci sa traiasca acolo unde doreste si rezista.

    • Ioana

      Ioooi Clau, expresia asta „sa traiesti cu banii romanilor” suna ca cele spuse de politicieni in campaniile electorale. Haideti sa ne varsam frustrarile altfel…cum ar fi sa dansam sau sa iesim la plimbare…sau sa fac curatenie in case si in gandurile noastre. Ne putem opri din a fi rai unii cu altii gratuit. Putem sigur putem!

    • Morera

      si apoi.. publicul format aici e un gen de public pe care Printesa sau altcineva care scrie in acest fel nu l-ar fi putut avea, poate, in alte tari, unde sunt oameni care nu se baga in seama, cum zice cineva in primul comentariu.. si care nu sunt preocupati de ce fac altii, de capra vecinului… cu oameni care au propriile pareri si nu simt nevoie sa ii invete altii cum sa isi traiasca viata si cum sa isi creasca copiii
      Deci cumva Printesa urbana beneficiaza de pe urma faptului ca romanii sunt asa cum sunt.
      Si daca s-ar muta intr-o tara in care totul ar fi ca la carte, intr-o tara cu oameni seriosi, corecti, ca Germania, cui i-ar pasa de tatuajele ei, parul albastru sau mesajele pe care le primeste ea de la fani sau rautaciosi?
      Asa ca da, eu cred ca ar fi lipsita de etica sa traiasca intr-o tara cu oameni care fac autostrazi, care au sistem medical si unul scolar decent, dar sa scrie pentru oamenii din romania, care nu au mai nimic, dar au o curiozitate ciudata de a citi despre viata altora

  22. Loredana Maria Tudor

    Te înțeleg perfect. Am plecat în 2006 în Italia, nici măcar nu eram în UE. M-au primit cum nu mă așteptam mai bine, am văzut imediat beneficiile economice de a trăi într-o țară dezvoltată economic,darrr…. după 2 ani m-am intors. E adevărat că soțul și copilul nu m-au urmat atunci, poate lucrurile ar fi decurs altfel, cine știe 🤔 Ce vreau să îți spun, este că nu regret decizia de a mă întoarce 🤗. Sigur, nu e atât de ușor că acolo, dar totul are gust: familia, soarele,apa, sufletul, iar material îmi e bine. Muncesc clar mai mult decât acolo, dar o fac cu drag. Îți doresc să nu regreți decizia, deși o să vă fie greu, însă vă puteți întoarce oricând și acolo, nu cred că vă vor refuza la graniță, dacă chiar nu vă veți acomoda aici. Nu si nimic de pierdut, așadar încearcă ceea ce crezi că e mai bine pentru familia ta!🙏

    • Ana

      Clau, de unde atata incrancenare?
      Iti ia cineva banii tai din buzunar?
      Pe principiul acesta sugerez sa nu iti cumperi nici un obiect produs in alta tara, mai nimic de la mall de exemplu.

    • Morera

      Dar de ce atata incrancenare si impotriva lui Clau? Omul a exprimat o parere. M-am gandit (nu mai stiu daca citind postarea lui Clau sau citind chiar insemnarea Printesei) la unii dintre scriitorii care si-au parasit patriile din diverse motive (sa zicem Nabokov sau Kundera, ei imi vin acum in minte… sau chiar romani, Eliade, Ionescu, Cioran…) si au plecat peste hotare. Nu s-au apucat sa scrie (de) acolo in romana, sigur ca vremurile nu ar fi permis.. cine i-ar fi citit?.. ci in limbile tarilor care i-au adoptat. Uneori au scris tocmai despre cat de urat era in tarile lor de origine. Si mi se pare normal sa fi scris.

      Asa ca (si) mie mi s-ar parea absurd ca cineva sa plece dintr-o tara in alta, sa plece de urat ce e in tara lui, si sa scrie in continuare in limba romana, romanilor.

      Nu simt ca e rautate sau frustrare, doar ca mi se pare un nonsens.

  23. Anca

    Mi se pare ciudat ca Cehia nu este inclusa in studiu. Locuiesc aici si as fi fost curioasa ce valori ii leaga pe locuitorii campioni la alcoolism functional si violenta domestica neraportata, precum si la comportament agresiv in trafic mai ceva ca intr-o zi aglomerata pe Sos. Stefan cel Mare din Bucuresti. Tot aici iti poti cumpara baston telescopic si box (pt nevasta din propozitia anterioara) de la tutungerie, iar cand autoritatile vor sa investigheze afacerile ilegale ale prim-ministrului (seamana cu un fost de-al nostru cu mustata), zboara ministrii de interne si justitie. Tot aici nu iti poti permite o ipoteca pentru ca o garsoniera de 35mp costa intre 150.000-250.000eur.
    Nu voi discuta validitatea externa a studiului (adica modul in care rezultatele pot fi generalizate si aplicate si altor contexte, pentru a le putea face relevante) sau bibliografia care contine referinte extrem de invechite.Cele (mai) noi, datand din 2010 nu pot fi considerate de actualitate in domeniul cercetarii stiintifice.
    Nu voi face apologia patriotismului, ca nu am plecat degeaba. Nu voi comenta critic ce e la noi, ca si la altii e la fel sau mai rau (in putine locuri e si mai bine, intr-adevar).
    Sunt recunoscatoare pentru ce am invatat in conditiile din Romania (si nu ma refer la diplome sau scoli) si pentru cata rezilienta am dezvoltat. Indiferent unde ma aflu, nu accept miauneli fara solutii. Iti bati nevasta in fata mea? Sun la politie. Iti bati cainele in fata mea? Sun la politie. Nu porti masca in tramvai? Iti spun, si daca nu faci nimic, te parasc vatmanului care te da jos.
    Cred ca inactiunea ne omoara incet si sigur in Romania…

    • Elena

      It must be all in the eyes of the beholder then, Anca! Cred ca sunt multe valori ce ii leaga pe cehi, in top (dupa parerea mea) fiind dragostea de natura si animale. Aici am reinvatat sa ma bucur de simplitate si natura in minunatele peisaje si m-am simtit mereu in siguranta sa bat tara in lung si-n lat. Traseele marcate peste tot sunt un mare bonus. Sistemele de sanatate si invatamant sunt sigure si de calitate – de STAT. Ai dat vreodata vreo ‘mica atentie’ la vreun doctor in Cehia? Ai copii la scoala aici? Ma indoiesc. Traficul e din ce in ce mai aglomerat (ca pe peste tot), se fac schimbari aici ca orasele istorice cu strazi inguste sa faca fata, dar iti pot spune ca e o mare diferenta intre cehii si strainii din trafic. Inainte ca tara sa devina atat de populara si atractiva pentru straini, adica acum vreo zece ani, situatia era mult mai calma in trafic. Vorbesti limba? Esti suficient de integrata? Care sunt totusi motivele pentru care esti aici daca nu-i bine? Sunt multe de dezbatut. Da, cehii-s mandri de si le place berea lor. Eu una n-am intalnit unul agresiv dupa cateva beri in toti acesti ani insa. Stii care-i diferenta intre Cehia si Romania? Ca aici vatmanul ala chiar opreste tramvaiul sa isi puna paratul masca…

    • Crisco

      Ca si tine, Anca, si eu sun la politie daca vad un abuz in fata mea, pt ca am avut exemplu de acasa sa nu asist nepasatoare cand cineva este pagubit, in Romania, insa, mama era „sa si-o ia” de vreo 2 ori, ziua in plina strada, in statia de tram plina de lume, pt ca a atentionat o potentiala victima ca urma sa i se fure din geanta… si nimeni nu a reactionat in aparare, noroc ca a reusit sa urce in tram la secunda ca sa scape de hoti…

      Total de acord cu Elena, insa, ref la Cehia 🙂 Eu am trait 8 ani in Praga, copiii mi s-au nascut acolo la cea mai buna maternitate publica si, timp de 1 sapt cat am stat internati, nu am decat cuvinte de lauda si recunostiinta pt profesionalismul si amabilitatea de care am beneficiat – fara sa dau 1 coroana nimanui!!
      La gradinita de stat in care au petrecut 1 an (pt ca apoi ne-am mutat in Spania), conditiile au fost ireprosabile, dar ulterior am aflat ca unele educatoare tipau la copii – nu direct la ai mei, dar se practica, din pacate…

      In rest, nu am avut decat experiente pozitive la orice „intalnire” cu institutiile publice, iar daca cineva parea ca s-a trezit cu fata la cearsaf sau era satul(a) de lucru la ora 11 a.m., nu m-a costat nimic sa le vorbesc cu un zambet sincer si evtl in lb ceha pt care am primit doar laude pt efortul de-a o stapani…

      In Spania locuim de 9 luni, datorita Covid nu am apucat sa venim in contact cu sistemul public din orice domeniu, am fost insa la stomatolog privat si guess what: exact aceleasi preturi ca in Timisoara, dar sinceritatea cu care dentista mi-a explicat diagnosticul si optiunile de tratament, incl dpdv financiar, nu le-am intalnit pana acum in Ro timp de 24 de ani cat am stat acolo…

    • Ana

      Morera, ai dreptate, citind iarasi recunosc ca am fost agresiva, am raspuns cu aceeasi moneda ceea ce nu e constructiv.
      Cat despre artistii care au plecat, eu cred ca majoritatea au avut succes in ciudat faptului ca erau romani, nu datorita…
      Iar ca fapt divers, ca te referi la limba, opera lui Cioran este majoritar in limba franceza.

  24. Sorin

    Problemele la noi sunt multe(si la altii,dar parca nu ca la noi),dar f f succint,cred ca rezolvarea lor tine de:cei 7 ani de acasa,educatia din scoala,cultivarea respectului si ATITUDINE.Pe repede inainte,sarind peste etape intermediare,ne putem corecta prin forta( Vlad Tepes) si prin expulzarea celor care aduc prejudicii tarii(prin multe forme),uitand pentru o perioada de drepturile omului si subliniind obligatiile …omului…!

  25. Claudia

    ”Grupul 1 de țări, Germania și Rusia, care au trecut prin războaie lungi și costisitoare, se diferențiază de restul prin faptul că cetățenii lor nu sunt foarte interesați în timp liber de calitate, pun copiii la lucru de tineri, nu au încredere în politică, sunt refractari cu noua tehnologie, cred că munca grea e secretul succesului și nu caută neapărat distracția.”

    Nu știu de Rusia, dar trăiesc de suficient de mulți ani în Germania încât să pot spune că afirmațiile astea sunt în cea mai mare parte aberante și ridicole.
    Într-atât, încât nici n-are rost să demontez pe fiecare în parte. Deși aș putea în orice clipă.
    Dar mă rog, să-i lăsăm pe distinșii autori să plescăie cu dispreț că ”munca grea e secretul succesului” (mvai, vă dați seama ce oribili și nemții ăștia, să creadă că numai prin muncă și seriozitate poți reuși?) și să ne contemplăm cu mândrie bârna din ochi.

  26. Catalina D

    Uneori am senzatia ca atunci cand ti se pare ca iti scade “ratingul” bagi fie un subiect cu potential de scandal, fie unul in care te jelesti ca ce asuprita esti tu in mediul on line 😬. E drept ca mai ai si varianta in care le combini, adica intai pui paiele pe foc, incepi sa te parlesti cu focul aprins si apoi te victimizezi cu strigaturi ca ai fost plina de bune intentii si efectiv nu iti imaginezi ce ai zis asa de neacceptat.

    Banuiesc ca daca o sa ti-o iei peste nas la articolul asta, cum ti-ai luat-o la cel despre Suceava, o sa te plangi ca de fapt si tu esti romanca si doar incercai sa fii obiectiva, dar in fine, sa zicem ca poate mi se pare mie 🙄.

    Ce sa zic, oi trai eu in vreo bula la care tu nu ai avut acces, dar clar eu in Romania am gasit zidari, stomatologi, medici de diferite specialitati, specialisti in tot felul de domenii, care mi-au rezolvat problemele fara sa treaca prin etapa “vai doamna cine v-a facut asa ceva inaintea mea”. Si te asigur ca nu sunt vreo lipsita de pretentii. As zice mai degraba ca mi-am asumat decizia de a ramane in Romania (in conditiile in care sunt un om care calatoreste f mult) si prin urmare am acceptat ca trebuie sa ma intrebuintez mai mult cautand specialistul potrivit, la care sa platesc cel mai corect pret pt cel mai bun serviciu. Din nou, daca as decide ca in afara alearga niste caini cu covrigi in coada si am de la sine garantia satisfactiei 100% pt orice serviciu, te asigur ca as emigra rapid. Da, e drept ca eu prin prisma jobului si pozitiei as avea posibilitatea relocarii fara mari batai de cap, dar cred ca nimeni nu e tinut cu forta la tarusul Romaniei. Si daca tot e asa groaznic aici, cat de groaznic ar putea fi in afara, nu?

    Nu crezi ca in loc sa deschizi subiecte de genul acesta, complet sterile, poti ca in loc sa iti tot faci vant ca emigrezi, chiar sa o faci si abia cand ai termenul clar de comparatie sa explici cat de suav a mers totul acolo si cat de nasol iti era in trista Romanie? 💁🏻‍♀️

    Zic si eu, nah! Asa scade riscul sa iti iei suturi pt chestiile pe care le spui si unora chiar li se par aberatii, ca doar atunci ai vorbi din pozitia omului informat, care in sfarsit traieste ideal, dupa ce s-a chinuit crancen in trista Romanie 🤔

    • Printesa Urbana

      Nu cred ca se traieste ideal niciunde, dar cred ca se poate mult mai bine ca aici si daca ne ajuta norocul, vom avea sansa sa aflam asta cat de curand.

      Din pacate, din ce citesc, majoritatea covarsitoare a romanilor care au comentat pe-aici nu sunt fericiti in tara lor, foarte multi sunt in asentimentul meu, nu ca daca ar fi fost invers as fi simtit „ca mi-o iau peste bot”, ci doar ca na, lumea are impact diferit asupra noastra.

      Din fericire inca putem decide pentru noi.

    • Ioana

      Draga Claudia, de ce alege Ioana sa scrie sau sa nu scrie despre un suboect sau despre altul, este treaba ei. Fiecare dintre noi avem o anumita tipologie de abordare. Poate blogul meu este despre calatorit si, chiar daca incep articolele cu povesti despre un magazin sau despre o prajitura, tot despre calatorit vorbesc…catre orasul in care se gaseste magazinul x sau pot manca prajitura y. Ca vrea rating…pai sa vrea. Tu alegi daca vrei sa ii faci rating sau nu. Daca asta e stilul ales de ea, de ce trebuie sa ne trezim noi sa ii dam in cap? Un „nu sunt de acors cu opinia ta” cred ca ar fi mai potrivit si politically correct. Cred cu tarie ca putem fi mai buni unii cu altii, chiar daca nu suntem de acord intre ei. Let’s agree to disagree.

    • Alina M

      Catalina/Claudia D Nici nu stiu de ce Ioana s-a mai obosit sa-ti raspunda, cand veti invata oare ca nu aveti dreptul sa contestati sentimentele si trairile altor persoane?! Cine esti tu sa decizi ca de fapt nu are motive sa se simta in acest fel, ca exagereaza sau inventeaza? Tu cum te-ai simti daca ar veni cineva si ar sterge pe jos cu sentimentele tale, ar zice ca minti si ca te prefaci, ca de fapt nu esti trista/suparata/vesela/dezamagita, sau cum sustii tu ca te simti in acel moment? Stie altcineva mai bine decat tine cum te simti si de ce?
      Nu asta inseamna sa discuti despre un subiect, sa terfelesti persoana care a pornit discutia, ai putea insa sa aduci argumente legate de subiectul articolului, adica sa spui cum e pentru tine viata in Romania (sau in alta tara, daca e cazul), de ce crezi ca nu este atat de rau, ce apreciezi la tara/oamenii de aici, ce ai schimba etc.
      Incetati sa mai atacati persoanele, incepeti sa discutati pe subiect (daca aveti argumente sau experiente relevante pentru discutie), asa de greu este?!

    • Cristiana

      Nu fac pe avocatul nimanui, zic, doar, si eu, ca e o problema grava si serioasa in Romania cu intelesul a ceea ce citim.

      Articolul zice: Sigur că nu-mi doresc să generalizez, sigur că există oameni responsabili, serioși, bine informați și cinstiți care își fac treaba, doar că senzația mea e că sunt puțini. Am prieteni medici, stomatologi, oameni de presă care sunt așa cum au învățat în facultate să fie: pun omul pe primul loc, sunt mereu la curent cu progresele meseriei lor.

      Si vine Catalina D si contracareaza, ca si cum nu ar scrie deja asta in articol: Ce sa zic, oi trai eu in vreo bula la care tu nu ai avut acces, dar clar eu in Romania am gasit zidari, stomatologi, medici de diferite specialitati, specialisti in tot felul de domenii, care mi-au rezolvat problemele fara sa treaca prin etapa “vai doamna cine v-a facut asa ceva inaintea mea”. Si te asigur ca nu sunt vreo lipsita de pretentii.

      Cred ca e tare important sa intelegem ce citim inainte sa actionam, reactionam, comentam, etc.

    • Ioana

      Cristiana, mare dreptate ai. Analfabetismul functional atinge valori de speriat. 40% din romani.

  27. Claudia D

    Ca sa pastram adevarul istoric, pt ca tot am vazut ca folosesti citatul, nu m-am exprimat cu peiorativul “a o lua peste bot” ci cu mai domesticul “a ti-o lua peste nas”.

    In alta ordine de idei, venit din partea ta articolul asta, adica scris pe persoana fizica cum ar veni, ca banuiesc ca nu l-ai scris din pielea unui om modest, de rand, este si destul de ipocrit, deci un motiv in plus sa cred ca de fapt urmaresti doar traficul pe blog, fie el si din vreun scanadal, pt ca vorba aia….publicitatea negativa, tot publicitate e.

    Daca eu admit ca ok, am bula mea privilegiata, din care nu ma lovesc f tare in moalele capului problemele romanului de rand, pe care uneori se intampla sa le vad din afara, hai sa fim seriosi, nici tu, care ti-ai creat o comunitate, nu te lovesti chiar direct (asa cum vrei sa sugerezi) de toaaate neajunsurile traiului in Romania: nu gasesti meseriasi, nu gasesti specialisti, te ucide lumea in spitale, toti iti intorc spatele etc. Ma cam indoiesc ca imapactul lumii asupra ta, a fost chiar asa dezastruos.

    • Rebecca

      Claudia D, ultima dată când am avut nevoie de urolog in Romania, am fost la Arcadia la Iași unde prețul era destul de piperat. La același medic, la policlinica, peste câteva zile, m-am simțit ca un preș de șters pe jos. Găsești și în România de toate, și dentist, și medic bun, dar daca ai cu ce! Daca vrei sa te folosești de siguranță de sănătate, cel mai probabil te-ai ars. Cu meseriașii la fel. Multi pleacă. Rămân experții în furat. Daca nu te documentezi dinainte cât de cât, te trezești că ai cumpărat dublu fata de cat ai folosit. Personal, nu m-am mai simțit umilita de când am părăsit România. Nu am dat de experți peste tot dar am dat de oameni!

  28. Ioana

    Cu totii avem o poveste de viata, un exemplu personal atat pozitiv, cat si negativ. Sa incep: 1. am scapat cu viata dintr-un spital de stat din Bucureşti dupa o operatie de urgenta, dar a trebuit sa sun la serviciul ambulanta de 3 ori….as fi putut muri daca mai intarziam 20 de minute. 2. Birocratia – pentru a solicita unui notar public o procura prin care imputernicesti un parinte sa iti ridice cartea de odentitate noua de la sectia de politie ti se cere….ghici ce? Cartea de identitate! Cum mama ma-sii sa scot cartea de identitate daca fix pentru amarata aia de carte de identitate am nevoie de procura. Nu se ia in calcul ca detin certificat de nastere, permis de conducere, pasaport – toate emise de autoritatile romanesti plus o copie xerox a vechii carti de identitate cu stampila de la sectiq de politie ce confirma ca este conform cu originalul. Dar se poate face procura prin ambasada Romaniei dintr-un stat european pentru aceeasi carte de identitate mentionata mai sus, doar cu o simpla copie xerox a pasaportului si fara nicio taxa, spre deosebire de notariat, unde taxa nu ar fi fost chiar de ignorat. 3. Secretarele de la o universitate de renume din Romania…nu dau nume… cum se uita ele de sus din plopul in care s-au catarat si uita sa fie oameni. Atat vreau, sa fie oameni, uman. E mult? As mai avea atat de multe exemple, dar ma opresc. Nu, nu denigrez Romania, doar acei indivizi care ma fac uneori sa imi fie rusine ca avem aceeasi nationalitate.
    Nicaieri nu e numai lapte si miere, dar atunci cand vezi in jur mai mult lapte si miere decat gunoaie si scuipati…

  29. Ioana

    Cred ca, intai de toate, noi toti avem.nevoie sa invatam sa comunicam, sa purtam o conversatie, sa ne expunem opiniile, parerile, sentimentele si sa ni le argumentam, sa ne exprimam acordul sau dezacordul, sa socializam cu adevarat, chiar daca din spatele unui ecran tactil.

  30. Multumesc, Printesa, pentru încă un articol care mi-a atins un punct aș putea spune dureros despre problemele țărișoarei noastre. Îmi amintește de citatul din Caragiale: “simt enorm și văz monstruos”. M-am dus și am recitit schița Grand Hôtel “Victoria Română” numai pentru că atmosfera articolului tău mi-a trezit acest sentiment caragialesc… Și eu fac parte din acei mulți cititori de peste mări și țări. Acel studiu pe care l-ai citat, chiar dacă ar avea neajunsuri și inexactități, atinge un punct nevralgic al românilor… OK, poate n-om fi chiar pe locul 57, poate suntem pe locul 50, 52, whatever. Ideea e ca avem o problemă majoră de coeziune, ca grupare umană cu o limbă și un teritoriu comun. Cu mare durere în suflet spun că m-am distanțat complet de comunitatea românească de unde locuiesc, tocmai din cauza rănilor primite din motive de… ghici ciupercă… dezbinare. Rămân prietenă în mod foarte selectiv cu români pe care îi cunosc bine și am încredere (îi număr pe mai puțin decât degetele de la o mână). Sunt în continuare în strânsă legătură cu oamenii mei de suflet din Ro. Dar cam atât. Am fost vara trecută înapoi în București și prin țară cu soțul meu (american) – am mai fost cu el în Ro de câteva ori – îi place Ardealul și l-am dus prin locurile vacanțelor mele dragi. Ei bine, în a doua zi am venit acasă plângând de furie, revoltă și dezamăgire… Detaliile birocratice din Ro și reaua voință a funcționarilor (bănci, etc) mi-au stârnit un reful de “simt enorm și văz monstruos” în care tot filmul vieții mele din Ro și toate motivele pt care m-am hotărât să plec din Ro mi-au venit în minte brusc, ca un val uriaș care m-a pleznit peste pieptul meu plin de entuziasm că revăd locurile natale, ceva de genul “Na! Ți-a trebuit Românica? Poftim de revezi-ți țara!” Soțul nu pricepea de ce plâng și deși i-am explicat și a înțeles la modul rațional că sufeream pt că în acel moment în timp mi se făcea o nedreptate, nu știu cât a putut el să vadă că acesta era de fapt doar vârful icebergului și că dedesubt erau zeci de ani similari de obidă. Doar când trăiești în Ro și te lovești zilnic de aceste lucruri poți înțelege profund situația.

    Alt motiv pt care spun că românii au o probl majoră de coeziune este modul cum interacționează online: cantitatea de înjurături/răutăți/acuze (care de ffff multe ori nici nu mai au legătură cu subiectul inițial) este incomparabil mai mare decât în alte limbi… Este incredibil cum un subiect aparent inocent poate devia instant în niște porcoșenii atroce. Și nu numai online… Îmi amintesc ședințele de bloc și dezbinarea locatarilor, acuzații, amenințări…

    Citesc și compar articole similare din ziare/reviste locale versus românești. La cele din Ro, după vreo 2-3 comentarii, spiritele se încing cumplit. Nu văd atâta ură în ziarele de limbă engleză din ce citesc eu. Și pe-aici se înjură, nu contest, dar procentul este muuuult mai mic, și nu sunt subiectivă deloc când spun asta.

    La dezbinare cred că se adaugă f multă invidie și “să moară și capra vecinului”.

    Chiar în seara asta am citit o postare a unei americance, care se văita de anumite probleme personale și de niște nedreptăți suferite. A primit sute de comentarii de încurajare, dar nu numai atât: s-au strâns oameni (necunoscuți) să colecteze bani să o ajute; jumătate din comentarii erau mămici care se ofereau să îi doneze haine pt copilași – cred că va avea fata haine pentru 10 familii acum. M-am gândit imediat cum s-ar fi comportat românii noștri: nu zic că n-ar fi avut oameni care să-i sară în ajutor, dar procentual sunt sigură că ar fi fost mult mai puțini. Plus, sunt absolut sigură că din sutele de comentarii, ar fi fost muuulte răutăți și poate chiar înjurături.

    Fiecare nație are uscături. Nicăieri nu e roz pufos. În continuare sunt mândră să spun că sunt româncă (și, da, există o mândrie națională, mare parte ține de cunoașterea istoriei țării, a familiei, a rădacinilor); mulți uită de unde am zis că sunt, apoi mă întreabă din nou: de unde ziceai că esti? Armenia? Am avut însă și surprize plăcute, oameni care știau mult mai mult decât Nadia, Hagi, Dracula. Oameni care cunoșteau istorie, cultură europeană. Avem valori multe, mă laud cu ele oriunde merg. Dar avem mult de lucru în părți esențiale ca nație, comunitate.

    Îmi pare nespus de rău să văd că și Prințesa Urbană a obosit să lupte. Mă întristează pt că o văd pe es ca pe un stindard al stoicismului și optimismului că va fi mai bine în Ro, că lucrurile se mișcă în direcția bună. Acum văd că acul busolei indică Go West…

  31. Iulia

    Ideea pe care eu mi-am făcut-o cu privire la români este ca totul este superficial, de suprafață, și nu de substanță, de profunzime.. Acest „las’ că merge și așa” este aplicat in toate domeniile, iar daca cineva face diferit este considerat o ciudățenie. Aparența este foarte apreciată, restul nu contează.. bani, bani, masini, telefoane si iar bani – acestea sunt subiectele de discuție pe orice terasă mergi.. trist, da, este foarte trist.. eu sincer nu am speranțe că se vor schimba lucrurile in viitor. Viața e simplă așa, la suprafață, să îți dorești mai mult presupune sacrificiu.. si e greu cu astea de sacrificiu.. 😉

  32. Smaranda

    Și eu sunt dezamăgita.As vrea sa plec nu pentru mine ca m am resemnat pentru copii mei .De ce?As vrea ca ei sa trăiască în normalitate :sa nu vadă la tot pasul mizerie,oameni care nu respecta nimic și care nu sunt sancționați,nepăsare etc.Nu ne pasa de nimic nu reactionam ca popor decât foarte rar în situație ajunse extreme și atunci fără finalitate pe perioada scurta.Îmi pare tare rău avem o tara frumoasa, o iubesc dar oamenii…

  33. Anca S

    Nu stiu, dar mie imi pare ca e absolut legitim ca un autor sa scrie pe blogul sau ceea ce crede sau simte la un moment dat in timp. Ca cele expuse au in ele o samanta de „scandal”, ca se confunda sau nu cu realitatea obiectiva, ca sunt reactii sufletesti la o etapa din viata sau la evenimente recente sau nu, care si-au lasat amprenta asupra felului de a privi lumea si viata… cine suntem noi astia care citim sa socotim ca a zis bine sau nu, ca trebuia sa zica asa sau altfel, ca trebuia sa vb despre altceva? A simtit asa! Acuma ca studiile astea sociale reflecta sau nu acea realitate obiectiva, nu stiu.. probabil ca unele da, altele nu.. again, cine e expert, sa se pronunte. Parerea mea (pt ca fiecare asta putem doar s-o dam, nu?) e ca oricat am vrea sa fie altfel, la firul ierbii Romania e o tara deficitara, din multe pdv si cred ca e necesar ca fiecare roman/ familie sa socoteasca pt sine daca se poate adapta si trai bine, sau cat de cat normal aici, in fc de contextul in care se afla.

  34. Gabi

    Nu e numai Romania o tara captiva, vad ca si oamenii ei sint captivi. E important pentru multi dintre ei sa renunte la o viata civilizata ca sa fie cu parintii, bunicii si copiii sa aiba familie extinsa asa cum am citit in multe comentarii. Si la nivel de familie sintem crescuti la fel, cu discursuri bombastice de loialitate si co-dependenta presarate cu cereri de recunostiinta vesnica. Valorile comune se reduc la cele de interes personal/familial si atunci nu mai poti astepta sa vezi o transpunere la un tel comun intr-o comunitate sau tara. In tarile asa numite dezvoltate, copiii sint incurajati sa creasca independenti, bunicii nu sint codependenti de copii si nepoti si implicit vezi o mare implicare in comunitate, de la vot la avut grija de bunul comun, respectat autoritatile si legile.

    • Rosu Aprins

      Cat de mult ma bucur ca ai asternut/adaugat aceste ganduri! Si eu cred si simt la fel.

  35. Cora

    Cateva ganduri despre articol si studiul pomenit in el:
    1. poate ca nu s-au gasit la romani valori si principii comune pentru ca ei, romanii, nu stiu sa le exprime…In general mi se pare ca suntem deficitari la exprimare, la identificarea propriilor idealuri, la identificarea propriilor emotii, Aici pe site a fost pomenita de multa ori importanta inteligentei emotionale.
    Imi aduc aminte ca in anii ’90 erau la moda interviurile pe strada. Pe oricine intreba reporterul ceva despre un anumit subiect, invariabil raspunsul ducea cumva spre „am salariul mic/ am pensia mica”. Eram intr-o zi (tot anii ’90 intr-o gara cu matusa mea mai in varsta si un reporter a intrebat-o daca i se pare justificata cresterea tarifelor cu 7%, s-au imbunatatit conditiile de transport? Matusa a raspuns ca are pensia mica… nu cred ca ne-am schimbat foarte mult de atunci
    2. nu cred ca ajuta prea mult sa spunem ca e naspa in Romania in toate domeniile, ar trebui sa identificam pe rand cate o problema si sa o rezolvam.
    Exemplu: mie mi se parea ante-copil ca sistemul de invatamant e ok, eu sunt produsul lui, uite ca am invatat, nu (prea) am patit chestii. Dupa ce am avut copilul, mi s-a schimbat mult parerea, acum mi s-ar parea inadmisbil nu numai lovitul copilului, dar si umilitul sau tipatul. Ce am facut: m-am informat cat am putut pe tema gradinitei/scolii, am vizitat gradinite de stat si particulare din zona mea si in final am inscris copilul la una din gradinitele de stat ok unde nu mi s-a sugerat atentie/spaga pentru o „admitere” sigura. Daca as fi banuit sau identificat vreun comportament inadecvat fata de copil, n-as fi ezitat nicio secunda sa reclam si sa ma agit, la fel voi face cand va fi la scoala.
    3. nu cred ca ajuta in vreun fel, pe nimeni, atitudinea: cine lucreaza la stat e platit din banii mei, eu sunt seful lui, cum ar veni; a se vedea mai sus un comentariu. Asta produce doar dezbinare si polarizare,
    Romanilor care lucreaza la stat li se opresc din salariu, ca din orice alt salariu, impozit pe venit, contributie de somaj, de pensie, de sanatate. Cum ar fi sa-i spui pompierului care tocmai a scos pe cineva din foc: pai sunt seful tau, ti-am platit salariul…Sigur ca pentru salariul pe care il primeste, fiecare trebuie sa-si faca treaba bine, si la stat, si in alta parte.

    • Românii suferă de autosuficienta cronica, de genul cea mai bună masina este cea pe care o ai, daca locuiește la marginea urbei gaseste n motive sa spuna ca acela e cel mai bun loc. Cred ca vine dintr o capacitate intelectuală foarte scăzută. Vina cred ca este a perioadei comuniste in care selectia indivizilor ajunși la oras din mediul rural nu a mai fost admiterea la liceu ci calificarea la locul de munca a celor care nu au fost capabili sa învețe toate literele alfabetului. De asta cred eu ca exista situarea pe un loc atât de jos, pe ruralizarea organului si perpetuarea acestei probleme prin reproducere Si educatie de gen rural!!!

  36. Buna ziua,
    Am citit articolul dumneavoastră, apoi am citit și studiul Cambridge cu atenție. De obicei, vă citesc o parte dintre articole fără să comentez (de obicei prefer să învăț din ele) dar de această dată pot să vă atrag atenția asupra unor chestiuni discutabile:
    Un comentator de mai sus explica o parte dintre erorile studiului – fiindca sunt erori. Evident ca nici un misogin nu va recunoaște că este misogin și nici un puturos nu va spune că urăște să muncească…de unde evaluările eronate.
    Prin natura meseriei am trăit în altă țară (Germania), am învățat multă istorie și am călătorit foarte mult. Am observat următoarele:
    1. Ordinea socială, respectul pentru lege și pentru celălalt (adică ce ne place nouă într-o anumită categorie a studiului) s-a impus întotdeauna mai întâi cu biciul, pentru una-două-trei generații și, în paralel, cu educația. Luați orice țară de acest gen (Germania, Franța, țările nordice) și vedeți că, din punct de vedere istoric, asta s-a întâmplat. Scoateți un neamț sau englez din țara lui și o să vedeți cât de repede se adaptează la corupție, lipsă de respect pentru obiceiurile locului și abuzuri de orice fel, dacă este lăsat. Tot istoric, si pe acolo s-au petrecut prostii la scară națională (defrișări, exterminări de faună, poluare, corupție, lipsă de educație) doar că au fost mai demult.
    2. Este adevărat că în România există o degringoladă cruntă. Dar asta vine la pachet și cu avantaje pe care nu le menționați: libertatea de a vă exprima (sper să rămână așa), libertatea de a vă crește copiii cum doriți. Și altele, inclusiv libertatea de a pleca în altă țară pentru totdeauna.
    Poporul român este fracționat în mii de bucăți fiindcă a fost supus sute de ani unor perioade alternative de dictatură și haos, cu ceva decade de respiro. Vedeți dosare istorice de corupție la cel mai înalt sau jos nivel în mult lăudată perioadă interbelică, urmate de nenorocirea comunismului.
    La noi prăpastiile dintre cei educați, cei înstăriți și ceilalți au fost întotdeauna imense și la asta ar trebui umblat, o spun iarăși din perspectiva meseriei, fiindcă sunt și profesor. Ruralul românesc bazat pe țuică și sarmale, pe lipsa de electricitate și parfum de veceu în curte ar trebui să dispară definitiv. Și, în plus, trebuie aplicate legile pe bune. Adica polițistul trebuie să îl amendeze și pe melteanul care scuipă coji de semințe pe alee și pe hipsterul ipocrito-ecologist care merge pe trotuar cu trotineta cu 30 la oră.
    Daca nu vrem să se (re)ajunga la o formă de dictatură, vă propun să facem și să faceți ce am făcut până acum: să respectam legile, să incercam să schimbăm lucrurile în bine și să educăm pe cei care doresc să fie educati. Un cunoscut susținea mai demult că ar trebui să ne implicăm și politic și mă tem că are dreptate dar este un subiect la care nu cred ca ma pricep.
    Și vă dau și două exemple, așa, cireșe pe tort (nu mă pot abține, au fost prea multe mai sus):
    Anul trecut am avut două spitalizări cu fi-miu (mi se pare elocvent exemplul ăsta fiindcă a contat cel mai mult pentru mine). Ambele la plezneală, urgențe maxime, plecat, camera de gardă, nu cunoșteam nici un suflet pe acolo. În ambele cazuri (spitalul Gr. Alexandrescu, secția arși și V. Gomoiu, chirurgie ORL pediatrică) a fost preluat conform gravității ( la ar6si instantaneu, la Gomoiu în 50 de minute), tratat, internat, făcut bine, tot tacâmul.
    Pot reproșa câte ceva despre condițiile obiective de la arși și, poate, niște infirmiere mai zgomotoase dar nu am nimic de comentat în privința corectitudinii tratamentului. Și nu am scos nici un leu din buzunar fiindca nu mă pricep la asta deloc.
    În contrapartidă, vă spun ce se întâmplă dacă trăiți într-o casă cu mai multe etaje în München, să zicem la etajul 2. Vă place să vă jucați cu copiii, mai alergați, râdeți mult, se mai scapă una-alta pe jos. În jumătate de oră vă toarnă vecinul de jos la poliție, vine politia, vă amendează. Prietenul meu din Kassel a trebuit să suporte un proces lung și kafkian de absurd fiindcă studia la vioară dimineața si vecina de jos îl auzea (doar) dintr-ul colț al bucătăriei. A venit judecătorul, s-a așezat acolo, a ascultat, a trimis expert să măsoare numărul de decibeli. Norocul nostru a fost că omul era iubitor de muzică și nu prea prieten cu partidul la putere de atunci, din care făcea parte vecina, iar evaluarea expertului era în parametrii admiși.
    Am invitat colegi studenți nemti în România, să vadă ce frumoasă este. Multumesc lui Dumnezeu că nu îmi erau chiar prieteni, am și prieteni minunați printre nemți. Partide de bețivăneală cu spart totul în birtul satului, o dobitoacă făcea duminică dimineața plajă topless pe malul pârâului, vis-a-vis de biserică, de am adunat-o de acolo de frică sa nu o ia sătenii de păr.

    Ceea ce am scris aici este o pledoarie pentru răbdare. Am și eu momente în care vreau să îmi iau familia și să plec, țara este frumoasă dar poporul obositor. Numai că și francezii au un banc celebru despre ei înșiși: frumoasă-i Franța, păcat ca e locuită.
    Mult succes mai departe!

    • Cora

      Subscriu la experienta cu sectia ORL pediatrica de la Victor Gomoiu: tot urgenta, operat copilul, n-am dat nicio spaga nici la asistente nici la doctori, nici macar o floare, spre uimirea mea dezinfectau salonul in fiecare zi, toate suprafetele, atitudinea infirmierelor si asistentelor foarte ok.

    • CMI

      Daca-mi permiteti si mie sa intervin…
      Foarte pertinent comentariul de mai sus. Si eu am plecat din tara din cauza oboselii de a mai indura si a mai lupta dar ii admir cu tot respectul pe cei care au ramas pe baricade.

      Daca priviti prin prisma istoriei, tara noastra nu a fost niciodata prospera, nici macar in vremea lui Carol I sau Ferdinand cum incearca unii sa insinueze.

      Permanent de-a lungul istoriei, a existat o stare de saracie generalizata la cel putin trei sferturi din populatie.
      Permanent ne-am regasit prinsi intre interesele politice ale altor state.
      Reflectati putin la atitudinea statelor europene fata de Romania nu de ieri de azi, chiar si pe vremea lui Titulescu.

      Tara noastra nu a fost niciodata independenta si nu a fost lasata niciodata sa prospere. Imi este foarte clar ca nici nu va fi lasata veodata sa prospere peste un anumit nivel.

      Clasele politice pe care le avem sunt rodul saraciei care a generat criza din educatie.

      Poate daca ne-am fi ales afiliatiile pe plan extern intr-un mod mai avantajos poate mai era o sansa.

      Saracia nu lasa loc de educatie si de sanatate.

      Numai bunul Dumnezeu cred ca a mai tinut romanii laolalta ca natie. Daca cititi versurile cantecului ‘Doamne ocroteste-i pe romani’, veti regasi o sinteza a starii de fapt dintotdeauna.

  37. Rosu Aprins

    Scriu aici ca nu ma pricep de ce nu pot raspunde direct sub comentariul Andrei si Liei.

    @Andra: nu vrei dar generalizezi si pictezi Belgia prin prisma unor anecdote (nu, nu haioase, sper ca se intelege).

    Da, sunt taxe (ca oriunde in lumea asta si bine ca sunt) dar nu specifici si la ce venituri sunt aplicate si ce servicii sunt oferite din aceste taxe: cum ar fi de exemplu educatia gratuita si un sistem de sanatate si infrastructura cat de cat ok daca nu chiar bune, etc. Cu taxele pe venit din Ro cum ramane?

    Vrei mai cald in casa? Cine te opreste sa schimbi termostatul? Este prin lege interzis sa ai mai cald daca vrei?

    Comportamentul cadrelor didactice? Chiar ai uitat de unele cadre didactice din Ro? Pe bune?

    Simt ca iti miros multe urat acolo ca oricarui roman care nu a depus un efort sa inteleaga locul unde a ales, ales, da? ca nu te-a fortat nimeni si oricand ai posibilitatea de a pleca, ales sa traiasca. Si mai simt ca…schimbarea de status cantareste greu.

    Vrei mancare sanatoasa? Sunt convinsa ca daca alegi din supermarket sau de la piata sau de la vreo ferma mancare sanatoasa, ai de unde alege. Daca vrei si cauti, gasesti ca in orice tara.

    @Lia: sincer, eu nu as vrea sa am un avocat, doctor si un invatator sau profesor care nu a facut macar ceva cursuri de calificare daca nu un intreg program in tara in care profeseaza. De ce? Pentru ca este un alt sistem: de la legi, reguli si procese noi la aparate medicale si stiluri de invatare/educatie noi… in sens de diferite. Aceste profesii sunt strict regulate si prevad certificari peste certificari. Un medic venit din alta tara trece printr-un program de rezidentiat in State de exemplu iar in Germania sa ajungi invatatoare treci prin multe si grele testari ca si cele de acolo. Exista examene pentru certificare si programe prin care daca treci cu brio, iti poti profesa meseria dar nu fara.

    Ceea ce mi se pare surprinzator si nu in mod placut este ca cineva care are un doctorat facut in afara Romaniei trebuie sa aplice sa ii fie recunoscut acel doctorat in Romania. Procesul este complicat si trist pentru ca cercetarea din Romania este care este si la nivelul la care este. Deci daca Ro are acesta cerinta de ce nu ar aveau si alte tari?

    Cum iti proiectezi tu viitorul in alta tara depinde sincer de alegerile pe care le faci. Nu te impiedica un alt sistem sa te specializezi. Invata (mai intai limba!) treci prin examenele cerute cu bine si poti sa faci ce iti place: de la a fi avocat la a fi astronaut. Nu, nu mi se pare corect sa vii cu diploma de drept din Ro si sa iti deschizi cabinet de avocatura sau sa lucrezi la stat ca magistrat in Norvegia de exemplu (poate sa fie oricare alta tara!) fara sa fi invatat cum mere sistemul lor intai si invatat ma refer sa fi trecut prin niste cursuri de specialitate. De ce? Pentru ca nu te-ai pricepe. Strugurii sunt amari daca asa ti-i faci sa iti fie…si apoi criticam tot legat de locul unde voluntar, da? voluntar unde noi insine am ales sa emigram.

    Sante!

    • Andra

      Triiist, nici nu știu de unde sa încep sa răspund 🙁
      Nu le-aș numi anecdote, este experiența mea de aici, e dureros cand cineva o ia in derâdere.
      Dacă studiezi clasamentele, Belgia are cele mai mari taxe pe salariu din UE. Scurt si simplu. Asta nu m-a speriat la emigrare, sunt de acord sa plătesc taxe mari pentru a avea servicii bune, as fi de acord ca si in Romania sa plătesc mai mult, pentru a beneficia toată lumea de condiții mai bune, nu doar “bula”, la privat.
      Da, si eu si soțul plătim cele mai mari taxe pe venit pentru ca suntem deasupra acelui prag, bonusuri, etc. La același brut, in Romania aveam net mai mare, taxele pe salarii sunt mai mici acolo, al 13-lea salariu nu se impozitează suplimentar, etc.
      Nu mi s-a schimbat statutul… tot bine câștigam, tot reușim sa punem deoparte, tot avem confort, vacante, renovam casa, ieșim in oras, etc. Exemplul cu gradele din casa se referă la belgienii pe care ii cunosc eu, noi ținem temperatura care ne este confortabila, atât iarna cât si vara. Vecinii chiar se mira de noi din cauza asta, dar imi doresc sa ma simt confortabil in propria acasă, chiar dacă utilitățile sunt mai scumpe ca in Ro.
      Mâncare sănătoasa gătim acasă, cumpăram alimente de calitate, nu facem rabat de la asta. Problema era meniul oferit la creșa si ceea ce se considera normal aici sa oferi de mâncare unui copil chiar de sub 1 an. Asta se întâmpla si in Romania poate, dar eu am ramas socata văzând un copil belgian sub 1 an mâncând chipsuri si cartofi de la McDonalds.
      Aveam așteptări mai mari la cadrele didactice si la condițiile din scoli, asta da. Nu imi pot lasa copilul de 3 ani sa doarmă pe paleți, intr-o magazie neincalzita, cu cartoane puse in geam. Sau in alta școala un miros oribil de mucegai care venea de la tavanul prin care se infiltrase ploaia. In Romania, parintii sigur se plângeau ca suntem in UE, ca suntem in secolul 21, ce conditii sunt astea. Aici nimeni nu are inițiativa de a cere schimbare. Am vizitat toate școlile pe o distanța de 10-15 km si am ales raul cel mai mic. Așa ziceam, pana la scena cu umilirea băiețelului care s-a întâmplat la școala pe care o alesesem, acum sunt confuza.
      Copilul este încă la creșa, nu imi pot forma mai multe opinii despre calitatea actului de predare, am ramas doar socata de umilința la care era supus băiețelul care stătea cu capul plecat si nu zicea nimic, scena pe care nu ma așteptam sa o vad intr-o tara din Vest. Din ce imi amintesc eu, la școala generală si la liceu la noi nu am vazut vreodată aceasta abordare. Greșeai, părinții si tu erați chemați la director, se discuta, se scădea nota la purtare, exmatriculare, etc. Poate am fost eu foarte norocoasa.
      Nu ma poți acuza ca nu cunosc tara. M-am mutat pentru ca soțul este de aici, si mi-am dorit din tot sufletul ca aici sa fie o viața mai buna decât in București, mai ales pentru copil. Înțeleg locul ales, am soțul si familia sa, prieteni belgeni care imi explica ce si cum, am purtat discuții lungi, dar la obiectiile mele imi răspund ca nu totul este mai bine aici decât in Romania, la ce ma așteptam 🙂
      Si eu am plecat din Romania din aceleași motive pe care vad ca le repeta toată lumea, am plecat cu avânt si plină de entuziasm. M-am mai domolit, si nu mai vad totul așa negru acasă acum 🙂

      Nu pot generaliza, dar cred ca nici in Romania nu putem generaliza. Eu am făcut-o înainte de a pleca, e periculos. Sunt lucruri bune si lucruri rele, ca peste tot, sunt oameni corecți si oameni mai putin corecți, ca peste tot. Asta as vrea sa înțeleagă cei care pleacă, si sa pună in balanța. Nu totul va fi mai bine ca acasă.

      Sper ca m-am justificat suficient in fata ta, si ca am obținut iertarea ta pentru experiența mea de aici. Ma bucur dacă pentru alții experiența a fost așa de pozitivă, aștept ziua in care voi putea spune si eu la fel. Sante!

  38. deea

    Aceleași gânduri. Nu m-am simțit niciodată bine in țara asta, nu e ciudat sa fii neadaptat la propria țara? Poate și fiindcă am avut o parte importanta din familie plecată încă de pe vremea comunismului, legăturile au rămas strânse și cumva am crescut văzând cum ar fi fost viața intr-o alta țara, ce oportunități sunt pentru cei de vârsta mea, începând de la jucării, dulciuri si parcuri de distracție mergând pana la școala și educație in general, oportunități de dezvoltare. Poate au fost cei din familia mea norocoși ( e vorba de verișori cu care am crescut cumva in paralel), nu pot sa spun ca eu și părinții mei am fost rău însă mereu au fost neajunsuri ( înainte de ‘89), apoi toată corupția, fondul clasei, bacalaureat la care se aranjau notele, pregătirile particulare și goana după ele, șpăgi, aranjamente, lucruri scumpe si proaste, lipsa perspectivei pt tineri…nici nu mai stiu.

  39. Luminita

    Comentariu pentru Andra: legat de Belgia, depinde mult unde locuiesti. Altfel, banuiesc ca este ca si cum am compara Simeria cu Brasovul. 🙂 Noi stam in Bruxelles, deci de asta perspectiva noastra este complet diferita. Poate reusiti sa va mutati in alta parte, sa fie mai ok pentru voi? Zic si eu. P. S. Daca ajungi prin Bruxelles, poate ne vedem! 🙂

  40. ONICO

    Observ ca sunt multi comentatori care demonteaza, prin descrierea experientelor de viata din alte tari, mitul neamurilor superioare. Sau, asa cum bine zice cineva, depinde de optica, sau de zona tarii in care locuiesti, deoarece sunt unii care critica si altii care lauda aceeasi tara. Mai sunt si foarte multi plecati, care nu recunosc ca le merge greu, din orgoliu. Unii chiar sunt multumiti, fericiti chiar, pe unde au emigrat. Imi este evident, din nou, ca generalizarile sunt operatii logice defectuoase.

  41. mack

    dacă te-ai fi născut în altă țară, ai fi fost altfel. punct.

  42. V.

    @Alta Claudia: Copiii, chiar si mici, nu sunt niste animalute pierdute, chiar daca nu te vad ei efectiv dand spaga, tot se vor prinde ei la un moment dat din discutii, etc. Nici mama nu dadea spaga la doctori de fata cu mine cand eram copil, dar eram perfect constienta de cum stateau lucrurile. Si de acord, nu mori cu principiile de gat, cand e nevoia, arunci cu banii in stanga si in dreapta, dar nu e mai bine sa locuiesti undeva unde nu fie nevoie sa faci asta?
    @Lia, si eu am trait in bula corporatista din Bucuresti cu asigurare medicala privata etc. Tatal meu a fost diagnosticat cu cancer acum cativa ani si cea mai buna expertiza oncologica nu este la privat, ci la spitalul Fundeni. In momente din astea sau la urgente nu te mai ajuta “bula” de la privat.
    @Andra: sa stii ca toate tarile vin cu bune si rele. Asta cu temperatura scazuta in case e comuna in tarile vestice, ei sunt cumva mai “caliti”, romanilor (si aici ma includ si pe mine, pentru ca am aceeasi problema) le plac temperaturile mai crescute, probabil findca am suferit de frig in comunism. Noi am locuit multi ani in Elvetia si la inceput am avut probleme similare cu ce spui tu, dar in timp am invatat sa ma adaptez: am schimbat apartamentul pana am gasit unul bine izolat cu incalzirea ok, m-am ajustat programului supermaketurilor pentru ca am inteles ca si oamenii care lucreaza acolo merita sa ajunga acasa la ore decente si sa aiba duminica libera (cumparaturile facute in pauza de pranz la serviciu sunt foarte comune acolo sau mai simplu, online), petrecut timp in natura duminica si nu la mall sau la shopping (hai, ca poti comanda online de la H&M, nu trebuie sa te duci musai in magazin 😀), concediu de maternitate negociat cu angajatorul 1 an (din care doar 4 platite insa, intr-adevar, restul fara plata). Acum mi-e dor de anumite lucruri de acolo, cum mi-e dor in continuare de anumite lucruri din Romania! Mult succes in Belgia, e o tara tare frumoasa!

  43. Natalia

    Mie mi-a fost mult timp frica de sistemul de stat de la noi. Doar ca mult timp mi-a fost frica fara motiv (nu spun ca tu nu ai avea motive), mi-a fost frica doar pentru ca am citit tot felul de povesti ingrozitoare. Povesti probabil adevarate, dar care nu reprezinta decat o parte a realitatii. Si la privat, si la stat exista tot felul de experiente. Si in Romania si in alte tari, la fel, exista si bine si rau. Eu am ales constient pentru mine sa ies din acea frica, mi-am zis daca tot traiesc in tara asta as face bine sa ma integrez si sa-mi depasesc fricile. Am mers cu diverse urgente la spitale de atat cu copiii si am avut primiri foarte ok de fiecare data, am dat copiii la gradi de stat si am gasit intr-un final gradi ok. Da, mi-ar fi fost mult mai usor sa scot cardul si sa merg exclusiv la privat, doar ca…daca faceam asa, frica aceea crestea si crestea si ar fi trebui sa o port mereu cu mine, oriunde m-as fi dus. Frica asta depinde de noi si de increderea sau creditul pe care il acordam oamenilor. Mie inca mi-e foarte greu sa acord credit oamenilor asa din start, dar sper mult sa ajung acolo si sa merg cu incredere peste tot, fara asteptari ingrozitoare. Scriu asta aici pentru toate mamele care se tem de sistemul de stat doar pentru ca au auzit diverse lucruri. (eu am fost una dintre ele) Concluzia mea e ca sunt oameni si oameni peste tot.

  44. Rosu Aprins

    @ Andra

    Andra, servus. Am citit de doua ori mesajele tale in care mentionezi Belgia.

    Al doilea (cel in care imi raspunzi) vine si il complementeaza pe cel anterior postat de tine. Ma bucur ca vezi ca nu e totul asa gri cand stai un pic sa analizezi mai pe indelete, pentru ca sincer, nu e dar perspectivele se nasc din asteptari. Depinde ce asteptari ai cand pleci din Ro.

    Eu, din Ro de exemplu, nu recomand nimanui sa plece nicaieri fara un plan. Daca cineva considera ca totul e din oficiu super „dincolo”, acel cineva o sa fie foarte dezamagit. Mirajul ca „in 5 ani te realizezi dincolo ca doar esti roman si nu un prost” sau ca „tragi tare cativa ani dar faci bani si apoi iti faci casa in Ro”, este doar un miraj. Emigrarea si integrarea oriunde in lumea asta sunt procese cu urcusuri si coborasuri, foarte solicitante si deloc usoare din toate punctele de vedere. Depinde de fiecare dintre noi ce vrem si mai ales sa nu uitam de ce plecam din Ro si de ce singuri alegem sa ne stramutam in alt loc si ce cale alegem sa luam. Nu acea tara trebuie sa se ajusteze la noi, ci noi la ea. Daca gandesti altfel, oricand poti pleca de oriunde. Cum zicea cineva mai sus, de ce sa te chinui undeva unde nu iti e bine?

    Mie cand mi-o venit dorul de duca, tot ce imi trecea prin minte era: unde ma pot interesa cum sa ma adaptez? Cum gasesc surse de informare de incredere si cum pornesc la drum? Nu m-am gandit deloc sa fiu pe aceeasi pozitie ca in Ro ca necunoscand sistemul nu mi se parea firesc sa fiu fara sa invat intai cum e la ei.

    O alta chestie e faza cu „tribul tau”: am fost foarte constienta ca o sa treaca ani pana o sa imi fac prieteni iar asta e o chestie care pe multi ii amaraste dar rau de tot de ii face intoleranti care vad totul numai foarte gri. „Bai, mai tii minte ce chefuri si ce oameni de treaba/prieteni aveam in Ro? Nu gasesti, bai nicaieri, asa ceva!” Vreau sa spun ca in timp (pentru unii poate insemna o luna, pentru altii aniii de zile)…gasesti si da, gasesti in orice catun uitat de lume…e doar o chestie de timp si…un pic de efort din partea ta de asemenea. Eu am gasit oameni foarte faini insa in acelasi timp am inteles ca intai m-am inteles pe mine: nu mai am nevoie „sa mai spun tot la o cafea” unei tipe/tip si ca prefer sa stau la un vin si un jazz cu oameni care ma fac sa ma simt comfortabil mental si sufleteste si chiar atunci cand vorbim si numai despre vreme.

    Aici e conversatie si nicidecum asteptari „sa ne explicam” unul in fata altuia. Eu nu consider ca raspunsul tau a fost „o justificare”. Consider ca ai avut ceva ganduri de adaugat pe care eu, sincer, le-am citit.

    Eu iti doresc sa iti fie bine oriunde esti sau o sa alegi pe viitor sa fii pentru ca locul nu conteaza in sine cat conteaza cei care au grija de el…si de asta, printre muuuulte altele, oamenii se plimba si se muta.

    Pe lista mea de explorat, de exemplu, se afla Bruges-ul vostru…dintr-un motiv total aleator-am vazut un film in care actiunea se petrecea acolo. Sper sa vina si acea zi pentru mine.

    Pana atunci…iti trimit un gand si pe Brubeck (unul din favoritii mei) daca este permis sa adaug acest link; daca nu, inteleg:

    https://www.youtube.com/watch?v=PHdU5sHigYQ

    Sante!

  45. Ana-Maria Popescu

    Eu am văzut multe lucruri bune, poate pt că locuiesc în Iași, și nu în București. Am văzut mici afaceri care au plecat dintr-o bucătărie sau un garaj și acum sunt de succes, se poate și la noi, am văzut medici care au salvat vieți atunci când nu era nici o speranță, am văzut locuri urâte care au devenit frumoase și clădiri istorice reabilitate și puse în valoare, am avut și am văzut profesori dedicați care m-au inspirat să devin mai mult decât eram. Pe unde am fost in concediu am fost surprins plăcută de serviciile oferite, poate am fost norocoasă, știu că există și multe neajunsuri, dar toate țările au aspecte negative și pozitive. Într-adevăr la noi lipsește eficiența și corectitudinea poate un pic mai mult decât în țările vestice, dar nu lipsește coeziunea, oamenii se adună, se ajută, cred în aceleași chestii, studiul poate avea mici erori de punere în practică căci una e sa zici și alta e să faci, poate noi suntem doar mai sinceri și mai vocali atunci când e vorba de nemulțumiri 🙂

  46. Dupa cinci ani de UK pot sa zic aia sincera: romanul nu ca e „mandru” dar prostul pana nu e si fudul nu e prost destul! Dupa doi ani de lucrat cu copii si familii de romani in scoli si in rest vazut ce si cum cauta astia „magazine romanesti” sau „unghiute” puse de romance in plin lockdown mie imi e foarte clar ca natia asta din care se intampla sa fac parte este una absolut retardata. Serios vorbesc! Au oamenii niste lipsuri de la gramatica la bun simt… tot ce vrei! Ajung in tara asta unde e cu amenzi si alea si ei acum incalca legea si vin cu covid romanesc cu masina, declara ca vin din Ungaria! Noaptea creierului! Mda, noi ne-am „adaptat” aici de parca scapase cineva carasul in balta, asa am respirat de bine. Si nu, nu pentru bani. Pentru toooooot restul ala am venit aici! Pentru civilizatie. Bani aveam si in Romania dar nu stiu exact la ce ne foloseau, asta m-am intrebat cand am aflat de Colectiv sau Hexi. Si de multe altele. Eu zic sa va faceti curaj si sa sariti nitel parleazul ala 🙂

  47. Printeso, toti trecem prin perioade cand ne place mai putin /nu ne place mai deloc parinti/ sot/tzara/corpul propriu etc. Da, e ok sa scrii si de lucrurile ce te deranjeaza. Bilantul pro-contra tu ti-l faci, nu e nimic perfect, tara valoreaza si functie de ochii care o privesc, si de deciziile proprii.
    De ex. eu sunt plecata in Belgia. Nici tara asta nu e perfecta dar nici in halul in care o descrie Andra mai sus – probabil e intr-o faza negativa ca tot ce vede e rau rau. Adaptarea mea a depins doar de efortul propriu. Da, sunt taxe mari, dar si deduceri de taxe (un efort de completat declaratia fiscala, peste 800 de linii de urmarit!!, dar si cele peste 4k euroi recuperati an de an conteaza si acu’ lupt sa aplic pt subventia de renovare ce poate fi de cateva zeci de mii, nu, nu mi-a iesit perfect din primul an dar am devenit mai buna anul urmator), e un efort in a invata limbile (inca mai am de munca, dar dupa niciun an eram cursiva, greu dupa job si familie sa merg la cursuri, am abandonat, reinceput scoala etc), un efort in a gasi joburi dar daca nici aici nu sunt joburi si cursuri de integrare si cursuri de specializare si nu doar gratuite dar la unu sotul a primit bani pt transport sa ajunga la ei!!!…. e un efort in a alege scoala cea mai buna pt noi (ca evident am ales cum am vrut eu, nu copila prea mica, si pe raza de 2 km am gasit 4 tipuri de invatamant diferit, na, citeste despre ele, intrebai si parinti si decis ce ma multumeste, greu pt o femeie sa decid!! si apoi sa aplic, la unele nu am prins loc etc – asa ca stam langa scoala si probabil ne vom muta sa stam langa Liceu…), cu temp la 19-20gr in spatii m-am adaptat repede, mai ales cand am vazut ca nu am mai racit si farmaciile sunt mai rare ca scolile, iar cu integrarea iar a fost repede ca, de, la capitala la capitala, dar colegii de birou ce stau la tzara se plang (si ii inteleg ca e greu cand comunitatea e mica si mai stau si o ora in trafic de ajung cu dureri de cap …), pt mancare mergem la 10-15 km pt piatza si 50km pt ferme, un efort pt multi dar cum pt noi sanatatea e prioritate nu ma deranjeaza si mai am si norocul cu vecine ce fac la fel si ne ajutam.
    Bani aveam si in romania, ba un statut mai sus, marele regret e ca nu am plecat mai devreme, si de cate ori merg voluntar in spitalul de langa mine imi dau seama de diferentele umane.
    Viata e dupa cum ne-o facem – unii si-o fac frumoasa si in cel mai amarat sat, altii isi fac viata mizerabila si intr-un palat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.