A fost foarte, foarte frumos evenimentul cu Petronela Rotar la Amsterdam! Atât de mulți prieteni, familie, multe informații importante, dar mai ales o energie anume, una caldă, de acceptare și sprijin între femei, între oameni. Cel mai mic participant: un an. Cel mai înțelept: 78 de ani!
Iată câteva idei pe care le-am reținut în timp ce am moderat conversația și am încercat să mă asigur că se aude, se vede, că toată lumea stă comod, că întâlnirea asta va rămâne una valoroasă pentru toată lumea prezentă în biserica veche, luminoasă și primitoare pe care am transformat-o (cu lucruri pe care le-am adus de-acasă, inclusiv vaza cu flori, lumânări și decorațiuni) într-o sufragerie mare, cu 250 de suflete. 
De multe ori reacționăm disproporționat la ceva din prezent, pentru că sistemul nostru nervos reactivează o situație gravă din trecut. De exemplu, copilul nostru sparge din greșeală un pahar și noi strigăm la el de parcă tocmai ne-a distrus toată casa. Pentru a ne putea calma corpul și a ne regla reacția, important e să ne oprim un pic, să respirăm, să stăm cu ce simțim și să ne gândim dacă pericolul care ne paralizează sau ne activează e real, sau doar o fantomă a ceva de demult.
Ne putem vindeca rănile din relația cu părinții noștri și dacă ei nu mai sunt sau nu vor ori nu pot să repare cu noi. E suficient lucrul cu tine însuți în terapie, care nu trebuie să dureze ani la rând (deși e posibil să fie nevoie de o perioadă lungă). Cu forma potrivită de terapie, poți găsi liniștea și bucuria de a trăi fără bolovanii trecutului pe umeri.
Când e prea târziu să intri în terapie? Cu trei zile înainte de a muri. Oricând mai devreme e încă timp.
Când nu ai fost un copil dorit și nu ai simțit că ai un loc pe această lume, te vei lupta mare parte din viață să demonstrezi că ești valoros, că meriți, iar asta poate fi obositor și frustrant.
Dacă simți că ai nevoie de conectare, caută sau creează un grup de oameni cu interese comune. Poate fi un grup local de mame singure, un club de carte, un grup de pescari amatori, unul de persoane care se plimbă seara. Grupul oferă oglindire valoroasă, conectare, susținere. De asemenea, terapia de grup și retreaturile (care au marele avantaj că îți permit lucru cu tine departe de mediul familiar) te ajută să accesezi locuri din tine care altfel sunt greu de văzut în terapia 1 la 1.
Creștem de mici cu rușine, și asta ne împiedică să ne exprimăm liber ca adulți în scris, în comunicare. Cum putem vindeca asta? Cu compasiune de sine și expunere controlată, lentă.
Dacă scrii (pentru tine sau pentru public) din suferință și nevoia de vindecare, atunci când te vindeci mai poți scrie? Da, poți, dar altfel. Nu din rană, ci din dorința de a contribui, de a ajuta, de a clarifica lucruri pentru ceilalți.
Acestea au fost câteva dintre ideile pe care le-am dezbătut ieri cu Petronela Rotar la evenimentul pe care l-am organizat pentru românii din Olanda. Au venit oameni și din Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg, UK și chiar și din Dubai!
Am râs și am și plâns, cum altfel, Petronela ne-a povestit cu generozitate despre procesul ei de devenire, a dat două sute de autografe și a făcut tot atâtea poze, m-am bucurat să văd în sală oameni cu care de când suntem în Olanda fac atâtea lucruri, de la clubul de carte lunar la grupurile de terapie și retreaturi, vacanțe și ieșiri la cafea, la femei care mă citesc de când erau adolescente, prietenele mele apropiate din diverse țări, prietena mea de la cursul Lamaze, de acum 13 ani, mama, soțul meu, fiicele și prietenele Petronelei.
A fost ca o întâlnire de familie, doar că una mai mare și fără faze nasoale. 
)
Mulțumesc tuturor celor care au venit, celor care nu au venit (peste 250 de persoane care s-au inscris, dar nu au apărut) le-aș spune că e neplăcut pentru un organizator să plătească un spațiu de 500 de persoane dintre care jumătate nu apar, mulțumesc oamenilor care fac efort și vin la drum ore multe ca să cunoască o scriitoare și să discute despre o carte, mulțumesc Biblioteca Românească Olanda pentru ajutor, Asociației ROMPRO Fundația Români Pentru Români Olanda pentru sprijinul logistic, partenerului Allianz pentru contribuția la bugetul evenimentului, Mirelei Șerban pentru poze și filme, Petronelei că ne-a spus DA și fiicelor ei (pe care le-am adoptat ca nepoate) că ne-au umplut de chef de viață.
Ah, și dacă nu ați citit cartea recentă a Petronelei, Totul e în regulă în mine și în lume, v-o recomand. Descrie parcursul ei terapeutic de la multă suferință (inclusiv fizică) la pace și bucurie de viață.
A fost foarte, foarte frumos!
