Săptămâna trecută, o tânără de 17 ani a fost omorâtă la 4 dimineața, în timp ce se întorcea pe bicicletă din Amsterdam spre satul unde locuia, Abcoude. Fata era studentă în Amsterdam, stătuse cu prietenele în oraș până pe la 3 dimineața, apoi a pornit spre casă pe bicicleta electrică, un drum pe care-l parcurgea frecvent, ca milioane de alți oameni în țara asta. E ceva obișnuit în Olanda să mergi o oră cu bicicleta 30 de kilometri la școală sau la serviciu, indiferent de anotimp, vreme sau oră. Oamenii au în general un nivel ridicat de încredere, majoritatea femeilor se simt în siguranță noaptea pe străzi, familiile își cresc copiii să aibă încredere în ceilalți, pentru că de multă vreme, criminalitatea a fost redusă. Nu e neobișnuit ca o fată să meargă singură pe bicicletă noaptea, chiar și între orașe. Dar pentru această fată, Lisa, a fost fatal, din păcate.
Imediat ce Lisa a pornit spre casă, undeva în centru s-a luat după ea un bărbat care a început s-o hărțuiască, el fiind pe scuter sau bicicletă, Poliția nu a specificat. Fata a sunat la Poliție, care a încurajat-o să meargă totuși spre casă. Traseul e prin multe zone pustii noaptea, îl știu bine pentru că merg pe acolo cel puțin o dată pe săptămână. Cu poliția la telefon, fata a continuat să pedaleze cu criminalul după ea.
La un moment dat, într-o zonă în care era doar canal, stufăriș, stradă și pistă de biciclete, a atacat-o cu un cuțit, a ucis-o și a aruncat-o în canal. A fost găsită două ore mai târziu.
Nu-mi pot imagina șocul și suferința părinților, prietenilor, colegilor ei. E groaznic de dureros și de nedrept.
Societatea a luat foc. Presa, ecranele din oraș, clădirile din orașele mari afișează același mesaj: Cerem dreptul de a ne simți în siguranță. Femeile au și ele dreptul de a merge noaptea pe stradă.
Sunt proteste împotriva femicidului, împotriva migrației, împotriva lipsei de reacție la timp a poliției.
Autorul crimei pare a fi un tânăr de 22 de ani care aștepta să I se acorde azil în Olanda, și care este investigat pentru alte două episoade de agresiune asupra a două femei în Amsterdam, o tentative de viol și alta de crimă. De ce nu l-a reținut poliția de la început? De ce nu au trimis un echipaj să o salveze pe Lisa, și nu doar să o scoată din canal?
Sunt mulți care spun: Dar ce căuta noaptea pe acolo? Și eu am gândit asta, ca mama de fată care merge cu bicicleta. Dacă am trăi într-o lume corectă, dreaptă și sigură, n-ar trebui să ne punem problema așa, toată lumea ar trebui să aibă dreptul și siguranța de a merge oriunde, oricând dorește, câtă vreme nu încalcă vreo lege.
Adevărul este însă că indifferent de cât de educate este o societate, vor exista în ea oameni care vor face rău și vor ataca persoanele mai vulnerabile, iar copiii, femeile și bătrânii sunt mai vulnerabili, din păcate.
Da, este multă nevoie de educație pentru băieții noștri. Și e nevoie ca toată societatea să facă tipul acesta de educație. Și presa, și școala, și biserica, arta, muzica.
Este nevoie și de autorități care se mișcă mai repede, care nu acuză victimele, care intervin de la primul semn că o persoană e în pericol. Și în Olanda, ca în România, dacă nu îți face fizic rău, nu poți depune plângere.
E nevoie să avem voie să purtăm un spray cu piper măcar (acum e ilegal în Olanda), ca să putem totuși într-o situație gravă, să ne salvăm viața.
Aș spune și cursuri de autoapărare pentru fete, krav maga, orice găsiți aproape de voi.
Și până lucrurile se reglează, da, să ne încurajăm fetele să nu meargă singure noaptea pe stradă. Să stea în grupuri, să evite zonele pustii.
Sigur că ne dorim un loc sigur oricând pentru toată lumea, dar e destul de evident că nu trăim în acest spațiu încă.
Eram cu Sofia când am trecut pe lângă locul unde a fost găsită Lisa, joi dimineață. M-a întrebat de ce e poliție, de ce sunt flori pe pista de biciclete. I-am povestit. I-am spus și asta: nu singură noaptea pe drum. Dar eu mă simt în siguranță, mami, mi-a spus. Cred, și asta e bine, dar uite că nu toți oamenii sunt bine intenționați. N-ai de unde să știi cine îți iese în cale și dacă vor fi acolo alți oameni să te ajute.
Mi se rupe sufletul că n-o pot încuraja să aibă încredere 100%, oriunde ar fi pe lume.
Aveți grijă de voi.
