𝐂𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚𝐫𝐞 𝐫𝐮𝐥𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐞𝐧𝐭 𝐬𝐮𝐛𝐜𝐨𝐧𝐬̦𝐭𝐢𝐞𝐧𝐭 𝐢̂𝐧 𝐜𝐫𝐞𝐢𝐞𝐫𝐮𝐥 𝐭𝐮𝐭𝐮𝐫𝐨𝐫 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫?

Sâmbătă seara am început să citesc o carte. Nimic special. Doar că la fiecare capitol mă tot opream din citit să mă întreb: de ce nu se explică asta părinților peste tot? DE CE? E o informație atât de importantă, de simplă, care poate avea un impact atât de mare în felul în care ne creștem copiii…

La un moment dat, am postat un story cu provocarea (inspirată din carte): 𝐂𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞𝐭̦𝐢 𝐜𝐚̆ 𝐫𝐮𝐥𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐞𝐧𝐭 𝐬𝐮𝐛𝐜𝐨𝐧𝐬̦𝐭𝐢𝐞𝐧𝐭 𝐢̂𝐧 𝐜𝐫𝐞𝐢𝐞𝐫𝐮𝐥 𝐭𝐮𝐭𝐮𝐫𝐨𝐫 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫?

Am primit peste o mie de mesaje private. Majoritatea sunau așa:

Sunt iubit?

Când mâncăm?

Mai am voie la desene?

Unde e mama?

Nu știu, dar vreau să aflu!

Doar trei dintre răspunsuri au fost fix pe fix.

Întrebarea e: 𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐢̂𝐧 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆? 𝐀𝐦 𝐈 𝐬𝐚𝐟𝐞?

Cartea explică acest proces de neurocepție, de scanare continuă și interpretare implicită pe care creierul o desfășoară fără să ne dăm seama: scanare a mediului extern, intern și a persoanelor din jur, ca să poată decide continuu dacă suntem în siguranță sau nu.

Teoria aparține psihologului american Stephen Porges, iar cartea aceasta descrie exact ce elemente au impact asupra sentimentului subconștient de siguranță sau nesiguranță pe care le simte copilul.

Când se simte în siguranță, se dezvoltă frumos, învață, ascultă, se conectează, crește.

Când nu, când e în stres că există pericole pentru viața lui sau a celor dragi, e concentrat pe supraviețuire și apărare, irascibil, obosit, tensionat, anxios, furios. Nu se dezvoltă la potențialul maxim, așa cum ne dorim.

Cele patru zone scanate de creier în cadrul procesului de neurocepție sunt:

✅Mediul extern (e stresant sau liniștitor?)

✅Mediul intern (explic mai jos)

✅Persoanele apropiate (sunt ele calme, prezente, sau agitate, stresate?)

✅Felul în care ni se comunică lucruri (primim mesaje care ne calmează sau mesaje care ne agită?)

𝐌𝐞𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧: Ce influențează cum ne simțim pe dinăuntru?

Când suntem deshidratați, flămânzi, obosiți, bolnavi, stresați de ceva, creierul observă pulsul mărit, respirația rapidă și mușchii încordați, de unde trage concluzia de pericol, deși nu e niciunul.

Dacă însă ne oprim din ce facem, ne scuturăm și ne relaxăm mușchii, respirăm adânc, abdominal, ieșim la o plimbare în natură, ne legănăm, ascultăm muzică, ne mângâiem pisica, corpul se relaxează, iar creierul trage concluzia că suntem în siguranță.

𝐌𝐞𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧: 𝐂𝐞 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐟𝐚𝐜𝐞 pentru ca copiii noștri să se simtă în siguranță?

Avem grijă de cele patru elemente:

🔵Încercăm pe cât posibil să le oferim medii externe cât mai puțin stresante

🔵Ne asigurăm că au nevoile fizice împlinite și că învață de mici să își observe semnalele interne și să facă ce e nevoie pentru ca organismul lor să fie echilibrat (să bea apă, să doarmă bine, să respire conștient, să își relaxeze mușchii când stau încordați degeaba)

🔵Facem și noi cele de mai sus, ca să putem fi prezenți, calmi, conținători

🔵Comunicăm autentic, sincer, deschis cu copilul, fără să îl încărcăm: Azi sunt un pic agitată, am de predat ceva la serviciu, nu are legătură cu tine, nu îți face griji, rezolv și apoi voi fi OK. Nu mințim copilul că suntem calmi când înăuntru e furtună, el va simți că ceva e în neregulă și se va simți extrem de nesigur, speriat.

Când copilul are o criză de furie, e speriat, frustrat, obosit, îl ajutăm să revină în prezent.

În primul rând cu prezența noastră calmă. Sunt aici, hai să respirăm. E OK; orice ar fi, trece. Apoi, după ce copilul revine în prezent, în corp, ne conectăm cu el. Uf, ia zi, ești bine, puiule? Cum pot să te ajut? Apoi căutăm soluții împreună.

O carte pe care am citit-o în trei ore mi-a adus atât de multă valoare!

Mă bucur mult că a apărut și în limba română. V-o recomand dacă sunteți părinți sau lucrați cu copiii. E foarte bine explicat totul și foarte practic. Prezența calmă și sigură se numește, de Claire Wilson, care este expert în neurodezvoltare. O găsiți aici.

A apărut în colecția Educație cu blândețe împreună cu alte trei cărți importante: una despre reziliență, alta pentru și despre copiii (și adulții) care gândesc prea mult, și a patra – o biblie pentru părinții de adolescenți, de Maggie Dent, despre cum sa gestionezi 16 situații complicate cu copilul tău mare (de genul celor pe care le cataloghezi drept cel mai rău coșmar). Las link în comentarii cu toate. Tot pachetul e aihttps://edituraunivers.ro/collections/educatie-cu-blandete-cartici, cu transport gratuit.

Revin zilele următoare și cu alte informații din cărți, cred că trebuie să ajungă cât mai departe, pentru că sunt de mare folos pentru părinți și educatori.

#educatiecublandete #cartideparenting