Câinele care a găsit pisica fugară

Azi vreau să vă spun o poveste despre încăpățânare. A unei femei și a unei pisici.

Prietena mea foarte bună s-a mutat de curând în orașul în care trăim și noi. Abia se instalaseră de câteva zile când pisica lor nu s-a mai întors acasă. Sunt împreună de un deceniu, la bine și la rău, ea și pisica ei, dacă ați avut vreodată un animal de casă, știți cum e.

Și-a dat seama repede că lipsește. A început căutările prin cartier. Afișele. Mesajele pe toate grupurile. Fluturași în cutiile poștale. Plimbările la 3 noaptea pe străzi.

Zilele treceau, Puți, nimic.

Da, așa nume frumos are pisica olandeză a prietenei mele, o plăcere să mergi printre case strigând Puțăăăăăăă, vino înapoi, hai pussy pussy… Puțilică, kom thuis etc.

Au fost câteva ponturi de la oameni din oraș, am sărit în mașină și am măturat împreună zona cu pricina.

Trecuseră aproape două săptămâni. Speranța, tot mai mică. Pusese în curte litiera și lucruri ale ei, să ia urma mirosului, făcuse tot ce se face. Nimic, timp de multe zile.

Cred că acesta e punctul în care majoritatea dintre noi am fi renunțat să mai facem ceva și am fi continuat doar să sperăm că revine.

Prietena mea nu s-a lăsat. A apelat la o firmă care are câini care iau urma pisicilor fugare.

A venit duminică patrupedul Argos, care a mirosit atent lucrurile pisicii rătăcite, după care a pornit în căutare. Plouase de vreo 50 de ori de când pisica plecase, dar Argos nu a avut o problemă să identifice destul de precis o zonă de ferme în care se pare că Puți se aciuase și dădea ture încercând să revină acasă, dar negăsind drumul.

Printr-o metodă străină mie, câinele Argos a comunicat stăpânei și că urmele pisicii sunt recente, deci era în viață și trecuse de curând pe acolo, așa că speranța a crescut brusc.

Doamna asta a învățat-o pe prietena mea să revină noaptea și să lase un traseu de semne, ca în povestea cu Hansel și Gretel: ciorapi purtați de ea, tăiați fâșii, amestecați cu marfă din litieră, ceva care să miroasă puternic a Puți. Din 100 în 100 de metri, o bucată cu miros familiar, din zona identificată de câine până acasă.

Au făcut asta două nopți la rând.

A patra zi a fost furtună mare. S-au pierdut toate urmele, s-au gândit.

Dar în seara aceea, Puți a intrat pe ușița ei, slabă, obosită, dar extrem de recunoscătoare că e acasă.

Nu vă mai zic cât am plâns și eu, și cealaltă prietenă bună, și ce bucurie pe soții noștri, căci toată lumea a participat la căutare de parcă ar fi fost Puți a noastră, inclusiv românii de pe grupuri, olandezii din cartier, oamenii de la campingul din zonă, de la ferme, toată lumea a sperat și a încercat, dar eroul este câinele Argos, care a găsit locul unde ea a rămas blocată, la vreo doi kilometri de casă, cu un bulevard mare care a împiedicat-o să meargă mai departe.

Și, desigur, prietena mea, care nu a renunțat nicio clipă să o caute cu disperare.

Acum sunt bine, împreună, fericite, iar Puți va deveni, bănuiesc, pisică indoor, cum sunt și alte mele, după ce una dintre surorile pisicuțe adoptate de noi a fost lovită de mașină în spatele casei.

Am scris ca să știți că există și această variantă de a găsi pisici fugare. Nu știu dacă în toate țările, dar măcar știți să întrebați.

Iar dacă nu aveți rezistență psihică, le țineți în casă și gata.

Bun venit înapoi acasă, Puțicioaso!

Îmi aduce aminte de Sofi, care când avea vreo 3 ani, imediat după ce s-a urcat la locul ei în mașină, unde uitase cu câteva zile înainte o pară care între timp fermentase pe covor, a zis: Ce putornic miroase în mașină! Apoi a completat: Adică miroase puternic a ceva care pute!

Ei, da, uite că uneori ceva putornic salvează situația!

Photo by Sam Lion: https://www.pexels.com/photo/curious-purebred-cat-resting-on-couch-at-home-6001401/
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4458

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *