Am plîns după oameni, des, cu icnete şi pumni în mochetă, dar rareori am făcut-o pentru motivele corecte. Pentru că pînă nu demult, în afară de familie, oameni dragi n-am avut. Aşadar, nici motive de tristeţe legate de oameni n-am…
Pentru că sînteţi atît de pricepuţi în a mă lua cu binişorul şi pentru că am reuşit să termin de una singură castronul cel galben (despre care mama crede că e de fapt lighean) plin cu cartofi prăjiţi amestecaţi cu…
Trebuie să scriu. Ştiu că trebuie. E terapia mea. E lucrul meu. E ceea ce fac eu ca să fiu. Alţii cîntă, fumează, citesc sau vorbesc. Eu scriu. Mi s-au adunat atît de multe lucruri în vîrful degetelor că mi…
Vă avertizez din capul locului că postul de faţă nu-i recomandat slabilor de inimă, celor cu papila gustativă sensibilă, pofticioşilor, sărmanilor cu colesterolul-rău urcat binişor la ceruri, diabeticilor, femeilor însărcinate şi copiilor mici, că e atîta ciocolată în cele ce…
În mijlocul primăverii, cînd am pierdut sarcina, am vrut să mor. Am plîns toate lacrimile din lume şi-am răcnit singură-n casă pînă mi-am disperat vecinii. Am încercat să mor. Am stat întinsă pe gresia rece, decisă să nu mai mănînc…
Citesc peste tot la marii bloggeri opinii despre ce-ar trebui sa facă lupii tineri angajaţi să promoveze branduri bătrîne. Despre cum să abordeze bloggerul, ce să îi ofere şi cum. Sfaturi foarte valoroase, de altfel. Eu nus un mare blogger,…
Am amînat postul ăsta nişte zile (deşi unii dintre voi au făcut pressing puternic pentru publicarea lui cît mai degrabă) ca să las să mai treacă ceva vreme după vacanţa la Lisabona şi să-mi pot aduce aminte de farfuriile pline…
… ne-am despărţit. Deh, lucrurile se schimbă cînd dai piept cu viaţa. După două minute însă ne-am dat seama că oricît s-ar schimba lucrurile, noi unul fără altul nu putem. Aşa că ne-am luat din nou azi, la doi ani…
moartea unui om pe care-l iubeşti. Avem moartea în noi şi o nutrim. Este unul dintre adevărurile pe care trebuie să le ştim. Din moartea Ei am învăţat însă că nimic nu poate alina durerea pe care o simţim la…
Mi-am găsit Mansarda perfectă, într-un cartier cu trei parcuri şi cinci sute de copaci. (e drept că e chirie, dar asta n-o face mai puţin perfectă, ba dimpotrivă, că pot oricînd să pornesc în căutarea alteia şi mai perfecte) M-a…