Întîi octombrie retrospectiv

Pentru că sînteţi atît de pricepuţi în a mă lua cu binişorul şi pentru că am reuşit să termin de una singură castronul cel galben (despre care mama crede că e de fapt lighean) plin cu cartofi prăjiţi amestecaţi cu brînză iute de burduf, încerc. Iar dacă n-o să-mi iasă, insist să puneţi eşecul scris pe seama unui stomac prea plin şi-a unui creier insuficient irigat. Şi să nu abandonaţi aşteptarea, cine ştie, poate peste o vreme o să revin la mine şi la scrisu-mi care vă ţine aproape.

Azi se împlinesc 5 ani de cînd am aprins ultima ţigară din viaţa mea de fumător îndrăgostit de ţigările alea din pachetul alb cu bulină roşie, le ştiţi voi, cu miros de smochine coapte… În fine, cinci ani. Acum cîteva săptămîni, în Redescoperă România (care, apropo, a cîştigat aseară la Berlin premiul cel mare la Online Strategy of the Year, felicitări, Ana Bulgar şi doamna învăţătoare Anca Bundaru) am pufăit două ţigări. Pentru că eram pe malul Dunării, pentru că era răcoare, berea brună era moale, iar Elena trăgea lîngă mine dintr-un lucky de parcă era ultimul lucru pe care-l mai avea de făcut pe lume. Şi i-am cerut o ţigară. Mi-a dat-o. Am aprins-o stîngaci. Am pufăit de cîteva ori. Apoi am tras puţin în piept. Mi-au dat lacrimile de bucurie şi de dor. Am lăsat fumul să se ducă adînc de tot, apoi mi-am ţinut respiraţia. Am ameţit, am închis ochii, am mai lăcrimat o dată, apoi am stins-o şi gata. Am spălat gustul neplăcut de tutun ars cu o gură de bere şi-am uitat întreaga poveste. Pentru că lăsatul de fumat e unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut vreodată. Ceea ce mă aduce la subiectul eşecului eseului meu scris de azi: cele mai bune vs. cele mai proaste decizii pe care le-am luat şi le-am urmat pînă acum, la 31 de ani şi fix 10 luni de viaţă mai aglomerată ca media.

Aşadar, cele mai bune lucruri pe care le-am făcut pînă acum, în ordine complet necalculată:

Să mă căsătoresc cu el pe 25 iulie 2009, nu mai devreme, nici mai tîrziu, nu cu altul, nu în altă rochie decît cea chinezească de 100 de dolari, nu cu alţi oameni alături decît exact cei puţin şi preţioşi, nicăieri altundeva decît pe iarbă.

Să mă las de fumat pe 1 octombrie 2006. Nu mai devreme, probabil nu mi-ar fi ieşit. Nu mai tîrziu, probabil ar fi devenit prea tîrziu.

Să aleg să călătoresc în loc să dau banii pe pantofi, cîrpeturi, bijuteri, parfumuri şi alte tîmpenii care nu lasă nimic în urmă decît eventual bătături, scame şi etichete urîte. Am văzut zeci de locuri incredibile, am făcut mii de fotografii pe care le ştiu pe de rost, am gustat mîncăruri nemaipomenite şi-am fost fericită în sute de decoruri.

Să dau la şi să duc pînă la capăt facultatea de jurnalism, apoi să lucrez în presă. Mersul la redacţie în fiecare zi mă face fericită.

Să-mi ţin aproape familia, şi mai ales bunicii, minele mele de aur care mustesc de înţelepciune, accent moldovenesc, vorbe bune şi dragoste necondiţionată.

Să trimit o aplicaţie, acum ceva vreme, pentru ceva important. Aici nu vă pot da detalii încă, aştept să aflu că am cîştigat, apoi sărbătorim împreună.

scriu aici, aproape zi de zi, despre tot ce sînt, ce simt, ce vreau şi ce pierd. Pentru că asta m-a curăţat şi mi-a adus aproape oameni fantastici.

Şi cele mai proaste lucruri pe care le-am făcut:

Să iau Ro-accutane cînd am avut probleme cu tenul, tratament controversat, interzis în multe state, cu efecte secundare pe termen lung încă nedescoperite. Încă am coşmaruri noaptea cu lucrurile care s-au stricat în mine în cele 18 luni de tratament.

Să nu-mi cumpăr o casă acum mulţi ani, cînd apartamentul cu trei camere costa 12.000 de dolari şi mi-aş fi permis rata din salariul meu de 250 de dolari.

Să mă vopsesc blondă în fiecare lună 10 ani la rînd, reducîndu-mi astfel numărul de fire de păr la mai puţin de un sfert.

Să învăţ prea tîrziu să spun NU, NU ACUM, NU AŞA, NU CU TINE.

Să citesc primele cărţi abia după 19 ani, cînd mi-am dat seama că matematica nu e bun subiect de conversaţie şi nici cine ştie ce dezvoltator de spirit (deşi mi-a organizat, ce-i drept, mintea, pe sectoare şi sertare).

Să mă conving că tata e mort undeva departe în loc să accept pur şi simplu că şi-a găsit alt loc, unde nu-s nici fiică-sa, nici nevastă-sa. Acum degeaba am aflat că trăieşte, degeaba l-am văzut după 16 ani, degeaba mă sună în fiecare săptămînă. M-am convins că e mort şi nu-l mai pot iubi.

scriu aici, aproape zi de zi, despre tot ce sînt, ce simt, ce vreau şi ce pierd. Pentru că asta mi-a umplut căsuţa de mesaje cu răutăţi, ameninţări, jigniri, dezamăgiri. Şi asta nu mă face să mă simt nesigură cu mine, pentru că nu mi-e ruşine de nimic din ce-am făcut, dar mă face să mă simt proastă că încă mai aştept numai bine de la oameni.

Cu siguranţă e toamnă. Cu siguranţă am cel mai frumos fular de toamnă vreodată cusut de vreo mînă de om.

Despre el vă povestesc curînd, după ce dau gata căldarea cu supă de pui pe care o s-o fac imediat ce reuşesc să conving pe cineva să meargă la magazin să-mi cumpere un pui.

Of, hai că parcă n-a fost aşa greu.

Care-i cel mai bun lucru pe care l-aţi făcut pînă acum? Unul singur. Cel mai grozav.

Pin It

Tags

100 Comments

  • Ema spune:

    Cu siguranta sunt multe lucruri bune, dar singurul care imi vine in minte acum e ca anul acesta pe 9 martie am renuntat in a mai bea cola ( inclusiv alte sucuri acidulate).

    Am baut cola 8 ani, timp in care nu am baut nimic altceva ..nici macar apa. Nu vreau sa vorbesc insa despre damage, dar ma bucur ca am reusit sa scap de acest viciu.

    • Printesa Urbana spune:

      Eheee, da. Si e un lucru grozav grozav, spun asta in perfecta cunostinta de cauza. Adica de copil al tau. 🙂

      • nusch spune:

        Indiferent de copilul in cauza, Ioana :). Si eu spun asta in perfecta cunostinta de CAUZE :). Cunosc multi parinti si multi copii, multi parinti care au toate motivele sa se bucure de ceea ce au facut bine pana acum, insa MOTIVUL este copilul, indiferent cum.

  • Alina Ene spune:

    ce frumos scris 🙂 cel mai bun lucru facut pana acum a fost ca am ales sa fac meditatii in clasa 12-a cu unul din cei mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut. datorita ei viata mea s-a schimbat! vreau si eu cartofiiiiiiiiiiiii cu branza

    • Printesa Urbana spune:

      Meditatii… uite ceva ce eu n-am mai facut din 1998… dar acum ca zici, si eu am avut noroc de un om extraordinar…
      Bravo, sa-ti fie de bine viata ta cea schimbata!
      Cit despre cartofi, sa stii ca nu-i chiar asa greu, in juma de ora-s moi si gata!

  • Zazuza spune:

    printre altele eu ma bucur ca m-am lasat enervata de tine o vreme, pana cand am reusit sa comentez ceva aicu. moment la care m-ai enervat din nou. moment la care mi-am dat seama de ce ma enervezi si ai inceput sa-mi fii draga. bai, printeso, ce ma bucur sa te citesc! hai ti pup tare! ps: io m-am lasat de fumat in 2000. muama, si ce bine imi e :)!

    • Printesa Urbana spune:

      Hm… acu e musai, da musai sa-mi spui si mie de ce te enervez asa rau!
      Felicitari pt lasatul de fumat. Sa nu-mi spui ca n-ai recidivat niciodata…

      Bai Zazuzo, sa stii ca si io ma bucur ca ma citesti si ca te citesc si ca ne vorbim, chiar si asa, mai rar… Dap, clar la lucruri bune intra, la oameni buni…

  • Bogdana spune:

    Uoff, stiu sunt previzibila… Copiii. Sunt tot ce am mai bun pe lume. Altfel, bitte schon, muta treaba cu scrisul pe blog in partea de sus, aia buna. Si opreste-te din a mai vedea jumatatea goala a paharului, ca la un nebun din ala ai cunoscut zece oameni faini. Stop, nu te mai plange atata, si zic ca in loc de o supa de pui mai bine merge un dus rece. Asta daca cuvintele mele nu au fost indeajuns. Si pliiiz, don’t hate me, da? Adica, daca tii tu neaparat poti sa ma hate acuma,dar o sa vezi ca am avut dreptate. Si after all, un prieten e cu adevarat bun doar atunci cand iti spune si lucruri pe care nu vrei sa le auzi 😛

    • Printesa Urbana spune:

      Trei lucruri nemaipomenite la tine in ograda! You did good, my dear! 🙂
      Nu, multumesc, dusurile reci nu ajuta in astfel de situatii, cel putin nu pe mine. Mincarea insa, eheeee….
      Nu pot sa te hate deloc, I like you! 🙂

  • Zazuza spune:

    pai acu’ e tardiv, nu ma mai enervezi 😀 :D. asta era mai de mult.

  • Andreea spune:

    cel mai bun lucru pe care l-am facut…m-am casatorit fix la 19 ani cu omul meu drag si am plecat din casa parintilor, nu ca mi-ar fi fost rau la parinti dar asa a fost cel mai bine. Sunt sapte ani de atunci si pe zi ce trece mi se intareste credinta ca omul asta a fost facut fix pentru mine si ca daca n-as fi facut pasul atunci poate as trecut pe langa cel mai important moment din viata mea.

    Bine te-ai intors printesa!

  • Fiul meu e cel mai bun lucru care mi s-a putut intampla si pe care l-am putut face 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Sa fie sanatos! Da, un copil e un lucru grozav, eu inca nu stiu asta, dar va cred pe voi. Mare lucru!

  • brontozaurel spune:

    Si de ce nu e matematica subiect bun de conversatie? Ca mie mi se pare foarte bun…

  • cineva cu vederi spune:

    sa intalnesc cea mai minunata persoana din lume. am intalnit-o. e inca departe.

  • Baby spune:

    Inca ma gandesc…nu-mi vine in minte nimic… In schimb am o tona de lucruri proaste… E clar…azi sunt putin cam emo…revin alta data cand o sa imi amintesc si lucrurile bune… 🙂
    Dar ma bucur ca ai revenit…ca sa stii ca ne-ai lipsit.

    • Printesa Urbana spune:

      Nimic? 24 de ore mai tirziu, nimic? nu se poate. cred ca esti suparata pe tine.

      • Baby spune:

        Uite ca m-am gandit la ceva: sa ma mut in Bucuresti. Sigur a fost cea mai buna decizie, si la nivel profesional si personal… Si probabil a venit si la timpul potrivit…nici prea devreme, ca sa regret unele lucruri lasate in urma, nici prea tarziu pentru a nu mai putea indrepta „raul”.
        Si inca un lucru bun, care mi-a luminat putin ziua de ieri a fost ca am fost la expozitia de pisici, si acolo, inconjurata de atatea miau-uri, m-am simtit ca in rai. 🙂 Micile placeri ale vietii fac deliciul vietii, se pare… 🙂

  • Stefania spune:

    ….Sa imi urmez intuitia si sa ma mut de la Bucuresti la Madrid, din dragoste pentru un brunet español 🙂

  • A.O. spune:

    Welkome back ! 🙂

    Cel mai grozav lucru facut de mine ? Nimic. Am ramas in viata 🙂

  • Silvia spune:

    Eu cred ca cel mai frumos lucru pe care l-am facut a fost sa plec din Romania. Cateodata imi mai e dor…Vreau sa-ti spun ca te consider minunata si ma bucur de fiecare data cand te citesc. 🙂 Go princess!

    • Printesa Urbana spune:

      Sa-ti fie de bine plecatul. Uneori imi pare rau ca n-am avut si eu curajul. Acum e prea tirziu, dar ma bucur sa aflu de povesti de succes departe de tara. Bravo! 🙂
      si multumesc! 🙂 good to be back

  • Ingrid spune:

    Cel mai bun lucru este si va ramane intotdeauna faptul ca, intre studii aprofundate in SUA, cu pretul pierderii lui si o viata undeva in Europa, departe de tara dar de mana cu el, l-am ales pe el. Si as face la fel si a doua, si a treia, si a mia oara.
    Am stiut atunci ca timpul nu ne va astepta. Era vorba de minimum 3 ani, de un ocean si de multe alte probleme punctuale. Si am ales, fara sa ma uit macar o data in urma, fara sa ma gandesc macar o data cum ar fi fost viata de student la Pasadena City College. Si nu ma gandesc nici azi, pentru ca nu am pierdut nimic. Am castigat cat n-as fi crezut ca e posibil in viata asta.

    Uneori, cele mai bune decizii se iau cu inima… 🙂

  • ralucaelena spune:

    ca m-am reorientat profesional anul asta si mi-am gasit adevarat vocatie.chiar daca asta inseamna inca 3 ani de scoala asta e o sa ii fac si o sa invat cu drag 🙂

  • Ce ma linisteste pe mine este ca pur si simplu emani optimism ! 🙂
    Nu prea mai conteaza ca iti mai gauresti putin plamanii cu nicotina, ca iti mai ingrosi putin arterele cu grasimi, ca iti „decimezi” lunar podoaba capilara … atat timp cat radiezi, asa ca acum, de optimism, nimic nu este pierdut !

    • Printesa Urbana spune:

      Eeeei, sint departe de a radia orice inca, dar ma bucur de orice pas mic spre un dram de roz. But, thx, G!

  • giani spune:

    Ioana.
    fetita mea
    am hotarat sa o nasc, in ciuda tuturor relelor din viata mea la acel moment si a oamenilor care voiau sa ma convinga de contrariu;
    Ganduri bune si o imbratisare de la Piatra Neamt !

  • Laura spune:

    Doamne de cand n-am mai citit pe un blog sau pe un cont de facebook ca cineva mai mananca cartofi prajiti. Ajunsesem sa cred ca toata lumea e raw vegan. Me happy! Si eu am mancat ieri, dar fara branza de burduf!:)

  • corina spune:

    cel mai bun lucru pe care l-am facut pana acum a fost ca am cedat si m-am lasat cucerita si apoi iubita de el, intr-un anumit moment, dupa ce a incercat luni in sir sa ma faca sa-l accept. si l-am primit cu toata inima si acum, dupa 5 ani impreuna, 3 ani de casatorie si aproape 4 luni de sarcina realizez ca intr-adevar dragostea e ceva minunat, care se invata in fiecare zi 🙂

    • cineva cu vederi spune:

      extraordinar, ma bucur ca citesc asa ceva, felicitari mele sincere. sunt in aceeasi situatie, adica eu sunt „el”, si stiu ca va merita asteptarea, candva. acum ea nu ma vrea.

    • Printesa Urbana spune:

      sarcina usoara, corina! ca bine zici cu dragostea asta…

  • Mona spune:

    Copilul meu pe care m-am hotarat sa il pastrez. Chiar daca a trait doar doua zile e cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata. (scuze ca tot aduc aici vorba despre el, dar chiar e cel mai frumos lucru pe care l-am facut, chiar daca nu am fost eu in stare sa-l fac perfect)
    Faptul ca am ales sa „ma vindec” in America (cu ocazia asta dand cu piciorul la o cariera mai mult sau mai putin inchegata si schimbandu-mi total domeniul profesional). Si mai apoi ca am renuntat la o viata care se arata foarte frumoasa in America pentru a ma intoarce in Europa (mai aproape de fratii mei si de copiii lor- cei existenti si cei viitori).
    O dimineata de decembrie in care desi intarziasem groaznic la un interviu de care nici macar nu aveam nevoie (era asa mai mult de plictiseala, stiam oricum ca urma sa plec in mai putin de un an in America, numai de schimbat job-ul nu era momentul) am ales sa ii sun si sa ii anunt ca nu am cum sa ajung decat in blugi si murdara de noroi pana la genunchi, desi muream de jena. Si asa mi-am schimbat job-ul si am ajuns ca din 8 luni lucrate la ei aproape jumatate din timp sa il petrec plecata prin Franta si prin Cehia, cu niste diurne care mi-au crescut salariul ceva de neimaginat. Apoi m-am indragostit de Praga si am aflat ca exista coltul asta de rai, unde chiar nu cred ca as fi ajuns daca nu as fi trait 2 ani in America cu poze din Praga pe frigider.

    P.S. Si mor de ciuda ca nu gasesc imboldul final pentru a ma lasa de fumat. 🙁

    • Printesa Urbana spune:

      wow, ce traseu… felicitari, mona!

      cit despre fumat… o sa vina, intr-o zi. si-atunci o sa fie simplu.

  • Clarra spune:

    M-am indragostit de omul potrivit, la momentul potrivit, si sunt fericita de mor 🙂

  • Simona spune:

    Cel mai bun lucru a fost ca am plecat din tara ( nu a fost si cel mai bun motiv). Ma bucur ca asta seara merg la somn fericita si cu un zambet larg pe chip! Printesuca noastra ne mai scrie! Cred ca o sa preiau ideea postului tau si la mine, daca nu te supara! Pupici ploiosi!

  • Zuzu spune:

    Faptul ca mi-am dat voie sa ma indragostesc, pana peste cap, de un el, intr-un anume moment al vietii…

  • Irina spune:

    Bine ai revenit, Princess! Decizia de a lasa in urma totul (o relatie de 5 ani jumate, un superjob, parinti, prieteni, casa, tôt) … Pt EL si pt Paris. Am indraznit sa visez sa fiu fericita si mi’a reusit. De atunci, viata mea e impartita in 2: inainte de … si dupa. Traiesc o poveste pariziana in cel mai adevarat sens. Am reusit sa fac in 11 luni de cand sunt aici lucruri pentru care Romania mi’ar fi ‘furat’ minim 3-4 ani. Ganduri bune si un câlin parisien!

    • Printesa Urbana spune:

      Awww, ce frumos, Paris…
      Sa maninci o tarta cu pere linga centrul pompidou si sa te gindesti la mine!

  • Dupa ce mult timp am citit bloguri, am fumat o tigara (mai multe de fapt, fumez de vreun an deci inca nu am ajuns la „vreau sa ma las”), am inceput sa scriu si sa am un blogulet mic, al meu.
    Ciudat sau nu, asta ma face foarte fericita, simt in sfarsit ca pot vorbi deschis despre mine. Cu matematica sunt certata inca de la 11 ani, asa ca simteam nevoia sa fac ceva „umanist” care sa ma faca fericita si mi-a reusit.

    P.S. Ma bucur ca ai revenit, printre cursuri, voluntariat si job, o doza zdravana de optimism de la tine e mereu bine venita.

  • Liliana spune:

    Tu!

    • AndreeaG spune:

      Multumim Doamna!
      mai suntem cativa care credem ca e grozava, sa va traiasca!
      (am o banuiala ca si Printesei i-au dat lacrimile ca si mie, pentru aceste simple doua litere)
      TE IUBIM PRINTESA, multumim ca ne faci ROZ, ca ne pui mintea pe moatze, ca nu ne lasi sa lenevim, ca ne inspiri, ca ne faci sa credem ca putem muta muntii si darama orice bariere!
      (vroiam sa ma opresc la ROZ dar n-as mai fi fost eu daca nu scriam polologhie 😀 )

      • AndreeaG spune:

        In caz ca te intrebi ce fac pe aici, la ora asta……afla ca scriu poveste noua (pentru mine) si google-esc, iar asta multumita tie, pentru ca mi-ai dat curaj sa o fac, si treaba asta imi ofera satisfactii enorme.

  • Iulia spune:

    Cel mai bun lucru? Sa ma inscriu la doctorat si cu ocazia asta sa plec din Romania. Definitiv.

    Cu drag,

    Iulia

  • Alexiska spune:

    Cel mai bun lucru…dacă stau să mă gândesc ar fi faptul că am decis să studiez la facultate în Bucureşti şi apoi am ales să rămân în Bucureşti definitiv. Pentru că de aici au apărut o mulţime de lucruri bune: m-am îndrăgostit (e drept, with the wrong guy, dar acum se pare că with the right one:)), am găsit un serviciu foarte bun, am terminat de renovat apartamentul. Cred că, pe lângă altele bune, acesta ar fi cel mai important. N-a fost uşor, dar cu siguranţă a meritat. LEXY

  • marcel spune:

    lucruri bune.. pai sa vedem am terminat jurnalismul si am si un master pe publicitate.

    De 2 ani am inceput sa fac fotografie- nu ca nu as mai fi facut , dar acum fac asta la un alt nivel – aparat foto cred ca am avut tot timpul in casa.

    Poate asa voi da din nou la Regie film, desi ma gandesc sa fac eu ( aparatul permite acum, sa filmez) niste mici scurt metraje sa vad cum ma descurc.

    Nu am retinut sa scriu bloguri, pentru ca nu am stiut exact ce si cum, si as fi avut ceva nevoie de ajutor, am incercat pe yahoo, pe urma cu yahoo 360, apoi am mai scris un pic pe yahoo360 care a devenit pulse si cam atat.

    Dar am scris, pentru cateva luni am avut o rubrica, intr-un portal.

    Cel mai bun lucru pe care incerc sa il fac, e sa traiesc pur si simplu,dupa niste probleme medicale. Imi dau seama cat de efemera e viata si ca banii raman pe masa si mortul in groapa( a devenit citatul meu preferat ) …

    Te invidiez ca ai reusit sa calatoresti, eu inca nu am reusit sa sparg foarte multe granite, si o sa incerc si la anul- ( investesc mult in chestii foto).

    Cel mai rau e ca imi doresc un job mai liber. Jobul pe care il detin acum e un fel de puscarie. Noi ne apelam cu ” palmasi” , ” iobagi”, ” talpa tarii”, ” izmenele”, sau ” pampersi”

    In rest ti-am zis cat de mult ma bucur cand vad rasaritul ?? si imi dau seama ca nu am murit?

    E o senzatie unica.

  • Fermina spune:

    Sa incerc sa inteleg de unde vine rautatea oamenilor (o vad ca pe un sistem de autoaparare sau ca o consecinta a unor traume personale) si sa le acord cat mai des prezumtia de nevinovatie.

  • Irina spune:

    Cel mai bun lucru pe care l-am facut pentru mine este ca m-am lasat iubita, iar cel mai bun lucru pe care l-am facut pentru ceilalti a fost sa-i iubesc. Si am asa am vazut cu ochii mei cum se schimba lumea din jurul meu… in bine. Cat de mult conteaza energia pozitiva pe care o impart celorlalti, cea pe care o iau de la cine trebuie si cum calmul si asteptarea mi-au adus lucruri si sentimente nesperat de frumoase.

  • Merat spune:

    Well, lucruri bune facute de mine… Lemme see… sunt cam putine :))

    Acum, din Dijon, imi vine in minte faptul ca am venit in Dijon in 2008, apoi anul acesta si acum a treia oara. Faptul ca m-am apucat de sport acum cateva luni si nu m-am mai lasat. Un lucru bun e si faptul ca citesc blogul tau de ani de zile si ca invat din el, zic eu 🙂 Si faptul ca m-am apucat sa invat sa gatesc acum ceva ani de unde si nevoia sa fac sport… :))

    Bine am facut si cand mi-am luat certificatul Cambridge. Si cand am decis ca nu voi mai lua niciodata anticonceptionale.
    Si cred ca cea mai buna chestie a fost faptul ca de ceva vreme am inceput sa ma oblig sa ma bucur de fiecare zi, mai putin stres in legatura cu ziua de maine. Asta din cauza ta somehow 🙂

  • Rheea spune:

    Cel mai bun lucru? Unul singur, numa’? :))

    Eu voi spune doua:

    cel mai bun lucru pe care l-am facut pentru mine a fost sa iau decizia – singura si nesilita de mine – sa merg la psiholog cand am considerat ca am nevoie. Sa ma lupt apoi ulterior cu oamenii care m-au considerat „cu fite”, ori dimpotriva „nebuna”, ori nechibzuita ca „arunc cu banii”, si sa ma pun de-a curmezisul tuturor si sa investesc in mine si in sanatatea mea, si in viata pe care singura mi-o traiesc, eu, nu ei.

    cel mai bun lucru in general a fost sa am curajul sa spun unui prieten drag cand i-am simtit lipsa, sa-mi marturisesc dorul, sa nu ignor nevoia de a-i spune asta cum eram tentata sa fac, in vietile noastre ocupate in care uneori iti spui ca nu mai ai timp de prieteni,sau ai alte lucruri mai importante si mai urgente. Si e cel mai bun lucru facut pana acum , ca am stiut sa vorbesc si sa spun ce simt atunci, acum cand acel om e mort si regretele ar fi fost tardive. Ma bucur ca a stiut.

    • Printesa Urbana spune:

      Ah, da, asta cu spusul lucrurilor la timp e mult subevaluat, din pacate. Bravo ca n-ai pierdut vremea!
      Si bravi si pentru mersul la psiholog, stiu cit poate fi de stigmatizant, desi n-ar trebui…

    • cineva cu vederi spune:

      „cel mai bun lucru in general a fost sa am curajul sa spun unui prieten drag cand i-am simtit lipsa, sa-mi marturisesc dorul, sa nu ignor nevoia de a-i spune asta cum eram tentata sa fac”.

      ai facut f bine, te apreciez si te admir, eu sunt criticat de mai multe persoane ca fac asta acum, unele dintre ele foarte cunoscute noua.

  • Ursa spune:

    Cel mai bun lucru,.. ca m-am hotarat sa infrunt o lume intreaga si sa-l iau de barbat pe 06.06.2009.

    Eu as muta scrisul pe blog sus, acolo, la lucruri bune. Intr-adevar, sunt sigura ca sunt multe parti cu adevarat proaste, dar daca le pui in balnta, nu sunt mult mai multe bune?
    Cu noi cum ramane daca intr-o zi n-o sa mai vrei sa scrii aici? 🙁

    • Printesa Urbana spune:

      Draga mea, scrisul E si acolo sus si acolo jos, pentru ca cele mai mari bucurii si cele mai mari dezamagiri din blog le-am avut in ultimii ani…
      Felicitari pentru lucrul tau nemaipomenit! 🙂

  • Gottlieb spune:

    cel mai bun lucru? sa am grija de o fetita orfana. mda. asta ar fi. de departe

    • Fermina spune:

      mie mi-ar placea sa stiu mai multe despre asta, daca vrei.

      • gottlieb spune:

        acum 10 ani am facut niste voluntariat la o casa de copii. eram un fel de frati mai mari ptr niste copiii de acolo. eu am avut grija de o fetita , avea 2 ani atunci (am o sora mai mica si ii duceam de la ea hainute su jucarii) nu am putut, si nici nu vreau sa o infiez. nu am o familie a mea si nici nu se intrevede la orizont :)). dar am grija de copilu asta si ne vedem de cateva ori pe saptamana, mai iesim in parc in weekenduri, chestii d-astea. am grija sa nu ii lipseasca aproape nimic. material vorbind. dar e placut sa ii vezi cum se bucura la fiecare lucru primit si cum iti sar in brate cand te vad

  • Alexiska spune:

    De fapt, m-am gândit mai bine şi cel mai bun şi mai frumos lucru a fost să botez un copil abandonat de mama lui în spital. Care acum îmi poartă numele şi e la şcoală. N-am să uit niciodată acea zi. Botezul s-a făcut în spital şi toate asistentele de acolo m-au ajutat să-l îmbrac şi mi-au spus ce să fac. Iar preotul a ţinut o slujbă foarte frumoasă, numai că Alex nu avea răbdare şi a început să tragă de nasturii de la sutană…Sunt convinsă că i-am schimbat viaţa în bine. Asta trebuia să menţionez ieri, dar a fost o zi ciudată şi plină de oboseală. Azi donez şi eu pentru Ioana, ştiu că nu se face primăvară cu o floare, dar sper să conteze. Şi să îi folosească. Merită din plin. Mi-ar plăcea să ne cunoaştem personal, cred că eşti o fiinţă aparte. Iar mama ta a spus cel mai bine prin cele două cuvinte esenţa celui mai bun lucru. Ca dovadă că nu e nevoie de mult pentru a fi fericit de-a dreptul. Trebuie doar să ştii ce şi unde să cauţi. Cu mult drag, LEXY

  • Anca G spune:

    Cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata mea a fost faptul ca mi-am iubit bunicii din tot sufletul, cu tot sufletul, uneori revarsat pe afara! Ca pina in ultimul an de viata, mi-am dus bunicul in Vrancea, la Livezi, de unde era el de loc, desi ma certau cand mama, cand bunica-mea (desi ea mergea cu noi!)…ca de cate ori am putut (si n-am putut de cate ar fi trebuit sa pot!) am stat cu ei, i-am sunat, am mers in vizita! Bunica mea pregatea cele mai bune mese! Acum ne-am mutat toti la mama, la mesele festive! Eu sunt sora cea mare si ma gindesc uneori cu bucurie, alteori cu jale, cand se vor muta mesele festive la mine acasa! Cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata asta a fost sa-mi iubesc bunicii si sa le si arat asta! Mi-e dor de ei in fiecare zi si inca ii pling in cate o noapte asa ca asta trebuie ca este cel mai bun lucru pe care l-am facut! Si da, am si copil, si-s mindra de ea ca e frumoasa ca o stea de pe cer…dar cumva asa e ordinea lucrurilor, parintii sa-si iubeasca si sa-si laude puii! Eu cred ca lucrul cel mai bun este ca mi-am iubit si cinstit bunicii, ca imi iubesc parintii si ca mi-as da viata la propriu pentru oricare dintre fratii mei! Si pentru copilul meu dar asta goes without saying…

  • ella spune:

    Nu stiu, sau de ce, acum imi vin in minte numai lucruri aiurea pe care le-am facut.. Lucrurile bune…prea putin…Se pune faptul ca am avut curajul sa pun punct unei relatii chinuite, care dura de mai bine de 12 ani?… Sau faptul ca incep sa capat puterea de a-i elimina din viata mea pe cei care imi faceau rau? Altele bune, nu-mi vin in minte…
    Sa ai o zi frumoasa. Si sa nu renunti la blog, de dragul unor tampiti. Nu merita.

  • Claudia spune:

    Cel mai bun lucru pe care l-am facut? Sa ma urc, acum 13 ani si absolut intamplator, in autobuzul in care aveam sa-mi cunosc viitorul sot si sa-i raspund la salut cu un zambet, nu cu o fata acra si imbufnata, cum obisnuiam cand imi mai faceau avansuri necunoscuti. Suntem si azi impreuna, intre timp ne-am casatorit si ne iubim din ce in ce mai mult.

  • Amiuţa spune:

    Cel mai bun lucru pe care l-am facut, de cativa ani incoace, este sa nu renunt niciodata inainte de vreme, si (cateodata) in ciuda aparentelor. Pot spune, acum, cu mana pe inima, ca am facut tot ce am putut pentru relatiile (de orice fel) pe care le-am avut, si ca nu regret nimic.
    Sunt de parere ca cele mai bune lucruri pe care le facem, in general, sunt cele pentru sufletul nostru (nu ceea ce societatea considera a fi o „realizare”).

    P.S. : Ma bate gandul sa preiau ideea ta de articol, sper sa nu fie o problema. 🙂

  • Vanesa spune:

    Anul acesta am slabit mai mult de 30 kg (eram obeza), nu mai beau cola si alte acidulate, mananc sanatos, m-am lasat de fumat dupa 17 ani de amor nebun cu tigarile si imi iubesc sotul mai mult ca niciodata. Yeah, life is good 😀

  • miki spune:

    Cel mai bun lucru pe care l-am facut ? Mereu am considerat ca spiritul e mai presus de orice, in consecinta DRAGOSTEA. Da, am gasit-o si e totul pentru mine, daca nu sunt cu EL nimic nu-mi aduce fericire, nimic material. Vad ca unii se plang ca nu si-au gasit perechea. Oare au facut ceva in sensul asta?

  • miki spune:

    Sa nu se-teleaga ca ii vad aici, pe acest blog sau comentarii, doar in jurul meu.
    Si ma refer la faptul nu daca au cautat o persoana, ci daca au visat-o si au asteptat-o cu tot sufletul, mai presus de alte lucruri …

  • Veleasca spune:

    felicitari pentru ultima tigara :), m-am regasit in alineatul „tata”, stiu unde e si atat , unii nu pot intelege cum de l-am sters efectiv cu buretele din viata mea..uite ca se poate, multumesc 🙂
    hmmm…cel mai bun lucru..este ca mereu ma gandesc la ceilalti..si abia apoi la mine

  • Roscata spune:

    Nu trebuie sa te simti dezamagita ca scrii, ca te descarci in „micutul tau regat”. Daca unii oameni sunt prosti nu inseamna ca noi, restul, care te sustinem, respectam si te privim cu admiratie, sa nu meritam, nu? Nu baga in seama pe cei care nu stiu decat sa faca rau, nu merita, crede’ma! Lumea e atat de invidioasa…
    Cel mai important lucru pentru mine e EL. Ne’am „intalnit” pe internet, din intamplare. Nu am crezut nici macar o clipa ca avea sa devina omul pe care sa il iubesc mai mult decat orice. L’am invitat intr’o mica vacanta, ca sa ne cunoastem(eu fiind in Spania si el in Romania) si… a ramas. Dupa 1 an de locuit impreuna ne iubim mai mult decat oricand si anul viitor ne vom lua si noi. Deja avem verighetele, asteptam sa avem putin timp liber sa mergem acasa, poate in vara, vom face cununia civila, o masa in familie si e mai mult decat de ajuns pentru noi.
    Nu stiu sa iti spun exact de ce dar am inceput sa te vad ca pe un model de urmat, felicitari pentru femeia care ai devenit, care esti acum.

  • Emilia spune:

    eu pe intai Octombrie 2011 m-am casatorit 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *