Tarta-omletă-sufleu cu ton și roșii

Iubesc și adorez (!) vremea asta, aș scrie non stop cocoțată pe canapea cu cana asta de ceai de scorțișoară sub nas, dar aș și ieși să mă plimb în cizme de cauciuc și cu un pulovăr flocos pe gît, sau aș conduce aiurea prin ploaie cu niște David Gray în ureche, sau aș sta aici pe divanul meu de la geam, cu blondina mea în brațe și i-aș pieptăna pletele blonde de 2 cm, i-aș citi poveti de 5 secunde și i-aș desena pisici cu 7 cozi. Iubesc vremea asta!

Numai că uite că am treabă, pe care o mai amîn puțin ca să vă povestesc despre cea mai recentă ispravă culinară a mea. Absolut din greșeală și semi-disperare (că aveam frigiderul cam secsi și trei guri flămînde de hrănit), zilele trecute am comis un fel de tartă-sufleu-quichefărăblat cu urdă, ton și roșii de încă mă mai gîndesc la el și azi. Nu mă întrebați de cantități, vă rog, că nu-s bucătăreasă și nici organizată nu-s, dar uneori am noroc și dau lovitua cu cîte-un preparat d-ăsta chiar bun în inconștiența-mi gastronomică. Și pentru că tare ma simt altruistă, vă împărtășesc și vouă din ce mi s-a tras norocul.

Așadar, se amestecă vîrtos trei ouă de țară, niște urdă de capră și niște caș proaspăt (deși cred că merge cu orice fel de brînză care nu lasă apă la copt), nițică sare și trei linguri de griș (sau poate două?). Într-un vas termorezistent uns cu unt se toarnă jumătate din omleta asta, apoi așternem un strat de ton din conservă, bine bine stors de ulei, îl acoperim cu restul de omletă și deasupra facem valuri cu niște felii de roșii coapte. Apoi vărsăm deasupra tot piperul nerîșnit pentru că e stricată rîșnița. Nu, am glumit, asta am făcut eu și nu recomand, voi presărați numai un praf de piper sau niciunul.

La cuptor 40 de minute. Rezultă un sufleu-tartă-omletă cu ton și roșii coapte cum eu una nici la French Bakery n-am pomenit. Merge și de dimineață, dacă sînteți genul răbdător. La noi dimineața e grabă mare, ne e foame, trebuie musai să înglăjbim rapid, așa că preparatele la cuptor sînt no go. Și e bună și rece. Mulțumim, Bunica, pentru cea mai cea urdă și cele mai dulci roșii!

photo

Bebelușa a ras, taxu a mormăit, eu mi-am lăsat pipota să crească de mîndrie, apoi am mai luat o porție și gata a fost.

Ah, iubesc vremea asta.

PS: Cu ajutorul vajnicului cavaler anonim, am pus la loc în coloana din stînga butoanele de search și abonare, vă poftesc să căutați și să vă abonați (v-am spus că am pierdut toți cei 600 de abonați acum cîteva luni? well, vă spun acum, și vă invit să refacem lista cea frumoasă)

Pin It

13 Comments

  • Eu de obicei sint reticenta la combinatia ton+brinza, dar asta suna excelent, as incerca-o si eu.

  • Laura C. spune:

    Arată bine, însă eu nu obişnuiesc să fac astfel de combinări…

  • C spune:

    Nu stiu cum e vremea in Bucuresti, insa din cuvinte inteleg ca ploua. Prin urmare, ma bucur ca am mai gasit oameni care se simt bine si chiar iubesc o astfel de vreme, ca incepusem sa ma simt singur pe lume (partea a doua).
    Excelent arata treaba si clar e buna, mai ales daca ai ingrediente de calitate. Foarte fain, bravo!

  • Dana spune:

    Hmmm…nu suna/arata rau deloc. Eu mananc branza cu orice, inclusiv cu ton :D….Si mie imi place la nebunie vremea ploioasa…poate pentru ca sunt nascuta toamna

    • Mura spune:

      M-am uitat la rosii si am zis „sigur sunt de gradina” :)…De incercat.
      sa te vad io cum iti mai place ploaia daca vezi soarele ca pe soldurile de la Luis Vuitton ( habar n-am daca fac), iar pe ‘mneaiei,ploaia,ca pe soacra ( nu a ta) aproape zilnic :).Am ajuns sa iubesc soarele si sa ma uit urat la ploaie dupa 5 ani de stat in Belgia.
      dar te inteleg,acu m-am mutat la soare si iar ma gandesc cu drag la ploicele…

  • georgiana spune:

    yamiiiii…cred ca merge si cu cascaval dar fara ton (pt mine e iach). vremea ploioasa e misto, dar numa cand nu tre sa mergi la munci((.asa sa stai in casa…eheee))

  • Matushica spune:

    M-ai facut foarte curioasa asa ca am facut reteta, un pic modificata, ce-i drept :), insa a iesit ceva delicios. Diferenta este ca pe deasupra am pus si niste bucati de mozarella care s-au rumenit ffff frumos. Si am facut din cantitati duble, adica 6 oua, 2 conserve mici de ton, branza de capra dupa ochi si vreo 6 linguri de gris. Ma gandesc ca e buna si rece :).

  • aki spune:

    Printesa draga, arata minunat! Ce-i cu rosiile alea coapte ca vad ca tot le folosesti…..

    • Printesa Urbana spune:

      Multumesc! CUm adica ce-i cu ele? In afara ca sint bune, tre sa mai fie ceva?

      • aki spune:

        cum le faci? sau le cumperi gata facute?
        am gasit n variante de facut in casa si o caut pe cea mai the best

        • Printesa Urbana spune:

          Rosiile coapte sint rosii proaspete pe care le coc, nimic mai mult. Fie in tigaie (pt omleta, fara ulei, cu capac), fie la cuptor, le pun peste mincarea din tava, de ex tarta de mai sus, pun totul la cuptor, rosiile se coc. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *