12 de ani de fiică și de mamă

Cum scriu despre tine, fără să scriu despre tine, iubito? Știu. O să scriu despre cum mă faci tu să mă simt. Despre cine sunt eu ca mamă a ta.

Și las o poză cu tine de acum fix un deceniu. Te-ai schimbat mult de atunci, dar spiritul tău viu, de joc și explorare, e la fel!

Prima noastră poză împreună, se vede că primisem morfină, da? :))

Și una cu câteva zile înainte:

Azi se împlinesc 12 ani din ziua sfântă de duminică a Paștilor în care am simțit prima durere care mi-a fulgerat uterul și spinarea. Acum 12 ani te-am văzut prima oară. De 12 ani sunt alt om.

Îți datorez multe, micuțo, și-ți spun asta des.

Îmi place că râd mult cu tine. Îmi place când ne îmbrățișăm fără niciun motiv, doar pentru că trecem una pe lângă alta. Îmi place să-mi văd hainele și încălțările pe tine.

Îmi place că ai răbdare cu mine și îmi arăți de ce ai nevoie. Îmi place că încă vrei să ne jucăm împreună cu mingea sau cu zarurile.

Că îmi împărtășești lucruri despre viața ta dincolo de casa noastră.

Că ești curajoasă și dai multe șanse.

Că nu accepți răutați și alegi să fii singură decât să fii rănită. E o lecție pe care eu am învățat-o târziu.

Că ești încă un copil bun, deși corpul tău crește.

Că nu te interesează consolele, jocurile, tiktokul și machiajele, ci preferi desenul, teatrul, sportul, cărțile și păsările.

Îți mulțumesc că m-ai învățat răbdarea. Uitându-mă în ochii tăi și legănându-te la piept acum 12 ani am înțeles că e musai să repar multe lucruri. Că ai nevoie de mine bine. Nu am putut avea un profesor mai bun.

Cu tine am simțit prima oară fericirea aceea despre care citești în cărți. Senzația că nimic nu lipsește. Că pot face orice, tu o să mă iubești oricum.

Pentru tine abia aștept să mă trezesc dimineața. Și abia aștept să îmbătrânesc, ca să te văd mare, independentă, liberă, bucuroasă.

La mulți ani, minunea mea de fiică! Îți doresc o viață care să-ți permită să fii cine ești și să-ți folosești comorile ca să faci lumea mai bună și mai frumoasă!

Dă-mi, Doamne, zile multe, să pot fi martora fericirii de adult a fiicei mele!

Iubito, uite, aici sunt scrisorile pe care ți le-am tot scris în ultimii ani!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4248

4 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *