După un an de relație cu altă femeie, soțul s-a întors la mine și la copilul nostru cu dizabilități

În seara în care am publicat articolul cu povestea anonimă despre înșelat și consecințele lui, am primit încă o mărturisire cu rugăminte de publicare. I-am scris autoarei ce am crezut potrivit, ca să o susțin, dar am decis să și public povestea ei, pentru că ea crede că mai multe păreri o vor ajuta mai mult.

Sunt căsătorită cu soțul de 14 ani, avem împreună un copilaș cu dizabilitate severă (autism, ADHD, tulburări de somn, alimentație și comportament). Am construit o casă la țară, și, cu pretextul că mai face ceva pe lângă casă, soțul a început sa doarmă destul de mult, câteva zile pe săptămână singur, acolo. În tot acest timp, era mereu nervos, iritat, vorbea urât, nu mai avea niciun interes pentru familie, și-a parolat telefonul, pleca des motivând că se întâlnește cu cineva sau invocând diverse motive.

Spunea des că nu mă mai suportă și vrea o pauză. Aceste momente alternau cu momentele în care își cerea scuze pentru limbajul și comportamentul urât. Într-o zi, am fost sunată de un bărbat care mi-a spus că soțul meu a fugit cu soția lui, cu care are o relație de un an. Eu îi cunosc pe cei doi, soțul amantei a fost coleg de muncă cu soțul meu. Ea s-a încurcat cu el în condițiile în care știa ca e căsătorit și în plus are și un copilaș bolnăvior.

Partea interesantă vine din faptul că cei doi amanți s-au mutat împreună în chirie, unde au stat până în seara când soțul meu a venit înapoi să îl iert, iar ea s-a întors la soțul ei, care a primit-o înapoi fără să îi reproșeze ceva. Eu nu am putut să îl iert sau sa îl mai vad pe soț, fiind foarte rănită. Am băgat divorț, am și fost la 2 termene, unde l-am ignorat total pe soț, ba mai mult, l-am blocat peste tot câteva luni, nu a mai putut lua legătura cu mine sub nici o formă.

Fiind începută atunci nebunia cu pandemia, îl vedeam mereu când ieșeam în oraș, urmărindu-mă cu mașina. Mereu și mereu, pas cu pas. Apoi l-am deblocat, așa mi-au spus de la tribunal, ca să își vadă copilul. După un timp, l-am iertat, ne-am împăcat, a insistat mult. Însă problema e ca încă sufăr și nu știu dacă mai poate fi vreodată la fel, am citit multe cărți despre infidelitate cea a lui Esther Perell, cea scrisa de Simona Ciff, Andrei Vulpescu, etc, dar teoria e teorie și practica e cu totul altceva și e diferit când trăiești infidelitatea pe propria piele.

Am multe întrebări fără răspuns în sufletul meu, sunt conștientă ca atunci când înșeli nu îți mai iubești partenerul sau lipsește ceva. Ce nu reușesc să înțeleg e cum de s-a întors soțul la noi, să fie adevărat, să își fi dat seama că ne iubește pe noi sau l-a părăsit amanta și s-a întors de nevoie? Acum relația dintre noi a evoluat, s-a îmbunătățit, dar sufăr încă și nu am reușit sa depășesc incidentul. Așa că orice sfat, părere, încurajare ar fi binevenită pentru mine.

Mai demult, soțul a spus ca ea i-a făcut avansuri mult timp, l-a lăudat, l-a apreciat, a vorbit frumos cu el, nu l-a refuzat, lucruri pe care eu recunosc le-am cam neglijat, m-am axat 99% din timp pe copilaș. Amanta nu are copii, soțul ei nu poate face copii, și și-a dorit un copil cu soțul meu, soțul mi-a spus ca l-a făcut și pe el sa își dorească un copil „sănătos”, dar nu s-a întâmplat, Dumnezeu nu a permis una ca asta, cred. Am fost și sunată de amantă să-mi spună că soțul a zis despre mine că sunt grasă și îi e scârbă de mine și că am făcut un copil prost ca mine. În acea zi, apoi am întâlnit o la câțiva metri, însă mi-am păstrat demnitatea și nu i-am spus nimic.

Vă rog să mă ajutați cu o părere. Care sunt gândurile voastre despre povestea mea?

Photo by cottonbro from Pexels

66 Comments

  1. oana

    numai tu poti sa stii ce simti si ce poti sa faci. Cartile pot sa iti ofere o perspectiva, pot sa te ajute, pot sa te incurce. Cred ca relatia unor parinti care au un copil special este mult incercata. Nu incerc sa ii gasesc scuze dar cred ca barbatii au un instinct de transmitere mai deparet a speciei si e posibil ca subconstientul lui sa il fi facut sa caute sa isi lase samanta in alta parte. Totusi si-a dat si seama ca vrea asta si a actionat constient. Ma rog, cat de constient poate un barbat caruia i se fac avansuri. Asa, scuze se pot gasi. Mai greu cu increderea pierduta. Nu stiu daca ati incercat sa mergeti la un consilier de cuplu si familie. E posibil ca acum sa gasesti si astfel de consultanta on line. Ca principiu, divortul este ultima solutie dupa ce ati incercat tot.

    • Carmen Raicu

      Buna draga doamna…scriu din proprie experienta…am cunoscut un băiat la locul de munca eu m-am îndrăgostit orbește de el asta era in 2010.el ma folosea pentru ca ii dădeam mereu bani.la inceput eram mai mereu ca șoarecele si pisica ne certam foarte des el imi spunea ca nu poate fi cu mine ca am un copil ca sunt grasa ca sunt în multe feluri si ne despărțeam.radea de multe ori de mine cu prietenii lui si apoi se întorcea la mine ca ii pare rau ca tine la mine și ne împăcam.am tinut-o asa pana în 2017cand eu am plecat în UK si apoi după un timp l-am adus si pe el și copilul meu.A fost pentru prima oara când am locuit toti 3 impreuna.pentru 2 ani a fost cat de cat bine.spun cat de cat pentru ca el era dependent de pariuri si a găsit o soluție sa aiba bani făcând împrumuturi online aici în UK.l-am prins ne-am certat foarte tare o data l-am data afara din casa și a revenit după câteva zile.certurile erau la ordinea zilei.lucram amandoi în același loc el în tura de noapte eu în tura de zi pentru ca cineva sa fie cu cel mic,pe atunci 12 ani,acasa pentru ca aici copii sub 16 ani nu au voie sa fie lăsați în casa singuri exista posibilitatea sa fie luați daca esti parat de un vecin.am tinut-o asa pana în 2019 cand am ramas însărcinată pentru ca voiam amandoi un copil,sau cel puțin asa pretindea el.eu imi doream din suflet 8nca un copil și după multe încercări am rămas însărcinată.daca e sa privesc acum în urma sincer i-as da Oscar-ul la cat de bine se prefacem ca e fericit ca va fi tata.in vara lui 2019 am fost în tara în concediu am avut o cearta foarte urata pt ca am uitat sa menționez adora alcoolul(inca il adora.asta era unul din motivele pentru care ne certam pentru ca am crescut cu un tata alcoolist care ma bătea si nu voiam ca si copii mei sa vadă asta.)am trecut și peste asta ca de fiecare data.sarcina nu era foarte ok uneori si mai ajungeam la spital era ok cat de cat dar eram mereu nervoasa nimic nu imi convenea.o parte din vina o aveam si eu ca eram cu nervii la pământ sa spun dar…de cele mai multe ori el era vinovatul.minciuni mereu si mereu pariuri bani cheltuiți si eu eram cea care salvam situația mereu.cu băiatul meu nu avea nici o legătură nu ii pasa de el deloc doar se prefacea.in august 2019 am fost la ziua unui var unde a baut ca nebunul si i-am zis sa o lase mai moale mi-a zis ca face ce vrea și ca poate ma bate.l-am împins si s-a dus la somn după câteva replici tăioase între noi.de atunci s-a schimbat în rau…ca el pleacă ca nu trebuia sa facem copil ca nu il vrea ca acel copil nu va însemna nimic pentru el ca va fi doar un număr în casa.eram în 8 luni de sarcina cand i-am găsit din greșeală un mesaj în telefon în care spunea la o alta fata(pentru ca e o copila)sa se trezească ca trebuie sa se duca la lucru.el ii dadea trezirea.am luat-o razna am început sa plang isteric sa il confrunt băiatul meu era acasa si a auzit totul.saracul de el a avut un soc.am iesit pe usa si nimic nu mai conta mergeam pe strada doar cu gândul ca o masina va da peste mine si imi va lua toata durerea.plangeam si plângeam chiar la un moment dat am ajuns și în gara si am vrut sa ma arunc în fata trenului.pentru ca nu imi venea sa cred ca el cel care spunea mereu ca nu va face asa ceva a facut-o.era o colega de la lucru.lucrau impreuna în tura de noapte.mai tarziu am aflat ca se culca cu ea prin camerele goale de la lucru.pentru ca noi lucram intr-un azil de bătrâni.se comporta cu mine ca și cum eram un gunoi ca si cum eram cea mai insipida persoana de pe pământ.isi dadea mesaje cu acea fata si stiam.il vedeam online si ma mintea ca nu dar mereu isi ștergea conversațiile din tel.nu mi-a spus la inceput cine e dar am aflat foarte ușor.acea fata si-a dat demisia de la lucru.la un timp a plecat la ea in chirie.s-au mutat impreuna.in ziua aia am vrut sa fac iar aceeași prostie sa ma arunc în fata trenului fara sa imi pese de nimic asa mult il iubeam…cu ajutorul unei prietene cu care vorbeam si ii spuneam ce se va intampla ce voi face m-am întors acasă la băiatul meu…eram amandoi la pământ.pentru o perioada nu am vrut sa știu nimic doar plângeam si nu imi pasa de nimic.el si-a schimbat tot numar de telefon pe rețelele sociale avea un cont nou în care eram blocata.bineinteles familia lui a rămas fără cuvinte pentru ca nimeni nu il credea în stare de asa ceva si el a dat vina pe mine pentru tot.cu ajutorul surorii mele a unei prietene am trecut peste o perioada neagra din viata mea.am adus pe lume o fetita si la naștere a fost prezent.i-a dat numele lui dar nu a venit niciodata în 9 luni sa o vada.nu i-a dat un ban nu i-a adus un cadou vreodată nu a dat un mesaj si nici la botez nu a vrut sa vina.a venit mai mult obligat.bineinteles nu stia cum sa se scoată în fata celor de acasa pentru greșeală facuta si mereu eu eram cea vinovata.aici în UK daca iti treci copilul pe numele tatălui el e obligat sa ii plătească pensie alimentara.am sunat la cei responsabili cu asta si am reușit după 3 luni sa il fac sa plătească banii care ii cuveneau copilei.la un moment dat a cerut sa o vada după 9 luni în care nu i-a pasat deloc nu l-a interesat nimic de Crăciun nu a trecut sa o vada.am zis ok sa vina dar sa nu stea mult pentru ca plecam în Italia în concediu.asta a fost in iulie 2020.a venit a fost foarte incantat ca la sfârșitul vizitei ne-a imbratisat si ne-a pupat pe mine și băiatul meu exact ca Iuda.eram in Italia cand au început mesajele.curgeau rau pana atunci nu a dat unu si din ziua în care a fost la noi nu se mai oprea.Intr-o seara eram cu copii intr-un parc de distracții in Italia și primesc un mesaj în care îmi spune ca s-a simțit foarte bine cand a venit în vizita și ca aici se simte ca acasa si ca a vorbit cu fata cu care e si ca vrea sa se întoarcă sa o luam de la zero.Am avut multe îndoieli sa spun da am vrut sa spun nu dar am fost convinsa de alții sa ii dau o a doua sansa sa nu imi para rau.Am zis da s-a mutat inapoi in casa mea si bineînțeles ca nu a renunțat sa comunice cu acea fata desi i-am pus condiția ca daca nu se oprește nu se intoarce.ma mintea ca gata numai vorbeste cu ea dar pana m-am întors inapoi in uk a facut ce a vrut.am aflat mai tarziu ca se culcare cu acea fata chiar cand eram chipurile impreuna.simteam ca ceva nu e bine dar ignoram.am ajuns înapoi în uk bineînțeles între noi nu s-a întâmplat nimic si după 4 zile am plecat în tara în concediu.el stia ca asta e planul meu sa merg în italia 3 saptamani apoi în tara o luna.a crezut ca sora mea va accepta ca el sa vina în italia după noi dar ea a zis nu si acum asa ma bucur ca a facut-o.am mers în tara bineînțeles toti bucuroși ca el s-a intors spunea la toti ca ce fericit e ca a greșit asa mult ca va face va drege mai era puțin si spunea ca imi va aduce luna de pe cer si toti il credeau.doar eu eram îndoielnică dar nu spuneam dar se vedea și el observa.nu prea ma ajuta cu cea mica încerca cat de cat dar se plictisea repede ca de o jucărie.bineinteles in fata familiei lui o iubea nespus.dupa cum am menționat mai sus am aflat ca se culcare cu acea fata după ce se întorsese in casa mea cum am aflat?acea fata ne sunase pe amandoi intr-o noapte dar nici unul nu auzisem eu obosita pentru ca alaptam pe cea mica si ma ținea mai mereu treaza el „obosit” de bautura.dimineata l-am întrebat dacă stie ce vrea fata a zis ca nu ca ce stie intr-un sfarsit mi-a spus.am vrut sa il las atunci sa plec cu copii dar încă o data m-am lăsat convinsa de minciunile lui si de o prietena de-a mea.a fost binisor in tara dar nu eram încă convinsa.ceva nu era bine simțeam dar mereu ignoram.cand ne-am întors în uk parca a trecut printr-un perete temporal si s-a schimbat total.nu mai existam nici eu nici copii.cu cea mica ajuta doar dacă insistam eu.intr-o seara i-am zis sa ma ajute sa o adorm ca vai ca el lucrează ca e obosit și ca nu doarme bine mii de motive.pana la urma a luat-o în brate și a încercat sa o adoarmă dar copilul plangea foarte tare ca a inceput si el sa tipe ca sa o iau ca nu o suporta si la un moment dat a trantit copilul jos pe covor aproape adormita si plângând.am înmărmurit.am tăcut a doua zi i-am explicat ca e copil e mica plang mult cat sunt mici și s-a scuzat a trecut și asta.dar perioada cat a stat aici a fost un coșmar.certuri din nimic tipa la mine din nimic ma umilească ma injura era doar pe telefon și cu pariurile.nu am fost niciodată genul de persoana care sa accepte umilințe dar atunci aplecam capul si tot eu imi ceream scuze pentru greșelile lui.pana intr-o seara când era foarte beat a trantit copilul jos iar si a inceput sa o înjure după o alta încercare de a sa sa o adoarmă doar ca fata de fiecare data plangea.parca il simțea ca nu o iubește.l-am prins în dimineața următoare ca ii dadea mesaje fetei ăleia de la care plecase(englezoaica)…voia sa se întoarcă la ea pentru ca aici nu ne mai suporta.a fost prima seara când mi-a fost frica de el de am ascuns cuțitele in dulapul din camera pentru ca a spus ca ma bate pana ma omoară.nu o iubește nici pe cealaltă dar pentru ca nu vrea responsabilități cum sunt facturi chirie sa își bata capul cu chestii de genul si bineînțeles lipsa de bani sa stea singur în chirie a preferat sa se duca la ea…nu suporta sa vorbească în engleza nu suporta sa stea cu ea dar o face din obligație.am uitat sa menționez ca acea copila e păpușarul si el e papusa face ce vrea din el și el de frica sa nu fie nevoit sa se întoarcă în tara cu coada între picioare la bani putini face ce spune ea.la fel nu a dat un semn nu se interesează de fata i-am propus sa fim prieteni de dragul fetei a zis ca nu se va putea asa ceva niciodată.am zis ok…si p-am blocat peste tot…nu vreau sa stiu sa aud nimic de el.am interzis la toti sa vorbească de el când vorbesc cu mine…nu am vărsat o lacrima de cand a plecat nu am putut nu mi-a părut rau deloc ca a plecat am fost ușurată…da ceva lipsește din casa dar nici nu e necesar.nu vine sa vada fata pentru ca el crede ca il vreau înapoi.dar nu…pentru tot ce a facut si pentru ca a mințit mereu si am simtit asta mereu nu vreau sa mai stiu nimic de el.vreau sa fiu linistita cu copii mei si atat.Baiatul cel mare e foarte afectat de toata povestea asta nu vrea sa vorbească cu mine dar il vad desi el spune ca e ok.e foarte introvertit si se refugiază in mancare.a luat mult în greutate și nu vrea sa meargă la un psiholog ma cert mult cu el și nu vreau asta.vreau sa ii fiu prietena pentru ca il iubesc…dar în concluzie iti spun ca eu nu am putut sa trec peste tot ce a facut fostul pentru ca el nu a depus nici un efort sa ma convingă cum ca intr-adevar ne vrea pe noi…nu a facut nimic care sa imi arate ca ii pare rau din contra cred ca inca ținea legatura cu ea pentru ca l-a primit cu bratele deschise…sper ca tu sa reusesti sa treci nu sa uiți sa treci sa fii bine cu el dacă se merita daca nu fa ce e mai bine pentru tine și pentru copil…te imbratisez cu drag

  2. Delia

    Singurul gand pe care il am e ca e dureros ce simti si ce trăiești. Imi pare rau ca treci prin asta si sper ca vei fi din nou bine curand, indiferent ce vei decide legat de relatia dintre voi doi.
    Nu stiu daca e cineva din exterior care sa poata intelege exact si sa poata da un sfat valoros. Poate cel mai mult te-ar putea ajuta un psiholog bun. Cand am fost eu pentru o izbucnire de-a mea, m-a ghidat sa ma ajut singura. Sunt un om mai bun si mai echilibrat acum decat eram inainte sa merg la psiholog.
    Cred uneori ca ajuta si sa fii ascultat si sa simti ca esti vazut. Sa stii ca te-am ascultat. Esti importanta si sper sincer sa fii bine.

  3. Aby

    Draga mea, nu lasa framantarile astea sa te macine. Daca el s-a intors la tine si tu l-ai primit inseamna ca inca mai simti ceva pentru el. Divortul trebuie sa merga pana la capat si daca e sa fiti impreuna, veti fi pana la capat. Tot ce te framanta trebuie vorbit deschis, daca ramai constant cu semne de intrebare atunci e o problema. Depinde numai de tine cum vezi lucrurile, alte cupluri sunt mai puternice, dar iar altele s-au separat intre timp. Daca poti depasi atunci puteti merge impreuna. Aceste intrebari constante nu fac decat sa nu iti elibereze sufletul sa te bucuri de tot ceea ce ai.

  4. Blondie

    Te imbratisez! Ca un copil crescut cu infidelitatile tatalui, iti spun ca nu merita chinul asta, mai ales ca, copilul vostru e mult mai sensibil.
    Mama mea nu a divortat, el la 60+ continua aventurile, ea se lupta cu depresie, anxietate. Si au astea niste manifestari somatice de te lasa fara cuvinte.
    Eu pana la 29 de ani nu am avut o relatie sanatoasa, sotul meu nu stie cum am crescut, el face parte din categoria mai putin traumatizata de familie 🙂
    Sunt subiectiva, evident. Dar mi-as fi dorit sa o fi sustinut si pe mama cineva in decizia de a divorta.
    Orice decizie ai lua, e ok sa te razgandesti. E ok sa te pui pe tine si copilul pe primul plan. Daca tu esti bine si el va fi bine.

  5. NOPE

    Deci de când am văzut asta: „soțul mi-a spus ca l-a făcut și pe el sa își dorească un copil „sănătos”” pentru mine a fost clar. Ca bomboană de pe colivă vine și ce-a zis amanta că ar fi spus el, dar hai să zicem că acolo o fi fost ea răutăcioasă (deși nu cred neapărat că nu ar fi adevărat, întrucât chiar tu spuneai ce infect s-a comportat).

    Eu cred că este un jeg narcisist care – în condițiile să zicem ipotetice în care autismul ar avea o explicație ereditara (dar nu are) – nu și-a pus o clipă problema jegul naibii că poate TU dacă făceai copil cu alt bărbat aveai acuma copil sănătos, iar el poate fi cel căruia îi ies pe gaura nefericitului său mădular numai înotători cu probleme!

    Copilul e sfânt în viața unui om normal, câtă renegare ascund cuvintele lui! Eu cred că e un narcisist incapabil să își asume că are un copil diferit de ceilalți – nu mai bun, nu mai rău, doar diferit, care cu ajutor își poate construi viața cât mai bine. Dar nu. Narcisiștii nu pot da fail în viață. Copiii nu sunt acolo pentru ca ei să îi iubească neapărat, ci ca să fie extensia lor în societate. Și cum soțului tău nu îi convine „extensia”, baaam, tu ești de vină pentru așa zisul fail. Tu. Incredibil.

    Să îți mai zic ceva. Un om normal, când i se pune pata pe altul deși e într-o relație/căsnicie, băi… Se simte vinovat față de ăla de acasă. Cam ăla e vibe-ul principal. Mai ales dacă ăla de acasă nu face nimic expres să omoare relația… Dar, bineînțeles, ce îmi confirmă patologia narcisistă a soțului tău e felul cum ți-a găsit ție vină imediat, că ești grasă, proastă și eventual te dedici numai copilului, deci liber la înșelat, băiatul meu, și la comportat urât, că așa merită cârpa de acasă. Oribil! Vina lui există pe vreundeva prin ecuație? Oare tu nu ești copleșită uneori de viața ta? Nu ți-ar veni și ție să îți iei câmpii măcar un weekend cu o sculă sexy care să te facă să te simți atrăgătoare și să uiți măcar câteva ore de statutul nevastă-mamă de copil cu probleme? Oh… Sunt sigură ca da, dar dedicarea pentru copilul tău îți alungă imediat gândul.

    Nu știu ce sfat să îți dau. Ești o eroină. Soțul tău trebuia să îți facă altar pentru simplul fapt că ai o muncă de două ori mai grea decât noi, restul mamelor. Să te ajute pe măsură. Să își iubeasca dracului copilul ăla și să moara de drag la orice progres al lui.

    Sfatul meu este, de fapt, să iei legătura cu un terapeut. Pentru tine. Nu neapărat de cuplu. După ce o să îți pui gândurile în ordine, vei ști singură ce e mai bine pt tine.

    • Laluta

      Mi-ai crescut mie inima si mi-ai facut ziua mai buna. Te imbratisez chiar daca nu te cunosc!

    • Morera

      ti-a crescut inima cand ai vazut ca cineva si-a varsat frustrarile intr-un comentariu care cu siguranta va rani autoarea? un jeg narcisist? oare asta e motivul pentru care femeia asta a scris aici, ca cineva sa ii balacareasca sotul?

    • Raluca

      Bravo! Subscriu!

    • NOPE

      @Morera, nu mi-am vărsat frustrările personale aici, ci furia simțită văzând nedreptatea trăită de această femeie.

      Ea a cerut opinii. Eu nu o judec pe ea. Poate aș proceda diferit, nu știu, nu am de unde să știu. Eu îl judec pe el prin prisma comportamentului povestit de această doamnă. Iar concluzia mea e una singură: un jeg ordinar narcisist care s-a gândit doar la el, i-a jignit și bârfit pe mama copilului său și pe copilul său cu acea individă și acuma dându-i-se cu flit, nu a găsit ceva mai bun și s-a întors acasă.

      Dar dacă minunata amantă îi facea acel copil „sănătos” mult dorit – confirmarea potenței lui de a face copii premium LOL? Se mai întorcea? Come on!

      Nu am scris ca să o rănesc! Am scris ca să știe cam cum se vede din exterior ce fel de bărbat are lângă ea. O spun din experiență: narcisiștii sunt unele dintre cele mai toxice persoane și, pe cât de ușor îi identifici în exterior, pe atât de greu realizezi că trăiești cu unul. Te seacă de toată încrederea și te storc de bucuria de a trăi fără mustrări de conștiință. Orice se întâmplă rău e din vina ta.

      Când văd atâta înțelegere în comentarii pentru soțul care s-a întors, îmi mor neuronii, jur. Când văd blamarea finuță a victimei, la fel („l-ai neglijat”, „trebuie să fii și soție, nu doar mamă” etc). Frățiorii și surioarele mele, dar dacă era invers? Dacă își lua ea lumea în cap? Cum era? Vă zic eu cum: ea era nenorocita, iar el era bietul soț rămas să crească un copil special.

      In concluzie: JEG ORDINAR NARCISIST.

    • tweety

      Exact pentru fraza asta „soțul mi-a spus ca l-a făcut și pe el sa își dorească un copil „sănătos””, eu l-as fi dat afara in secunda doi. Poate s-a chinuit in acel an cand a fost singura si ii va fi in continuare greu (vorbesc din perspectiva unei mame singure) dar mai bine singura decat sa primesca inapoi un asemenea specimen.. Poate peste infidelitate as putea trece dar peste vorbele astea infecte despre COPILUL LUI!, nu as putea.

    • Eu doar Eu

      Eu ma tot minunez cat de docila este parte din gandirea feminina. Cum prin analiza si hiperanaliza, aluzii psihanalitice si referinte catre Esther P. (care by the way, doesn’t take shit and doesn’t tolerate shit), se găsesc scuze si se sustine înțelegerea pt acest individ, se recomanda iertarea si… ce?!
      Cum mentiona o ante – comentatoare, la baza comportamentului celui infidel sta alegerea. Oricine are 5 sec in care poate decide daca sa o bage (pardon my French) sau sa se opreasca si sa se intrebe „ce naiba nu este OK cu mine de fac asta?!” O spun din propria experiență, din faptul ca am trait momentul acela.
      Desigur, terapia de cuplu poate sa vindece multe lucruri. Dar poate oare vindeca umilința?!
      Pt ce sa depui efort, energie psihica, spirituala, resurse materiale, ca sa repari o relatie ciunga?! Pt ce?!

    • Delia

      Incredibil cat de bine descrieri comportamentul unui narcisist. Ori dumneavoastra sunteti terapeut ori ati avut intr-adevar de a face cu un astfel de om. Ce mult mi-ar placea sa existe mai multi oameni care sa vada atat de clar unele lucruri 😞

    • Adriana

      Bine punctat!
      În majoritatea comentariilor se tine oarecum partea soțului.
      Încă predomina mentalitatea de acum 100 de ani. Bărbatul este bărbat și i se permite. A fost neglijat.
      Dar sărmana femeie? Oare pt ea a fost ușor? Poate nu era neglijat dacă uneori el ii lasa soției timp liber, timp sa îl folosească pt ea, iar el sa se ocupe de copil. Din ce trag concluzia el nu s-a ocupat de copil suficient astfel încât sa vadă cât timp și cata răbdare necesita.
      Dacă făcea acest lucru, nu ii mai stătea capul la amanta.
      Exista vorba : cine te iubește nu pleacă!

    • greenstory

      Ah, ce frumos sună ideile mele, exprimate și de altcineva! Frumos de tot… 🙂 Big like! #kindredspirits

    • Gia

      Cel mai bun comebtariu citit de mine ever :)))

  6. Emy

    Buna seara,

    Prefer sa iti spun parerea mea aici, nu pe fb, nu.mi place deloc sa fac comentarii publice.

    Ce as putea spune…. e foarte greu sa integrezi in sufletul tau o asemenea experienta, am trait si eu experiente neplacute iar partea cu inselatul mi.a cauzat cea mai mare suferinta, oricat de puternic ai fi , atunci cand te dedici, familiei , sotului , copilului , asa o tradare nu are cum sa nu aiba un impact major.
    Ce as putea sa iti sugerez este sa cauti in sufletul tau ce este mai bine pentru tine, doar pentru tine. Tu fericita si linistita langa copilasul tau, asta sa iti fie telul, cu sau fara sotul tau asta doar tu poti decide.
    Incearca sa iti iei o cale, sa lamuresti cat de mult poti lucrurile care inca te macina si apoi in fiecare zi cate putin, nu te mai lasa prinsa in gandurile care te consuma.

    Iti doresc sa ai incredere in tine, ca ai sa reusesti peste un timp sa privesti cu alti ochii momentele astea.

    Da timp, timpului!

    Te imbratisez

  7. Camelia

    Doamnă personal cred că aveți nevoie de consiliere psihologică, doar citind cărți despre infidelitate sau de psihologie nu veți putea singură să vă ajutați. Trebuie în sinea dumneavoastră să faceți eforturi să vedeți unde, cum și cât ați greșit dumneavoastră. Soțul dumneavoastră nu ar fi răspuns la avansurile doamnei dacă nu îi lipsea ceva acasă. În primul rând nu trebuie să vă neglijați nici pe dumneavoastră și nici relația cu soțul tocmai ca sa ii fie bine copilului. Știți cum se explică în avion să îți pui ție prima dată mască de oxigen și apoi copilului?! Exact așa trebuie să procedați și dumneavoastră să îi păstrați aproape de copilul dumneavoastră pe ambii săi părinți. Poate nu ar fi rău să vă gândiți la un al doilea copil, un frate sau o soră i-ar fi sprijin copilului atunci când părinții nu vor mai putea fi dar neapărat consultat un medic genetician înainte. De blocat orice cale de contact trebuie să blocați amanti și soțului ei. Cam asta v-aș sfătui eu.

    • Sophy

      un alt copil nu o sa le repare relatia, nu e indicat sa aduci un bebe intr-un astfel de mediu. „Sotul nu ar fi raspuns la avansuri daca nu ii lipsea ceva acasa” , ba da , ar fi raspuns ca el alege daca raspunde sau nu. Vroia un copil sanatos cu alta femeie, ce putea sa faca doamna ca il schimbe pe cel pe care il are? Chiar ii justificam aventura de 1 an cu „era neglijat”? Pai e copil mic sau special sau e un adult care EL trebuia sa fie atent la copilul lui si la sotie. Cum sa il ingrijeasca sotia daca el mintea si lipsea de acasa, cum sa se mai ocupe femeia si de ea daca e mama singura pentru un copil special ca tatal in loc sa stea cu el agata nevestele colegilor de munca? Omul nu are nicio scuza! Daca vroia mai multa atentie putea sa discute cu sotia , sa angajeze macar periodic o bona sa stea cu copilul sa aiba si sotia putin liber si ei ca cuplu putin timp. Daca s-a neglijat sotia poate sa ii faca cadou o programare la spa si sa ramana el acasa sa ingrijeasca de copil si de masa, casa macar o zi… atatea posibilitati daca vrei, dar daca era deja aprins dupa nevasta colegului degeaba ca lui ii trebuia o scuza, doar atat. Si Beyonce a fost inselata si JLo si modele si top modele cu menajere si servitori…Oare sotul cum arata, e cu burta , chelie, cu dinti lipsa, ca multi cuceritori? Infidelitatea e alegerea sotului, cum a fost alegerea lui sa plece de acasa , el e responsabil si singurul care trebuie sa isi asume consecintele.

    • Eliza

      Dar ei nu i-o fi lipsit nimic in relatie? Ea de ce nu a inselat? Poate si ea vroia un sot implicat si care sa o alinte? Numai el are nevoi , ceva resonsabilitati nu? Camelia, tu l-ai primi inapoi?

  8. Roxana

    Îmi pare rău că ați trecut prin așa o poveste urâtă și dureroasă, dar o să vă spun puțin și din mine și poate o să vedeți puțin altfel lucrurile.
    Am născut un copil cu malformații, care a trecut prin operații, dar acum este bine. Drumul nu a fost ușor, iar copilul a avut nevoie de mai multa atenție decât unul sănătos. Îmi consumam toată energia și răbdarea cu copilul, eram vlăguită și dacă soțul nu era pe aceeași lungime de undă cu mine, strângeam din dinți ca să îmi rămână o fărâmă de răbdare și pentru el. Cu suișuri și coborâșuri, am reușit să rămânem împreună, dar nu am crezut că o să fie în felul ăsta. Mereu am avut senzația că o să plece, că o să se sature. Bărbații (nu toți) simt altfel treburile astea cu copiii. Probabil și în cazul soțului dumneavoastră, a treia persoana a venit ca o rază de soare. A primit atenția care îi lipsea, laudele de care sunt dependenți toți bărbații. 🙂 Nu e o poveste, se hrănesc cu astea. Era ce ii lipsea in momentul ăla. Și nici nu mai contează dacă ea l-a lăsat sau nu. Primiți-l cu brațele deschise. De iubit vă iubește sigur pe amândoi. Cred că a fost un moment greu când, poate, obosise și, pur și simplu, a evadat. Este greu de iertat, dar dacă o faceți, faceti-o cu toată inima și nu va mai uitați înapoi, nu va mai puneți întrebări, nu încercați sa deslușiți ce a fost acolo. What is done is done! Reparați amândoi unde știți că n-ați procedat bine și cred că o să puteți avea o căsnicie fericită. Toate relațiile de durata trebuie „muncite”. Dacă ați fost împreună 14 ani, o să mai puteți încă de 3 ori pe atât. Eu sunt o fire iertătoare și sper sa va transmit și dumneavoastră o părticică din mine. Numai bine și sper sa fiți bine, indiferent de ce o să alegeți în final!

    • Fluva

      Si totusi…. o evadare…. ar fi insemnat o noapte, nu un AN in care a incercat sa faca un copil „sanatos” cu alta femeie.
      Iar apoi daca nu a reusit si probabil nu a fost nici noua relatie grozava, s-a intors…
      Cand iubesti cu adevarat nu pleci un an si te lepezi de toate.
      E greu de digerat, acceptat si iertat asa ceva. Te poate macina toata viata chiar daca vrei si faci tot ce poti sa ierti.

  9. Diana

    Draga mamica, te inteleg foarte bine, fiind si eu mama de copil special. Asa cum stii sa cresti un astfel de copil minunat de altfel este o continua provocare pentru ambii parinti. Nu inteleg prea bine de ce, insa se pare ca uneori tatii aleg de cele mai multe ori sa plece sau sa se retraga. In plus, in acest tumult al diagnosticelior, terapii, etc, ambii parinti au nevoie de o defulare care sa ii ajute sa mearga mai departe. Unii aleg sport, altii rugaciunile, altii pleaca pur si simplu, caile pot fi multiple. El probabil a gasit-o cu o alta femeie, din pacate pentru tine. Dupa comportamentul ei (la telefon ma refer) nu parea un caracter nobil, asa ca nu ar trebui sa pui deloc la suflet ce ti-a spus. Iar tu daca chiar vrei sa continui ai putea sa ierti si sa mergi mai departe sau sa conveniti amandoi sa va cresteti impreuna copilul si atat. Este posibil chiar sa regrete si sa isi doreasca sa fiti impreuna o familie, supararea asta si incrancenarea nu te ajuta cu nimic. Poti ierta sau poti continua sa ai mahnire si dezamagire, care dintre cele doua variante iti aduce linistea mai ales daca iti doresti sa fii cu el in continuare? Nu te mai invinovati si invata sa te pui si pe tine pe primul plan, macar din cand in cand si sa alegi linistea sufleteasca! Te imbratisez!

  10. Lenush

    Scumpa mamica si totodata femeie, sunt cu inima alaturi de tine…si in mare parte iti inteleg suferinta.
    Eu am trecut prin infidelitate acum 5 ani. Eram abia nascuta prin cezariana cu al doilea copil, iar el incepuse cochetatul cu dsoara cu pricina inca de când primul copil avea 8 luni. Diferenta dintre ei este de 2 ani…
    Imi aduc destul de bine aminte toate trairile, angoasele, multimea de lacrimi, cum deveneam constienta dimineata, cum ma sufoca toata durerea din inima. Preferam sa merg la somn odata cu copilasii, pentru a simti cat mai putin in zi, durerea. Ar fi multe cuvinte pt a descrie ce am simtit, dar o sa ma rezum la fapte.
    Fiecare poveste are particularitatea ei, desi in fond exista multa similaritate.
    Am aflat la 10 zile dupa nastere, de infidelitate, confirmat de amandoi. M am intalnit si eu din greseala cu amanta, si am rugat o sa se gandeasca la copilasi, si nu la ea…(stupid me…cand cel care trebuia sa se gandeasca la ei trebuia sa fie tatal lor). Am avut cateva interacțiuni pasnice cu ea, printre care si replica: m a ales pe mine pt ca ma iubeste si il iubesc.
    A facut cam jumatate de an naveta, 2-3 saptamani pe la noi, si cam tot atatea pe la ea. De fiecare data il întorcea sentimentul de vinovatie, si presiunile celor din jur.
    S a mutat cu ea timp de cateva luni, dupa care a facut o ultima incercare de a veni si ramane la noi 3. Asta cam dupa un an de cand incepuse tot calvarul.
    Nu a reusit sa ramana, motivatia fiind aceeasi, pentru care s a întors.
    Eu imediat am depus divortul. S a prezentat dupa vreo 8 luni, si am divortat.
    Ce am inteles eu acum dupa aproape 5 ani, cu mintea limpede, si sufletul vindecat aproape in totalitate as putea sa spun.
    Te poti aprinde dupa altcineva chiar si intr o relație stabila fiind. Astfel de istorii pot paste pe oricine. Mai ales acolo unde s a asternut monotonia, vreo cateva kg in plus, lipsa atentiei si a aprecierii din partea sotiei. Dar conteaza alegerea celui in cauza, ce face cu aprinderea, o marturiseste si fuge, sau o lasa sa se intample, si se si îndrăgostește de respectiva…
    Pentru mine personal, fidelitatea este o alegere.
    Daca este o idila de o noapte, desi si aceea marturisita, provoaca durere mare, banuiesc ca se poate depasi, atat timp cat ambii o vor a face, dar daca unul dintre parteneri se îndrăgostește, si gaseste acea sclipire pe care a gasit o odata la tine, in cealalta, eu personal cred ca e munca de sisif sa mai recuperezi ceva.
    In acel an de chin, am schimbat garderoba, slabisem considerabil din cauza depresiei, am schimbat practic tot, n am reprosat, n am jignit, n au existat certuri intre noi doi, dar relatia era f tensionata cand eram nevoiti sa ne intalnim pentru a vedea copii. Pot spune ca el era orb, nu ma vedea…
    Intr un an durerea s a diminuat considerabil, si l a un moment dat am constatat ca nu o mai simt deloc.
    Am ramas cu sechele, cu frica de a nu fi din nou inselata, desi in viata mea de mai bine de jumatate de an exista un barbat deosebit.
    Sufletul mi e vindecat, a ramas o borna de hotar in viata mea acea istrorie, pentru ca de atunci s a nascut o noua eu. Am crescut finaciar copilasii singura, e drept am avut posibilitatea sa merg in tara unde locuiesc parintii mei, si poate de aceea reușesc. Totusi as fi reusit si in Romania. Personal cred ca exista solutii pentru toate.
    Nu dai multe detalii despre inima ta, despre atitudinea lui, daca a venit spasit inapoi, si pune umarul la reconstruirea relatiei, sau nu.
    Cu strângere de inima iti scriu un sfat personal, nu doresc sa te influentez in nici un fel, ci poate doar putin sa te ajut.
    Vreau sa ti spun ca orice vei alege, va rasari din nou soarele in viata ta. Zilele astea urate nu vor tine la nesfarsit. Vei fi din nou bine, întreaga, poate o varianta mult mai buna si mai puternica a ta.
    Cum te a sfatuit o dna mai sus, alege pentru inima ta. Nu pt cei din jur, nu pt copilas. Din cate spui sufera de autism. El va fi mereu inconjurat cu dragoste, indiferent de orice. Daca nu si de tatal lui, de catre tine garanta, si de catre toti cei din jurul tau.
    Dar tu vei ramane mereu cu inima ta. Vizualizeaza te in cativa ani, ai curajul si crede ca vei fi bine.
    Tu stii si simti daca mai exista sentimente intre voi, aceea temelie pe care se poate recostrui ceva. Pentru ca relatia trebuie reconstruită de la 0. Trebuie sa va recuceriti din nou…
    Poti fi totodata bine alaturi de tatal copilasului tau, peste cativa ani, sau poti intalni un om minunat, ales cu grija si atentie, alaturi de care sa construiești ceva minunat.
    Alegerea se afla la tine, in inima ta.
    Te îmbrățișez. Curaj…clișeul ce nu te omoara, te face mai puternic, e adevart…
    Cat despre copii, ei vor creste bine, sereni, iubiti. Ai mei sunt bine, nimeni nici nu bănuiește ca au parte de parinti divorțați. Au fost inconjurati cu multa dragoste, de peste tot si in toate formele.
    Mult curaj, si tarie pentru tot si toate…

    • Fluva

      Ai o poveste de viata asa emotionanta!
      Multumesc pt marturisire, esti o femeie si o mama exceptionala 💜
      Bravo!

  11. Deedee

    Buna, este pentru prima data când las un comentariu atat de personal în on-line.
    Draga mea iti vorbesc din experienta proprie, nu din cărți, nu din auzite, am fost căsătorită 10 ani, am o minunăție de copil cam cu aceleași probleme ca ale copilului dvs, ADHD, tulburări de spectru etc, pentru mine a fost o lupta permanenta cu cei din jurul meu sa ii fac sa înțeleagă gravitatea acestor probleme, inclusiv cu fostul soț, m-am dedicat copilului asa cum ar proceda orice părinte cu capul pe umeri.
    Soțul meu a avut o relație cu alta femeie timp de 2 ani, perioadă în care în viata mea a fost un du-te vino permanent din partea lui, când era cu noi și imi promitea cate în luna și stele, când pleca la cealaltă, pana în ziua în care am spus stop, ziua în care am realizat ca băiețelul meu are nevoie de o mama puternica langa el, fericita și care poate sa ii dea un exemplu de viata echilibrată, fara sa imi dau seama toată tensiunea acumulată în interiorul meu il afecta foarte mult pe cel mic, nu te îmbăta cu apa rece, ca s-a întors pentru ca va iubește, pune în balanta ce s-a întâmplat, violența emoțională la care ai fost supusa si cântărește aceste lucruri, cauta răspunsurile în interiorul tău, cauta puterea în interiorul tău și în îmbrățișarea copilului.
    Gândește-te ce exemplu vrei sa ii dai puiului tău, alegerea a fost a soțului tău, a plecat fără sa se uite în urmă, fara sa il intereseze ce se întâmplă din punct de vedere emoțional cu cel mic și ca toată munca depusă pana atunci se poate duce pe apa sâmbetei, ca cel mic va putea regresa si anii de terapie sa fie în zadar, fii egoistă și gandește-te la tine și la copilul tău.
    Te îmbrățișez!

  12. Maira

    Confirm patologia narcisista, cauta-l pe Sam Vaknin pe youtube, va fi… iluminator.

    Sunt niste detalii care lipsesc din povestire, de exemplu cand a sunat amanta, in care moment de la despartirea lor, si care a fost pretextul, cum de si-a permis. Apoi, cata vreme a stat in apartament dupa ce tu ai aflat; banuiesc ca ai schimbasesi deja foaia cu el cand s-a hotarat sa se intoarca acasa, asa ar fi pe patternul narcisist.

    Si nu, nu e iubire, sau mai exact e felul in care te poate el iubi: ca pe un obiect. A calculat care obiect ii e mai folositor si te-a ales pe tine (s-ar confirma si cu telefonul menit sa iti faca rau).

    Cata vreme vei ramane indoita, va fi cel mai bun sot. In momentul in care vei capitula si il vei ierta cu adevarat, o va lua de la capat. Sunt fosta sotie a unui narcisist si se implinesc douzeci de ani de cand inca ma cauta.

    Sa-l cauti pe youtube pe domnul despre care ti-am scris, are si un site unde explica patternurile si vei intelege exact si „de ce”-ul care te framanta acum. Terapia te va ajuta mult.
    Numai bine iti doresc.

    • Rox

      Este ingrozitor de greu sa accepti ca cel pe care l iubesti este toxic pentru tine. V o spune mama a trei copii, am fost parasita in timp ce eram insarcinata cu cel de al treilea copil, umilita si de amanta si de sot, cu toate astea il doream inapoi, dimineata le am pus copiilor micul dejun si peste doua ore eram
      la volan, imi venise sa nasc, m am trezit singura, operata, lauza si cu trei copii, nu mi a cumparat nimeni o paine, despre el nu am cuvinte sa i descriu comportamentul, desi eram divortati si el in relatie cu amanta, imi tinea cont la orice, imi spunea ca nu voi gasi un barbat mai bun desi el ma părăsise. Ulterior a avut tentative sa fie cu mine, i am tinut piept, dar de fiecare data a facut si spus orice ca sa ma umileasca pt ca nu i răspundeam la avansuri. Intre timp si a parasit amanta pentru prietena acesteia, tipa i a turnat un copil, copil care s a nascut la diferenta de un an si 3 luni de cand am nascut eu fetita. In ziua cand acea femeie a nascut el mi a dat mesaj si m a anuntat ca i s a nascut cel de al 4 lea copil (3 ii are cu mine) dar ca plange dupa mine, ca viata lui este grea fara mine pentru ca eu nu sunt langa el. Pentru ca i am spus “pas” a inceput sa ma jigneasca , ma suna disperat de zeci de ori……Am inteles ca ne este mai bine fara el, copiii il iubesc tare mult, dar nu l mai vor acasa. Si inca ceva, narcisismul mu tine de educatie, din contra, el are un statut, functie de conducere, e disperat ca le va pierde si tine f mult la imaginea sa. Multa putere si incredere in Dumnezeu, e greu sa traiesti cu îndoieli in suflet.

  13. niko

    Buna,
    Eu cred ca cumva iti cam dai singura raspunsul la multe din intrebarile pe care le ai-prin simplul fapt ca ti le pui si mai e ceva-nu ne punem niciodata anumite intrebari fara sa fim si pregatiti sa aflam si raspunsurile la ele….asadar-eu ma gandesc sa ai o ”discutie” in primul rand tu cu tine si sa fi sincera -ai spus chiar tu ca nu poti trece peste asta-asadar spune-i si lui si cere-ti timpul de care ai nevoie-timp in care ai putea sa te intrebi ce iti doresti de la relatia cu el/de ce nu de la relatia cu oricine pana la urma pentru ca nu trebuie sa avem un set de limite doar pentru partener, ci pentru toata lumea-asadar-poate e un bun prilej de analize si introspectie.
    Eu nu cred in ”undo” , cred ca odata spuse niste lucruri, intrecute anumite limite-nu ai cum sa mai intorci lucrurile si sa te faci ca acele lucruri nu s-au petrecut-indiferent de justificari-indiferent ca ai un copil bolnav, ca ai nevoie de ajutor, sau ca speri sa mai fie toate ca inainte din motive evidente dar…..Eu nu cred ca are cum sa mai fie ca inainte -relatia voastra s-a schimbat iremediabil-Da-ca se poate ”repara” daca se vrea de ambele parti, cu multa munca de ambele parti? Da, asta e una, dar ca va mai fi ca inainte-eu nu cred in asta.
    Experientele pe care le avem in viata ne modeleaza si ne transforma-asigura-te ca ceea ce ti s-a intamplat cu el nu iti va strica tot viitorul si ca nu va fi definitoriu pentru cum vor arata lucrurile pentru tine sau ca te vor transforma in victima perfecta. Din ce povestesti oricum ai niste greutati care te vor tine in priza pentru multa vreme, asadar cred ca ai nevoie in viata ta de oameni buni care sa iti fie aproape, nu de frustrari, minciuni, secrete si vesnica neincredere.
    S-a ajuns aici din varii motive, important e ce faci de aici incolo cu concluziile si ce construiesti de acum inainte-si cred ca nu poti construi pe neincredere, pe frustrare, sau pe vinovatia lui tardiva-care probabil oricum vine din alte motive-adica e simplu sa iti para rau cand nu mai ai alternative-sau cand ”gusti” si din alte situatii care nu sunt atat de roz pe cat pareau.
    E un motiv pentru care aventurile de obicei se sfarsesc prost pentru toata lumea implicata-pentru ca se construiesc pe minciuni, tradare, si pe o viziune idealista a unei realitati, ce nu exista decat pentru adulteri-iar atunci cand se spulbera ( de obicei cand afla unul din parteneri )-inevitabil va aparea si sentimentul de vina, pentru ca se vor trezi la realitate si vor intelege ca totul a fost un vis.
    Eu zic sa alegi si sa iti faci tu singura curatenie in propria ta viata, si sa iti iei singura propriile decizii-independent de ce iti spune el si de situatia voastra-la rece, calm si calculat pentru ca exista un pret pentru orice pe lumea asta, si nu cred ca meriti sa iti sacrifici timp din viata ta, sanatatea ta, linistitea ta, visele tale, pentru faptul ca el este comod si evident a preferat sa repare ceva-marea majoritatea a oamenilor fac asta in situatii similare, pentru ca e greu sa o iei de la capat, pentru ca e mai comod sa stai chiar si intr-o relatie care nu iti aduce vreo mare fericire….De ce? Pentru ca macar stii cum stai si din comoditate-si pentru ca in relatia aia cunosti regulile jocului-pe cand atunci cand trebuie sa o iei de la capat asta necesita niste eforturi pe care nu multa lume si le doreste sau si le asuma, mai ales dupa o perioada zbuciumata intr-o casnicie…
    Eu cred ca ar trebui sa inveti sa te racordezi la propria ta voce si sa iti dai spatiu sa iti aduci aminte cine esti tu si ce iti doresti tu de la relatia ta indiferent ca va fi cu el sau cu alt barbat-si ia aceasta situatie cu el ca pe o buna ocazie sa iti revizuiesti si tu relatia cu tine, cu el, cu oamenii in general, ia-o ca pe o lectie care are ceva sa te invete despre tine , nu ca pe ceva catastrofal care te va distruge.
    Si nu uita, nu trebuie sa duci toata lumea pe umerii tai, cere si ajutor cand si daca ai nevoie, de la familie, de la prieteni, e voie….:)
    Eu cred ca mereu poti schimba cursul lucrurilor-nimic nu e pentru totdeauna-fa ce e bine acum pentru tine cu informatiile pe care le ai acum.
    Cred ca una din fricile cele mai mari pe care le avem e ca trebuie sa ”decidem” cumva si ni se pare ca acea decizie ne va afecta pentru tot restul vietii-dar nu trebuie neaparat sa fie asa-nici in joburi, nici in relatii-facem ce putem , in prezent, cu perspectiva pe care o avem acum, si cu informatiile de acum-cine poate stii cum va arata viitorul?
    Orice drum tu vei alege eu Iti doresc din suflet multa liniste, putere si iubire-in primul rand fata de tine-numai bine!

  14. Ana

    Am fost și eu înșelată de soț! Aproximativ un an.
    M-a lăsat la maternitate să nasc și în ziua aia s-a întâlnit cu alta. Apoi a avut o relație cu o a două persoană. Cine îl cunoaște demult nu ar crede despre el acest comportament niciodată .
    Știam inclusiv când se întâlnesc . A fost cumplit. Am spun că după botezul fetiței divorțăm . Aveam 3 săptămâni până atunci. Nu am mai divorțat . Tot eu eram de vină din partea tipei pentru că soțul mă înșela , exact ca la voi.
    Bărbații când înșeală o fac cu trupul, nu cu inima . Al meu mi-a zis că oricât de bine i-a fost cu aia, tot nu a putut să ne uite.
    Ce am făcut eu ?
    Mi-am păstrat demnitatea exact ca tine!
    Am căutat motivul și l-am și găsit . Tot ca la voi, copii au intrat pe prim plan, l-am neglijat el a căutat în altă parte.
    Am luptat pentru el, pentru că am văzut că ne mai iubește ( avem și un băiat de 5 ani și fata ). Avea stări depresive
    Am încercat să văd lucrurile și din perspectiva lui .
    Am avut o singura persoană cu care am vorbit despre tot , care m-a ascultat fără să-l judece pe el.
    Am intrat pe șine în Decembrie 2019. Pandemia a fost o binecuvântare pentru noi. Am fost toți patru acasă mult, zile lungi doar noi. Și ne-am simțit bine așa ca familie .
    Ce m-a ajutat să trec peste ?
    Faptul că el s-a schimbat enorm de mult mi-a dovedit prin comportament că e alături de noi.
    Mai am și eu întrebări fără răspuns. Nu le mai caut răspuns, nu merită. Cum ar fi fost , dacă… și de ce a zis aia despre mine? Acele fraze s-au spus între ei atunci , în culcușul lor unde totul era roz (pentru moment) . Deci nu au relevantă azi , în prezent.
    Trăiește prezentul alături de el. Încercă să vezi cât a luptat pentru voi să-l primești înapoi, ce s-a schimbat în bine.
    Spune-i și tu când ai nevoie de sprijin .
    Și eu sunt încă rănită , dar nu las chestia asta să-mi umbrească zilele. Va trece cu timpul, trebuie doar să avem răbdare cu noi înșine .
    Sper că re-am putut ajuta in pic .

  15. Iulia

    Mie mi se pare ca balanta si inclinat-o deja spre iertare, iti lipseste insa increderea ca va fi bine. Iar asta nu o poti gasi in sfaturi sau carti, ci doar in tine. Detaseaza-te si analizeaza obiectiv, la sange. Da e greu sa fii monoparental, mai ales cand ai un copil special. Ce pierzi in alegerea ta? Indiferent daca ramai cu el sau nu. Ce castigi? Material/psihic… Cum va fi fara el sau cu el? Cum te face sa te simti decizia luata? Poate o consiliere ti-ar fi de ajutor, cineva care sa te asculte. Decizia categoric este a ta. Doamne ajuta sa iti gasesti linistea.

  16. Tatiana

    Ea a cautat un barbat cu care sa faca un copil. Al ei nu putea. El a cautat o femeie care sa ii ofere un copil sanatos. A lui nu a putut. Cand au vazut ca nu se intampla, stalpul relatiei lor s-a dus si relatia s-a destramat. Daca reuseau sa conceapa un copil, mai era acum acasa? Este langa voi pentru ca va iubește sau pentru ca atunci cand nu ai nimic, orice e bun?
    In alta ordine de idei, daca tu il vrei langa tine, nu trebuie sa faci ce e corect ci ce îți dorești.

  17. Anca

    Draga femeie inselata, dezamagita, obosita, debusolata si totusi curajoasa,
    Initial am scris “un roman” in comentariu, dar am sters pentru ca ai citit deja cateva carti pe tema inselatului.
    Tu CE VREI de fapt? Cauti un motiv care sa te pastreze in continuare in relatie sau unul care sa te desparta?
    Cand l-ai primit inapoi, de ce l-ai primit? Ia fa-ti o lista cu ceea ce simti si ai simtit si vezi care sunt motivele pozitive si care sunt motivele negative.
    Nu reiese din postare daca ai divortat sau nu pana la urma si de cat timp el a revenit acasa. Si nu inteleg de ce nu il intrebi pe el direct ce s-a intamplat cu acea relatie, de ce a avut-o si de ce s-a terminat.
    Nu te mai tortura atata, e foarte simplu, accepti ca te-a inselat sau nu accepti?
    Inselatul asta ia-l ca pe un alt viciu. Pentru barbati e la fel ca un alt viciu, ca ei nu pun suflet. Daca ar pune suflet, nu ar face asa ceva. Inselatul poate fi alcoolismul, jocurile de noroc, pariurile sportive, obsesia pentru fotbal, pescuit, masini, tigara, cafenele etc… tot ce vrei tu. Toata lumea are vicii. Nu exista om perfect, relatie perfecta. Toti avem suisuri si coborasuri. Cine spune ca sotul ei e perfect, minte pe fata.
    Fa o lista deci cu PRO si CONTRA relatiei voastre si cantareste daca ai suficiente motive sa ramai aici sau nu.
    Este absolut decizia ta daca continui sa te torturezi cu intrebari despre alegerile altor persoane sau iti canalizezi aceasta energie pentru tine.
    Uita-te in oglinda, vorbeste cu tine, plange sa te descarci, zambeste-ti apoi si treci mai departe. Cred ca ai destule pe cap ca sa te mai impovarezi cu un trecut ce nu mai poate fi schimbat. Concentreaza-te pe prezent si putin pe viitor. Decide-te si traieste!

  18. Florina

    Flory

    Uneori trebuie sa trecem prin incercari, o fi un dar, ca sa putem fi bine cu adevarat! Ce a fost mai greu, ce v-a doborat atat fizic cat si psihic, cred ca a trecut, am fost si eu acolo. Increderea se recapata greu, dar cred ca totul e posibil. Multe lucruri sunt doar in capul nostru, imaginatia ne face mai mult rau decat realitatea. Trecutul ramane trecut, daca ar fi contat inca era prezent! Dumneavoastra si copilul sunteti ceea ce are el nevoie, afectiune si comunicare multa, a avut un moment de ratacire, barbatii sunt mai slabi. Reprosurile nu-si au rostul odata ce ati simtit ca vreti sa continuati, nu ajuta, ei uita ceea ce a fost, iar noi ne facem rau amintindu-ne.Timpul le rezolva pe toate, puternica sunteti peste masura! Fiti fericita, cand mama e fericita,totul in jur radiaza! ❤

  19. Morera

    Imi spun si eu parerea, nu am citit toate comentariile dar unele mi s-au parut deplasate si cred ca ma voi opri.
    Personal, cred ca daca relatia are vreo sansa, cat de mica, trebuie sa faceti terapie sau macar sa vorbiti mult despre ce s-a intamplat. Nu se poate sa nu ai raspunsuri la intrebari de genul de ce s-a intors, etc. El trebuie sa iti spuna ce l-a facut sa revina, dar si ce l-a facut sa plece, si totodata ce l-a facut sa te urmareasca si sa iti incalce diverse limite, ulterior

    legat de copiii cu probleme, eu cunosc parinti cu probleme, de la forme de autism pana la boli rare, copii cu muschi atrofiati care nu s-au ridicat in picioare de la nastere si sunt conectati la aparate, si mi se pare deplasat ca cineva care habar nu are ce simte un asemenea parinte sa isi dea cu parerea despre ce a spus unul. Prin ce trec oamenii acestia, sentimentele contradictorii, de neputinta, vinovatia ca si-ar dori copii normali, epuizarea, lucrurile astea nu pot sa fie dismissed intr-un cuvant ca jeg, este necesara terapie, ajutorul din partea apropiatilor, intelegerea de sine, sustinerea reciproca..
    Mergeti la terapie, impreuna daca il poti ierta, doar tu singura daca nu se mai poate, dar e greu sa ramai intreaga trecand prin asa ceva si e prea multa presiune pe tine
    ( o mare presiune pe care nu multi o observa este exercitata si de indemnurile la fericire!! ” Fiti fericita, cand mama e fericita,totul in jur radiaza! ❤”

  20. Dana

    Imi pare rau ca treci prin asta. Cred ca ar trebui sa te gandesti si din perspectiva asta: daca nu ar exista copil, bani, casa, nimic altceva in afara de voi doi, ai vrea sa fii langa el? Te bucuri cand te trezesti dimineata si-l vezi? Incearca sa alegi fara frica, fara gandul ca un copil are nevoie de doi parinti. Eu sunt sigura ca orice copil prefera un parinte singur si fericit decat doi parinti nefericiti.

    • Morera

      In primul rand ca o mama singura cu un copil cu probleme nu e chiar definitia clasica pentru parinte fericit.

      (dar chiar asa, d-na autoare, cum a fost perioada in care ati fost singura? v-ati descurcat, fizic si financiar? care a fost starea de spirit? a fost cineva alaturi? de fapt, aceste informatii sunt foarte relevante; daca anul acesta a fost un calvar, e de luat in calcul impacarea si prin prisma ajutorului si sutinerii pe care trag nadejde ca il va oferi acum tatal, daca tot a realizat ca a gresit.. Daca anul respectiv a fost minunat, atunci poate nu mai e nimic de spus si e clar ca despartirea a fost in beneficiul mamei si aceasta liberatate e poate o barca ce nu trebuie pierduta)

      In al doilea rand ca desi e o perspectiva interesanta, ghici ce, EXISTA copilul. si atunci nu se poate lua decizia ca si cand el nu ar exista, nu doar pentru copil, ci si pentru mama, sau pentru tata. Nu doar ca un copil are nevoie de parinti, dar si pentru ca orice parinte are nevoie de ajutorul celuilalt dar si pentru ca, in cazul unui divort, cand sunt copii la mijloc, parintele de care divortezi ramane acolo in viata ta, si asta te poate impiedica sa fii „parinte singur si fericit”. Mai ales cand avem un om care o urmarea cu masina prin oras.
      Nu vreau sa zic sa ramana cu un om cu care nu vrea sa ramana pentru ca o relatie cu el dupa divort ar fi mai rea (insa nu cred ca NU vrea sa ramana, altfel nu il primea inapoi si nu scria aici), dar hai sa fim totusi realisti. Divortul in cazul ei nu se va finaliza ca apoi ea sa fie „un parinte singur si fericit”. Sa punem pe masa variantele reale inainte sa spunem lucruri absolut fara sens ca „un parinte singur si fericit decat doi parinti nefericiti.”

  21. Alex

    Numarul de comentarii care incurajeaza impacarea ma nelinistete!

    Doamna care treceti prin aceasta situatie, eu nu am trecut prin nimic de genul acesta iar problemele mele in cuplu au fost mult mai mici.

    Spuneti ca vreti sa stiti de ce s-a intors, daca chiar si-a dat seama ca va iubeste? De ce conteaza asta, daca oricum s-a intors? Cumva va e teama ca s-a intors pentru ca era mai usor pentru el?

    Apoi, mai ganditi-va la urmatorul lucru: va inselat, ati aflat, v-a jignit, s-a intors. Ce ar trebui sa faca sotul dvs ca sa va despartiti?
    Pentru ca daca el vede ca face orice si nu va veti despartii, e posibil sa fie o unda verde pentru el.

    Raspunsul e la dvs.

  22. Rox

    Io n-am sfaturi de dat pentru situația asta, că nu am fost acolo. Tot ce pot spune este că am auzit de mai multe ori situații de cuplu in care unul s-a grăbit să ia o decizie, de obicei, sa treacă peste și să ierte, și a descoperit ulterior că nici nu a putut ierta și nici nu a trecut peste. Ia-ți timp, daca ai dubii, și nu te presa singură sa iei o decizie concretă până la un termen anume. Ba chiar poți să îi spui și lui asta, daca reacționează urât măcar să știi ce te așteaptă.

  23. DD

    Sunt uimită la toate comentariile de aici care insinuează că a fost doar o greșală, e si el om și să îl primești cu brațele deschise înapoi. Este foarte clar că nu prea ai chef să faci asta, ești plină de îndoieli și este și normal. Lăsând la o parte relația cu amanta in sine, soțul s-a purtat urat, a neglijat familia și (cireașa de pe tort) te-a bârfit cu amanta, care și-a permis să te sune și să îți vorbească urat. Domnul ți-a arătat cine e și ce-i poate pielea după părerea mea, dar tu îl cunoști bine.
    Gândește-te și fi sinceră cu tine însăți: daca nu v-ar lega nimic (copil, casa, acte etc.) tu ai mai vrea sa fi cu acest om? Da-ti timpul necesar pt a răspunde și gândește-te la ce simți tu si atat.

    • Morera

      Eu am vrut sa incep primul comentariu spunand ca ce s-a intamplat intre ei mi se pare prea mult ca sa mai fie vorba de gresit, impacat. Apoi am realizat ca pana la urma femeia a luat in calcul impacarea, asa ca daca e de parere ca mai e cale de intors, este treaba si decizia ei.

      Dar cu ce am eu o problema este numarul de comentarii care indeamna la fericire si libertate, fii tu bine, gaseste-ti calea, straluceste si radiaza, cand femeia are un copil cu probleme, a iesit dintr-un divort oribil si daca nu cumva practica Samatha efectiv nu va avea parte de fericire si libertate dupa divort, cum nu a avut nici inainte.

      Pe mine m-a luat prin surprindere ce inseamna sa fii mama pentru ca cei din jurul meu au descris maternitatea ca fiind o poveste cu nori pufosi, muzica lina pe fundal si vata de zahar roz. Multi mi-au zis si ca totul vine de la sine, o sa stiu eu!
      Asa mi se pare si cu divortul. Sigur, daca relatia e execrabila divortul este de dorit. DAR Nu iti imagina ca va fi cu nori pufosi si fericire care sa alerge dupa tine pe strada. Cu atat mai putin pentru cineva care in mod clar are niste probleme daca a ajuns, in the first place, intr-o relatie abuziva si apoi la divort..

  24. Maira

    Am revenit si cu site-ul https://samvak.tripod.com/
    Citeste si vezi daca se potriveste ceva. Cand am decis sa divortez, eram la fel ca tine, bantuita de intrebari si indoieli; apoi, am aflat despre patologia narcisista si mi s-a explicat de ce facea ce facea – de la mici detalii pana la lucruri importante, de exemplu de ce sabota relatia atunci cand mergea cel mai bine. Nu o sa iti ofere un raspuns legat de decizia ta, caci pe acela doar tu poti sa il gasesti, dar iti poate raspunde „de ce”.

  25. Am vorbit recent cu un tătic dintr-un cuplu, al cărui copil este mai special. Mi-a spus că de obicei 90% dintre bărbați pleacă și că majoritatea relațiilor se rup, mama rămânând singură să-l îngrijească pe cel mic. Mi-se pare extrem de nedrept, deoarece copilul a fost făcut de amândoi și consider că este și de datoria tatălui să se ocupe de copilul lui, necesitând să fie la fel de implicat ca și mama. Nu am găsit în textul de mai sus nimic despre relația tatălui cu copilul. Pentru mine acest aspect trebuie în primul rând clarificat. Indiferent de statutul relației dintre părinți, relația tatălui cu copilul trebuie să existe și este datoria lui să se implice în creșterea și educația lui.
    Nu vreau să speculez prea mult, dar din ce am citit mi-se pare că doar mama se implică, ceea ce este o greșeală, nu pentru că l-a neglijat pe tată și s-a ”dedicat copilului 99%”, ci pentru că s-a neglijat pe sine, în timp ce tatălui copilului a avut prea mult timp liber ca să ”doarmă mult, să stea singur și să plece des”. Un pic aici îmi sună a caz clasic, în care soția se martirizează inutil pentru copil, în timp ce soțul se bucură de liniște cu o altă femeie. Eu în locul doamnei de mai sus i-aș fi trimis tatălui când locuia cu cealaltă femeie, copilul pe cap, ca să cunoască și ea responsabilitățile bărbatului pe care și-l dorește și pachetul cu care vine. Cu mai multă implicare din partea tatălui în viața copilului, prioritățile lui capătă alt aspect și acesta este singurul sfat pe care pot să-l dau.
    Cât despre sfaturi și încurajări pentru a depăși situația cu soțul care te-a înșelat timp de un an și cu care încă nu ai o relație corectă, din moment ce unele întrebări ale tale au rămas fără răspuns de la el, nu pot să-ți dau. Sunt anumite elemente umilitoare în această poveste peste care eu nu cred că aș putea trece și nici nu aș vrea să trec. Sunt conștientă și de presiunile externe la care ești probabil supusă și sunt convinsă că ți-se spune că nu-ți vei găsi pe altcineva ”mai bun”, care să te accepte cu un copil (been there, done that), dar eu cred trebuie privită pe termen lung situația. Gândește-te bine cu ce fel de om vrei să fii lângă tine și nu te sacrifica inutil pentru că nu ai decât o singură viață.

  26. Raluca

    O relație se chimba mult după ce apare un copil. Este pusa greu la încercare, cu toate stările prin care trece mama, tatăl nu o poate înțelege pe mama de ce se poartă așa, mama e mai mult atenta la nevoile copilului. E normal sa uite o vreme de bărbat, dar al meu a înțeles pentru că își iubește copilul. Apar tensiuni, scandaluri, familia se baga și ea cu sfaturi, încet, încet cuplul se răcește, nu mai simți iubirea. Așa a fost în cazul nostru. A fost un an urât, care a scos tot la suprafață și am crezut că nu vom reuși să trecem peste tot ce s-a întâmplat și să rămânem în continuare împreună. Ne-am iertat tot, dar nici unul din noi nu a înșelat. Este singurul lucru peste care nu am fi putut trece niciunul dintre noi! In rest, cuvintele urâte spuse la draci, nesimțirea familiei care vine și își dă cu părerea, certurile, reproșurile, crizele, nervii, am iertat, am lăsat în urmă pentru a ne putea construi un viitor împreună fiindca ce știm sigur este că ne iubim! Ne-o spunem in fiecare zi. Și mă iubește și așa grasa cum știu că sunt, și nespălata, și neîngrijită, și cu părul jumulit, și în haine de casă, și cand miros a transpirație că n-am avut timp sa fac un duș. Oricât de rău as arăta, el mereu îmi spune că sunt frumoasa, că îl atrag, când vine acasă de la serviciu mă ia în brațe, mă sărută, îmi spune că i-a fost dor de mine și că mă iubește. Dacă așa se comporta și bărbatul tău, atunci merita. Dacă nu, meriti sa îți găsești un bărbat așa!

    • Morera

      pardon? la inceput nu am vrut sa comentez desi mi s-a parut din capul locului partinitor sa zici ca iertati orice, mai putin inselatul, pe care nimeni nu il comisese (poate ati fi iertat si inselatul, daca era sa se petreaca…) adica ce ati facut voi e acceptabil, ce nu ati facut voi, e inacceptabil.
      pana cand am ajuns la final unde zici tu cum trebuie sa se comporte un barbat ca sa merite: ca al tau. daca nu e asa, nu merita.

      Oamenii sunt diferiti si nu sunt toti asa plini de efuziuni sentimentale cum e sotul tau. mai mult, nu tuturor oamenilor le plac asemenea manifestari (ca sa nu mai zic ca nici nu stim, noi din afara, daca sotul tau e sincer)
      Uite, mie se ex. nu mi-ar placea sa imi spuna sotul ca sunt frumoasa cand este EVIDENT CA NU SUNT, jumulita si mirosind a transpiratie. Ce imi place, in schimb, este sa glumeasca cu mine cu drag, cum de altfel fac si eu cu el. Sa radem amandoi de cum aratam, simtind totusi iubirea lui neconditionata.
      Mi se pare incredibil sa vina cineva si sa spuna: „patru picioare bine, doua picioare rau”

      si saritul asta cu etichete, sotul e narcisist…
      cineva inclusiv dibuise momentul in care el s-a intors acasa, pe baza lucrurilor citite despre narcististi.

      Din poveste lipsesc multe multe multe detalii. Toti cei care au dat verdicte clare sunt oameni care au pus de la ei amanuntele astea. Nu e corect

      Sunt curioasa, Printeso, ce sfaturi ai dat? zici la inceput ca ai sfatuit si tu

    • Maira

      Nu cred ca e cineva in masura sa decida care pareri scrise aici o ajuta pe autoarea confesiunii, in afara de ea insasi. A „sarit” toata lumea sa comenteze, pentru ca a cerut ajutor si fiecare scrie prin prisma propriilor experiente si simtiri.

      Din experienta mea proprie, pot vedea ca ea nu cauta raspunsul unei decizii, ci adevarul despre sotul ei. Cum de a fost posibil sa o trateze in felul asta, daca (sustine ca) o iubeste? Din nou, din punctul meu de vedere, raspunsul este ca el poate avea o tulburare de personalitate, care poate fi dovedita clinic, investigata, catalogata si asa mai departe. Poate afla ce isi doreste sa afle tocmai pentru ca e vorba de o deficienta emotionala, iar oamenii sanatosi poseda o complexitate mai mare.

      E doar primul pas dintr-un lung proces de doliu; deocamdata e focusata pe ce gandeste, simte, traieste omul care a ranit-o. O data ce va ajunge la adevarul ei despre el, si numai atunci, va putea sa se concentreze pe ea insasi, pe ce a simtit si simte ea. Un om aflat intr-o relatie abuziva emotional e reactiv. El a plecat, el s-a intors, el a urmarit-o, apoi relatia a evoluat si s-a imbunatatit. Nu a descris cu lux de amanunte cum a suferit ca un caine, doar scurt ca a fost ranita si ca s-a purtat cu demnitate cu amanta.

      Am simtit sa iti raspund, desi tu m-ai depersonalizat numindu-ma „cineva”, pentru ca esti singura persoana care a raspuns cu agresivitate intr-o gramada de femei care – indiferent de ce sfaturi au dat, mai bune sau mai proaste, au intentii bune. Sunt absolut convinsa ca unele dintre ele o vor ajuta pe autoare.

      Este adevarat ca viata nu e roz, si probabil ca nu va fi roz orice ar decide; dar nu asta era intrebarea. Intrebarea este: ce simte sotul? Asta e primordial acum, si e firesc sa fie asa, iar cele care nu inteleg sunt cele care nu au trecut prin asa ceva. Asta este si motivul pentru care, atunci cand rana e mai recenta, apar expresii gen „jeg uman”. E mai incolo pe drum faza cu jegul – si apropo de asta, Nope, sa stii ca va veni ziua cand il vei privi cu detasare, acceptare si compasiune. Numai bine.

    • Morera

      Maira, nu mai țineam minte cine a zis și nu am putut reveni sa caut printre toate comentariile. Nu am vrut sa te depersonalizez sau jignesc.
      Tu crezi că aceste comentarii negative la adresa soțului ajută autoarea, dar eu cred că e o lipsă de empatie față de ea, care îl iubește și l-a acceptat înapoi in viața ei.
      Un comentariu mi-a atras atenția și mi-a plăcut: cineva a spus că nu trebuie sa facă ce trebuie, ci ce își dorește. Dar cred că e greu să faci ce îți dorești când multă lume te presează să faci CE TREBUIE.
      Părerea mea.
      Probabil par agresivă, așa sunt eu, mai tumultoasă.. nu am intenții rele nici eu.

    • Maira

      Iti multumesc ca mi-ai raspuns, ma asteptam la alt ton:)

      Cred ca asta cu lipsa de empatie e ceva ce si-a asumat autoarea cand a cerut ajutor aici si s-a expus in felul asta; mai cred, de asemenea, ca nu putem fi siguri ca il iubeste. Am spus ca trece printr-un proces de doliu pentru ca ea l-a pierdut pe omul pe care il iubea; acel om n-a existat niciodata, dupa parerea mea, insa ea inca se intreaba ce s-a intamplat – a fost vina ei ca el e radical diferit ce cum a fost, a fost asa dintotdeauna iar ea iubea o himera, etc.

      Experienta mea a fost ca eu nu il iubeam pe fostul meu sot, era o lupta de putere si mult orgoliu (sigur ca eram si destul de mica pe vremea aceea); cu toate acestea, in valtoarea evenimentelor, a existat fix momentul asta in care nu stiam care este adevarul. Nici legat de mine, nici legat de el. De-abia dupa ce s-a incheiat experienta, am putut sa inteleg cu adevarat ce se intamplase; si si eu l-am primit inapoi de o gramada de ori si credeam ca il iubesc.

      Inteleg foarte bine ce spui legat de acel „trebuie” – am fost si in situatia in care acel „trebuie” era in capul meu, inima voia ceva, dar creierul se opunea, si pe buna dreptate. Astea sunt niste conflicte care se pot rezolva in terapie. Cumva, toate vocile cu pareri contrare de aici sunt oglinda vocilor contrare din capul ei, care o tin blocata si nefericita acum, in ciuda alegerii facute.

      Sunt aproape convinsa ca unul dintre comentarii, care altcuiva i s-ar parea banal, va declansa o constientizare la ea, tocmai pentru ca asta isi doreste. Din atatea pareri si experiente personale, va fi cineva care o va ajuta in mod real. Pe de alta parte, si propria mama de i-ar spune „trebuie” nu ar ajuta-o sa iasa din aceasta situatie (sa iasa nu neaparat fizic, ci emotional), pentru ca e ceva acolo care necesita clarificare. Sunt complet de acord ca ar fi bine sa faca ce isi doreste, problema e ca in momentul asta nu prea stie ce isi doreste, de unde si nevoia de pareri din exterior.

      N-as empatiza prea tare cu domnul din povestire, tocmai pentru ca exista o gramada de alte feluri mai sanatoase in care putea gestiona situatia. Sigur ca si el a trecut printr-o situatie traumatica si sigur ca si el a facut cat a putut de bine; dar de aici si pana la a o reduce pe mama copilului la un strain cu care nu mai comunici pentru ca te-ai indragostit, e cale lunga. Recomand filmul „Marti, dupa Craciun” – e aparent o poveste banala despre drama unor oameni prinsi intr-un asemenea triunghi conjugal, dar sunt atatea nuante emotionale acolo incat devine un film foarte bogat.

    • Morera

      Multumesc pentru recomandarea de film. O sa il caut. Nu prea am vazut filme sau carti care sa trateze infidelitatea altfel decat ca pe pacatul suprem (poate exceptie facand The Course of Love a lui Allain de Button). Si experienta mea este ca, tocmai, oamenii se schimba, se maturizeaza, si pana la urma ma intreb si cum ar putea sa NU fie asa, uneori trec decenii intregi peste un cuplu, se poate oare ca cei doi membri sa nu evolueze deloc, sa nu priveasca in urma la greselile facute odata si sa inteleaga ce s-a intamplat acolo? Asa cum si tu spui despre tine ca erai “mica”, ca ai inteles ca nu iti iubeai fostul sot ci ca era la mijloc orgoliu si dorinta de putere (si presupun ca acum te simti altfel de om, care nu s-ar angaja in lupte de putere in iubire si care pune in relatiile de cuplu si altceva decat orgoliu), poate asa simt/inteleg unii dintre cei care au comis adulter cand privesc in urma la greselile lor, la relatiile lor extraconjugale sau ce a avut fiecare.

      Si trebuie sa spun ca eu, ca persoana care a luat-o rau pe aratura la un moment dat in viata personala, am inteles ce am gresit, de ce am gresit, cat rau am facut, dar si de ce nu voi mai ajunge niciodata acolo, ma simt uneori debusolata de faptul ca orice discutie despre fidelitate se reduce pana la urma la cateva idei alb-negru: specia umana nu e facuta sa fie monogama asa ca nu va mai plangeti de inselat (cu variatiunile barbatii sunt asa, mai si inchidem ochii); sigur ca ai fost inselat/a daca ai celulita si nu iti aranjezi parul (/dormi in camera copilului etc); cine insala e un jeg narcisist si niciodata niciodata nu va fi altceva… Adica sa fim seriosi, sunt criminali care s-au reabilitat in mod real (despre asta, culmea, sunt filme), este in cartea lui Viktor Frankl despre Sensul vietii o referire la un tortionar nazist care devenise un altfel de om (si nu e pentru TOATA LUMEA holocaustul raul suprem?), dar nimeni care insala nu poate sa fie altceva decat decizia gresita pe care a luat-o?

      Desigur, omul din povestea expusa poate sa fie un egoist, un nebun, un adevarat personaj negativ si poate ca este o probabilitate mare sa fie, dar ma surprinde faptul ca destul de rar apare in discutiile despre infidelitate si posibilitatea asta, ca oamenii sa se schimbe, sa evolueze. Cum atatea femei inselate si parasite vin si spun povestea lor despre transformarea de dupa, prin terapie, prin introspectie, prin elementele noi pe care le aduc durerea si singuratatea in vietile lor, cum este posibil ca Celalalt sa nu se schimbe deloc, sa nu inteleaga nimic din ce a trait? Poate exista o predispozitie mai mare a femeilor de a se schimba si de a evolua, cine stie.

    • Maira

      Si eu cred ca absolut oricine are o sansa cinstita, cu conditia sa isi dea seama ca ceva nu e in regula cu el insusi. De regula, cei cu tulburari de personalitate sunt maestri la a da vina pe altii, fara sa isi asume vreodata responsabilitatea.

      Eu n-am auzit despre multe povesti de succes legate de barbati. Ma gandesc asta ca se intampla si pentru ca din punct de vedere cultural barbatii sunt educati sa reprime foarte mult emotional, si-atunci evenimentele dureroase prin care trec sunt depasite asa, prin reprimare si/sau negare. Probabil ca evenimentele traumatice ar trebui sa fie extrem de puternice ca sa scuture o structura incurajata si sustinuta de societate.

      Am sa caut si eu cartea lui Bottom, acum o citesc pe cea cu Educatia emotionala, doar cu timpul stau mai prost si merge greu. Imi place ca e structurata pe mai mult niveluri de intelegere, si fiecare poate sa acceseze ce spune el acolo. Filmul am vazut ca e pe Netflix si planuiesc sa il revad cu mintea de-acum, tin minte ca mi-a facut o impresie emotionala puternica la vremea respectiva.

    • Morera

      Cartea lui Alain de botton nu este despre infidelitate, daca asa s-a inteles. Atinge subiectul tangential, si il trateaza destul de superficial, dupa parerea mea, dar este privit totusi ca o bucata de viata. Pentru ca, daca te gandesti, asta si este. Multe dintre persoanele care au scris pe aici au zis ca si ele au inselat in trecut si apoi au realizat ca au gresit etc… insa din varii motive au iesit din relatia respectiva. Nu se stie daca relatia respectiva nu ar fi fost altfel traita in prezent, cu maturitatea de acum, tot asa cum nu se stie daca persoanele respective nu si-ar fi inselat partenerul din prezent daca l-ar fi cunoscut atunci, in trecut, cand erau imature, egoiste si curioase.
      Si cum exista exista si persoane care nu au avut mai multe relatii in viata lor, e posibil ca toate aceste etape sa le fi parcurs cu aceeasi persoana (trial and error).

      Cred ca mie mi s-a parut plauzibila o schimbare in situatia expusa de autoarea postarii, pentru ca barbatul respectiv ar fi avut timp sa inteleaga ce s-a intamplat, adica nu e un caz in care a doua zi dupa ce a fost prins de sotie, barbatul a realizat subit ce mult a gresit si cat de mult isi iubeste de fapt sotia.

    • Raluca

      @Morera
      E de ajuns că știu eu dinăuntru. Mi se rupe cum ți se pare ție povestea. Tu poți să îți vezi de soțul tău că nu se supără nimeni.

  27. madlenec

    Scriu si comentariul meu doar pentru ca in primul paragraf e mentionat „pentru că ea crede că mai multe păreri o vor ajuta mai mult.”

    Draga autoare, Esti in primul rand un om.
    Apoi ai devenit sotia sotului tau.
    Apoi ai devenit mama copilului tau.
    Ai multiple roluri in viata ta.

    Insa rolul principal al fiecarui om este acela de a se pune primul in lista sa de prioritati. Si daca lui ii va fi bine, si celorlalti le va fi bine. Insa daca omul ajunge sa faca mereu compromisuri, sa se uite pe sine, sa isi anihileze gandurile, sperantele, trairile, o sa ajunga sa traiasca o permanenta neliniste, o vesnica nesiguranta, o perpetua neincredere. Si astfel de trairi le vei transmite celor apropiati, in special copilului tau.

    Ce atata nebunie si tam-tam cu “Hai sa ii iertam indiscretiile! Sigur exista iubire! Nu divorta! Aveti un copil! Faceti terapie de cuplu, si va veti regasi!” Poate da. Sau poate nu…

    Intr-o lume civilizata si educata, daca un om nu mai poate manca, lasa farfuria semi-plina, achita nota, se ridica de la masa si pleaca in drumul lui. Nu il forteaza nimeni sa termine tot din farfurie, cu riscul de a i se apleca si imbolnavi. Si am pus intentionat aceasta comparatie, intrucat in societatea noastra am trait din plin cu indemnurile, ca sa nu zic obligatiile venite si auzite de la mame si bunici si vecine si matusi “mananca tot, fa tot ce trebuie sa-ti tii barbatul in casa, intelege-l, iarta-l ca-i barbat, o femeie divortata e o rusine, ai si copil cu el, cum maica sa divortezi, pai cine te mai ia pe tine cu copil”.

    Sorry, ca sa intelegi si vehementa neintelegerii mele pentru situatiile nefericite ale unui cuplu in caz de infidelitate descriu putin contextul vietii mele: eu nu am copii, nici natural nu am putut din cauza bolii, nici prin fiv-uri nenumarate nu s-a “lipit” vreunul mai mult de cateva luni. Datorita stimularilor din timpul procedurilor creierul meu s-a scurtcircuitat si timp de un an am urmat un tratament medicamentos psihiatric, focusat pe reinceput a dormi noaptea (asta a fost prioritar), mancat, gasit sensul vietii, fericire in lucruri marunte. Am fost si eram workaholica, acum sunt doar semi-. Si, in acele momente de cumplita deznadejde i-am comunicat deschis si sotului ca are liber sa isi gaseasca fericirea departe de mine, caci nici sexual nu mai eram in stare de nimic. Si eram deja de 15 de ani casatoriti. Si dupa indelungi momente de gandire din partea lui, ce au durat cam cinci secunde, mi-a zis ca bat campii. Pe scurt, de la acel episod au trecut alti 7 ani dar am redescoperit ca daca unuia dintre noi nu ii este bine nici celuilalt nu-i este si daca situatia din viata o va cere, ne despartim amiabil, fara insa a ne juca in picioare unul pe celalalt. Nu este totul roz, ne aruncam injurii fara probleme (haioase si de alint; au venit in timp), refulam cand e cazul si nu tinem in noi, suntem foarte expansivi verbal, dar nu ne bagam cutitul pe la spate. Cand punem capul pe perna stim ca il punem in siguranta langa celalalt. Viata e prea scurta sa stam sa ne intrebam si despre partener “dar oare…?”

  28. M-am gandit mult daca sa scriu ceva, pentru ca e o situatie dificila si pentru ca e un subiect foarte complicat pentru mine personal. Dar cred ca, avand in vedere experienta mea indelungata si complexa cu acest subiect, pot aduce un pic de perspectiva.

    In primul rand, imi pare rau pentru situatie, este, cu siguranta, cumplit. Recomand din suflet terapie, pentru tine sau pentru amandoi, dar mai ales pentru tine. Ranile acestea sunt foarte adanci si nu dispar singure, nu e nevoie sa fii „puternica”, nu e obligatoriu sa iesi din aceasta situatie un om nou sau eu stiu ce. E greu si ai nevoie de ajutor. Am inteles din textul tau ca esti credincioasa, poate si pe acea cale gasesti sprijin emotional (nu e ceva ce as recomanda sau cunosc, eu nu sunt religioasa, dar poate ajuta in cazul tau).

    Revenind la text, scrii: „sunt conștientă ca atunci când înșeli nu îți mai iubești partenerul sau lipsește ceva.” Nu este adevarat, spune si Esther, spun si atatia alti autori si spun si eu, ca am fost in acea situatie, inselatul nu este egal cu a nu iti mai iubi partenerul. E o simplificare a unui proces mult prea complex. Nu stiu exact in cazul vostru, nu stiu nici ce inseamna iubirea pentru tine si sotul tau, pentru ca dupa cum stii, avem limbaje ale iubirii diferite, dar cert este ca este posibil sa iubesti pe cineva si sa il inseli. Ca lipsea ceva? E posibil, dar asta nu inseamna ca ITI lipsea tie ceva sau ca tu esti vinovata, nu, sa eviti sa te biciuiesti in asa fel.

    Referitor la amanta, nu inteleg de ce ai crede ce iti spune aceasta persoana. Crede-ma, stiu cat de mult doare si cat de mult pote sa ajunga sa te obsedeze acest personaj aproape mitic numit amanta :), dar: 1. Ce i-a zis ei la fel de bine poate fi o minciuna. Constienta sau nu. 2. Ce ti-a zis ea poate fi o minciuna. Pana la urma de ce ai crede niste persoane care au trait intr-o minciuna? 3. Nu conteaza, in opinia mea, de ce s-a intors, adica punctul zero. Ca l-a parasit amanta, ca a decis el. Iti zic, tot din proprie experienta, ca rasucitul acesta al cutitului este interminabil, dureros si nu are cum sa conduca la ceva bun. Practic, amanta chiar poate fi ignorata acum in ecuatie. E sanatos pentru tine. 4. O persoana care indrazneste atat, in acest context, si considera un copil bolnav „prost” nu merita atentia ta. Nici macar o secunda.

    Eu nu imi permit sa zic ce ar trebui sa faci, cred ca doar in urma unui proces terapeutic poti sa afli asta. Vreau doar sa subliniez ca cineva care te urmareste peste tot desi tu ti-ai exprimat dorinta sa va despartiti nu are un comportament ok. Nu inseamna ca te iubeste mai mult sau ca regreta mai mult, ci doar ca iti incalca in continuare limitele si conditiile.

    Pe de alta parte, din experienta profesionala stiu cat de greu este pentru o familie sa aiba un copil bolnav. Unii oameni pur si simplu nu reusesc sa faca fata psihic acestei situatii. Nu caut scuze sotului tau, dar cred ca e nevoie si acolo de un proces terapeutic.

    In concluzie, vreau sa zic si ca de fapt nu conteaza ce zic sau comenteaza alte persoane. Multe dintre ele nu pot empatiza cu situatia ta din nici un punct de vedere si atunci vorbesc din prisma prejudecatilor proprii sau din carti si filme 🙂 Altele, empatizam prea mult si proiectam aiurea. Multe judecam. etc. Inteleg dorinta de comunicare, de idei etc., dar pana la capat doar tu stii sau daca nu stii o sa afli cu ajutor specializat, nu de la noi, ce e mai bine pentru tine.

    Te imbratisez virtual si sper sa iti fie bine pana la urma!

  29. Oana

    draga autoare!
    Din exterior se vede ca ai fost umilita destul!
    Dar…fiecare stie mai bine cat poate duce.

    • Bibi

      Felicitari pentru tarie si pentru putere in primul rand, in al doilea rand vreau sa iti zic ca si eu am fost inselata si nu e tocmai usor, e dureros si te inteleg, cred ca este si mai dureros cand nu se intampla numai o data sau se intampla pe termen lung. Daca ai reusit sa il ierti si sa va impacati, cred ca ar trebui sa porti o discutie deschisa in care sa ii pui intrebarile la care nu ai raspuns. Si cel mai important lucru este sa poti fii tu linistita, sa poti ingrijii puiul! Multa sanatate si putere.

  30. Carmen

    Privit din afara, acesta este un subiect de film/carte. Noi judecam la rece ceea ce se intampla acolo si, evident, vom sari cu sfaturi de respingere a ” idiotului” care a inselat….nu numai pe sotie dar chiar si-a parasit copilul,aflat in nevoi speciale. In opinia mea, aceasta din urma fapta este cel mai miselesc si deplorabil comportament al unui cap de familie….Daca pentru sotie nu mai ai sentimente si iti bati joc de ea cum vrea muschiul tau de mascul, ei bine, in atare situatie ea are ac de cojocul tau,…….daca are nerv in instalatie. Dar daca iti neglijezi si parasesti copilul bolnav, ei bine, asta nu mai are nicio incadrare intr-un comportament uman,parintesc. Dar noi, cititorii, nu judecam cu sufletul combinat cu ratiunea…Noi judecam doar cu ratiunea….Nu putem oferi sfaturi in atare situatie pentru ca tu esti singura care simte tradarea….Daca ai cu ce sa-ti intretii si sa-ti ajuti copilul,fara ajutorul ofertantului de spermatozoizi ( ca tata nu-i pot spune), detaseaza-te un timp si analizeaza ce poti suporta. Daca te hotarasti sa-l accepti inapoi pe individ, nu-i mai scoate ochii apoi, de cate ori iti vine la mana. Iar daca te hotarasti sa-l respingi,fa-l sa realizeze ca o faci pentru ca nu si-a respectat promisiunea de a avea grija de familie….CURAJ

  31. Danutza

    Imi pare tare rau sa citesc despre situatia in care te afli.
    Raspunsul potrivit pentru tine il poti sti doar analizandu-ti sentimentele reale. Trebuie sa ai taria sa lasi deoparte toate celelalte, sa te asezi frumos tu cu tine, sa iti evaluezi puterea de iertare si limita peste care sufletul tau nu poate trece.
    Te ajuta sa discuti cu cineva. Eu ti-as recomanda sa te indepartezi de el o perioada. Eu i-as spune sincer ca sunt extrem de confuza si am nevoie de un timp de gandire. As lua cateva sedinte cu un psiholog, chiar si online. As discuta cu psihologul, fiind o persoana impartiala si in fata caruia pot fi foarte sincera in sensimentele mele. As lasa deoparte necazurile prin care trec, sa pot lua cea mai buna decizie fara a fi conditionata de ceva.
    Daca iti gasesti un echilibru si afli cu adevarat ceea ce simti in adancul sufletului tau, sa fii foarte corecta cu tine insati pt ca pe tine nu te poti minti niciodata, vei gasi solutia perfecta.
    Poti trece peste acest impas? Poti trece peste tot ce ai aflat? Poti sa treci peste asta fara sa reprosezi? Sa faci totul sa uiti? Poti sa mai ai incredere totala in el? Poti sa nu reprosezi? Poti sa faci parte cu acest episod extrem de urat? Oare poti sa il ierti cu adevarat?

    Daca da, stii raspunsul.
    Daca nu, mai ai timp sa meditezi. Sa stai departe de el si sa analizezi sentimentele tale reale. Fii corecta fata de el si fata de tine. Ori chestia asta v-a facut mai puternici si l-a facut sa afle ce simte cu adevarat(pt totdeauna nu doar pt o perioada) ori e doar acum, o perioada cat se simte vinovat, “mielusel” si va reveni la obiceiul acesta(care sincera sa fii si tu nu stii de cate alte ori s-o fi intamplat).

    Ce a zis el amantei nu conteaza. Doar nu o sa ii zica “am o super nevasta, o iubesc enorm, e perfecta si de aia o insel cu tine”. Nu lua in seama ce a zis ea. Poate si tie iti spune acum ca acea persoana era proasta la pat, sau ca oricum nu era fericit cu ea… un barbat spune orice intr-o situatie “de criza”.

    Ia-te pe tine si analizeaza-te. Daca poti sa treci peste si sa clarificati o data totul clar si bine, sa ingropati trecutul si sa mergeti mai departe, da-i inainte.
    Daca nu, nu te condamna si nu il condamna la o relatie cu stres, reprosuri, o viata trista si plina de tensiune.
    Din punctul meu de vedere ai doar doua variante: ierti, uiti, incepi un nou capitol cu totul SAU renunti.
    Raspunsul e la tine!

    Decizie inteleapta!

    • Mira2

      O sa comentez faza cu „ce a zis amantei nu conteaza”.
      Exista atatia oameni care se despart si care aleg sa nu discute despre cu „actualul” despre „fostul”. Mare majoritate a barbatilor care isi parasesc sotiile tin legatura cu copiii. In niciun caz nu îşi vorbesc copiii nevinovaţi de rău cu noua consoartă.

  32. Morera

    E o idee si sa iei distanta de el, dar pana la urma distanta ai tot avut in anul in care nu ati fost impreuna. Si de la distanta o sa decizi doar in teorie (in afara de cazul in care ideea de a te impaca iti repugna, dar pare ca nu a fost asa).
    De fapt, cel mai bine vei afla ce simti traind. In continuare, alaturi de el (pentru ca asa pare ca stau lucrurile, zici ca relatia a evoluat, desi tu nu ai reusit sa treci peste). Dupa un timp, mai scurt, mai lung, vei intelege. Fie ca nu poti trece peste, oricat de mult ti-ai fi dorit, si/sau ca el nu s-a schimbat cu adevarat, fie ca lucrurile merg spre bine.

  33. Isa

    Eu doresc sa stiu despre copil. Lucrez in domeniu ( BCBA) si voiam sa stiu daca copilul tau face terapie? Ai sponsori? Daca nu, si doresti sa lucrezi tu cu el,te pot ajuta eu gratuit. Te pot invata atat cat imi permitesi mie timpul.

  34. V.

    O sa incerc sa comentez si eu scurt si la obiect. Alege pentru linistea ta sufleteasca. Cum esti mai linistita, cu el sau fara el? Pe mine m-a inselat fostul sot, am incercat sa-l iert, si el tot asa, ba se intorcea, ba pleca. A fost un cosmar pentru mine, nu puteam dormi, nu puteam manca, nu ma puteam concentra pe nimic altceva pana cand intr-o zi am zis stop. Si atunci s-a facut liniste din nou in sufletul meu.
    Tu mai ai si copilul care iti consuma multa energie, nu mai ai nevoie de alt stres in plus. Daca te asteapta un alt inceput si o viata mai frumoasa alaturi de un barbat cu suflet bun si tu o ratezi pentru el?
    Uite, eu acum sunt recasatorita cu un om minunat, avem un copil superb si imi vine sa-mi dau palme pentru cat timp inutil am pierdut cu fostul. Curaj, te asteapta vremuri mai bune!

  35. Miruna

    Am avut peste 15 ani de casatorie, pe care eu si cei din jur o percepeam ca fiind perfecta. O iubire mare, suflet pereche etc. Am avut incredere maxima in el si desi pleca mult de acasa, nici nu ma gandeam ca ar putea sa ma insele. Am aflat dupa atatia ani ca mergea de ceva timp si la alte femei si tot universul meu s-a facut praf. Am divortat imediat si am crezut ca viata mea a luat sfarsit. M-am lasat ajutata de terapeut, prieteni, de orice imi era benefic. In cateva luni nu ma recunoateam, si fizic eram o femeie mai atractiva si puterea mea interioara era brusc alta. Cand eu eram tot mai bine au inceput conflictele lui cu amanta, caci atunci cand te muti cu amanta, nu mai e asa interesant. S-a intors, a fost plin de iubire ca la inceput, am facut terapie de cuplu, am renegociat viata de cuplu mult mai corect, ca la carte. Si eram mandri ca am depasit mai intelepti o criza, ca ne-am maturizat. Dar au aparut probleme de viata mai grave si iar a inceput sa scartaie relatia. A disparut iar, s-a indragostit iar. Am cazut iar in hau. Poate ca nu atat de jos ca la inceput. Imi pastrasem independenta si o parte din putere si mi-am facut doar inima praf.
    Am jurat ca nu il mai iert. Dar a venit pandemia, el a venit sa ne “salveze” pe mine si copil, sa ne ajute. Eu am crezut iar, nu foarte convinsa. Si-a lasat balta amanta si s-a izolat cu noi. Plans, regrete, promisiunI. Pana la finalul anului trecut, cand am priceput ca el iar viseaza la alta femeie si am realizat ca nu merit sa traiesc o asemenea viata, ca am luptat mai mult decat era nevoie sa salvez o iubire care a fost ca in povesti, dar se terminase, ca odata ce vanatorul a simtit placerea alergarii dupa alta prada nu se va mai opri.
    Si da, lucrez de zor la terapie pentru vindecarea mea, caci am inteles de unde a venit atata perseverenta, care acum mi se pare prostie.
    Deci nu ma pot opri sa te indemn sa faci terapie, sa iti gasesti tu increderea in tine, puterea si sa iti dai sansa de a trai o viata mai frumoasa.

  36. Buna,
    Paragraful care mi-a sărit in ochi din textul tău este următorul: “ ea s-a întors la soțul ei, care a primit-o înapoi fără să îi reproșeze ceva. Eu nu am putut să îl iert sau sa îl mai vad pe soț, fiind foarte rănită”. Încearcă sa înțelegi ce e in spatele acestor cuvinte, ce se întâmpla când ceilalți pot sa facă lucruri pe care tu nu poți sa le faci… și ce frici trezesc in tine situațiile in care nu te ridici la nivelul așteptărilor , in care simți ce nu ar trebui sa simți și tot așa…Îți doresc sa-ți fie bine!

  37. Ariana B

    In primul rand omul care te iubeste nu merge si se culca cu altcineva pt ca ii lipsesc complimentele tale si altcineva i le face, astea sunt scuze si inseamna ca nu te iubeste.Te lupti pana la capat pt cineva pe ca il/o iubesti. Il asezi naiba pe un scaun si ii zici ce te apasa , ce iti lipseste etc, nu mergi in patul altcuiva .
    Apoi, daca amanta nu pleca la barba-su si ramanea cu el , el s-ar mai fi intors?Nu cunosc situatia lui financiara daca isi permite sa stea singur, daca are unde sa stea etc, daca e mai convenabil la tine acasa din lipsa de altceva mai bun etc. Dar toate astea par a fi scuze, sincer, si pare ca a venit de nevoie inapoi .
    Iar daca il ierti si il iei inapoi ce garantie ai ca la urmatoarele avansuri primite de la o alta tipa nu sare iar in pat cu ea si te lasa de izbeliste? In stressul asta vrei sa iti traiesti viata?
    Din punctul meu de vedere it `s over, pa si la revedere, impartiti custodia copilului si fiecare pe drumul lui .Meriti pe cineva care sa te iubeasca si sa te respecte, nu telenovele din astea proaste cu amante si telefoane de la amanta cu insultele sotului.

  38. Ioana Laslo

    Iti scriu din rolul de femeie, mama dar si de terapeut…ceea ce traiesti tu este de o mare complexitate emotionala. Din rolul de terapeut as spune asa: iertarea este complicata de tot, suferinta ta poate ramane pe termen lung chiar daca ai incercat sa te impaci cu asta, gandeste-te ca evenimentul asta te-a marcat asa cum marcheaza o trauma…si traumele au multa nevoie de timp insa unele nu se vindeca prin iertare. Cealalta cale este acceptarea neconditionata a ceea ce s-a intamplat iar asta nu presupune neaparat reimpacarea cu partenerul…trebuie sa te uiti din toate unghiurile posibile de ce ai ales calea impacarii? Ce semnificatie are asta pt tine? Care sunt beneficiile dar si costurile pt tine? Accent mare pe tine, desi inteleg ca cel mai probabil te-ai gandit si la copilasul vostru…motivatia sotului este suficienta pt tine? Ai fi putut sa gasesti fericirea de cuplu si in alt mod? Ce semnificatie are pt tine singuratatea in cazul in care ai fi mers pana la capat cu divortul? Ceea ce incerc sa transmit indirect este: nu lasa suferinta asta pe umerii tai, chiar daca ai facut o alegere rationala, partea emotionala din tine mai are multe de clarificat.
    Observa-ti gandurile si sentimentele fata de sotul tau in momentele de apropiere…ce instinct rasare acolo? Vrei sa-l tii strans, o parte din tine iti spune sa fugi?….Eu recomand cu multa sinceritate consilierea de cuplu, asa incat ïmpacarea aceasta sa fie una durabila, asa cum ai spui tu relatia voastra a evoluat…dar oare vindecarea se va realiza de asemenea?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *