Mami, mi-e foame! Ba nu. Ba da. Ăăă, vreau în brațe. Și piure. Dar nu pe ăsta. (p)

Când mă gândesc acum la diversificarea copiilor mei, îmi vine să râd. Și să plâng. Și să sparg. Dar mai ales să râd. Să vedeți. Acum aproape patru ani și jumătate, când am diversificat primul copil, erau tone de informații pe subiect peste tot. Acum sunt catralioane de tone, deci totul e ȘI mai complicat. Și culmea e că unii copii refuză să se lase diversificați, că e BLW, că e piure, că-s legume fierte sau fructe coapte, de avem impresia că or să trăiască numai cu lapte și aer. Nu știu cum se face însă că n-am văzut în pauza de prânz de la mall nici un adult sugând din biberon, toți fac coadă la pizza, burger și șaorma. 🙂 Deci, cumva, tot acolo ajungem. Dar până atunci, e musai să supraviețuim DIVERSIFICĂRII.

Medicul de familie zicea ceva. Pediatra Sofiei zicea altceva. Gastroenterologul la care mergeam periodic (pentru că Sofia suferea de reflux sever, vărsa tot și nu lua în greutate) zicea, desigur, ceva complet diferit de ce spuneau primii doi. Site-urile și grupurile de diversificare îi făceau pe toți medicii proști, iar eu stăteam cu o linguriță de silicon într-o mână și un castron de plastic paraben free în cealaltă și boceam. Ce aleg? Cu ce încep? Cât? Cum? De ceee? Și mai ales, dacă n-o să mănânce? Eram terorizată de acest gând. Auzeam peste tot despre copii care nu mănâncă nimic până la 2-3-4 ani, trăiesc cu un colț de pâine și cu apă, aoleu, păi n-aveam eu nervi pentru așa ceva, eu mănânc, dom’le, bărbatul mănâncă orice dacă-și poate pune o ceapă sau un muștar deasupra, noi nu suntem mofturoși, ce ne facem dacă asta mică sparge tradiția familiei?

Acum e totul și mai complicat. Tre’ să fie bio. Nu din piață, că-s turcești sau stropite ilegal de țărani fără studii. Nu din supermarket că-s coapte pe vapor. Nu de la distribuitori care nu au ceritificare bio. Nu în combinație cu aia sau cu cealaltă. Nu fiert, întâi germinat și apoi fiert.

Eeeei, mama ei de viață, copilul ăsta are o gură și un stomac, cât de greu o fi să le umplem fără să ajungem să ne urâm în proces?

Prima oară când am întins către Gura copilei o linguriță plină cu piure de morcov înmuiat cu lapte de mamă, am crezut că fac stop cardiac. Evident, Gura nu s-a deschis. Am plâns și am perseverat. A doua zi, Gura s-a deschis, dar s-a închis repede la loc în proximitatea terciului portocaliu. A urmat o degustare care s-a finalizat cu o moacă scârbită. După prima săptămână, morcovul devenise tolerat. Am plusat cu țelină. Apoi cu dovlecel. Carne de curcan. Gălbenuș. Rezistența bebelușei mele la solide scădea cu viteză. Așa se face că acum am o fetiță care iubește orice e de mâncare cu excepția ciupercilor (pe care le-a iubit în primii doi ani, copiii sunt ciudați, aia e).

Au fost momente când ne-am certat rău. Când am aruncat cu castronul de perete de-am crăpat faianța. A avut vreo lună în care n-a deschis gura la nimic, avea vreo zece luni. Găteam două trei feluri la rând, refuza tot. Analize, medici, nimic. Apoi au răsărit niște măsele, multe, deodată, iar ea e reînceput să mănânce cu trei guri. De atunci, am ales mereu castroanele de plastic, barem dacă arunc cu ele, să nu ruinez pereții.

Apoi a venit rândul celui de al doilea copil să capete mâncare solidă. La el am început cu bucăți, cu piureuri, cu paste și mămăligă, totul a mers mult mai repede și mai relaxat, cumva învățasem de la primul copil că de foame n-o să moară, așa că dacă dorește să deschidă gura, bine, dacă nu, lasă că o deschide el când i s-o face foame. El e mult mai mofturos, nu mănâncă niciodată roșii, ardei, ciuperci, broccoli, alege doar zeama din ciorbă, refuză mai nou și fructele, deși am aplicat aceleași principii și la el: copiii participă la gătit, nu mâncăm cu pâine, nu mâncăm dulce (decât ocazional, și ăla făcut în casă), multe fructe și legume, carne curată, ingrediente simple, cât mai puțin procesate. Ea mănâncă tot, el scobește și culege. Eu nu mă mai foiesc și n-o mai iau personal când oricare dintre ei face nazuri la mâncare. Burta lor rămâne goală, nu a mea.

Ce ne-a ajutat pe noi mult să ne fie bine la masă:
1. Am stat la masă toți, în același timp, fără jucării sau gadgeturi, am povestit despre ce e în farfurie sau despre ce a vrut fiecare
2. Fiecare a mâncat cât a dorit din ce e în farfurie, nu au avut de ales între mai multe feluri, dar înainte să ne apucăm de gătit, am decis împreună ce să pregătim. Cine nu a vrut să mănânce a rămas nemâncat până la masa următoare.
3. Am respectat programul de masă și gustări, cu foarte puține excepții.
4. Nu am consumat niciodată cu ei fast-food, sucuri sau dulciuri din magazine.
5. Am mâncat variat și cât am putut de sănătos, din piață, de la supermarket și de la bunica, iar când am găsit, am luat și bio.
6. Masa nu a fost o corvoadă, ci o bucurie, nu am aplicat niciodată pedepse sau recompense legate de mâncat (de fapt, nici de alte lucruri, dar asta e altă discuție)
7. Am implicat copiii de foarte mici la gătit, așezat masa, strâns masa. Doar la restaurant stăm și așteptăm să fim serviți, în rest, punem mâna cu toții.
8. Am făcut vrăji și incantații și meditații să-mi dea Universul copii mâncăcioși (nu glumesc, chiar am făcut). 🙂
9. Nu am pus presiune pe mine în calitate de project manager al momentului mesei (adică am pus, dar numai la început, m-am relaxat rapid pe parcurs, când am văzut că nu mai am castroane întregi). Am investit în accesorii de silicon și plastic, care rezistă la aruncat pe pereți și nu-s deloc scumpe, am mutat aspiratorul în bucătărie, am cumpărat multe bavețici și haine de scandal, am fost atentă la porții, ca să arunc cât mai puțină mâncare și să am, în consecință, cât mai puține motive de frustrare.

10. Nu le-am oferit variante nesanatoase, doar ca să mănânce ceva. Nu le-am dat pâine goală sau ceva dulce pe motiv că asta sigur mănâncă, am considerat că decât să mănânce ceva care nu le aduce nimic bun, mai bine să le fie foame şi la masa următoare să accepte ceva gustos şi sănătos

Acum mă uit în urmă și mi se pare c-a fost simplu. 🙂 Faianța însă e crăpată din ziua aceea în care sigur numai simplu n-a fost. Curaj, trece și asta!

Accesorii pentru masa celor mici, rezistente, de calitate și la prețuri decente găsiți mereu în Carrefour. Scaune de masă cu perne moi, biberoane, cănuțe de apă cu cioc sau cu pai, lingurițe, pompe de sân, castroane haioase, le puteți pune în coșul de cumpărături la alegerea celor mici, ca să le faceți masa și mai plăcută. Ah, și de curând au adus și haine pentru gravide, sunt chiar simpatice, am pus poze mai jos. Catalogul care include toate aceste produse este AICI.

printesa urbana carrefour pentru copii 01 - Copy

printesa urbana carrefour pentru copii 02

printesa urbana carrefour pentru copii 06

printesa urbana carrefour pentru copii 13

printesa urbana carrefour pentru copii 14

printesa urbana carrefour pentru copii 15 - Copy

printesa urbana carrefour pentru copii 11 - Copy

printesa urbana carrefour pentru copii 09 - Copy

printesa urbana carrefour pentru copii 04 - Copy

printesa urbana carrefour pentru copii 03 - Copy

printesa urbana carrefour pentru copii 01 - Copy

Keep calm și diversificați cu entuziasm! 🙂

Sursa foto: bebe la diversificare via Shutetrstock.com

Pin It

24 Comments

  • o femeie spune:

    eu i-am dat cand am vazut ca e interesata. Am ajuns la nivelul sa ii dau cand cere.
    Da, sunt perioade cand mananca putin (aseara de ex. a cules doar 2 bucati de castravete din salata si o gura de ficatzei din furculita mea, ieri la pranz a mancat juma din pastele puse =cam cat am putut lua cu o singura lingura, si dimineata a lingurit laptele). Are aproape 9 ani.
    A avut pe la 3-4 ani o perioada cand realmente nu a mancat nimic la cina. O diva in devenire 😀 .

    Nu fac compromisuri, nu negociem, nu dau zahar etc. doar pt ca refuza mancarea. Si nu mai iau nicio soacra la mine pt un an fix pt santajul emotional care i-a facut copilului de mi se plangea dupa aia. 😀 😀

  • Roxana spune:

    La fix articolul tău! Mulțumesc!!♡♡♡

  • Rox spune:

    Principiile nr. 2 si 10 (poate si altele) le-a aplicat mama cu mine acum mai bine de treizeci ani cand singurele informatii erau cele din „Mama si copilul”. Am avut ani la rand cateva chestii pe care nu le mancam sub nicio forma, dar le-am gustat din cand in cand ca poate-poate ma razgandesc si am ajuns ca adult sa mananc aproape orice si sa fiu curioasa de tot ce e nou dpdv culinar.
    Daca conteaza, eu zic ca ai facut f bine 🙂

  • Cristina spune:

    Diversificarea a fost simpla pana pe la un an si jumatate, dupa aceea a devenit mai dificila, pentru ca a inceput usor usor sa refuze din ce in ce mai multe lucruri pe care inainte le manca. Am mers pe ghicite si m-am stresat ca nu mananca (ce vreau eu) pana a inceput sa vorbeasca si sa ne poata spune ce doreste el sa manance. Asa ca acum am ajuns la un compromis: il intreb in fiecare seara ce vrea sa manance a doua zi si fix aia ii pregatesc. Asa nu exista riscul sa refuze mancarea si toata lumea este fericita. Singura conditie este ca in decursul unei saptamani sa fie mancaruri diferite in fiecare zi.
    Nu am insistat sa manance cand nu i-a fost foame, nu l-am obligat sa termine tot din farfurie, nu i-am dat jucarii sau gadgeturi la masa si nu am alergat cu mancarea dupa el.
    Prin urmare cand ii este foame linge farfuria, nu sta la masa cu orele sa termine un castron de supa si in general are o relatie buna cu mancarea.
    Iar explicatiile nenumarate privind beneficiile fructelor si legumelor crude (pe care o buna perioada de timp le-a refuzat, mai ales legumele) suprapuse peste trei luni de viroze, otite si alti balauri i-au demonstrat ca fructele si legumele crude sunt bune, mancabile si l-au facut sa se intrebe singur de ce nu le mai manca :))

  • Dana spune:

    Chiar nu mancati deloc paine? Si dimineata la micul dejun? Nici eu nu vreau paine in alimentatie dar efectiv se satura de terci (de mei, de ovaz, de hrisca, etc,..)

    • Printesa Urbana spune:

      mancam doar cand e musai, la omleta sau tartine.

      • Liz spune:

        Mi se pare o exagerare sa nu mananci paine deloc, sincer.
        Exista paine cu maia facuta in cateva brutarii si e exceptionala. Colt de Paine de pe Popa Nan ar fi un exemplu potrivit. E scumpa insa macar pentru copil sa iei, tot merita.

  • Emilia spune:

    Ioi ce ma bucur ca mai sunt care nu mananca paine, nici piciul meu nu vrea, decat tartine, si alea cand le doreste, in rest, sa fie mancare fara paine…mancarea lui preferata e salata, ca asa a invatat la gradi, ca legumele si fructele sunt sanatoase, ii plac destul de multe lucruri, nu imi fac griji ca nu are ce manca, doar ca nu mereu mananca cat as vrea eu. Dar, fara alte chestii, salate, ciorbe si supe, si tot asa, pe intrebate, mananca. Dar multumesc pentru chestia cu painea, ma gandeam ca doar al meu e mai cu mot. Super articolul, bine venit, ca de obicei

  • Roxana spune:

    Diversificarea am inceput-o tarziu, pe la 7 luni ca mi-a fost MULT mai comod sa il alaptez vara, cand am mers prin concediu 🙂 Am avut cartea Annabelei Karmel, biblia mea intr-ale diversificarii. I-am gatit curry, linte si alte minuni pana sa faca 1 an! N-am restrictii la mancare, o spun cu toata sinceritatea. Nu cumparam mezeluri, in schimb adoram painea de la Pain Plaisir si Bread and Spices, folosesc la gatit sare, zahar, cacao, ulei de floarea soarelui, TOT. Eu gatesc mult pentru familia mea si imi plac mancarurile de toate felurile, cu cat mai multe condimente(curry, garam masala, turmenic etc etc), copilul meu mananca un sfert de inghetata dupa care mi-o da mie, se plictiseste si vrea direct cornetul. Mananca jumatate din jumatate de ou Kinder, mananca 2 guri de hot dog de la Ikea. Ce incerc sa spun este ca nu am vrut sa-l obisnuiesc in mod intentionat cu dulciuri „rafinate”, doar ca nu i le-am interzis, copilul le vede pe raft la Mega si vrea una alta. Ii cumpar, se satura aproape imediat de dulce, am grija sa nu ii dau inainte de masa sau noaptea. Toti nutritionistii cu capul pe umeri spun si vor spune pana-n vecii vecilor amin ca MODERATIA si ECHILIBRUL sunt cheia unui om sanatos. Si un minimum de bun simt :))) Sunt parinti care fumeaza in nasul copiilor DAR nu le dau ciocolata….sa fim seriosi! Una peste alta, diversificarea/mesele pentru noi nu sunt deloc un challenge, nu mai mare ca mersul la gradi dimineata 😀 Mie regulile foarte stricte de genul „NU zahar, NU pui, NU sare, NU paine,” imi induc panica si un sentiment de discomfort….incerc sa mananc putin, des si gustos! yammmm

    • A_A spune:

      Ai noroc pentru ca fetita ta nu este foarte pofticioasa in sensul in care gusta, mananca un sfert dintr-o jumatate de „ce ii cumperi tu de test” si apoi se plictiseste. Asa am eu baiatul cel mare, are impresia ca ii place dulcele dar ia cateva guri si apoi gata sau refuza din start ce stie ca e prea dulce.
      Dar nu se aplica tuturor, fratele sau mai mic e ahtiat dupa dulciuri – daca i-as da – nu se lasa pana nu termina orice vrea doar de test chit ca dupa aceea nu se simte grozav. Sora lor prefera gustul sarat sau chiar picant.
      Concluzia la care doream sa ajung este ca ai noroc ca nu este atat de pofticioasa pe cat pare la prima vedere vazand si cerand toate chestiile colorate din rafturi. Si eu gatesc cu de toate dar in cantitati mici si le dau sa guste diverse dar nu de toate, le explic ca au chimicale – unele sunt adevarate bombe chimice – si au inteles, le evita.

      • A_A spune:

        Scuze, am scris despre fetita ta dar cred ca am confundat-o cu Sofia Printesei. Nu stiu ce sex are copilasul tau! Intr-adevar, cheia este moderatia dar pentru mine si taiatul complet de pe lista a ce stiu sigur ca e rau de tot (gen 99% din mezeluri si foarte multe dulciuri pline de prostii).

  • Maria spune:

    Ai un suflet deosebit si frumos Ioana !

  • Simona spune:

    Speriata rau am fost si eu de momentul diversificarii cat timp bebe era inca in procesul de coacere, auzind in trecut de scheme si planuri gen jumate de galbenus azi, 3 zile pauza si cautat pe toate partile de bubite, si altele asemenea. Apoi a venit si vremea diversificarii, in Suedia -tara relaxarii totale cand vine vorba de cresterea copiilor. M-am dus cu carnetelul de notite la asistenta sa ne invete, dar ce sa vezi- zice doama „diversification is really really simple”. De la 4 luni, cate o jumatate sau cel mult o lingurita din orice mancare mancam noi, pasata bine (de ex cu presa de usturoi) sau piureuri de ce iti trece prin cap. Singurele restrictii: sare, miere, frunze verzi (salata, spanac, rucola) si cartofi verzi. In rest de toate, inclusiv nuci si alti alergeni, ata timp cat sunt macinate fin. Nu e neaparat sa introduci alimentele treptat, dar e adevarat ca cei mici sunt sensibili la gusturi si daca amesteci prea multe e posibil sa nu ii placa. Daca nu ii place, asteapta cateva zile si incearca iar. Gluten da, paine inmuiata in sos da. M-am relaxat total, si pana acum merge foarte bine, fingers crossed in continuare, sa se deschida zilnic cioculetul pofticios. Asa ca fara presiune si cu deschidere spre nou, asta e sfatul! Succes!

  • ANA spune:

    Scuze, de ce nu paine?!?

    • Rox spune:

      Cred ca era ideea de fara paine pe langa mancare. Painea e ok sub forma de sandwich sau tartina*, nu e ok cu ciorbe sau cu felul doi nici la copii, dar nici la adulti pentru ca iti umpli burta cu calorii goale/inutile.

      • Nico spune:

        Painea neagra.integrala.cu faina proaspat macinata si facuta cu maia naturala, nu inseamna calorii goale/inutile.cu orice ai manca-o.are muuulte beneficii.

      • Georgi spune:

        Painea nu are calorii goale. Tine de foame, daca nu are prostii in ea (afanatori, E-uri, etc.)
        Eu fac paine in casa, din faina integrala si faina alba (altfel iese pietroi). Si nu am probleme cu greutatea/ cu sanatatea.

        E o treaba de maxim 10 minute, pe care o repet la fiecare 3-4 zile. Framant 10 minute, las la crescut o ora, inca 40 de minute la cuptor si gata.

        Oricum, ideea era ca orice lucru in exces, dauneaza. Asta stim cu totii.

        • Rox spune:

          Da, ok, dar tot nu inteleg de ce ai manca mancare gatita cu paine. De ce sa mananci ciorba sau friptura cu paine. De ce sa-ti umfli burta cu paine. Speram ca o data cu noile generatii sa scapam de obiceiul asta nesanatos, nu mai traim in vremurile de saracie lucie pe care le-au prins bunicii nostri in care oamenii mancau paine ca nu aveau altceva sau nu aveau destul din altceva.
          Decat sa mananci ciorba cu paine, mai bine o faci mai „groasa” (mai multe legume, mai putin lichid).
          E suficienta paine in alimentatie daca mancam cate-o felie cu unt, cu zacusca, cu vinete, ca astea n-ai pe ce altceva sa le intinzi (desi eu una mananc vinete cu rosii si branza fara paine si n-am nimic).

          • mack spune:

            n-a zis nimeni să-ţi umfli burta cu ea, dar de ce să nu mănânci o farfurie de ciorbă cu o felie de pâine, pentru beneficiile pe care le aduc toate astea?

  • Anca spune:

    Multumim pentru articol, ca de obicei ne dai idei utile despre cum sa avem grija de copiii nostri. Imi plac regulile pe care le aplicati voi la masa. Si eu incerc sa aplic cat mai multe dintre ele, dar cu sotul nu prea sunt pe aceeasi lungime de unda. Cred ca ne streseaza pe amandoi faptul ca cel mic este ca Ivan al tau, frunzareste mancarea si alege doar ce ii convine. Nu ii place mancarea uda sau zemoasa, totul trebuie sa fie solid sau crocant si daca azi mananca brocoli, pe care il adora, poate abia peste o saptamana il accepta din nou. Imi petrec ore intregi cautand retete care sa il satisfaca si fac piftelute din aproape orice (care inevitabil contin ou si faina). Ce face lucrurile si mai dificile este ca, la 15 luni ale lui, inca este alaptat. Si stie ca, daca nu primeste ceva ce ii place, oricand are alternativa sanului. Sper sa nu mai dureze mult si sa ajung si eu la concluzia ca de murit de foame nu o sa moara, vine el singur la masa cand i-o fi foame.

  • Cinderella spune:

    Eu la diversificare ii zic „marea mozoleala”. Si acum imi amintesc cum ma plimbam prin parc cu supa crema in termos si asteptam sa se alinieze planetele ca sa manance. Acasa era prea boring, nu manca.

  • dia spune:

    Cand am început cu aventura asta eram in vacanța si am pregătit entuziasmata piureul de morcov cu lapte matern. Mare dezamagire, nici nu a vrut sa il încerce:)) M-am deprimat si am zis ca metoda asta nu merge nici pentru el nici pentru mine. Am ajuns acasă si am început cu bucăți. Am vrut sa descopere el minunăția mâncatului si sa fie independent. Si asa a fost. La un an acum, mănâncă orice singur. De cele mai multe ori mânâncă f bine, dar sunt momente in care prefera alăptatul. Si asta e perfect normal. Nu l-am forțat si nu o sa il forțam sau păcălim niciodată..BLW e o metoda ce poate sa iti dea fiori pe șira spinării:)) am avut noroc ca fiind medic am privit lucrurile altfel dar tatăl si bunica erau tare speriați la început. Dar nu a fost nici o problema.

  • A_A spune:

    Ai mei gemeni mananca bine, nici mult nici putin. Fiecare are preferinte pe care le respect. Eu personal i-am scos fire albe mamei ca mancam foarte putin si nediversificat, am fost de cosmar din cate isi aminteste. Acum mananc orice desi nu sunt gurmanda.
    Ceea ce insa a mers foarte bine la ai mei este ca au mancat pasat doar intre 6 si 10 luni apoi au avut 1-2 saptamani in care au refuzat mancarea. Am trecut la bucatele si a mers ca unsa treaba, cred ca se saturasera de varianta la robot din orice vroiam eu sa le dau.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *