55 de cărți bune de luat în vacanță

Am făcut o listă cu cărțile care mi-au plăcut cel mai mult  în ultimii doi, trei ani. Nu le-am trecut pe cele pe care nu le-am dus la bun sfârșit sau pe cele care m-au tulburat în așa măsură încât mi-am dorit să nu le fi citit acum (una dintre ele, de exemplu, este Tatăl celuilalt copil, o carte foarte bună, dar care m-a durut și pe care aș fi preferat să nu o cunosc în această perioadă a vieții mele).

Când citesc? În fiecare zi. Mi-am făcut această rutină în care citesc în fiecare seară cât pot, uneori pot o pagină și adorm, alteori pot un sfert de carte. Nu citesc pentru că TREBUIE, deși da, sigur că și trebuie, citesc pentru că îmi place, pentru că vreau, pentru că am nevoie și de asta printre copii, atât de multe proiecte, printre cărțile pe care le scriu și locurile în care alerg, am nevoie de evadarea asta în literatură de toate felurile. Și dacă nu-mi fac rutină, pur și simplu nu apuc. Și uite-așa am reușit să (re)citesc cap coadă niște zeci de cărți în ultimii ani. Nu e mult deloc, dacă aș fi avut TIMP, sigur aș fi citit câteva sute.

Așa, cum cred eu că trebuie să fie o carte de vacanță? Oricum. Poate fi ușoară, grea, densă, filosofică sau stupidă, nu contează, important e să-ți placă. Firul, scriitura, personajele. Și să nu fie ediție cartonată, să nu cântărească greu în bagaje! 🙂

Eu citesc mult în vacanțe, citesc în avion sau în tren, citesc pe șezlong, cât copiii se joacă la picioarele noastre, citesc seara înainte de culcare, citesc cât ei dorm de prânz. Întotdeauna cărți tipărite, nu m-a prins magia Kindle, dar dacă aveți și vă place, ferice de voi, că puteți lua o bibliotecă întreagă în vacanță.

Am grupat cărțile în câteva categorii lejere, multe dintre ele se încadrează la mai multe categorii, pentru că e subiectivă împărțirea. Nu pun linkuri către librării, le luați de unde vreți, o să pun poze cu cărțile, autorul și titlul, să le puteți lua ușor cu copy-paste în google.

Polițiste, mister, suspans

Liane Moriarty scrie romane de suspans cu familii cu copii mici! Are un umor grozav, personaje bune, crime și mister! Mi-a plăcut mult Secretul soțului. Și poate ați văzut la HBO și  serialul făcut după Marile miniuni adevărate! Foarte bun!

Iubesc cărțile Rodicăi Ojog Brașoveanu, cred că le am pe toate, le-am citit, mă amuză, mă prind, I love her!

Zafon se citește repede, are zvâc, poveste, o să vă prindă. Mi-au plăcut mult Umbra vântului, Jocul îngerului și Prizonierul cerului și am să înhaț tot ce-mi mai pică în mână (prietena mea citește acum Marina, mi-a promis că mi-o pasează).

Romanele polițiste nordice, dada, musai să le încercați. Fie că au autor islandez, suedez sau norvegian, au un mister și o scriitură aparte. Zile întunecate (Yrsa Sigurdardottir) și Orașul borcanelor (Arnaldur Indridason) sunt numai bune să vă familiarizați cu acest special kind of dark nordic.

Kate Morton scrie romane polițiste care pornesc de la istoria unei case vechi. Castel. Conac. Structura e similară, poveștile foarte simpatice, cu iz de epocă. Casa de la Riverton, Grădina uitată, Orele îndepărtate…se citesc pe nerăsuflate.

Mister și magie

Una nouă și una veche, un clasic și o româncă – Magicianul lui John Fowles, Nautilus al Ioanei Bâldea Constantinescu, Lecția de magie „predată” de Elizabeth Gilbert (o carte despre cum să scoatem la lumină creativitatea și comorile din noi, indiferent de meseria și talentul nostru), Eleganța ariciului, de Muriel Barbery.

Cu și despre iubire

La secțiunea asta cu totul specială am inclus: Ce se întâmplă în iubire (Alain de Botton), o carte foarte chirurgicală și adevărată despre relația de cuplu, Anul gândirii magice (Joan Didion), Inteligența erotică (Esther Perel), Copilul invizibil, Revoluția iubirii (ambele de Gaspar Gyorgy), Legea copiilor și Ispășire (ambele de Ian McEwan), Căței pierduți și oameni singuri (Lucy Dillon).

Anna Gavalda are un stil atât de plăcut, de dulce, de modern (mai și înjură, pfff, îmi plac autorii curajoși :P). Maria Duenas, pe de altă parte, e mai sobră, mai precisă, foarte bune cărțile ambelor autoare. De la Duenas am notat aici Iubirile Croitoresei. De Anna Gavalda vă recomand romanul Împreună, mi se pare cea mai groazvă carte a ei (e împrumutată unei amice, de-asta nu apare în poză).

Romane amuzante

David Lodge e demențial, mori de râs cu el. Un profesor de vârsta mijlocie, britanic, care călătorește multe pe la conferințe și colocvii, mai cunoaște familii, mai susprinde sau participă la tot felul de amantâlcuri (Gânduri ascunse, Meserie). Nu e nou (eu l-am citit prima oară acum vreo 12 ani), dar e savuros.

Că tot a venit vorba de amantlâc, Corina Ozon îl dezbracă de secrete și ascunzișuri în Zilele amanților și Nopțile amanților. Cărțile sunt scrise din perspectiva bărbatului însurat, a amantei și a soției înșelate. Mult umor, limbaj frust. Cărțile astea parcă s-au citit singure.

M-au amuzat mult și Scurtă istorie a tractoarelor în limba ucraineană de Marina Lewycka și Căutând-o pe Alaska, de John Green.

Cărți cutremurătoare, dense, filosofice

Margaret Atwood scrie cărți foarte puternice, am citit Povestea slujitoarei, Mireasa hoțomană, Ochi de pisică.

Cele patru volume din seria tetralogiei napolitane a Elenei Ferrante sunt superbe. Povești de dragoste, eșecuri dureroase, politică, viața dintr-un cartier sărac din Napoli sau mediul universitar din Milano sau Florența, toate-s brodate pe marginea poveștii despre prietenia cu totul specială dintre două femei. Recomand cu toată convingerea. Începeți cu Prietena mea genială, continuați cu Povestea noului nume, Cei care pleacă și cei care rămân și Povestea copilului pierdut.

Smulgătorul de inimi și Blues pentru o pisică neagră, de Boris Vian, mi-au plăcut mult, o să vă ducă pe alte lumi.

Merită să citiți și Flori pentru Algernon (Daniel Keyes), Privind soarele în față, Mama și sensul vieții (Irvin Yalom, psihoterapeut care aduce în cărțile lui povești și concluzii din cabinet), Pastorala americană (Philip Roth), Pădurea norvegiană (Haruki Murakami, dragul de el!, sau oricare dintre romanele lui, dar vă recomand să începeți cu acesta, e cel mai soft, vă va introduce în mod plăcut în universul fantastic al lui Murakami, vă va pregăti pentru celelalte povești nebune ale lui), Lapte negru (Elif Shafak), o metaforă frumoasă și realistă desptre femeia-scriitor, femeia-mamă, femeia-femeie.

Biografie

Cel mai mult din ce am citit în ultimii ani mi-a plăcut Ludovic al XIV-lea, de Max Gallo, deși e scrisă ca un raport. 🙂

Și cartea mea preferată din ultimii ani: Hoțul de cărți, de Markus Zusak. O poveste dureroasă despre o fetiță refugiată la o familie adoptivă în timpul războiului, prietenia ei cu un evreu pe care îl vor ascunde în piviniță. Este atât de frumos scrisă…

Iar autorul care mereu mă face să plâng, atât de frumos scrie, este Eric Emanuel Schmitt (Elixirul dragostei, Cea mai frumoasa carte din lume, Domnul Ibrahim și florile din Coran).

Aș mai lua cu mine în vacanță pe Petro, scrie foarte viu (Sfârșitul nopții – Petronela Rotar).

 

Sper să vă fie de folos! Mulțumesc la rândul meu celor care mi-au sugerat aceste titluri pentru lista de lecturi! Mi-au plăcut, le-am savurat!

Aștept în comentarii și recomandările voastre, cu sau fără link. 🙂

Vacanță cu lecturi frumoase vă doresc!

Pin It

42 Comments

  • Mihaela spune:

    Of, Ioana. Inca am un gust atat de amar dupa ultimele evenimente, „they are the winners”, stim noi. Ma trezeam abia asteptand sa te citesc. Am facut o gramada la recomandarea ta. Am cumparat cartile. Am ignorat iesirile lui Robo care numai „om iubitor si tolerant” nu e in comentarii pe orice blog. Dar de data asta cred ca ma opresc aici din citit. Ioana, iti multumesc pentru anii astia, dar raman cu looserii care ti-au finantat, pana la urma, pretentiile de castigator. Sunt o gramada de scriitori cu talent adevarat care mor de foame. Noi, cititorii, te-am ridicat. Daca asta era o tara occidentala, dezastrul de PR „they are the winners” ar fi insemnat automat scaderi in vanzari, in trafic, companii care nu ar mai fi vrut sa se asocieze cu tine. Dar e bine ca traiesti in Romania, unde replica ramane ingropata in zecile de comentarii. Daca nu ai fi spus aia, nu m-ar fi deranjat nimic, nici macar articolul in cauza.
    Multumesc, Ioana. Sper sa ai dreptate si, peste ani, chiar sa fie castigatori, copiii tai. Acum, nu prea.

    • Lavi spune:

      Comentariu asta se refera la articolul de mai sus sau eu sunt singura care a citit de 5 ori si nu a inteles o iota?

      • Cris spune:

        @LAVI: Raspunsul se refera la articolul publicat de Ioana acum cateva zile „ȘTIU CE ȘCOALĂ VREAU PENTRU COPIII MEI ȘI MĂ BUCUR CĂ EA EXISTĂ ÎN ROMÂNIA”.

      • Adina spune:

        nici eu nu am inteles nimic si ma uitam ca vitelul la poarta noua :))

    • Oana spune:

      Iti inteleg oarecum dezamagirea, sa stii. Dar nu cred ca Ioana a vrut sa spuna mot-a-mot ca doar copiii ei, care vor merge la Verita vor fi castigatori. Eu cred ca a vrut sa spuna ca acei copii, care vor fi crescuti si educati in spiritul respectarii fiecarui om ca si individ, atenti atat la nevoile altora cat si la ale lor, copii care vor fi sustinuti de parinti pentru a nu merge cu „turma” daca simt ca nu fac parte din ea, copii care vor invata mai ales de la parintii lor ce inseamna respectul, pasiunile, dragostea de viata, acei copii sunt castigatori. Eu cred cu tarie asta, am admirat intotdeauna parintii care au stiut sa le insufle valori copiilor lor si adultii care au crescut din acei copii, am cateva exemple in jurul meu. Si mie mi se rupe sufletul cand vad ce inseamna scoala de stat din Romania si sunt sigura ca nu sunt singura. Dar chiar daca nu imi voi putea permite Verita, am credinta ca cu ajutorul si implicarea noastra copiii nostri nu vor iesi niste ratati.
      Desi e dureros, nu ne permitem toti Verita si nici Oxford.
      In alta ordine de idei, nu cred nici ca noi cititorii am ridicat-o. Nu, scrisul ei ne-a atras, daca ea nu stia sa scrie, nu ne adunam aici atatia. Eu simt ca a pus suflet, ca pune in continuare, nici nu vreau sa ma gandesc ce e in sufletul ei zilele astea.
      N-am intalnit-o de multe ori, dar n-o sa uit niciodata ce a facut pentru mine, o necunoscuta, cand si-a rupt din timpul ei, ca sa vina sa stea cu mine la usa unui medic, cand mi-a raspuns daca i-am cerut ajutorul si mai mult, cand s-a oferit sa ma ajute fara sa ii cer. Nu ii iau apararea, ca nu are nevoie, spun doar ca mi se pare ca e judecata si pusa la zid, poate putin cam repede.

      • Merat spune:

        Subscriu la ultima parte a comentariului Oanei. De cand o cunosc pe Ioana (de ani de zile si am cunoscut-o prin intermediul blogului), nu a fost data sa nu-mi raspunda, sa nu-si ia un moment sa stea cu mine, sa vorbeasca cu mine, sa puna o mana pe umarul meu daca am avut nevoie.
        Si chiar daca nu ar fi fost asa (caci nu e cu nimic obligata sa fie astfel), tot nu ar merita toata aceasta judecata, fie ea povata blanda (si neceruta), fie ea cu torte si furci.

  • Monica spune:

    Cred ca astept articolul asta de vreun an. Multumesc 🙂
    S ca sa dau si eu ceva inapoi, iti recomand „Splendida cetate a celor o mie de sori”a lui Khaled Hosseinni. Este fantastica. Inteleg ca toate cartile lui sunt bune dar eu pe-asta am apucat sa o citesc.
    De asemenea, la capitoul de citit pe plaja Robert Galbraith care este de fapt tipa cu Harry Potter a scris niste carti politiste. A mers minunat „Chemarea cucului” pe plaja. Zici ca a scris-o pentru plaja 🙂
    Cat despre Ludovic al 14 lea al lui Max Gallo, imi doream enorm sa o citesc dar se are ca nu mai exista primul volum la nicio editura Se gaseste numai al2lea. Am citit-o in original pe Kindle. Intr-adevar, e super.Iti recomand si Phillipa Gregory pentru cine e interesat de partea aia a istoriei Angliei: are carti incepand cu razboiul celor doua roze pana la sfarsitul lui Henric al8lea = ala care colectiona neveste. Cea mai misto este evident „Surorile Boleyn”.
    Despre Zafon am aflat tot intr-unul din articolele tale, am citit tot exceptand „Marina”. Am auzt ca nu e chiar asa de buna ca si celelalte dar o sa o citesc si eu.
    Spor la citit!

  • Eliza spune:

    Elif Shafak – Cele patruzeci de legi ale iubirii
    John Fowles – Colectionarul
    Kazuo Ishiguro – Never let me go

  • Mira 2 spune:

    Ha, intr-o vreme trăiam cu impresia ca sunt singura care-l citește pe Eric Emanuel Schmitt 🙂

  • AliceInWonderland spune:

    I see Anna Gavalda, I hit like instant :D. Toate cărțile ei sunt geniale, recomand şi „O iubeam” şi „Aş vrea să mă aştepte şi pe mine cineva”.
    Tot respectul mamicilor cititoare, nu știu cum reuşiți şi asta, eu sunt super în urmă cu titlurile cumpărate anul ăsta :(, şi fără babies on board :D.
    Recomand oricând ca lecturi lejere de vacanță şi nu numai: Casa de pe plajă – Jane Green, orice de Marc Levy şi Agnes Martin-Lugand, alţi scriitori francezi faini tare pe lângă Gavalda, Sunt aiurită şi se ia

  • Andreea spune:

    Multumim pentru recomandari! Toate cele 3 carti ale lui Khaled Hosseini sunt super, le recomand cu incredere. Eu le-am citit in engleza, mi s-a parut ca redau mai bine ideea autorului. Impresionant stil de a scrie.

  • Claudia spune:

    Multumim pentru articol!
    Ultimele carti citite care mi au placut:
    Minciuni pe canapea-Irvin D Yalom
    Fernando Trias de Bes -Colectionarul de sunete
    Tot de Yalom-Plansul lui Nietzsche
    Splendida cetate a celor o mie de sori-Khaled Hosseini-la care am plans foarte mult

  • Andreea spune:

    Tare articolul de astazi, binevenite recomandarile, caci, de exemplu, din 5 carti cumparate acum trei saptamani, 2 nu mi-au placut defel si una asa si-asa. Doua inca nu le-am citit.

    Ana Gavalda – ‘Impreuna’ e cartea mea preferata din ultimii trei ani. Ce-i drept nu am citit prea mult in ultima vreme, incep carti si le las, nu ma prind deloc.

    ‘Eleganta ariciului’ am citit-o recent, mi-a placut, insa finalul m-a bulversat si intristat.

    Robert Galbraith – Chemarea Cucului, da, mi-a placut. Al doilea Volum, ‘Viermele de matase’, nu prea mi-a placut,e foarte creepy. Al treilea volum, l-am inceput si lasat dupa vreo 30 de pag, si mai creepy.

    Mai am doua carti neincepute, Irvin Yalom – Minciuni pe canapea si Martin Seay – Hotul de oglinzi, sper sa fie ok.

    Din categoria cartilor practice, am citit Marie Kondo – Magia ordinii si Spark Joy, plus filmuletele ei de pe YouTube, nu pot aplica tot ce spune ea, dar multe metode imi par f utile.
    La fel si cartile scrise de Dominique Loreau – Arta Esentei, Arta simplitatii, Micul infinit, le rasfoiesc din cand in cand.

    • Oana spune:

      Minciuni pe canapea este foarte frumoasa, mie imi place de fapt tot ce a scris Yalom, omul asta mi se pare genial.

  • Oana spune:

    Ce de idei in articolul asta si in comentarii, mina de aur :). Imi place sa imi aleg lecturile dupa recomandari, multumesc Ioana si multumesc si celor care au adaugat titluri in comentarii.
    Eu am facut recent o pasiune pentru Irvin Yalom, tocmai am terminat Minciuni pe canapea, mi-a placut foarte mult. Am mai citit recent Aglaja Veteranyi – Copilul care fierbe in mamaliga si Evgheni Vodolaskin – Laur, ambele la recomandarea Petronelei Rotar ( in gusturile careia am incredere oarba, nu a fost carte pe care sa o fi recomandat ea si care sa nu imi fi placut). Am pe lista cartea lui Mihai Radu – Extraconjugal, am inteles ca este superba.

  • little spune:

    Stefan Zweig – scurte, dar dense si extrem de bine scrise!

  • Liliana spune:

    Și mie mi-a plăcut mult Hoțul de cărți. Mulțumesc pentru recomandări. Ai citit Toată lumina pe care nu o putem vedea? Este extraordinară.

  • Denisa spune:

    Nu stiu daca sau cat s-a tradus in romana de Fredrick Backman deocamdata (a scris 3 carti si a 4a va fi publicata in curand), dar vi-l recomand cu caldura. In special ‘A Man Called Ove’, care este cartea mea preferata a ultimilor ani. E un amestec induiosator de tristete si in acelasi timp de speranta si umanitate.

  • C spune:

    +1 pt Kate Morton. In acelasi stil as adauga si Rosamunde Pilcher. Ceva mai putin suspans si mister dar totusi captivante, despre viata burgheza la tara in Anglia anilor 50.

  • Mihaela Ciobanu spune:

    Anthony Doerr – Toata lumina pe care nu o putem vedea
    Maggie Nelson – Argonautii
    Andre Agassi – Open
    Olivier Bourdenaut – Asteptandu-l pe Bojangles
    Mara Wagner – In spatele blocului
    Paul Auster – Invizibil
    Gabrielle Zevin – Viata de poveste a lui A.J. Fikry
    Ian McEwan – Coaja de nuca
    Han Kang – Vegetariana
    Fausto Brizzi – O suta de zile de fericire
    Alessandro Baricco – Matase
    Jess Walter – Frumoasele ruine
    Herman Koch – Cina
    Taiye Selasy – Inapoi in Ghana
    Stefan Agopian – Scriitor in comunism

  • Ramona spune:

    Vaaaaaai!!!!!!ce fericire! Am notat tot!!!
    Eu citeam candva o carte in maximum 3 zile… Nu imi amintesc cand am citit-o pé última ….
    Cê tare m-am departat de mine…
    Multumesc tuturor !

    • Mihaela T. spune:

      Andre Agassi – Open (prin scrierea lui J.R. Moehringer) mi-a placut si mie foarte mult ! Am citit-o in concediul de anul acesta. 🙂
      O carte foarte interesanta pentru cei carora le plac autobiografiile.

  • Angi spune:

    Și ptr mine Hotul de cărți rămâne o carte impresionanta. Am citit recent Jose Saramago – Eseu despre orbire. O recomand.

  • Robert spune:

    Am sa iau si eu randomizat cateva din carti . Probabil sa le cumpar sau sa le imprumut de la biblioteca orasului (banuiesc sa gasesc). Am de unde alege. Multumesc !

  • Merat spune:

    Minunat articol si comentarii! Multumiri pentru recomandari! 🙂

    Adaug si eu doar doua carti care pe mine „m-au rupt”:
    Paula Hawkins – The girl on the train
    Simone de Beauvoir – Femeia sfasiata

  • Maddy spune:

    Am parcurs lista cu placere pentru ca am constatat ca avem multe preferinte comune la capitolul carti. Voi comanda cu siguranta cateva dintre cartile recomandate.
    1Q84 de Murakami ai citit? Atmosfera din cartea aia mi’a lasat o impresie speciala.

    • Printesa Urbana spune:

      Da, am citit 1Q84, am citit tot de Murakami, il iubesc, ma sperie si ma cutremura de fiecare data, Cronica pasarii arc mi s-a parut cea mai puternica naratiune, desi si 1Q84 mi-a placut mult. Mereu m-am gandit ca mai sunt si alte luni pe-acolo…

      • maddy spune:

        am cumparat Secretul Sotului ca mi`a placut celalalt roman, Big Little Lies (cu o ecranizare excelenta, am ajuns sa`l detest pe personajul lui A.Skaarsgard). M`am apucat de carte si incerc sa nu ma incurg intre atatea personaje si legaturi. Nu am ajuns inca la partea cu secretul!

  • Ana spune:

    Multumim! Inspirata de tine am inceput iar sa citesc si altceva decat carti de parenting acum vreo 3 ani :)), pana atunci parca am ramas blocata acolo, si doamne ce dor imi era de carti faine. ,,Iubirile croitoresei” am citit-o intr-un concediu si ,,Padurea norvegiana” am mai citit din ce ai aici, si mai am cateva pe lista. Ultima care care am citit-o, in ultimul concediu, m-a super impresionat e ,,Cel care ma asteapta” – Parinoush Saniee, e trista, e frumoasa, e introspectiva, are un mesaj puternic si e scrisa tare fain. Dupa ea am inceput alte doua carti si am simtit ca nu se ridica la acel nivel… Tot Parinoush Saniee are si ,,Tatal celuilalt copil” alta carte care m-a impresionat mult.

  • Ana Banciu spune:

    Ce bine a picat articolul, chiar aveam nevoie de putina inspiratie. Mersi mult! Din toata lista ta nu am citit decat Copilul invizibil. Am citit O viata mai buna de Anna Gavalda, insa nu e musai pe gustul meu, desi o recomand ca si carte de vacanta pt ca e super usor de citit 🙂
    Am vazut ca ti-a fost recomandata scriitura lui khaled Housseini, dar mai „insist” si eu, pt ca cele doua carti pe care l-am citit m-au fermecat si ravasit in acelasi timp! Am scris despre ele putin, cat sa nu dezvalui misterul:
    https://jurnalulcopilului.com/2017/06/09/splendida-cetate-a-celor-o-mie-de-sori-o-recomandare-de-carte-de-vacanta/
    https://jurnalulcopilului.com/2017/05/26/vanatorii-de-zmeie-o-recomandare-de-carte-de-vacanta/

  • Diana Olaru spune:

    Daca ti-a placut „Hotul de carti”, iti recomand si „All the light we cannot see” de A. Doerr. Cartile lui Hoseinni sunt foarte triste, chiar daca sunt bune…mie mi-au placut mult si cartile lui Ken Follet, in special „The pillars of the Earth”.

  • Roxana spune:

    Eu ma bucur ca nu sunt singura care nu citeste inca pe Kindle, serios, deja ma simteam „ciudata”, saptamana trecuta am calatorit cu sacosa plina de carti, fara exagerare (imi place sa citesc in lb. romana, asa ca am luat multe carti din tara), iar una dintre ele este Hotul de carti, n-a fost prea usoara sacosa 🙂

  • Vlad Simona spune:

    Eu cel mai mult am citit in anul in care am revenit la serviciu dupa concediul de maternitate cu Natalia…probabil aveam mintea odihnita sau doream sa ma eliberez de toate cartile de parenting care imi acaparasera interesul. Cumparam cateva carti pe luna, veneau curierii saptamanal :))) pe langa Hosseini (absolut toate cele trei carti aparute la noi – Splendida cetate a celor o mie de sori, Vanatorii de zmee, Si muntii au ecou), Zafon (cum sa nu iubesti orice are legatura cu Barcelona???) si Parinoush Sainee (Tatal celuilalt copil, Cel care ma asteapta – atentie, se plange!), as mai adauga Fluturii Irinei Binder, Orhan Pamuk – Istanbul, Jean des Cars – Sissi Imparateasa Austriei, Jane Hawking – Dragostea are 11 dimensiuni, viata mea cu Stephen Hawking, Peter Mayle – Provence pentru totdeauna dar si minunata Miercuri, respiram care mi a tinut de urat spre finalul celei de a doua sarcini si bine a facut!

  • Corina spune:

    De ceva timp eu sunt indragostita de cartile lui Irvin Yalom. Mi-au placut enorm Solutia Schopenhauer si Plansul lui Nietzsche, apoi Efemeride, Calaul Dragostei si acum citesc Problema Spinoza. Le recomand!

  • Catalina Coman spune:

    Recomandarile mele le gasiti aici. Frumoase carti ai in lista. 😀 http://portiadecitit.blogspot.ro

  • Cristina spune:

    Numai nume noi, nici un clasic! Destul de trist!
    Pot doar sa sper ca tu și comentatorii de pana acum nu le considerați cărți de vacanta, nu ca n-ar face parte din lecturile voastre.

    • Robo spune:

      Sau poate i-au citit deja 🙂

      Eu recomand ultimul Franzen – Puritate.
      Tocmai am terminat-o si
      practic nu am putut-o lasa din mana.
      I love Franzen.

    • Roxana spune:

      Cristina, se presupune ca, ajunsa la o varsta de peste 30 de ani, ai citit deja majoritatea clasicilor 🙂 Eu citesc de la varsta de 5 ani, prin generala citeam TOT ce era scris de autori romani(Eliade, Sadoveanu, Rebreanu etc), am continuat cu povesti clasice frantuzesti, englezesti, de toate felurile. Clasicii, daca esti un cititor de cand te stii, cand pasiunile tale sunt CITITUL, calatoriile si dansul :)) atunci ii vei fi citit deja. Si este normal sa ne indreptam atentia si spre scriituri noi.

  • Maria spune:

    Ioana, mulumesc mult pentru recomandari. Cartile pe care deja le-am citit mi-au placut mult, in special cartile Elenei Ferrante.
    Subscriu si eu recomandarilor pentru Khaled Hosseini -Vanatorii de zmeie si Splendida cetate a celor o mie de sori.
    Adaug Stephen Chboski -Jurnalul unui adolescent timid. Este listata la sectiunea carte pentru adolescenti, dar eu am apreciat-o foarte mult, adulta fiind, pentru sensibilitatea si candoarea cu care este scrisa, pentru emotia pe care o transmite.
    In sfarsit sugerez, cu oarece retinere, pentru ca nu este tocmai o carte de vacanta, si Michel Houllebeck – Supunere, o distopie politica, care este bine scrisa, desi subiectul si atmosfera sunt apasatoare, deprimante. Eu am apreciat-o poate si pentru ca am citit-o recent, in contextul incertitudinilor legate de alegerile prezidentiale din Franta, si a crizelor de tot felul din Europa ultimilor ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *