Știu ce școală vreau pentru copiii mei și mă bucur că ea există în România

Sofia va merge la anul la școală. Peste trei ani o va urma și Ivan. Să vă spun câte gânduri îmi vâjâie prin cap zilnic pe acest subiect? În ce fel îmi fac calculele, ce așteptări am, cum renunț la ele în clipa următoare, iar în locul lor rămâne doar dorința imensă de a-i găsi un loc în care să se cunoască, să înflorească, să-și descopere pasiunea și menirea, să înțeleagă cât este de liberă dar și cât de mult poate fi de folos lumii și celorlalți, fiind în același timp acceptată și fericită? Asta îmi doresc.  Nu vreau musai privat sau musai de stat, nu vreau note și diplome, dar nici nu fug de ele, nu ieftin sau nou, nu modern sau în limba germană. Vreau ca mintea și inima ei să crească împreună într-un spațiu sigur și prietenos. 

Nu vreau să stea imobilă în bancă dacă ea nu vrea asta. Nu vreau să invețe ca papagalul comentarii și definiții, cum am făcut eu. Nu vreau să facă performanță cu lucruri pe care nu le pricepe și nu le iubește, așa cum am făcut eu. Nu vreau să fie trecută prin matrița sistemului tradițional, unde copiii intră așa cum sunt și ies cum crede sistemul că trebuie ei să fie ca să funcționeze societatea. Vedem clar că asta nu funcționează… Vreau să înțeleagă tot despre lumea în care trăiește, în fiecare zi câte puțin, potrivit vârstei și intereselor ei. Vreau să pună întrebări. Vreau să i se explice lucruri pe măsura puterilor ei de înțelegere. Vreau să i se dea timp să gândească. Vreau să fie întrebată la școală cum se simte. Vreau să lucreze în echipă. Vreau să se miște în timpul orelor, dacă ea va vrea asta. Vreau să vrea să afle, să învețe, să inoveze, să creeze. Vreau să fie lăsată să fie creativă.

Când, la proba de română scris la BAC, am refuzat să pun pe foaie comentariul standard și am scris ce-am crezut eu, EU, nu profa de română, că vrea să spună poetul, am fost sigură că or să mă pice. Am luat zece și profa de română și-a făcut cruce. Vreau ca asta să fie norma, nu excepția, rebeliunea elevei cu nazuri de viitor jurnalist.

Am vizitat săptămâna trecută școala Verita și sunt destul de sigură că am găsit ceea ce caut. Am stat de vorbă cu directorul școlii (Richard Joannides, specialist în educația copiilor și în terapie prin joc, fondator al școlii Verita și coordonator al echipei care se ocupă de predarea inteligenței socio-emoționale), cu Directorul școlii (Brian Roach, cu o vastă experiență în managementul de școli internaționale în multe părți ale lumii), cu părinți care au copiii aici, expați și români, dar și cu copii. Ce fac oamenii aceștia aici, comparativ cu felul în care funcționează școala tradițională românească, dar și multe dintre școlile private, este pur și simplu mind-blowing, că nu-mi găsesc cuvintele potrivite în limba română, ce mai scriitoare sunt și eu.

Pe scurt, Verita este o școală cu curiculă britanică pe matematică și engleză și curiculă internațională pentru restul materiilor (mai precis, IPC și IMYC), membră în Consiliul Școlilor Internaționale cu curiculă britanică, cu predare în limba engleză, care pune mare accent pe dezvoltarea inteligenței socio-emoționale. Cursurile se desfășoară sub forma unor sume de experiențe și interacțiuni din care copiii învață singuri toate cele necesare, analizând, punând întrebări, aplicând lucruri și lucrând în echipă.

Sâmburele Verita a fost grădinița Gabrielei Simionescu, care crește copii din 1982. În 2012, i s-a alăturat Richard, și împreună au construit ceea ce este acum Verita School, cu 134 de copii cu vârste între 2 și 14 ani, jumătate la școală, jumătate la grădiniță. Sediul grădiniței este pe Bd Dacia, lângă Institutul Francez, iar școala este pe str. J.L Calderon. Pentru că numărul de copii este în creștere organică, și mulți dintre ei se apropie de vârsta liceului, în fiecare an vor deschide câte un an nou de liceu, progresiv. În acest moment este în curs de achiziție terenul pe care intenționează să mute întregul campus în anii viitori, cu terenuri de sport și piscină, săli de conferință și mult spațiu verde, în oraș, nu la periferie.

Aici, la Verita, nu este doar despre inteligența logică (cea pe care o dobândești învățând matematică, fizică și istorie) și despre cea lingvistică (pe care o dobândești dezvoltându-ți vocabularul), acestea fiind cele două pe care se bazează sistemul românesc tradițional, ci este vorba mai ales despre inteligența social-emoțională, despre inteligența interpersonală, intrapersonală, cea vizuală, kinetică, muzicală. Despre toate comorile din fiecare dintre noi, care trebuie, toate, văzute, hrănite, ascultate, stimulate.

Începând cu vârsta de doi ani, copiii sunt învățați ce înseamnă mindfulnessul. Heheee, știu, nici noi, adulții, nu știm prea bine ce e asta, și uite de-aia trăim pe pilot automat și fericirea ne e undeva în viitor. Să fii mindful înseamnă să accepți lucrurile așa cum sunt și să fii prezent la cine ești. Noi nu suntem gândurile noastre, ele sunt doar nori pe cerul nostru, vin și pleacă. La fel și emoțiile. E mare lucru (și e și foarte greu să faci asta când nu ai exercițiu) să poți sta câteva minute pe zi gol de gânduri, să SIMȚI ce, unde și cum ești.

La Verita, copiii fac acest exercițiu de la doi ani. Vreme de câteva minute, stau și respiră cu ochii închiși. Apoi, pe măsură ce cresc, crește și numărul de minute de mindfulness, încep discuțiile despre emoții.

Știți voi, acele lucruri atât de importante, pe care le simțim cu toții și care, pe vremea când eram noi la școală, ne chinuiam din răsputeri să le ascundem. E rușine să fii trist, furios, frustrat, rușinat. La școală stăm drepți în bancă, ascultăm tot ce spune profesorul și nu vorbim decât dacă suntem întrebați. Ce contează că suntem obosiți, nervoși, agitați, epuizați, bolnavi. Emoțiile nu contează. Nu ni se spunea asta, firește, nimeni nu vorbea despre asta. Dar asta ni se transmitea.

Eu cred, și știința a dovedit asta (citiți cărțile lui Dan Siegel, dacă vreți studii și explicații științifice) că un copil învață, crește, se dezvoltă atunci când este echilibrat emoțional. Când știe să-și recunoască emoțiile și să și le gestioneze, iar pentru asta, Verita folosește un sistem foarte simplu și eficient: zonele colorate. Puteți să vă gândiți la ele ca la semafor sau ca la turometrul mașinii, sau ca la termometru: zona verde (zona GO) e cea spre care tindem cu toții, aici se regăsesc emoții ca relaxarea, liniștea, curiozitatea, fericirea, concentrarea, chef de a învăța. Zona galbenă (SLOW) este cea în care energia tinde să crească: suntem îngrijorați, agitați, surescitați, simțim că pierdem controlul, frustrați, rușinați. Zona roșie (STOP) este cea în care ne simțim furioși, supărați, vrem să strigăm și să lovim, pierdem controlul. Iar zona albastră (REST) este cea mai lipsită de energie: suntem obosiți, epuizați, triști, plictisiți, adormiți, bolnavi.

Am făcut o poză care se regăsește peste tot în sediile Verita, puteți aprofunda și practica și voi acasă acest sistem, este simplu, eficient și foarte util și pentru adulți!

Copiii sunt încurajați să își identifice mereu emoțiile și să caute mereu soluții pentru a se simți confortabil. În acest fel, momentele de lipsă a controlului ajung să fie tot mai rare, iar copiii se pot concentra pe procesele de descoperire, învățare, dezvoltare, cresc adaptabili, învață gândirea critică, știu să fie prezenți cu adevărat și da, pot chiar să iubească școala!

La Verita, copiii sunt tratați individual, iar asta mi se pare esențial și absolut necesar în școală! Li se explică totul pe înțelesul lor, prin experiemente. Copiii sunt încurajați să încerce, să pună mâna, să întrebe. Unii copii au nevoie să se gândească singuri la lucrurile pe care le văd, alții au nevoie să vorbească despre ele cu alții, unii au nevoie să vadă o reprezentare grafică a lucrului nou pentru a-l înțelege.

Profesorii de la Verita știu să recunoască ce fel de inteligență are fiecare copil și știu să li se adreseze diferit, fără a-i compara, fără a-i grăbi și fără a-i ține în loc pe unii pentru ceilalți.

Lucrurile se învață aplicat, de exemplu, încălzirea globală se explică punând o lumânare aprinsă pe masă. Copiii pot observa cum simt căldura ei la diferite distanțe. Apoi deasupra lumânării se așază un obiect neinflamabil, ca ei să vadă cât de repede crește temperatura sub obiect, exact cum se întâmplă cu planeta expusă la soare în prezența păturii de dioxid de carbon care acoperă planeta, exact ca într-o seră. Copiii singuri analizează situația, își dau singuri răspunsuri, unii desenează pe hârtie, alții discută.

Profesorii de literatură oferă copiilor mai multe poezii dintre care să aleagă și pe care să le descopere. Versurile pot fi puse în scenă pe roluri, ca să fie înțelese mai bine, nu doar învățate pe de rost.

Scopul școlii este acela de a îndruma copiii spre a învăța activ, toată viața lor, de drag și curiozitate, nu să aștepte cu sufletul la gură să scape de școală și să nu mai trebuiască să învețe nimic toată viața (cum sunt eu, după ce mi-am dat licența am zis că nu mai vreau să mai aud de învățat vreodată în viața mea).

Profesorii folosesc orice oportunitate de a folosi muzica la clasă, desenele, dialogul, pentru a adresa toate tipurile de inteligență care trebuie puse la lucru de către copii. Predarea se face exclusiv în limba engleză la școală, majoritatea profesorilor sunt din UK și SUA, unii sunt români sau de alte naționalități. Toți profesorii Verita sunt absolvenți de facultăți pedagofice, cu licență/acreditare pentru a preda curicula britanică și cel puțin doi ani de experiență de profesor cu normă întreagă în școli britanice sau americane. Copiii care nu vorbesc foarte bine engleza sunt mereu ajutați de asistenți, în limba română, iar între ei, copiii vorbesc cum doresc.

Ah, să nu uit să scriu și că Verita are toate autorizațiile de funcționare și toate acreditările necesare unei școli cu programă străină.

Desigur, importante sunt și alte aspecte, cum ar fi meniul, programul, curtea, tarifele. Le punctez și pe acestea mai jos, mie mi s-a părut extrordinar felul în care acești oameni abordează învățarea ca pe un sistem complex, adresat individualității și inteligenței diverse a copiilor, de aceea am insistat să descriu mai mult aceste aspecte. Cred că pe măsură ce copiii cresc, ele sunt tot mai relevante.

Programul școlii Verita este acesta (mai multe detalii găsiți aici): cursurile încep la 8.45 și țin până la 15.45, cu posibilitatea de a rămâne la școală pentru opționale sau joacă liberă până la cel mult ora 17.30. Copiii pot fi aduși de la ora 8, iar până la 9 când încep cursurile, se joacă sub supraveghere. În cazul copiilor mici, se poate opta pentru program scurt. În lunile iulie și august, școala este închisă, copiii au nevoie de o pauză, de timp cu familia și cu prietenii, în vacanțe, tabere sau acasă, cu program de voie. Din 2018, doar luna august va fi de vacanță obligatorie, în iulie școala va oferi activități și program de vară.

Meniul este sănătos, pregătit în școală de un chef, din ingrediente bio, multe legume și proaspete, fructe, cereale integrale, carne din surse sigure. Am pus mai jos un exemplu.

Elevii nu primesc note sau calificative, însă sunt evaluați de două ori pe an, iar evoluția lor e notată conform unor grile internaționale de evaluare a progresului. Rezultatele sunt comunicate părinților și sunt arhivate într-un dosar accesibil altor școli. Există și teste internaționale, mai riguroase, de evaluare pentru copiii peste 14 ani, dar acestea sunt opționale, la alegerea elevului și părinților. La începerea școlii se stabilesc împreună cu părinții și elevul anumite obiective de progres, iar pe parcursul anului, au loc discuții cu toți cei implicați, în care se dezbat obiectivele inițiale și statusul lor.

Tarifele sunt de 6.100 euro/an pentru vârsta 2-4 ani (program scurt), 6.800 euro/an pentru 4-6 ani, 7.800 de euro/an pentru clasele 0 – 6, 8.200 euro/an pentru clasele 7 și 8, fără activități suplimentare (adică program până la 15.45). La aceste tarife se adaugă și costul prânzului, care este de 1.100 de euro/an.

Nu sunt mici, dar sunt mai mici decât cele ale altor școli cu curiculă britanică din țară. Știu la ce vă gândiți: dacă n-o să pot să susțin în școală copilul până în clasa a opta? Ne gândim și noi la asta, mai ales că avem doi copii și se adună… Eu cred că totuși, atât cât pot, trebuie să fac un efort să le ofer copiilor o bază cât mai bună. După câțiva ani aici, dacă nu voi reuși să le mai susțin școala, o să-i mut și gata. Vor avea un start bun, vor ști cine sunt și ce înseamnă să înveți cu plăcere, se vor adapta mai ușor și vor avea încredere în individualitatea lor. Sunt dispusă să renunț la multe alte lucruri pentru a le oferi lor această șansă extraordinară, pe care eu n-am avut-o și fără de care mi-a fost greu.

Cursurile opționale (înot, tenis, creativitate, balet, actorie, yoga) le găsiți aici, costul lor depinde de numărul de opționale pe care îl alegeți, se face un plan personalizat.

Două dintre persoanele pe care le admir cel mai mult pe lumea asta, pe care le cunosc și în care am încredere, au ales și ele Verita. Știu cât de mult contează pentru ele confortul emoțional al copiilor lor, dar și capacitatea lor de a se adapta ușor la lume, așa nedreaptă și complicată, dar și frumoasă și plină, cum e ea acum, aici.

Monica Reu: După ce Emma încheiat un frumos și benefic ciclu Montessori de 3-6 ani, am ales, noi părinții, împreună cu ea, Verita International School. Ce m-a cucerit pe mine de la bun început a fost viziunea fondatorului, Richard Joannindes, cu privire la educație. Mi-am dat seama rapid că eram pe aceeași lungime de undă. Apoi, am cunoscut-o și pe Lila, un pilon important al școlii, care se ocupă de partea de educație socio-emoțională și mindfulness. O minune de om! Foarte rapid, și Emma s-a îndrăgostit de ea iremediabil, iar orele de explorare a interiorului au devenit preferatele ei. Verita e o școală vie, dinamică, în care toate vocile sunt ascultate și luate în seamă. Ușa directorului e în permanență deschisă, la fel este și atitudinea lui față de copii și de părinți. Se vede strădania de a infuza viețile copiilor cu lucruri frumoase, pozitive, cu proiecte care încurajează compasiunea, bunătatea, autonomia.

E totul perfect? Clar, nu. Nimic în viață nu este. Însă faptul că dialogul este în permanență încurajat și valorizat face diferența. Învățăm împreună. Emma se duce cu drag la școală. A învățat enorm anul ăsta, iar învățarea a venit ușor, firesc, și de cele mai multe ori, fiind o învățare bazată pe lucru în echipă, a dus la o mai mare apropiere între ea și colegii ei, la deprinderea unor valoroase abilități de colaborare, ascultare reciprocă și empatie.

Otilia Mantelers spune: Mi-a plăcut dintotdeauna Școala Verita, în special pentru oamenii care lucrează acolo cu copiii, apoi pentru filosofia centrată pe copil și pentru sistemul inquiry-based learning. Mă atrage sistemul de învățământ britanic pe care îl urmează Verita School, îmi place un strop de rigoare pentru copiii mei și apreciez că lucrul pentru acasă este restrâns și de axează pe proiecte.

Dacă doriți detalii despre Verita, puteți să navigați pe site-ul lor, Veritaschool.ro. Dacă vreți info suplimentare, le puteți scrie la school@verita.ro sau îi puteți suna la 021 311 8811 sau 0733 771 365. Eu vă încurajez să le faceți o vizită, să vedeți cu ochii voștri atmosfera, copiii, spațiile de lucru, să discutați cu echipa, cu profesorii, cu directorul, cu educatorii.

Iată și câteva fotografii (primite de la Verita, cu acordul părinților copiilor care apar în ele):

În fine, am scris mult și încă am lăsat pe dinafară multe lucruri, e greu să aleg ce-i mai important și ce las deoparte. Am apreciat mult entuziasmul oamenilor de la Verita, muzica, râsetele și discuțiile care se auzeau din clase, bucuria exprimată a copiilor, culorile și lumina. Iar când Richard a intrat în hol, au sărit pe el 15 copii să-l îmbrățișeze și el umbla cu ei de colo colo, atârnați de el ca fructele-n pom. Nu-i semn mai clar de confort emoțional și bucurie că-s acolo, și pentru directorul școlii, și pentru copii…

Aș vrea să mai spun și că acest articol nu este parte din vreo campanie, nu este plătit, nu beneficiez de discounturi la Verita și nu am nici un fel de interes comercial de pe urma lui. Pur și simplu mă simt de parcă am descoperit o comoară și am vrut neapărat să o arăt și altora.

Avem nevoie de astfel de instituții de învățământ, avem nevoie ca ele să fie norma, nu excepția, avem nevoie de cât mai mulți adulți ieșiți de pe băncile unei astfel de școli, ca să ne facem bine mai repede.

Pin It

261 Comments

  • Raluca Z. spune:

    Citesc si mi se pare minunat ce citesc!
    Noi suntem in UK si din septembrie incepe fii’miu scoala, la 4 ani (asa e aici), si scolile sunt foarte faine comparativ cu ce am experimentat eu in RO la capitolul scoli, dar Verita pare chiar si peste nivelul scolilor britanice (ma refer mai mult la aspectul socio-emotional). Va tin pumnii sa fiti bine si sa puteti sustine copiii in Verita, ca prea e faina! 😉
    (ca idee: am un prieten care a facut Waldorf pana in clasa a 11-a si apoi a mers la scoala normala, in clasa a 12-a, si a avut un soc; a trecut peste, dar ca idee, e posibil sa fie mai greu de gestionat adaptarea la sistemul traditional dupa ce ani de zile esti intr-un sistem „altfel” – asta apropos de mutat copilul, daca nu va mai permiteti financiar; stiu ca optiunea ar fi sa il dati direct in sistem traditional, si nici asta nu are sens cat timp va permiteti macar cativa ani in Verita 😉 va tin pumnii si sa auzim de bine!).

    • Raluca, noi suntem in UK, fiica mea e la scoala de doi ani aici (anul 4 si 5) si nu stiu de ce tu crezi ca aspectul scio-emotional e cumva jos, cand aici despre asta e vorba. Si da, Ioana povesteste despre fix sistemul britanic adaptat la Romania. Si da, daca incepi cu copilul in sistemul asta este absolut o trauma sa il duci in alta parte dupa aia 🙂 P.S. Eu lucrezi in scoala britanica 🙂

      • Raluca Z. spune:

        Nu am spus ca e jos, doar ca din articol pare la un nivel foarte ridicat la Verita, atata tot. De exemplu, nu am auzit de pauze de meditatie in scoli de pe aici, dar nici aici nu’s toate la fel ce-i drept 🙂

    • Georgi (NU aia care mananca rahat cu biblii si dumnezeu cu D mare) spune:

      Mesaj pentru toate mamicile, care (pe buna dreptate) s-au deprimat cand au citit articolul:
      Hai sa va spun o poveste, in care protagonisti suntem eu (24 ani) si fratele meu (16 ani), asa pe scurt. Si eu si el am invatat la scoli de stat. Scoli diferite, cartiere diferite.
      Eu, eleva de zece tot timpul, premii, coronite, olimpiade, luat capacitate si BAC cu note mari, parinti (conditie foarte modesta) mandri, bla bla. Am terminat doua facultati din ASE, am un job bun, ma intretin singura, o duc ok, pentru Romania.

      Fratele meu? PILAF. A invatat intr-o scoala extrem de proasta, din Drumul Taberei, cu profesori neinteresati, care ii bagau in seama doar pe cei care ii cadoriseau. Pe langa asta, nici lui nu i-a placut scoala, asadar, acum doi ani, la capacitate a luat fabuloasa nota de 5. Toata familia a fost fiarta, eu eram cea mai fiarta, pentru ca deja credeam ca nu o sa se aleaga nimic de el si o sa mearga la un liceu prost, unde o sa se inhaiteze in tot felul de anturaje si deja vedeam un viitor sumbru si de rahat.
      Dar, minunea s-a produs chiar de la el. A zis asa: „Eu vreau sa merg la scoala profesionala, de bucatari, decat sa merg la un liceu normal si sa nu fiu in stare de nimic”.
      Evident, toti ne-am uitat crucis, ca el niciodata nu a dat semne ca ar vrea sa se apropie de vreo cratita sau vreun aragaz. Sau ca ar vrea sa fie mai bun la scoala.
      Bun, zis si facut. Doi ani mai tarziu, adica astazi, fratele meu (care era pardaf in generala, note praf, varza la invatatura), este al doilea pe clasa. Cand l-au laudat profesorii, la prima sedinta, mama a crezut ca vorbeste de alt copil. Ba chiar i-a corectat, spundandu-le „Stiti, eu sunt mama lui X”. Astazi, fratele meu are job part- time la hotelul unde face practica in bucatarie, pe vara. L-au selectat, pentru ca este serios si munceste pe bune. LA 16 ani, invata o meserie care nu il va lasa sa moara de foame, la propriu, isi castiga banii si deja isi face planuri sa plece in afara, ca sa se perfectioneze. De absente nu mai zic, ca nu are niciuna. Iar in generala era aproape de exmatriculare din cauza lor.

      Ce vreau sa zic cu povestea asta? Se poate si la stat, se poate iesi la lumina si daca prezentul pare naspa rau. Depinde de copil, depinde de voi si de sustinerea voastra. Nu trebuie neaparat sa il dati la o scoala scumpa sau sa fie un copil de zece, sa fie la cea mai buna scoala din centrul orasului. Nu mai fiti dezamagiti.
      Mai bine indrumati-l, sa isi aleaga o meserie din care poate supravietui mai tarziu si care sa ii placa. Sa se duca cu placere la scoala. Se poate si asa. Pana la urma, traim in Romania. Se moare de foame si cu diploma in mana si cu toate studiile de pe lume. Stiti si voi asta. Si o stiu si eu.
      In clipa de fata, spun cu mana pe inima, ca sunt foarte mandra de fratele meu si ca imi pare rau ca am fost furioasa la adresa lui si ca aveam gandirea aia cretina, cum ca trebuie sa aiba o facultate si sa devina nu stiu ce soi de corporatist. Si ca imi pare rau ca nu am ales si eu o scoala profesionala. Ca o consideram ca fiind ceva rusinos. Am o fosta colega de generala, care, tot asa, avea note foarte mici la invatatura si a intrat cu o nota foarte mica la o scoala profesionala (ceva legat de alimentatie si turism). In fine, acum, dupa 10 ani, m-am intalnit cu ea si are o cariera frumoasa in turism, specializata pe HORECA. Castiga muult mai bine decat mine.
      Pe langa asta, Daimler (Mercedes) are scoala profesionala si facultate, pentru cei care vor sa invete o meserie si pot lucra direct la Mercedes mai tarziu, oriunde in Europa. Au intaietate.
      Capul sus! Daca sunteti voi acolo, pentru copiii vostri si stiti sa ii ascultati, ce mai conteaza unde si la ce scoala merge copilul vecinului?
      Cateodata, faptul ca dai nas in nas cu realitatea (aia adevarata, din Romania), inca de mic, te caleste si te face mai zdravan.

      Ganditi-va ca unii parinti dau zeci de mii de euro pe scoli, dar isi vad copiii o ora pe zi si poate ca ii doare in fund de ei. Sunt multi bogati care isi ignora copiii, desi ii tin in puf. Seful meu este un exemplu. Este extrem de rece cu fiica lui, o adolescenta, desi ea invata la o scoala scumpa, are gadgeturi si haine la care eu doar visam in liceu. La ce folos toate astea, daca are un tata care ii intoarce fundul, zicand un „bravo, am treaba”. cand ea intra in firma si zice ca a luat o nota mare la scoala?
      Mai bine saraci si uniti.
      O saptamana buna, va doresc.

  • Un PONEI spune:

    Ihahaha!
    Cu toate ca citesc acest blog de aproximativ 5 ani acesta este primul meu comentariu deci salut mamici, tatici si Printese.
    Draga Printesa doresc sa va felicit pentru alegerea facuta. La mine in grajd ma framant cu a mea frumoasa poneita cum sa facem ca mica noastra poneuta sa mearga la gradinita la Verita. Am un coleg de serviciu care are odorul la ei si este mai mult decat incantat.
    In rest va doresc sa aveti parte de iarba proaspata si apa limpede.
    Ihahahahaha!

  • Ana spune:

    Elevul stabileste impreuna cu parintii si profesorii obiectivele de progres?! Doamne,ce tampenie!Pe ce baze stabilesc aceste obiective un copil care nu isi poate da seama de ce este bine sau nu sa faca/sa invete etc si un adult fara pregatire pedagogica ?
    Nu mai putem de snobisme dupa care ne trezim cu niste copii care nu se pot adapta unui sistem diferit,asa cum bine a spus Raluca Z.
    Ce sa zic,rea a fost scoala unde am invat si unde,ca dovada,o lucrare buna(si atipica,asa cum a fost cea a Printesei) a luat 10!!! Si ca idee,comentariile dictate erau un ajutor pentru cei care nu erau buni la literatura,nu te oprea nimeni sa inovezi daca erai talentat si aveai ceva te spus.In fine,cred ca fiecare e liber sa aleaga ce vrea,dar personal ma deranjaza justificarea alegerilor in principal pe aruncarea cu noroi in tot ce ne-a facut ce suntem acum,atat de usor si atat de simplist.Dap,suntem toti „self made good people”!Penibil!

    • audeo spune:

      In general, copiii stiu foarte bine de ce au nevoie si cand au nevoie. Trebuie doar sa-i urmaresti cu atentie si sa-i asculti. Adultii sunt ce-i care ii „strica”.
      Penibil e sa nu-ti asculti copilul si sa crezi ca stii tu mai bine. Nu, nu stii! Copilul nu vine cu un manual de functionare.

      • Ana spune:

        Serios? Pai atunci sa nu intervii cu nici un sfat in viata lui,sa nu il strici. Sare in fata unei masini?!Nu e problema,stie el mai bine.
        Aproape toti copiii ar vrea sa se joace,nu sa invete,asa ca nu il pot asculta mereu.Parintii ii ghideaza pe copii ,ii ajuta sa se descopere,nj ii strica.
        Si da,in multe domenii si situatii parintii stiu mai bine.Unii.Multi.Poate nu tu.Succes:)

        • Rox spune:

          Eu am vrut sa ma joc si chiar m-am jucat cu jucarii pana prin clasa a opta. Ce zici, Audeo, era bine sa lase mama complet dupa mine? Sa nu invat mai nimic pentru ca nu-mi placea si nu ma interesa mai nimic de la scoala?

          @ Ana, eu am fost unul dintre copiii aceia care nu se pricepeau la comentarii, n-am inteles niciodata de ce trebuia sa ghicim sau sa interpretam noi ce-a vrut sa spuna autorul, de ce nu a zis direct si a dat-o dupa tufis 🙂 As fi scris compuneri din imaginatie de pagini intregi pe o multime de subiecte, dar pentru examene a trebuit sa invat comentarii pe de rost ca sa pot lua bune.

    • Marina spune:

      Ia, uite! Ana este in zona rosie! E suparata pe toti cei care gandesc altfel decat ea. Si crede ca suntem penibili. Stai jos Ana, nu ai inteles nimic!

    • Mihaela spune:

      👍🏾

  • Mihaela spune:

    sigur ca fiecare isi stie finantele.

    dar pentru doi copii, inseamna 16000 euro pe an. fara sa punem la socoteala extra-urile.

    cat ar trebui sa aiba salariul parintii sa sustina asta?

    e minunat ca tu iti permiti, dar cred ca e o idee sa nu se simta prost cei care nu isi permit, cum ca le distrug viitorul copiilor.

    sunt modalitati de compensare a unei scoli de stat, si sunt sigura ca multi copii care invata la stat se dezvolta armonios si sanatos.

    • Mada spune:

      Probabil Ioana vrea sa accentueze ideea ca nu e de acord cu uniformizarea din scolile de stat. Unii copii sunt ok in mediul acela, altii nu. Nu scrie nicaieri ca scoala de stat distruge viitorul tuturor copiilor, dar scoala de stat clar disttuge viitorul unui copil altfel, unui copil care nu poate sta neclintit, care nu poate sa isi tina gura inchisa pentru ca asa zice cineva. Fiecare decide ce vrea si cat poate pentru copilul lui, sunt sigura ca atunci cand aduci pe lume al doilea copil, iti faci o minima socoteala si proiectezi cumva idea despre cum vrei sa iti cresti copiii. Cunosc (si sunt una dintre acele) mame care n-au facut al doilea copil pentru ca nu imi permit educatie privata pentru 2 copii, ci doar pentru 1.

      • Liz spune:

        Si se stie ca educatia la stat distruge vieti. Deci, decat sa faci un copil pe care sa-l dai la stat mai bine nu faci, Sau faci cand ai bani de privat.

        • Alina spune:

          Deci numai cei bogati ar trebui sa aiba copii. Trist. Ma bucur mult ca parintii mei nu au gandit asa. Uite ca mi-au facut poveste din copilarie, pe vremea lui Ceausescu, cu scoala facuta la stat.

        • Corina spune:

          Sper ca ai glumit cu fraza asta : „Deci, decat sa faci un copil pe care sa-l dai la stat mai bine nu faci, Sau faci cand ai bani de privat.”… Doamne, sper sa nu fie multi ca tine in lumea asta, dc nu ai glumit….

        • Alina spune:

          Cred că ai găsit soluția la supra popularea planetei. Să nu mai facem copii dacă nu avem 10.000de euro pe an de cheltuit pentru educație.

        • Mădălina spune:

          Pe bune?! Chiar ai scris asta? Deci doar dacă sunt pliiiiiiină de bani îmi pot permite ”luxul” de a avea copii? Păi asta înseamnă că în vreo 20-30 de ani, doar bogătanii și parlamentarii își vor permite copii…
          Tare!

          • Roxana spune:

            Eu am inteles ca Liz a scris comentariul ala ca o reactie ironica la comentariul luni Mada care a zis ca nu ar face al doilea copil pentru ca nu si-ar permite aceeasi educatie ca pentru prima.
            Lucru care de altfel mi se pare normal. Daca mi-as permite o suma de chestii (de orice natura ar fi ele*) pentru primul copil si facand calcule ar rezulta ca nu mi-as permite in continuare fix aceleasi lucruri pentru amandoi, ci ar trebui sa tai de la primul ca sa-mi permit identic pentru amandoi (dar mai slab), nici eu n-as face inca unul.

            *de la cele de baza pana la educatie

        • Hapi spune:

          Este o absurditate ce spui 🙂 Locuiești într-o zonă cu copii distruși, proști, murdari, drogați sau care e problema ta?

          Cât despre alegerea Ioanei, e grozav că poate alege. Că există o astfel de școală.

        • Alexandra spune:

          Da, e o idee minunata sa astepti sa faci cateva zeci de mii de euro ( multe ) pe an ca sa faci un copil. Minunat sfat. Pacat ca pt marea majoritate e cam imposibil. Detest astfel de comentarii ( si fac parte din cei care isi permit destule )

        • Mihaela spune:

          Esti chiar vaca. Cu V mare.

        • carmen dinescu spune:

          WOW! Da, numai cei care au bani sa faca copii :))). Neaparat…Bravo, „buna” gandire. Doamne pazeste!

      • georgiana spune:

        pacat ca ai ales sa iti privezi copilul de dragostea unui frate, de momente inegalabile si de o legatura unica. in viata te poti baza pe putine lucruri, dar fratii sunt intotdeauna o plasa de siguranta emotionala

        • Mada spune:

          Sa facem cate 7 zic, sa fie dragoste. Nu toti copiii sunt ok ideea de frati/surori. Aruncati cu rosii pentru ca eu am ales sa fac doar 1 din motive care ma privesc doar pe mine??? Faceti voi cate 5 daca vreti si puteti si lasati concluziile astea pentru mine si copilul meu. Cat despre iubirea dintre frati, e un basm frumos si cam atat.

  • Simona spune:

    Ce mare s-a facut Sofia! 🙂 Succes!

  • Luminita spune:

    Pe mine personal, in calitate de cititoare a blogului, asemenea subiecte ma fac sa ma deprim rau de tot. Probabil nu asta a fost intentia printesei, dar totusi. Nu prea are legatura cu realitatea romaneasca. Cu alte cuvinte, daca nu facem acesti bani, e nasol rau de tot pentru copiii nostri. Deci ar trebui cumva sa castigam asa bine muncind opt ore pe zi, daca nu eventual si mai putin, ca sa mai stam si cu copilul, nu? Pe de o parte nu conteaza banii, pe de alta, uite ce bine este sa ii avem! Cata lume beneficiaza in Romania de acest lux? 6000-7000 de euro pe an pentru scoala copiilor este ceva rar si in alte tari. Asta fara vacante, mers la doctori la privat, mancare sanatoasa, bone ca ajutor si asa mai departe. Stiu ca este blogul Ioanei, casa ei, regulile ei, insa e genul de articol care se adreseaza numai unui segment extrem de redus de persoane din Romania cu asemenea posibilitati. Restul doar citesc si se deprima.

    • Alexandra spune:

      La fel simt si eu. 🙁

    • Catalina spune:

      👍 sunt cu tine Luminita. Nici noi nu ne-am permite si da, piate deveni frustrant pt un parinte ca nu ii poate oferi copilului tot ce e mai bun pe lume. Nu suntem o familie saraca. Eu zic ca facem parte din clasa de mijloc dar sub nicio forma nu ne-am putea permite o astfel de scoala. Dar pana la urma un copil poate reusi si la o scoala normala cu putin ajutor din partea parintilor. Important eu zic ca este sa facem cat putem noi de bine cu ce avem. Capul sus, Luminita. Copiii nostri vor fi bine. Nu trebuie sa ne deprimam. Gandeste-te la cei amarati care poate nu au ce manca. Acolo e grav. Succes 😚

      • Aliosa spune:

        Exact! Imi pare rău ca in articol nu s-a pomenit deloc despre cât de mulți oameni minunați se găsesc in învățământul de stat! Da, avantajul școlilor particulare este numărul mic de copii la clasa. Noi vrem sa ne mutam copilul cel mare la o scoala particulara, dar copilul nu vrea sa se despartă de profesorii lui! Am crezut prima data ca e o stratagema sa rămână cu anturajul, dar nu, in cuvântul de final , la premiere, a mulțumit profesorilor minunați pe care ii are și a menționat ca la anul își dorește, ca toți sa fie mai buni! Mi-au sat lacrimile de emoție.. A terminat clasa VI.. Da, o scoala privată are avantajele ei, dar ceilalți trei copii ai mei sunt absolut minunați și absenta lor nu l-ar fi făcut pe cel mare altfel decât este…

    • miriam spune:

      asa este….cred ca orice parinte normal si-ar dori un astfel de sistem pentru copilul lui….din pacate, cei mai multi nu ne permitem. mie personal, costurile mi se par foarte, foarte mari. si daca n-as manca, tot n-as putea sa-mi permit asa ceva. asa ca copiii mei merg (deja) la scoli normale si sper sa ajunga niste adulti sanatosi si descurcareti.

      • Ana spune:

        si eu la fel sper, nu sunt deacord cu multe din sistemul de stat mai ales la gradinita, dar cine isi permite si o taxa de scolarizare cand ai si rate la banca si 2 copii nu unul?

    • Alia spune:

      Fara a se intelege gresit si fara niciun fel de acuza la adresa Ioanei, care a aratat ca se poate si altfel decat sistemul nostru de invatamant absolut imperfect,eu, dupa ce am citit articolul,m-am deprimat! Pentru ca mi-as dori asta pentru copilul meu,dar nu se poate. Financiar nu se poate, dpdv al locatiei nu se poate (scoala este in Bucuresti,provincia e departe). Si cel mai tare ma supara faptul ca intr-o astfel de scoala,copilul are sanse reale sa ajunga un adult necomplexat, in sistemul de stat totul e la noroc,dupa cum ti-a picat zarul. Si poate suna a cliseu,dar ma intreb cum mama naibilor stam asa linistiti cand ai noatrii oameni de stat distrug totul,inclusiv viitorul copiilor,iar noi stam..si stam..si acceptam ..si atat!

    • luiza spune:

      poate nu asta a fost intentia, dar fara sa vrea articolul arunca o sageata catre parintii care nu pot sa ofere asa ceva, bone, doamne care ne fac curatenie, mancare sanatoasa, timp de plamadit briose bio-eco-sugar free, scoli private si vacante.

      Cred, ca si celelalte cititoare, ca articolul este extreme de nisat si adresat unui grup foarte mic de persoane.

    • Mădălina spune:

      Foarte bine ai punctat!
      Psihologii urlă că dacă nu petrecem timp cu copiii, aceștia se destabilizează emoțional (corect!). Pe de altă parte, ca să dai 7000 de euro pe școală, dacă nu ai moștenit cumva o avere, nu prea ai cum să ți-i permiți decât muncind 14-16 ore pe zi….
      Cum facem?

    • Roxana spune:

      Ba uite ca eu nu ma deprim deloc, desi copiii mei vor merge la scoala de stat din toamna, dupa ce trimestrul acesta au fost la o scoala privata din afara tarii! De ce m-as deprima?!
      Nu imi permit scoala asta, am gasit alta care imi ofera ceea ce cred eu ca este bine pentru copiii mei, daca nu o gaseaam, mai cautam, ma dadeam peste cap si daca tot nu gaseam si nu gaseam, faceam rost de bani pentru scoala visurilor mele sau o faceam chiar eu.
      Pai daca ne frustreaza tot ce nu putem avea, devine problematic, ca vad/citesc/aud zilnic mii de chestii pe care nu mi le permit, diferenta este ca nu mi le doresc, iar daca mi le-as dori, as cam lucra pentru ele. Sa te deprimi e simplu si la moda 🙂

      • georgiana spune:

        Auzi,Roxana Dulgheru Petcu,sper sa nu ma insele memoria(si sunt sigura ca nu)dar nu erai tu cea care in urma cu ceva timp pe un grup de mamici antivax (piersicuta sau grupul peacheemother bla bla)o barfea si o facea albie de porci pe Ioana?ciudat cum ti-ai schimbat parerile peste noapte.

        • Roxana spune:

          Te cam inseala memoria, in plus, despre ce vorbim aici?!

          • georgiana spune:

            Da,stiu,m-am abatut de la subiect,dar sunt sigura ca nu ma inseala memoria..vrei sa spui ca nu ai fost niciodata pe grupul peacheemother?..cred ca pe tine te inseala memoria..dar era doar un fapt divers pt ca ti-am retinut numele si ce spuneai la adresa Ioanei…
            Ps:hai ca mi-am amintit…era vorba la vremea aceea de mult discutatul subiect de pe blogul Ioanei ref la cat a investit ea in nastere vis-a-vis se o alta bloggerita care a nascut acasa

    • Mihaela spune:

      Nici noi nu avem atatia bani sa dam anual si ne mai dorim si un al doilea copil. Dar nu ma deprim. Le vom oferi tot ce putem mai bun.

    • Anca spune:

      Si eu ma simt usor …cred ca luata peste picior de articolul asta sincer:))

  • Liz spune:

    E trist ca s-au adunat toti snobii aici, really. Snobi care traiesc intr-o lume paralela, practic in bula lor „privata”.

  • Mia spune:

    Ioana, really? Dupa toate articolele despre normalitate si cumpatare, vine asta? Eu inteleg entuziasmul, inteleg si ce doresti (toti ne dorim asta pentru copiii nostri), dar ce ar trebui sa fac eu si sotul meu, cadre didactice universitare, ca sa imi tin copiii intr-o astfel de scoala? Sa-mi vand un rinichi pe luna? Felicitari pentru succesul vostru financiar, dar poate ca aceasta optiune de scoala n-ar fi trebuit sa o faci publica. Numai entuziasmul ar putea scuza gafa asta. Sa trantesti bietelor mame (probabil ca 80 la suta din ele castiga salariul mediu pe economie), au rate si strang cureaua sa-si permita o vacanta pe an) asa ceva, mi se pare pe putin naivitate. Scuza-ma, te rog, dar cum incerc eu sa-ti inteleg gafa, te rog sa-mi intelegi si tu impulsul de a-ti scrie.

    • jlix spune:

      Cadre universitare si noi, in UK. Salarii relativ mici in mediul academic si aici, comparat cu restul economiei. Ne-am permite sa ne dam copilul la scoala privata, dar sunt totusi foarte multi bani care ar putea fi folositi pentru altceva (cam 2/3 din salariul unuia din noi dupa taxe). Scolile publice sunt de la cele mai bune (in general in zone foarte scumpe, unde casele costa cu mult, mult peste medie, si admiterea se face strict geografic) la cele mai rele posibil (in zone sarace). Iar principala retinere pe care o am in a-mi trimite copilul la scoala privata e legata de genul de copii care-l vor inconjura, care ajung acolo doar pentru ca parintii isi permit asta. Mi-e o teama cumplita sa nu cresc fara sa vreau un snob, care sa vada saracia doar de la distanta si de sus, si care sa considere ca cel mai bun mod de a ajuta oamenii saraci e a te duce sa faci „voluntariat” in Africa. Please. Decat asa mai bine o scoala bunicica de stat.

    • Elena spune:

      E simplu – a primit discount ptr reclama 🙂

      Cand a inceput Sofia gradinita nu a vrut sa spuna care e gradinita aleasa pentru sa sotul a spus ca sunt persoane publice si e mai bine sa nu se stie numele gradinitei.
      Acum securitatea copiilor nu mai primeaza.

      Frumos era sa spuna ce isi doreste de la o scoala si sa faca o recenzie a scolilor vazute.

      • Mimi spune:

        Elena, frumos ar fi sa nu mai citesti blogul Ioanei daca ea nu are credibilitate in fata ta si sa nu acuzi fara dovezi.

        • Cinderella spune:

          Stai tu linistita ca vor fi mai multi care nu vor mai citi blogul acesta dupa acest articol. Numele gradinitei unde se duce Sofia este secret pt ca vai siguranta copiilor primeaza. Acum insa scoala nu mai este secreta pentru ca ce? Completati singuri

    • Mimi spune:

      Mia draga, despre ce gafa vorbesti?
      Ii platesti tu articolele Ioanei ca sa ai pretentia sa citesti doar bezele pentru ochii tai??
      Unii isi permit, altii nu. Hai sa ascundem lucrurile bune, ca nu toata lumea are acces la ele.
      Si cand mergi pe strada si observi o doamna cu o poseta scumpa ii zici sa nu o mai poarte in prezenta ta, ca tu nu-ti permiti si e pacat sa faca asemenea gafa. Right?

      • Mia spune:

        Gafa de strategie de vanzari, doamna draga. Ai un produs (blog, in cazul asta) nisat pe mame de tot felul. Un produs popular, accesibil, un fel de Jumbo, nu Prada New York. Ca, din ce-am citit eu, nu-i nici Nabokov, nici Fiinta si timp. Dupa care pui in vanzare (simbolica, desigur) un produs de 10000 de euro ca minunata varianta. Ce bine am ales eu, ce minunat e! Si am eu dreptul, consumatorul de Jumbo sa casc ochii si sa ma intreb ce-a fost in mintea ta?
        Comparatia cu poseta e o ruptura de logica. Femeia de pe strada nu poarta poseta scumpa ca sa ma iau eu dupa ea, nu vinde nimic carevasazica. Isi permite, sunt standardele ei, ii face placere, bravo! Cel mult ma uit, admir si merg mai departe. Dar daca una dintre prietenele mele, cu care faceam shopping in Jumbo, nu doar vine si isi tranteste poseta de 10000 pe masa, dar imi si face o descriere ampla a ei, in loc sa si-o tine discret pe scaun, am eu, intreb, dreptul sa raman siderata? Sa vad, respectiv, citesc, si prima mea reactie sa fie wtf?

  • Deea spune:

    Ma simt și eu cumplit de deprimata in urma acestui articol, ca multe alte mămici ce citesc. Prețul este exorbitant, colosal,nici nu am cuvinte sa descriu… e ca și cum ai face reclama la haine Gucci pentru copii. Stiu,nu e același lucru, e vorba de educație, dar cum poți sa susții așa ceva la noi? In afara de câteva familii privilegiate, care câștiga cinstit acești bani, cum sa faci asta fără sa ai și câstiguri dubioase,ilegale? Am avut mereu copiii in sistem privat, când a fost vorba de educație am preferat sa mănânc luni întregi pâine goală pentru a beneficia copilul de ceea ce credeam ca ii trebuie, am făcut 6ani de facultate plus încă atât de rezi și învățat și muncit pe brânci, avem salarii decente in casa dar taxa de școlarizare este salariul nostru adunat pe vreo 4-5 luni, la doi copii însemnând… Pe bune,chiar exista romani cu atâția bani la dispoziție? Și toți sa fie oameni de calitate, cu bani câștigați cinstit, cu educație buna? Fiindca eu nu am între cunoștințe nici măcar o familie care și-ar permite asta. Mai bine luptam pentru mai bine in toate școlile, pentru subvenții de la stat etc.

  • Adriana B spune:

    Nu este motiv de vinovatie faptul ca cineva isi permite costurile unei scoli particulare. Uneori alegerea depinde strict de posibiliatile materiale, alteori insa e vorba de modul in care isi stabilesc unii oameni prioritatile (da, am vazut si cazuri in care se considera mai importanta o investite imobiliara sau de alta natura decat educatia propriului copil).

    Ce vreau eu sa spun, dupa 5 de scoala cu copilul (scoala particulara pe curricula romaneasca) si interactionat cu parintii altor copii (atat din sistemul public cat si particular): situatia nu este deloc roz in sistemul de stat, in plus tot ceea ce tine de minister / politica si alte mecanisme de genul asta genereaza instabilitate si incertitudine. In acest context, sunt insa si oamenii care incearca sa faca lucrurile diferit (de exemplu,Claudia Chiru, invatatoare la scoala 195, sau Cristina Tunegaru, profesoara de romana tot la o scoala de stat). Probabil mai sunt si alte exemple, ajuta sa fie mediatizate (poate ii inspira si pe altii).

    In ceea ce priveste sistemul privat, alternativele existente (ie. scoala particulara pe curricula romaneasca, respectiv scoala pe curricula altei tari etc) merita analizate in detaliu, din toate punctele de vedere si tinand cont de particularitatile si nevoile fiecarie familii (si a copilului din dotare) inainte de a lua o decizie. Nu intotdeauna prima impresie referitoare la diferenta mare de costuri vs. sistemul de stat este reala (cel putin, in cazul nostru asa au stat lucrurile).

  • Andreea spune:

    Nu vreau să fiu cârcotașă, însă simt articolul acesta ca o reclamă indirectă. Mă îndoiesc că Ioana va plăti tariful specificat. Cred că va exista o reducere pentru fiecare părinte care, în tot acest timp, își va înscrie copilul la Verita. Nu cred că nimeni din școală nu va pune întrebarea foarte cunoscută – „Și…de unde ați aflat de noi?”.

    Poate greșesc, dar este opinia mea.

    În schimb, da, în asentiment cu alți comentatori, nu cred că școlile de stat sunt proaste.

    Și consider că, apoi, adaptarea în viața de după școală va fi mai grea pentru că majoritatea nu își permite cursurile de care vorbește Ioana, iar copilul va deveni mai sensibil la insensibilitatea unora, când nu i se va permite să se miște (atât la propriu, cât și la figurat). 🙂

    Iar un lucru care mă scoate din minți este engleza care a reușit să înlocuiască limba română! Ok, învățăm ȘI o limbă străină, dar hai să știm să ne adresăm și în limba maternă…

    Pe de altă parte, eram curioasă să aflu părerea Ioanei despre home schooling. Diferența dintre ea și Verita nu ar reprezenta-o doar…diploma?

    • Marina spune:

      Daca Ioana zice ca nu este reclama, venim noi si aruncam cu noroi! Bineinteles ca nu toti ne permitem asa tarife, dar sa zici ca sunt strugurii acrii – hahaha .

      Daca as mai avea acum un copil la scoala as trage concluzia ca trebuie sa suplinesc ceea ce-i lipseste copilului la scoala de stat cu ceva activitati extrascolare de dezvoltare personala. Ca atunci cand va creste mare sa nu se apuce sa jigneasca pe unde il apuca.

    • Roxana spune:

      Serios, crezi tu ca singura diferenta intre o scoala si homeschooling este o diploma? Eu zic sa te mai gandesti si data tot crezi asta, sa te documentezi. In plus, exista diplome care se pot obtine cand faci homeschooling

  • Alina spune:

    Bine spus, Luminita!

  • Simone Demovoir spune:

    Ok, eu nu întru în polemici de obicei, însă marele pericol al școlilor private este ca au ‘darul’ de a crea iluzii dubioase atât copilului cât mai ales părintelui. Viata de după școală nu va fi roz, ponei și curcubee. Școala nu trebuie sa aibă rol terapeutic. Pentru mine, asta sunt școlile private. Dream-sellers. In sistemul de stat copilul are șansa să învețe ce înseamnă eșecul, ce înseamnă să ai colegi diferiți, din paturi sociale diferite, ce înseamna pana la urma viata de după școală. Sa îți ții copiii într-o bula doar pentru ca realitatea e dura nu mi se pare o alegere inspirata.

    • Adriana B spune:

      Este parerea formulata dupa experienta cu copilul in scoala pariticulara sau ceea ce se vede din afara? Intreb pt ca am mai intalnit astfel de opinii, personal nu le impartasesc.

      O scoala particulara nu inseamna sa-ti tii copilul intr-o bula, in cazul nostru, nu asa stau lucrurile. In schimb, invata si lucruri care, din pacate, nu sunt promovate si respectate in societatea romaneasca (iar in sistemul de stat sunt, de cele mai multe ori, contra-exemple fata de cum ar trebui sa fie). Si din acest punct de vedere, se poate spune ca nu sunt adaptati la realitatea din jurul lor. Ma refer aici la integrare, respect (fata de parerile celorlalti), exprimarea si sustinerea unei opinii personale..

    • ancky spune:

      Ai mei copii sunt scoliti acum in sistem privat, fetita la gradi si baiatul la scoala, a terminat clasa pregatitoare. Nu sunt tinuti in nicio bula, ba mai mult au facut si vandut decoratiuni pentru copii saraci, si-au donat pusculitele pentru cauze umanitare, au avut activitati de conatientizare tocmai a cat de diferita e lumea, copii cu dizabilitati, cu autism, etc. Sunt tratati cu respect, baza materiala este decenta, cum ar trebui sa fie peste tot si sunt in siguranta cat timp sunt la scoala, dar nu sunt in nicio bula. Copiii mei in restul timpului sunt parte integranta fix din lumea care ne inconjoara si se descurca foarte bine, baiatul a fost acum in tabara la munte cu alti copii din tara asta. Nu cred ca nu va face fata undeva in lumea asta, ba chiar cu atat mai mult cu cat este lasat sa isi dezvolte personalitatea proprie, sa isi spuna parerea, oricare ar fi ea.

      • Anca spune:

        Eu am indoieli ca nu sunt tinuti in bula. Si copiii mei merg la o scoala particulara, care strange fonduri pentru copii saraci, batrani, gradinite din sate uitate de lume(merg adesea acolo cu jucarii, diverse alte lucruri), doneaza mancarea ramasa dupa mesele copiilor, sunt implicate intr-o multime de activitati de genul acesta. Totusi, eu nu cred, cel putin cand vine vorba de copiii mei, ca ei inteleg pe deplin cum e treaba cu saracia, cu imposibilitatea de a-ti satisfice un minim de nevoi, cum e aia sa nu-ti permiti sa mergi in tabara, cum e sa nu vezi niciodata marea, muntele, orasul, orice….
        Copiii care merg in tabara, cu ai tai, si cu ai mei, sunt din aceeasi categorie sociala, aceea in care se discuta de cate ori mergem in vacanta si unde, nu daca avem bani de paine. As vrea sa ma insel, as vrea sa cred ca nu vor creste oarecum cu idea ca viata e usoara, ca li se cuvine….Ai zis ca in afara scolii sunt integrati in lumea care va inconjoara, si e adevarat, doar ca presupun ca sunteti inconjurati de oameni la fel ca voi. As vrea sincer sa cred ca ceea ce traim noi, si voi, e normalitatea, dar stiu sigur ca nu e asa si nu pot sa ma intreb daca nu vor avea un soc mai tarziu.
        Normal, toate aceste „frici” nu depasesc beneficiile scolii la care merg si ale mediului in care cresc, dar nu cred ca sunt pe deplin pregatiti sa faca fata lumii „normale”.

        • ancky spune:

          Sunt integrati in lumea normala de langa noi. Nu o sa renunt acum la casa, scoala si job sa ma mut in ceva zona saraca doar ca sa vada copiii mei ca se traieste greu altundeva. Si eu am trait fix in lumea asta, suntem clasa medie nu traim in vreun lux. Da, sa zicem ca e o bula extinsa asa, dar nu e data de scoala, adica la multe scoli de stat din Cluj ar da de fite si bani mult mai multi decat la scoala asta. Bula e data eventual de modul nostru de viata, de educatie, oportunitati, dar asta nu am de ce sa o schimb.

          • Anca spune:

            Eu nu ti-am propus, si nici nu mi-am propus sa traiesc in saracie sa vada copiii cum e. Vreau doar sa zic ca nu au cum sa inteleaga pe deplin, din locusorul lor caldut. Stiu ca exista saracie, oameni si copii care nu-si permit acelasi nivel de trai cu al nostru, dar totul este la nivel abstract.
            Intr-adevar, am zis si in comentariul anterior, sunt adaptati bulei in care traim(ceea ce traim e clar o bula), dar daca maine as fi obligata sa-i duc intr-o scoala de stat, sunt 99% sigura ca ar fi o trauma enorma pentru ei.
            Baiatul meu a fost de-a dreptul socat cand o mama in parc si -a amenintat copilul in gura mare, urland la el, nu vreau sa-mi imaginez cum s-ar adapta la asta in viata de zi cu zi.

            • ancky spune:

              Nope, al meu copil a facut gradinita de stat si a avut acolo colegi nu doar din clasa medie cum are acum. Colegi agresivi cu parinti agresivi, colegi mai saraci. A intrebat cand a observat, i-am raspuns lamuritor, nu a avut un soc desi era iesit din bula noastra cu prieteni si cunoscuti din clasa medie. Era un pic bullied de un coleg din asta agresiv, a invatat sa se descurce si l-am invatat si noi, dar e drept ca asa ceva eu as evita oricand pentru ei si pentru noi daca se poate. Chiar nu am cum sa il scot din bula asta daca e o bula, ne batem pe strada si prin parc de diverse situatii, eu oricum tot bine ii voi educa si in plus nu as renunta pentru un astfel de motiv la beneficiile scolii la care merge. Lumea e mare si e foarte posibil sa nici nu ramana aici ca adult.

    • MARIA spune:

      🖒🖒🖒

  • Oana spune:

    Da, frumos insa deprimant. Ma bucur pentru voi insa sunt sigura ca si copilul meu care va invata intr-o scoala de stat va fi la fel de creativ, destept si stimulat, poate chiar usor mai adaptat decat unul care primeste totul foarte frumos impachetat in viata. Nu o sa imi fac drame raportate la faptul ca nu imi permit acest tip de scoala atata timp cat copilul meu va avea alaturi parinti care sa ii fie alaturi in procesul de invatare identificand probleme, discutandu-le si incercand sa gaseasca impreuna o cale de rezolvare. Poate ca e frumos sa cresti asa, nu contest, insa realitatea romaneasca e cu totul alta si vreau sa am un copil pregatit sufleteste de ce il asteapta dupa cei 12 ani de scoala.

  • ECARULAN spune:

    Nu locuiesc in Romania, dar cred ca inteleg ce simt o parte dintre cei ce au comentat mai sus. Suntem parinti si vrem sa facem ce e mai bine pentru copiii nostri si cand citesti asa articol, doare, pentru ca nu ai cum sa faci ‘ce e mai bine’ in contextul asta – nu sunt bani, nu sunt locuri nelimitate .etc.
    Noroc ca sistemul traditional de invatamant ne-a pregatit pentru dificultatile vietii 😀
    Nu vreau sa zic ca nu trebuia scris articolul, doar ca e probabil dureros de citit de catre multi parinti.

    • Hapi spune:

      Nu e dureros. Eu n-o să-mi permit nicio grădiniță privată dar va învăța germana de la mine. Fiecare cred că poate găsi un atu pe langa dragostea oferită copilului.

      Si apoi nu toti părinții simt că e mai bine într-un fel sau altul. Dacă aș gândi așa, că poate Ioana și vreau și eu da uite nu pot, aș fi doar invidioasă.

      Oricum, la final trebuie să precizez că mie-mi pare rău că m-am întors din Germania.
      2. Dacă nu mă întorceam nu aveam acest copilaș minunat.

      Viata nu e mereu ceea ce pare, ceea ce vrem să arătăm.

  • Stef spune:

    NU inteleg de ce se fac orele in limba engleza.. N as da atatia bani nici daca i as avea. Cred ca as face homeschooling. O scoala care ne ar placea noua, cu tarife mult mai mici este Scoala Anastasia Popescu. https://www.arc-en-ciel.ro/scoala-particulara/contributii-si-program_5.htm

    • Aliosa spune:

      Da, este scoala la care încercam sa îl dam pe cel mare. Sunt profesori și copii pe care i-am întâlnit la concursurile de șah la care merg și copiii mei cu scoala de stat, la concertele de colinde, la foarte multe activități! Se vede ca e un duh pedagogic acolo! Sunt oameni absolut minunați , sigur, poate nu pe gustul multora , fiind o prifrsori cu orientare creștina , iar unii parinti considera asta un dezavantaj. Copiii noștri , cei trei mari, fac pian și vioara la Scoala de Muzica nr 1, Iosif Sava, de stat, unde la fel, sunt oameni absolut speciali, la fel ca in multe scoli de stat. Cum spuneam mai sus, deși vrem sa îl mutam la Anastasia Popescu , copilul este foarte atasat de profesori. Și nu, nu este teatru, este chiar ce simte cu adevărat…Și vrem sa îl mutam pentru acea liniște și pace a clasei mai greu de găsit in gimnaziu in școlile de stat…

    • Ana spune:

      Nu inteleg de ce aproape toate comentariile pe care le-am citit sunt atat de dure, poate pt ca pe multi ne doare ca nu ne permitem o astfel de scoala. Sincer pe mine m-a bucurat articolul si desi si noi cautam o scoala privata, Verita este cam de doua ori mai scumpa decat ne permitem. Pentru cei care nu s-au interesat scoala Anastasia Popescu primeste doar copii care au facut gradinita la ei, deci e mai ieftina dar pt unii din noi fara folos. Eu mi-as fi dorit sa iasa o discutie vonstructiva in care parintii sa vina si sa spune ce alte scoli bune de stat sau private stiu pt ca eu caut si tot caut, dar gasesc foarte putine informatii despre scoli.

  • wlfp spune:

    Cam piperat pretul, dar cu siguranta o sa fie o experienta super pt copii.

  • Ileana spune:

    Salut! Sistemul de educatie de stat de la noi este invechit, prost si nu foloseste la nimic dupa ce termini scoala ceea ce inveti ca un papagal. Cu asta cred ca suntem toti de acord. Aici exista vesnica disputa intre stat si privat ( cu nasterea iar e de comentat la nesfarsit). Bravo, Ioana pentru alegerea facuta. Sunt sigura ca renuntati la multe pentru a finanta scoala asta, dar faptul ca se duce de drag la scoala si se dezvolta armonios merita pe deplin tot efortul.

  • ole spune:

    personal daca as avea o situatie financiara ca sa imi permita toate astea: scoala de 9 mii de euro pe an, asigurare privata, mancare bio, etc etc nici nu mi-as mai bate capul sa ma zbat atata. As emigra si sanatate. Pai nu mai bine ma mut undeva in Anglia sau o tara nordica sau whatever si am toate astea as a given? In plus in majoritatea tarilor astea, acest mod de viata nu doar ca e normal dar e si mult mai accesibil ca pret, multe din scoli nu doar ca sunt gratis, dar in perioada facultatii statul iti da el bani ca sa inveti ( de ex Suedia, Anglia, etc).

    • Roxana spune:

      Nu te muti din tara in care faci atatia bani 😊 faci banii aici si ii cheltui pe privat. Nu asa fac toti politicienii, sefii, managerii, patronii etc? In alta tara esti un imigrant si atat. Im alta tara n-ai blog generator de bani, nu poti avansa la job daca stai pan la 11 noaptea(ai fi evaluat pentru incompetenta probabil). Femeia face banii aici, in Romania. Si ii cheltuie cum ii pofteste inima, de ce ne inflamam atat? O amarata de bloggerita de feșăn castiga pana la 1000 de euro pentru un advertorial pe blogu ei, Printesa Urbana este un brand puternic, se bat companiile pe ea, EA este cea care isi alege colaboratorii. A muncit pentru asta, ce-avem cu femeia??

      • ole spune:

        pai tocmai ca nu am nimic cu ea. Eu ziceam de mine, citez ” personal daca as avea … As emigra…” Ziceam ce as face EU, nu am treaba cu ce fac Ioana sau oricare alta persoana…Daca ziceam de Ioana, as fi formulat ” dar daca tot ai bani, de ce nu pleci?” Simti diferenta?

  • Mihaela spune:

    Eu cred, ca acea incredere in tine o primesti acasa, si mai apoi la scoala. Copiii care urmeaza o scoala traditionala de stat, cu regulile ei (intradevar ca uneori sunt stricte, te ingradesc) si care sunt intelesi si acceptati acasa, au o relatie de incredere cu parintii, nu au cum sa ajunga niste adulti dezorientati, fara incredere in ei. E bine pt cei care au un asemenea suport finaciar pt a „le da aripi” copiilor, dar cei care nu au, si aleg ce e mai bun din ceea ce se ofera pe piata romaneasca la nivel de invatatamt nu cred ca gresesc cu nimic. Oamenii se formeaza acasa si mai apoi in scoala!

  • Karin spune:

    Oameni buni, acest articol a aparut pur si simplu in scop informativ. Nu inteleg de ce va intereseaza atat de mult daca autoarea a fost platita sau nu sa faca reclama. Nu trebuie luat totul personal, nu trebuie sa fie nimeni deprimat. Nu este treaba nimanui daca autoarea are bani sa isi tina copiii la scoala privata sau nu. Pur si simplu ati mai aflat o informatie, anume ca in Romania exista o scoala de acest tip. Un om informat este un om puternic. Incetati sa mai aruncati atat cu rosii, ca va deprima articolul si unii nu isi permit sa plateasca astfel de sume. Noi am primit prin acest articol o informatie gratis! Nu am platit nimic pentru acest blog, nu suntem in masura sa ii spunem autoarei ce sa scrie si ce sa nu scrie. Hai sa ne uitam fiecare in gradina lui inainte sa judecam.

  • little spune:

    E frustrant, da, sa citesti despre un astfel de paradis de scoala si sa stii ca nu-l poti oferi copilului tau. Dar, gandind pe termen mediu-lung, daca parintii incep sa-si dea seama ce au dreptul sa pretinda de la o scoala pentru copiii lor, daca unor profesori li se aprinde cate o luminita in minte si prind curaj sa infrunte programa, sfanta programa, poate ca incet-incet se va forma o masa critica ce va face sa basculeze sistemul de stat spre un asemenea ideal.
    Asa s-a intamplat in Germania (de vest, cel putin) de cativa zeci de ani: toate gradinitele de stat fac cam 60-70% din ceea ce propun in stil montessori. Aceeasi dinamica incepe sa se puna in miscare si din clasele primare in sus. Iar scolile de tipul celei prezentate de Ioana sunt acum recunoscute de stat si deci puternic subventionate, ceea ce face ca pretul sa coboare pe pa 200-300 euro/luna.
    Franta e si ea la stadiul in care din ce in ce mai multi educatori de gradinita de stat sfideaza sistemul si isi aranjeaza grupele asa cum simt ei ca e mai bine pentru copii.
    Asa ca – sa speram mai degraba decat sa condamnam pentru ca ni se arata ceva bun.

  • Ioana, nu iti place ceea ce esti in momentul asta?
    Am avut placerea de-a te intalni si de-a-ti citi multe din articolele si una dintre carti si si pare ca te descurci foarte bine 🙂
    Eu sunt de parere ca si suma greutatilor (dar si a lucrurilor bune) cu care te-ai confruntat de-a lungul vietii te-a adus aici. Consider ca nu trebuie sa fii „dispusă să renunț la multe alte lucruri pentru a le oferi lor această șansă extraordinară, pe care eu n-am avut-o și fără de care mi-a fost greu.” Sau depinde la ce renunti. Eu nu as renunta la concediu in care as pleca impreuna cu el (baietelul meu de 9 luni acum), nu as renunta la plimbari pe munte in week-end sau la activitatile sportive pe care as vrea sa i le ofer mai tarziu. Mi-as gasi o gradinita si mai apoi o scoala la un buget pe care mi l-as permite si mi-ar permite sa nu imi schimb drastic stilul de viata din prezent.
    Nu spun ca Verita nu isi merita banii ci doar ca depinde foarte mult la ce renunti pentru a-ti tine copii acolo.
    E doar o parere 🙂

  • Daniel spune:

    Un calcul scurt:

    Un an de scolarizare ar fi cam 8.000 eur + 1.100 pranzul + ceva optionale ca programul la serviciu nu se termina la 15:30 = ~10.000 eur

    ~10.000 eur x 2 copii x 12 ani = ~250.000 eur

    Chiar si pentru o familie care si-ar permite la limita banii astia, tot trebuie sa mai stranga ceva in plus si pentru pensie, altfel e ca si cum ai alege intre pensia voastra si scoala privata a copiilor (sau ca si cum ai paria ca nu mai prindeti pensia).

  • Monica spune:

    Mi se pare foarte scump. Indiferent ce salariu ai avea, ce venituri… sa dai 10 000 euro pe an (cu masa si extra activitati la atat ajungi) mi se pare complet nelalocul lui raportat la conditiile economice din Romania. Nu stiu cat se justifica acest pret, probabil ca se justifica dar este enorm chiar si pentru cineva ca mine cu salariul peste mediu.
    Sunt si scoli bune in Romania, se poate face scoala si la stat. Eu am facut la stat, imi aduc cu placere aminte de scoala… chiar si de uniformele obligatorii si de exigenta profesorilor. Era frumos. Da, erau comentarii invatate pe deasupra dar eram incurajati sa gandim si singuri. Erau formule matematice dar profesorul de mate ne incuraja sa studiem si demonstratiile teoremelor. Pentru copiii care pot si vor si au aptitudini catre o materie exista si in scoala de stat oportunitati.
    Pe mine scolile particulare din RO nu ma conving. In teorie suna bine dar in practica e prea mult vorba despre bani…. Cum faci, cum nu faci… te lovesti de bani. AI bani = ai lucrurile alea minunate si libertatea ta ca a parintilor s-a dus naibii cu 10000 euro de platit pe an. Nu ai bani = ne pare rau de libertatea ta, nu valorezi pentru scoala aia nici cat o ceapa degerata.
    Liberatea de gandire este o stare de spirit. Cu o educatie potrivita de acasa, poti fi liber si intr-un regim comunist cum am crescut noi. SI din comunism au iesit oameni creativi, artisti, scriitoari, genii. Din scolile alea de stat … asa opresive cum erau ele.

  • Ada spune:

    Tariful este unul foarte mare si se adreseaza clar unei nise restranse. Nu vad rostul unui asemenea articol pe acest blog. Urmatorul o sa fie ca ai descoperit masina cea mai buna de familie in gama Ferrari? Prietena mea este profesoara de engleza la o scoala privata si imi spune ca a chemat-o directoarea sa o sfatuiasca sa nu mai dea decat fb copiilor pana in clasa a patra pentru ca parintii sa fie multumiti. M-a socat o asemenea abordare…

  • Ruxi spune:

    Da, o scoala diferita plina de plusuri, copiii de acolo vorbesc permanent in engleza, si in parc peste tot, au numai activitati inteligento-emotionale as zice eu, DAR, este pentru cei alesi de soarta.. se platesc bani seriosi, pt scolarizare si au si un program pt care parintele tre sa fie extra flexibil sau sa aibe bona/sofer..deci din nou bani. Multi viseaza la o educatie de soi, altfel, dar putini o pot realiza !

  • Ana spune:

    Ma socheaza ca se blocheaza lumea doar in pret! Altceceva nu ati vazut fain in acest articol?
    De exemplu, se pune accent pe copil ca individ, pe emotii, pe dezvoltarea personala. Waw: dezvoltare personala, la scoala!!!
    Da, costa enorm, isi permit doar anumiti oameni, nu despre asta e vorba. E vorba despre faptul ca ar putea lua exemplu si alte scoli de stat sau particulare.
    Inca nu stiu la ce scoala o sa mearga, stiu doar ca o sa aleg omul, invatatoarea, si abia dupa aia scoala, caci omul sfinteste locul. Si imi doresc ca tot mai multe scoli si gradinite sa puna accent pe dezvoltarea personala, pe faptul ca fiecare individ e unic si are propiile sale pasiuni si interese.

    • mihaela spune:

      Sunt sigura ca cei care comenteaza despre tarif au inteles exact ce inseamna o asemenea scoala. Si ar vrea si ei sa o ofere copiilor, dar nu isi permit.

  • Steffy spune:

    Ioana, inteleg din articol ca pot urma cursurile scolii copiii de pana la 14 ani. Asta ar insemna (cu aproximatie) pana la sfarsitul clasei a opta. Care este continuarea dupa aceasta scoala? Sunt absolventii ei pregatiti sa sustina un examen standardizat (Evaluare Nationala sau ceva echivalent ei) astfel incat sa aiba posibilitatea de a continua la orice liceu din RO? Intreb pentru ca, din cunostintele mele, cele mai bune licee din tara sunt de stat. Se urmareste colaborarea cu o alta institutie ulterior? Mi-ar fi de ajutor sa inteleg cum poate continua studiile un copilas care urmeaza scoala aceasta si daca are vreo limitare fata de copiii care au urmat scoli de stat. Multumesc!

  • Ana Maria spune:

    Eu nu inteleg de ce unii parinti s-ar simti prost, fiecare face ce poate pentru copilul lui in conditiile in care se afla. Cum ar trebui atunci sa se simta parintii nostri? Da , este trist ca nu toti ne-am permite o asemenea scoala, dar nu vad de ce oamenii care isi permit ar trebui sa se ascunda de parca ar face vreun pacat. Dimpotriva, cred ca e bine sa stie cat mai multa lume despre astfel de alternative, sa isi doreasca sa cunoasca mecanismele pe baza carora aceastea opereaza, sa vorbeasca despre ele si incet, incet sa le aplice asa cum pot la nivelul lor, fie acasa si la scolile de stat atat cat se poate.
    Nu e ca si cum parintii mai putin instariti nu stiau ca exista scoli private si scumpe pana la articolul acesta.
    Desi nu traiesc in Romania, ma bucur sincer ca exista o astfel de scoala chiar daca este accesibila doar unei anumite clase sociale. Cu cat vor aparea mai multe scoli de acest fel si beneficiile acestor sisteme vor deveni mai cunoscute, cu atat mai multa presiune va exista pe sistemul de stat sa se imbunatateasca.
    Mult succes Sofiei!

    • Mia spune:

      Parintii se simt prost pentru ca nu au citit articolul asta pe scolidelux.ro, ci pe un blog care propovaduia cumpatarea: alimentara, financiara, emotionala. Cu alte cuvinte, echilibrul si minunata imperfectiune. Si brusc, te trezesti cu advertorial. Asa suna, chiar daca autoarea ne spune ca nu-i, cu tot cu testimoniale, cu pretul la final, ma mir ca nu.i 9.999n de euro in loc de 10000, pe cele mai clasice reguli ale advertorialului, cum ioana nu facea nici cand erau advertoriale. Sorry, dar eu am injurat in gand, nu-s pregatita sa fac public cum. Mi se pare de prost gust, cu regret.

  • Corina spune:

    Eu il dau la scoala britanica… de ce nu ai ales-o pe aceea? Aceia au teste, au path catre UK universities… Veritas mi se pare mult prea slaba in oferta comparabil cu scoala britanica… si nu, nu iau discount ca le fac reclama… 🙂 Oricum cred ca alegerea e gresita, dc tot iti permiti… Inca mai ai timp sa te duci sa vizitezi scoala britanica.

  • Deea spune:

    Eu nici măcar nu cred ca e vorba de stat Versus privat. Am scris mai sus, copilul cel mare doar in privat a mers, grădinița și școala, dar la prețuri acceptabile și rezonabile. Sper sa reușim la fel pentru cea mică. M-am îndreptat spre privat din motive personale, am cântărit bine toate variantele, nu le detaliez, uneori poate fi groaznic in privat, alteori minunat la stat. As fi dorit, in ceea ce privește școala, puțin mai mult/mai bine, dar consider ca și actuala varianta este Ok. Mai multul și mai binele spre care tindeam însă nu ar fi presupun costurile acestea. O taxa de 2000 lei pe luna, cu absolut tot inclus ( mâncare, optionale) mi se pare un maxim pentru o familie cu venituri bune, care are doi copii. 6000 euro anual, de copil, poți suporta atât timp cât ai doar doi copii. Mai mult e lux. Articolul se adresează doar oamenilor bogați, indiferent de educație. Presupun ca 90% dintre aceștia nici măcar nu citesc bloguri. Școala arată minunat, totul suna bine, ma bucur ca sunt familii care ajung la atât de multă putere financiară încât sa suporte astfel de cheltuieli fără sa își vândă tot din casa. Ar fi bine sa ne concentram pe ce și cum sa facem pentru toți copiii, ei nu sunt vinovați cu nimic.

  • jlix spune:

    Foarte faina scoala, pare o alegere buna. Dar la costurile astea imi inchipui ca se adauga si costurile pentru after school, ca doar nu stam la serviciu doar 3 sau 6 ore pe zi. Daca mai scazi si cat iti ia sa ajungi dupa ce lasi copiii rezulta 2 (la gradi) sau 5 (la scoala) ore de munca pentru unul din parinti, si cel putin 16.000 de euro pe an pentru doi copiii. Daca pui after school si activitatile suplimentare, probabil asta inseamna cam 20.000 de euro pe an. Nu mi-e clar daca e mult sau putin la salariile din Romania (noi locuim in UK), dar in mod clar e o scoala pentru elite (elite financiare clar, in cazul asta probabil si intelectuale, ceea ce conteaza cu adevarat). Preturile adunate sunt mai mari chiar decat multe din scolile private din UK.

  • dojo spune:

    Scorurile sunt infiorator de mari. 10% sa fie pe an si era deja destul de piperat, dar 7000 de euro pentru a tine copilul UN AN la scoala este mult de tot. Nu contest calitatea invatamantului, a profesorilor, rezultatele etc. Si eu am o mica afacere si stiu ca nu pui paine pe masa, daca ai cele mai mici preturi de pe piata, deci e normal ca toate costurile lor sa se regaseasca in pret, plus restul de acareturi, profit, taxe etc.

    Dar e scump.

    Noi ne gandim tot mai serios sa plecam peste ocean, acolo unde sistemul public inca este destul de decent si macar are o sansa reala de a se dezvolta. Va fi extrem de greu, pentru ca probabil vom pleca doar cu 3 geamantane din tot ce avem aici, dar ar merita.

    Am inscris-o la gradinita din zona pentru anul acesta si sunt ingrozita de ideea ca va fi palmuita (asa ca o prietena de-a ei), ca vom sustine financiar tot felul de fantasmagorii (serbarea de grupa mica tinuta la unul dintre cele mai smechere restaurante din oras, pretentii de bani peste tot etc.).

    Din acest motiv mi-as dori sa stea ‘in sistem’ doar cateva luni si sa vedem apoi ce iese.

    • dia spune:

      Dojo, haideți!:)

    • deea spune:

      Daca peste oceanul ala este SUA, nu te sfatuiesc sa mergi acolo pt scoli. Am 2 frati in SUA, care au 5 copii in total, si daca vrei invatamant de calitate, deschis, prietenos, ai doua optiuni (daca ti le permiti): fie locuiesti intr-o zona scumpa unde scolile publice sunt bune, fie platesti bani buni pe o scoala privata. Ca sa nu mai zic de costuri cand iti ajunge copilul la universitate… Canada o fi altfel, nu stiu.

      • dojo spune:

        Zona pe care o vizam noi (si in care avem sprijinul necesar) are vreo 2 scoli senzationale. Si ceva gradinite misto. Stim ca prietenii nostri isi duc fiica acolo si cunoastem locatiile in cauza, ca o duceam si noi, in anul ala si jumatate cat am stat la ei. Fii-mea ar face bine sa invete serios, ca nu am bani de Harvard oricum 😀

      • dia spune:

        Asa e Deea. De aceea muncim sa putem sta intr-o zona buna( nu trebuie sa fie luxoasa) si copilul sa poată avea toate facilitățile. Nu umbla nicăieri inafara câinii cu covrigi in coada, dar daca muncești se poate

  • Ana spune:

    Ioana, ceea ce propui tu in acest articol este realizabil pentru un procent foarte mic din cititorii blogului. Imi pare foarte rau ca nu te ai gandit la o alta modalitate de a scrie acest articol. Esti scriitoare, sunt convinsa ca un pic mai mult timp de gandire ti ar fi dat o idee de a face reclama unei solutii minunate dar in acelasi timp de a nu chinui cu ganduri negre parintii care nu si ar permite. Ok, ai scris si ca nu ai scos complet din calcul scoala de stat. ai scris muuulllttee articole controversate, dar aici nu e nimic controversat, ai pus pur si simplu jos oamenii(majoritatea tarii) care nu au finantele disponibile sa i ofere copilului un viitor minunat

  • Diana spune:

    Interesant. Insa, cum au spus multe cititoare, e o solutie demna de luat in seama doar pentru o mica parte din familii. In rest, ar trebui sa ne punem mai mult problema ce putem faca sa fie bine pentru toti. Eu momentan am copiii la o gradinita respectiv scoala privata „de cartier”, cam la jumatate din pretul scolii Verita. Insa sunt foarte de multumita, la scoala mi se pare o diferenta mare fata de invatamantul de stat: sunt doar 15 in clasa, invatatoarea este foarte apropiata de ei, si ei de dansa, ii asculta, ii intelege. Fata mea merge cu mare placere la scoala, chiar si cand e vacanta. Dezavantajul atat la gradinita cat si la scoala este spatiul mic si curtea aproape inexistenta. Dar fiind aproape de un parc, mai mereu la plecare copiii raman cu parintii sau bunicii la joaca.
    Peste 2 ani va trebui sa gasesc o solutie pentru clasele 5-8… Verita poate fi pe lista, insa tare m-as bucura sa se extinda scoala noastra si cu gimnaziu pana atunci, cine stie 🙂

  • Mădălina spune:

    Este foarte frumos ce scrii despre școala aceasta. Din păcate, însă, costul este foarte mare pentru o familie cu venituri medii. Normal ar fi ca un astfel de sistem să fie implementat în cât mai multe școli de stat, astfel încât fiecare copil din țara asta să aibă șansa unei educații bune. Altfel, pe viitor se vor naște frustrări de genul ”Mi-aș fi dorit și eu să merg la Verita, dar din păcate, mama și tata nu aveau bani, pentru că aveau rate la casă….”
    Știu. E vina celor din jur că nu avem așa ceva. E vina celor care se uită cu ochii scoși la o mărire de pensie de 2% (și aleg prost, într-un mod constant) și nu la o educație mai bună pentru micii români.
    Asta e…

  • Luiza spune:

    Eu cred ca la doi ani e deja prea tarziu sa se inceapa cu mindfulness-ul. Pana va mai creste si Pastaia mea, sper sa apara o gradinita internationala chiar cum trebuie.

    • portocala spune:

      Oricum daca nu faci yoga in timpul sarcinii si hypnobirth, degeaba. E compromis copilul de la nastere. Imposibil sa nu-i transmiti niste traume. Poti sa-ti comanzi direct altul.

  • Mădălina spune:

    Ioana, te citesc și te admir, cărțile tale mi-au luminat depresiile post-natale și m-au ajutat să gestionez propria mea relație cu fetița mea.
    Dar aici, ai greșit. Mult.
    Nu mai bine, în calitate de blogger și influencer, ne ghidezi și spre grădinițele și școlile de stat, care să ofere copiilor noștri o pregătire asemănătoare cu ce lauzi tu la Verita?
    Fă un research amănunțit, întreabă prieteni, oameni de pe lângă tine și ajută-ne și pe noi cei care nu avem joburi de manageri în multinaționale.
    Acceptăm și instituții private, dar nu cu costuri de 600 de euro pe lună….
    Cred că ai face un articol mult mai apreciat.

  • Carla spune:

    Este ok pentru copiii ai căror părinți își permit o asemenea cheltuială. 7900 euro pentru un copil, dublu pentru doi este o sumă pe care nu mulți și-o permit. Noi de exemplu, nu jucăm în liga părinților cu copii la școli private dar uite că se poate să ai copii fericiți, cu rezultate bune la învățătură și echilibrați emoțional și dacă au învățat la școli de stat.
    Avea fiica noastră colegi la facultate, în Viena, copii de milionari și nu exagerez. Uite că au învățat la școli de stat și au dat admitere la facultate cu o concurență de 50 persoane pe loc, nu s-au dus la privat cu 7000 euro/semestru. Mergeau cu bicicleta și cu metroul la școală, îmbrăcați absolut normal, unii mai și lucrau part time deși nu erau obligați. Și nu, nu aveau abonamente pe la psihologi.

    Cred că în România prevalează dorința de epatare într-un mare și nejustificat fel. Nici dacă aș fi fost rudă cu Rockfeller nu aș fi ales varianta asta de școală pentru copiii mei.

  • Georgiana TLP spune:

    Cum se intra in aceasta scoala? Are loc vreun interviu? Banuiesc ca ar trebui sa vada macar nivelul limbii engleze…

  • Martins spune:

    Mai este si scoala Spectrum cu taxe mai… pamantesti si rezultate excelente. Cred ca toata lumea a auzit de Liceul International de Informatica. Ei sunt.
    In ceea ce priveste postarea de fata… cred ca trebuia pastrata confidentialitatea asupra deciziei. E… in your face type. Dar parca nici printesa nu mai e ce-a fost… Mia a punctat foarte bine…

    • Mira 2 spune:

      Am auzit de liceul de care spui tu, și nu de bine. Acum vreo 2 ani niște cunoștințe (clasa a 12-a) m-au rugat sa-i ajut la matematica pentru Bac. Erau zero.
      Rezultatele cu care se lauda școală sunt de fapt a unor copii genii, care învață în clase speciale.E o strategie de marketing la ei.

  • Lala spune:

    Oau, ce razboi e si aici si in comentariile de pe facebook. Incredibil cata revolta ca oferta nu se adreseaza tuturor buzunarelor. E ca si cand familiile care nu-si pot permite sa mearga in concediu (si in Romania sunt niste milioane bune de familii care nu-și permit o săptămână de concediu în afara casei) ar veni sa comenteze aici impotriva sfaturilor despre ce sa faci cu copiii in concediu. Sau ca si cand familiile care nu-si pot permite o masina (alte cateva milioane bune) ar veni sa se revolte aici impotriva sfaturilor despre cum sa transporti corect copilul cu masina. Blogul nu se adreseaza tuturor (si nu e o nicio problema, ca nu e treaba Ioanei sa se adreseze tuturor parintilor din tara asta). Cele mai multe postari se adreseaza populatiei educate si venituri medii de la orase (foarte putine postari s-ar potrivi parintilor din mediul rural sau familiilor defavorizate), iar postarea aceasta, in special, se adreseaza familiilor cele mai instarite de la orase. Nu inteleg care e problema.

    • portocala spune:

      Intr-adevar, daca ti se pare modul in care se raporteaza lumea la educatia copilului comparabil cu alegerea unui concediu sau a unei masini, imi dau seama de ce nu intelegi care este problema.

  • Martins spune:

    Mai este si scoala Spectrum. Au taxe mai… pamantesti si performante internationale. Cred ca toata lumea a auzit de Liceul International e Informatica. Ei sunt.
    In ceea ce priveste postarea de fata cred ca trebuia pastrata confidentialitatea asupra acestei decizii sau devoalat aspecte generale de genul „fiica mea merge la o scoala privata”. Articolul asta e asa de in your face… Dar, vorba Miei, nici printesa nu mai e ce-a fost…

  • Martins spune:

    Aaa si confidentialitatea in legatura cu decizia alegerii scolii copilei tinea mai degraba de eleganta, modestie si poate de empatie si respect pt. cei mai putin dotati financiar. Oamenii cu adevarat bogati si educati sunt extrem de discreti.

    • Diana spune:

      Perfect de acord, Martins

      Mie mi se pare tare trist ca ajungi sa platesti mult ceva ce de fapt tu ai platit deja, ca esti platitor de taxe. In alte tari astfel de scoli sunt gratuite. La fel e si cu sanatatea, daca iti platesti contributiile, ar trebui sa beneficiezi de servicii decente, nu sa fii nevoit sa mai cotizezi o data la privat ca sa primesti decenta. Optiunea privat ar trebui sa fie fix asa, optiune, pt ca ai tu niste pasarele si iti permiti, nu in contextul descris in articol. ..

  • Mult succes sa aveti! Si noroc, sa incepeti cu dreptul scoala!
    Eu am pornit pe drumul scolii fiica-mii cu increderea ca nu poate fi chiar atat de rau: eram la doi pasi de una dintre scolile cele mai cautate din Bucuresti, copilul meu este perfect integrabil in orice grup (genul „ascultatot” care place atat de mult adultilor), iar eu am studii solide de psihologie educationala, deci pot ajuta, daca e nevoie. M-am lovit din primele zile de un zid de impostura, prostie, rautate, lipsa de dorinta de a evolua etc. etc. etc. Am crezut ca problema era la acea invatatoare, deci am schimbat clasa dupa un an. Din lac in put. In anul urmator am dat copilul la o scoala privata mica, cu tarife mai modeste si nu foarte departe de casa (mergem un sfert de ora pe jos), unde nu stiu cata carte se face, dar exista ceva esential pentru dezvoltarea copiilor, din toate punctele de vedere: RESPECT. Copiii conteaza pentru adultii de acolo, iar asta mi se pare suficient deocamdata. Ce va fi mai tarziu, vom vedea.
    Asta ca sa nu fiu acuzata de subiectivism atunci cand o sa adaug urmatoarele:
    In alta ordine de idei, am citit pe sarite artitcolul de mai sus (scuze, revin cand am mai mult timp…) si m-a cam deranjat folosirea limbii engleze, chiar daca e vorba e o scoala internationala. Se pot folosi panouri bilingve. Iar cand am intrat pe site-ul scolii si nu am gasit versiunea in romana, am inchis imediat. Mi se pare o lipsa de respect si o discriminare sa nu ai macar ca optiune o versiune in limba tarii unde iti desfasori activitatea si a parintilor care te vor plati sa le educi copiii. E o prima impresie, dar e importanta pentru mine, pentru ca ea e semnul unei atitudini care nu este pe placul meu… Deci am inchis imediat site-ul 🙂

    • Diana spune:

      De acord, si mie mi-a lasat o impresie foarte proasta site-ul lor in engleza. Ca sa nu mai spun ca au probleme tehnice cu site-ul… foarte ne profesionist la ce pretentii au.

      • Miruna spune:

        Site-ul e varză, dar faptul că acuzăm până și că e totul în engleză mi se pare cel puțin exagerat. Fix ăsta e profilul școlii, deci de ce ar fi ceva în românește pe acolo? Uite, eu am făcut școala germană, nici la ora de sport nu vorbeam românește.

        • Nu inteleg acel „până și”. Nu am acuzat nimic altceva, nici macar scoala respectiva, am inceput spunand ca eu insami am o parere proasta despre invatamantul de Stat si ca am copilul propriu la privat… Apoi mi-am exprimat o parere personala, prima mea impresie pe care mi-a lasat-o acel site. Si mi-o mentin.
          Cat despre scoala germana, ma indoiesc ca cei de acolo vorbeau cu parintii copiilor exclusiv in germana, nu-i asa?

    • Ileana spune:

      La toate scolile internationale din Bucuresti, site-ul este exclusiv in engleza (Scoala Americana, Scoala Britanica, Cambridge School, scoala franceza- lb franceza, etc). Aceste scoli se adreseaza in special expatilor, faptul ca sunt multi copii romani nu este decat o consecinta a starii educatiei la stat. Panouri bilingve nu cred ca ar fi corect sa folosesca, intrucat sunt copii de multe nationalitati (francezi, nemti, italieni, indieni, etc). Fondatorul scolii este american, directorul canadian, si foarte multi profesori sunt straini. Cu toti acestia, parintii comunica in engleza.

      • Ioana S. spune:

        Nu tocmai. Pachetul educational este până la urmă un produs/serviciu, pe care un profesionist (şcoala privată) îl comercializează pe teritoriul României, oferindu-l unui neprofesionist (părintele).

        Prin urmare, relaţia comercială dintre şcoală şi părinte în legătură cu produsul/serviciul în cauză se supune legislaţiei române privind protecţia consumatorului.

        Iar Ordonanţa 21/1992 privind protecţia consumatorului prevede printre altele următoarele:
        Art. 20, alin. (5): Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, inclusiv cele referitoare la informaţiile privind securitatea produsului şi instrucţiunile de utilizare, precum şi contractele, inclusiv cele preformulate, trebuie să fie scrise în limba română, indiferent de ţara de origine a acestora, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi.

        Aşa că e la libera apreciere a şcolii dacă vrea să prezinte informaţii în engleză, franceză, hindi sau în ce limbă o solicita clientul, dar, atâta timp cât serviciul este oferit în România, prezentarea lor în română este obligatorie şi e normal să fie aşa.

        De altfel, sunt convinsă că, în practică, atunci când se pune problema semnării unui contract, şcolile private, indiferent de naţia fondatorului, directorului şi de limba de predare, vin şi cu documentaţia în limba română, că nu-s tembeli să plătească aiurea amenzi şi, eventual, despăgubiri.

        Cât priveşte site-urile redactate exclusiv într-o altă limbă, ar putea fi interpretate în cel mai bun caz drept o lipsă totală de respect faţă de statul în care respectivii întreprinzători au ales să-şi desfăşoare afacerea. Am putea considera însă informaţiile şi ca fiind o ofertă fermă, caz în care intrăm în zona documentelor contractuale şi, pe cale de consecinţă, în conflict cu legislaţia.

        • Ileana spune:

          Vorbesti din punct de vedere juridic. Dar cred ca relatia comerciala incepe in momentul achizitiei propriu-zise- deci in momentul intalnirii propriu-zise dintre consumator si profesionist si prezentarii ofertei si contractului (care in cazul scolilor internationale este bilingv, deci respecta legislatia).
          Persoana devine consumator in momentul achizitiei serviciilor, nu in momentul in care vizualizeaza un site de prezentare. Deci un site de prezentare nu cred ca intra sub legislatia protectiei consumatorului.
          Informatiile de pe site nu cred ca pot fi considerate oferta ferma, intrucat oferta adresată unor persoane nedeterminate (adică, în general publicului), chiar dacă este suficient de precisă şi completă, nu valorează ofertă decât în mod excepţional (art. 1189 noul Cod Civil).
          Ramane deci numai problema „lipsei totale de respect fata de stat”, dar ce inseamna asta? Statul este o notiune abstracta, inseamna institutii, inseamna o structura de organizare. Probabil statul ca tara, probabil locuitorii tarii- romanii ca potentiali consumatori, care ar putea considera ca au fost tratati cu „o lipsa totala de respect”. Dar esta un site in engleza o lipsa totala de respect? Este o desconsiderare totala, o jignire a romanilor? Mie personal nu mi se pare, si chiar as fi curioasa sa aud argumente pertinente in acest sens.

          • Ioana S., multumesc pentru argumentele juridice. Evident ca mi se par corecte in context.
            In rest, eu mi-am exprimat doar o simpla impresie personala, nu inteleg de ce as justifica asa ceva.

  • Roxana spune:

    Eu ma bucur foarte tare ca a scris cineva articolul asta, am tot auzit pe la colturi despre aceasta scoala si greu am gasit ceva informatii (fara sa cer informatii oficiale, care ma intereseaza mai putin in faza initiala a informarii).
    Copiii mei vor merge la scoala de stat, dar nu pentru ca nu ne permitem sau pentru ca vreau sa ii calesc, ci pentru ca am gasit o scoala de stat care este aproape de ceea ce imi doresc.
    Nu mi se pare deloc deprimant articolul, ci foarte util. Daca nu as fi gasit aceasta scoala de stat la care vor merge, cu siguranta m-as fi dat peste cap si as fi cautat alte variante, nu m-as fi oprit pana nu as fi gasit solutii.
    Ba ne deprimam pentru ca nu avem bani, ba credem ca e reclama, ba suntem siguri ca scolile astea private ii vor face niste neadaptati…de fapt nici noi nu stim ce motive de carcoteala sa mai inventam!

    • Timea spune:

      Eu și soțul avem împreună un salar de 3500 de lei. Ambii cu studii superioare, lucrăm în domeniu, și totuși, acesta este venitul nostru. Nu sunt motive de cârcoteală, este adevărul pentru foarte mulți dintre noi.
      Nu e nimic în neregulă cu articolul, nu ne deprimăm, doar că întradevăr, puțini au posibilitatea de a trimite copii la o astfel de școală.

      • Cum? spune:

        Chiar cum va descurcati cu acest venit incat sa nu va atinga depresia?Cum gestionati aceste resurse?Ar fi o lectie pentru multi cititori ai blogului.Multumesc.

        • Timea spune:

          Ne descurcăm, poate fiindcă nu avem încă copii, nici rate la bancă. (Am cumpărat un apartament de 60 mp din banii de nuntă + ajutor de la părinți, mașină am avut înainte de nuntă)
          Mai și economisim din această sumă.
          Nu ne plângem și îmi pare rău dacă așa a reieșit din comentariul meu. Cunosc mulți oameni care se descurcă cu și mai puțini bani.
          Chiar o ducem bine. Mergem în vacanțe (mai rar), ieșim la pizza. Am mai avea nevoie de multe, dar asta e deocamdată.
          Cum plănuim deja să avem un copil, am început să strângem bani pentru cărucior și scaun de mașină :))

      • Ana spune:

        Mie mi-ar fi rusine sa spun ca am studii superioare si sa critic acest articol in conditiile in care nu stiu sa scriu corect in limba romana.

        • Timea spune:

          Haha.
          1. Să îmi zici în care parte a comentariului critic acest articol !
          2. Întradevăr, nu copii, ci copiii, am greșit, și nu îmi este rușine. Dacă mai e undeva o greșeală, te rog să îmi zici, îmi place să învăț.

          Pentru Ioana : Nici nu îmi pot imagina ce poate fi în sufletul tău, când te critică atâta lume pentru un articol sau un comentariu, necunoscându-te.
          Eu doar de la un comentariu răutăcios mă simt ca naiba :)))

          • dia spune:

            Copii e ok Timea, altii am înțeles ce ai vrut sa scrii, nu pune sufletul la toate comentariile răutăcioase:)

            Ioana, e un articol binevenit pentru cei ce locuiesc in țara! Nimeni nu ar trebui sa se deprime si sa te critice! E absurd- sa nu mai scriem atunci decat ce își poate permite toată lumea. Era informație ce ai pus tu aici, fiecare ia din ea ce ii trebuie.

  • Catalina spune:

    Nu inteleg blamarea asta adusa Ioanei. Fiecare face ce crede de cuviinta cu banii personali. Nu a spus ca sunt naspa parintii care isi duc copii la stat, doar s-a bucurat de ce a gasit si a vrut sa impartaseasca bucuria si cu altii. Sa nu uitam ca Ioana sta in Bucuresti si aici sunt destule familii care isi permit tarifele acestea. Eu cunosc personal una. Gradinitele si scolile private sunt niste afaceri pana la urma si cine le deschide se asigura inainte ca are cui sa se adreseze. Pentru cei care sunt scandalizati de tarif, stiti ca aici la Bucuresti ca sa iti dai copilul la o cresa de stat trebuie sa dai spaga din greu ca sa ai un loc. Si pentru ce? Pentru conditii de lagar nazist de multe ori. Nu stiu cum e in provincie, dar aici o gradinita sau o scoala privata e o „alegere” obligatorie din lipsa de locuri la stat. Nu pot sa nu remarc mentalitatea de a denigra pe cei ce ajung o idee mai sus decat noi. Adica in loc sa incercam sa ne dezvoltam pentru a atinge un astfel de standard de viata, incercam sa ii taram in mocirla noastra pe cei care sunt acolo. Eu sper ca in timp „bula” privata sa fie accesibila pentru din ce in ce mai multe persoane.

  • Mimi spune:

    Mai oameni buni, sunteti de o cârcoteală iesita din comun, pe bune. A scris femeia PE BLOGUL EI, IN TIMPUL EI, GRATIS! E o informatie pe care o primiti de-a gata, asa cum cititi o gramada de alte lucruri pe care nu vi le permiteti. Sau le scrieti mereu celor de la tv sa nu mai promoveze pitipoance cu ferrari, ca voi nu va permiteti?
    Nici eu nu as reusi sa-mi inscriu copilul la o scoala care are taxe atat de mari, dar nu e frumos sa stim ca, in ciuda acestor lucruri, exista si la noi optiuni extraordinare? Ce ati dori, sa finanteze statul o scoala de acest tip, nu? Maine ar fi ok? Haha! Da, ar fi, intr-o lume ideala.
    Deocamdata ne multumim cu ce exista, iar daca ce exista e peste posibilitatile noastre nu inseamna ca oamenii ar trebui sa nu mai promoveze astfel de cazuri pozitive.
    Deci hai sa vedem ce putem face fiecare dintre noi ca sa facem un astfel de invatamant mai accesibil!
    Mai bine faceti o salata decat sa aruncati cu rosiile alea :))

    • Liz spune:

      Gratis? Esti funny!!! E clar ca nu intelegi nimic din cum functioneaza social media. Vezi reclamele astea din stanga? Te-ai prins? Nu zic ca e rau cu reclame insa nu e ok sa victimizam detinatoarea blogului pentru ca are foarte multe beneficii de pe urma acestui blog. Practic, e un job care ii aduce venituri constante.

      Hai sa facem o sugestie: sa avem acces la blog contra unui tarif/luna sau pe articol. Sa vedem cati cititori si followers raman.

      • Printesa Urbana spune:

        bannerele din dreapta sunt ale unor companii care au donat sume considerabile pentru o fetita bolnava de cancer.

        • Liz spune:

          Ioana, e admirabil asta. Dar nu poti sa nu recunosti ca blogul face bani. Mie mi se pare ok, doar ca lumea te sanctifica pentru ca „scrii gratis”. Ce e o eroare. Repet, nu am nimic cu monetizarea blogului doar ca unii nu pricep cum functioneaza.

      • dia spune:

        Liz,

        Ioana muncește pentru fiecare articol! Eu sper din tot sufletul ca are satisfacție financiară mare de pe urma asta. Ca face o treaba buna. Da, stim cum funcționează blog-urile si reclamele. Unde face reclama are P-ul atasat. Nu cred ca articolul asta e de reclama.

  • Gabi spune:

    Decizia Printesei de a investi bani in educatia copiilor e absolut decizia familiei ei si trebuie respectata. Par multi bani, da, dar cind ma gindesc ce masini scumpe sint in Romania pe toate drumurile, ce se mai etaleaza hainele de firma, cita lume stiu care se „respecta” cu iesiri la restaurant foarte des, ma intreb ce e important pentru majoritatea? Si pe cei ce-i stiu tin cu greu fatada asta pentru ca financiar nu sint acolo. E o chestie de optica…. si sint bucuroasa ca traiesc intr-o tara in care „luxul” nu reprezinta statutul social…

  • Anastasia spune:

    Dragele mele deprimate, capul sus!
    exista si homeschooling, care e la fel de ”dezvoltator” pt copil si mai ieftin decat preturile de mai sus! se poate face homeschooling la cost redus asociindu-se m.multi parinti (care in prealabil s-au pregatit pt a numita arie curriculara, care acopera mai multe materii, adica). Stiu despre copii care fac homeschooling cu bani putini si care stiu multe limbi straine, stiu sa cante la cel putin un instrument si au citit mai multe carti decat orice copil de zece care face scoala la stat, iar emotional sunt ”beton”.

  • Theodor spune:

    Cu alte cuvinte vor iesi niste copii tarați, care nu sunt competitivi si de atata mindfulness nu vor fi decat niste atarnatori, cu niste joburi de rahat.

    • Alina spune:

      Asta ai inteles tu? Doamne fereste. A zis Ioana ceva urat despre cine nu merge acolo? Nu, concluziile le tragi tu din frustrare.

      Cu o scoala mai ok se incearca evitarea traumelor. De ce sa aiba amintiri despre profesori care i-au agresat, care nu i-au incurajat, care mai rau i-au facut sa se simta mici si prosti cand se poate si fara?
      Daca o sa fie un adult care e interesat sa scape de traume si sa sape adanc sa vada de unde vin anumite probleme in comportament o sa dea banii pe la psihologi. Pe bune, lasa frustrarea si GANDESTE.

  • Andreea L. spune:

    Cand ai bani totul e mai complicat! Cand esti sarac stii exact care va fi scoala copiilor tai. Unica scoala din modestul orasel in care viata te-a adus.

  • Alina spune:

    Ioana, eu iti multumesc pentru articolul asta. Ma bucur ca exista asa ceva in Romania si am aflat de ea de la tine, o sursa de incredere.
    Inteleg sentimentul de neputinta al parintilor care nu au suficienti bani. Este insa alegerea lor/ voastra sa va simtiti vinovati din cauza asta, nimeni nu a spus ca doar scoala asta este buna.
    Ioana a venit catre noi toti cu bucurie si cu o resursa pe care ea a considerat-o utila. De ce e nevoie sa ii umbriti bucuria? Era oare greu sa fim doar alaturi de ea asa cum ea incearca sa fie alaturi de noi atunci cand mergem cu probleme/nevoi/bucurii?
    Ce se intampla in fiecare dintre noi cand vedem ca exista persoane carora le este mai bine decat ne e noua, stiind si cat munceste pentru asta? De ce nu putem doar sa ne bucuram daca suntem impacati cu alegerile noastre?

  • Catalina spune:

    Nu vreau sa iti indrept cititorii catre alte bloguri, dar au scris alte blogerite despre cat te costa sa ai un blog pus la punct. Poate unii din cei ce iti scot ochii pentru ca faci reclama ar fi bine sa stie ce inseamna pentru tine ca timp si bani sa te ocupi de blog. Nu inteleg cum oamenii se asteapta ca tu sa faci gratis o gramada de lucruri, eventual sa le cauti scoli si gradinite pentru copiii lor ca sa nu miste ei un deget, dar nu sunt dispusi sa dea nimic inapoi, adica sa citeasca si articole publicitare, nu ca asta ar fi unul.

  • Ana spune:

    Buna. Despre scoala Spectrum stie cineva ceva? Avem si noi o intalnire cu ei saptamana viitoare, sper sa fie ok. Multumesc si ma bucur pentru voi ca ati gasit ce cautati 🙂

  • Deea spune:

    Dincolo de ceea ce oferă in mod direct grădinița/școala, mai exista o oferta indirecta, la fel de importantă sau chiar maj importantă: cea a anturajului. Școala va oferi prietenii, probabil chiar cea mai buna prietena, posibil primul iubit. Trebuie sa stiu și ce fel de oameni intra acolo. Faptul ca e pentru cei cu foarte mulți bani nu mi se pare un plus, mai ales in Romania. Am cunoscut suficienți oameni potenți financiar, cu educație zero, dar care își doreau neaparat ce e mai scump pentru copil. Inclusiv școala. Sa zicem ca aici se face o selecție și probabil la interviu majoritatea acestor familii vor fi respinse. Presupun ca exista verificați destul de minuțioase. Ce am trăit eu in privat, apropo de anturaj, este cam așa: grădinița aproape ideală, îmi doream enorm sa fie fetița mea acolo. Taxa nu era foarte mare dar am avut o perioada dificila, nu Țineam mereu pasul, trebuia sa facem sacrificii pentru a nu rămâne in urma cu taxa. Diferențele între noi și celelalte familii erau evidente de la poarta grădiniței, când parcat mașinile dimineața. Menționez ca părinții erau, in proporție de 99%, educați, nu era vorba de snobism sau opulenta, doar conturi cu multe zerouri. Apoi erau hainele copiilor, încălțămintea, discuțiile despre vacante in locuri exotice, zilele de naștere sărbătorite in tot felul de spații de joaca, cu invitații pentru toată grădinița. Jucăriile și lucrurile banale pentru majoritatea copiilor și intangibile pentru noi. Copila mea a primit de ziua ei, de la unii colegi, cadouri mai scumpe decât îmi permiteam sa ii cumpărăm noi. Se vedea ca nimeni nu se uita la preț, ca au fost luate de pe raft și puse in Cos fără niciun calcul prealabil. Mai erau câteva familii ca noi, dar majoritatea jucau in alta liga. Stiu cum e sa îți duci copilul in astfel de mediu, unde nu își are locul. Am văzut la alții și nu vreau asta pentru copiii mei. Chiar dacă m-as împrumuta pentru aceasta enorma taxa, sunt sigura ca acolo chiar merg copii din familii care au un stil de viața pe care noi îl vedem doar in filme. E clar ca e o școala pentru bogați.

  • IuliaB spune:

    Mult succes la scoala :)! Imi amintesc ca am fost super entuziasmata de inceperea clasei I, am primit un ghiozdan Craciunul de dinainte si exersam caratul lui in fiecare zi :).
    In legatura cu comentariile, pana spre sfarsit, am avut multe ganduri, dar ultimele comentarii au mai echilibrat situatia :). Nu am copii si nu planuiesc sa am in viitorul apropiat – si nu locuiesc in Romania – cu toate astea, imi place sa vad ca exista alternative la educatia pe care am avut-o eu. Aici am multi colegi care au trecut prin scoli asemanatoare cu cele descrise de tine si ii vad cat de usor le e sa faca multe lucruri care pe mine aproape ma coplesesc – inclusiv sa fie fericiti fara aprobarea cuiva sau, mai ales, sa gestioneze conflite, critici si emotii negative (anxietatea etc).
    Imi e greu sa inteleg nemultumirile postate pe aici. Stiu ca e mult mai probabil sa lasi comentarii cand nu-ti convine ceva, decat atunci cand iti place (un fel de „publication bias”), deci crede-ma ca sunt mult mai multe persoane carora le-a placut/fost util articolul decat reiese din comentarii :).
    Daca ne uitam cum s-au inmultit scolile/gradinitele private in Romania (Bucuresti) in ultimii ani, e clar o piata foarte dinamica – deci exista cerere, deci exista parinti care isi permit, cu sacrificii mai mici sau mai mari si numarul lor creste incontinuu. Articolul nu a fost scris pt mine sau pentru o alta persoana in particular, a fost scris pentru cei interesati sa afle optiuni. Dc ti-a fost util, ok, dc nu, nu cred ca intentia lui a fost sa te antagonizeze. Daca un singur parinte ia acum in considerare scoala asta, Ioana si-a facut treaba. It’s not all about you. Cum am zis, da, exista un numar din ce in ce mai mare de oameni in Romania care isi permit asa ceva (si ar exista si mai multi dc lumea ar iesi la vot si ar vota in cunostinta de cauza)
    Last, in raspuns la un comentariu de genul „de ce nu un articol pt gradinitele de stat”, pe un ton care mi s-a parut nepotrivit: pt ca nu e datoria Ioanei sa iti caute gradinita pentru copilul tau. Articolul asta e rezultatul multor ore de cercetare, studiu, dialog, formulat intrebari cu sens, nu mai spun de scris, editare etc. Ioana a facut munca asta pt ea insasi si a decis sa o impartaseasca. Mi se pare cel putin deplasat sa ai pretentia ca ti se cuvine atata efort, cand tu nu esti dispus sa il faci.
    That was it :).

  • Nicole spune:

    Fetita mea merge la o gradinita privata, dar in Cluj. Eu sunt profesoara la un liceu si o voi inscrie la o scoala de stat, dupa incheierea gradinitei. Sunt multumita de ceea ce se petrece la gradinita ei, dar sunt constienta ca exista gradinite de stat si educatoare care ofera ceva foarte similar, depinde de oameni si cadrele didactice. Nu doresc o scoala privata si nici nu imi permit asta, dar realizez ca este necesar sa caut mult si bine pana voi intalni o invatatoare empatica si iubitoare. Oricum, startul bun vine de acasa, acolo se regleaza si e armonizeaza restul aspectelor legate de scoala. Asadar, nu ma astept ca scoala sa faca ceea ce trebuie sa fac eu ( sau nu in totalitate) in privinta dezvoltarii personale a copilului. Cred ca noi ne amintim multe aspecte din viata noastra de elevi si presupunem ca ele se reitereaza azi, dar nu este asa. Sigur, este greu uneori, insa nici un elev de gimnaziu nu mai memoreaza comentarii, problemele la matematica sunt ceva mai aplicative, asadar s-au facut niste salturi inspre mai bine. Invatatoarea este cea mai importanta, asa incat consider ca trebuie sa cautam un om bun, iubitor, cu tact pedagogic, asemenea cadre didactice vor putea scoate la lumina ce e mai bun si nu vor umbri traiectoria numai pentru ca sistemul o cere. O scoala buna nu implica existenta unui colectiv in intregime asa, dar si viceversa.

  • Martins spune:

    Toate provocarile si reusitele psihice si emotionale ale unei persoane adulte pot fi puse doar pe seama sistemului de invatamant? Cred ca familia si mediul si genele joaca un rol cel putin la fel de important.
    In alta ordine de idei parintii romani sunt o categorie foarte vulnerabila. Cred ca succesul curentelor de parenting in societatea romaneasca e foarte graitor pt. aceasta situatie. Parintii se simt nesiguri si vulnerabili in general. Si cauta ajutor peste tot. Ceea ce e ok pana la un punct. Dar sunt destui dispusi sa exploateze asta. La noi, neexistand maturitate sociala, nu exista nicio gandire critica dezvoltata la nivel social. Realitatea este foarte graitoare in acest sens.

  • Oana spune:

    Sa stii ca si mie ;). Noi nu ne putem permite sa platim atat de mult pentru scoala si ma indoiesc ca vom putea vreodata, dar o sa ne straduim sa facem tot ce putem sa le fie bine copiilor nostri, iar ei sa ne simta implicati in devenirea lor ca oameni. Momentan copilul nostru cel mare e la o gradinita privata in provincie si sa stii ca mi-e jena sa spun deseori unde merge, pentru ca oamenii isi creeaza o idee gresita, cum ca noi am sta pe un munte mic de bani, desi realitatea e ca am strans cureaua din alta parte, ca sa ne permitem, pentru simpul fapt ca am considerat ca si astia 3 ani o sa ii fie de folos.
    Sanatate si voua :).

    • Robo spune:

      Si noi suntem la fel, nici noi nu stam pe un munte de bani (desi n-am zis niciodata ca ne merge prost). Noi nu suntem cheltuitori, facem economii, eu sunt chiar zgarcit. Singurul lucru pe care consideram ca merita sa dam banii sunt chestii care ni se par importante pentru copii (deci nu orice pt copii, doar lucruri importante gen educatie sanatate etc)
      Asta nu vrea sa inteleaga lumea de fapt: ca de exemplu noi nu o sa cumparam niciodata o masina mai scumpa de 20000 de euro, in schimb suntem perfect ok sa dam banii astia pe un an de scolarizare pt copii.

      • Deea spune:

        Cred ca foarte putini dintre cei ce au comentat au mașina de 20000 euro. Chiar dacă ar avea exista șanse mari ca alegerea sa fi fost întemeiată: o mașina mare pentru familie numeroasa, siguranța sporită etc. Pe alta parte, mașina o iei o data, in orice moment poți sa o vinzi, sa o schimbi. Nu același lucru îl poți face cu educația copilului. Aici e vorba de situație financiară buna pe termen lung, e păcat sa meargă un an sau doi și apoi sa fie mutat la o școala maj ieftină. Aici ne împiedicam majoritatea, la faptul ca nu e vorba 8000 se euro următorii 2-3 ani ci aproape 10 ani. Trebuie sa ai acei bani și atunci când deja pensia îți sufla in ceafa, când apar problemele de sănătate serioase, când deja te gândești și cum ții copilul in facultate. E drept, dacă gândești așa probabil nu te mai apuci de nimic, dar totuși eu nu as avea curaj sa ma arunc acolo fără sa am conturi serioase in banca. Iar problema menționata de mine rămâne: dacă pentru majoritatea colegilor ( pentru părinți mai bine spus) aceasta suma e chiar mărunțiș, dacă mai toți au mașini de la 20000 euro in sus, oare e mediul ideal pentru copii? Nu mai spun ca mi se pare un dezavantaj pentru copil faptul ca nu va avea contact cu diversitatea: probabil in acea școala nu sunt acceptați copii atipici ( sper sa ma înșel totuși), nu stiu dacă se acorda burse astfel încât sa aibă șansa unor colegi din familii modeste și numeroase dar cu extrem de mult bun-simt. Asta mi se pare unul dintre efectele adverse dureroase ale învățământului contra-cost, faptul ca aseaza copii, de mici, in paturi sociale. Eu am avut colegi cu părinți directori și colegi orfani, colegi ce locuiau la vila și colegi ce stăteau la internat. Nu mai vorbesc de școala primara in care am avut mulți colegi de etnie Roma și o învățătoare minunata care ne-a învățat toleranta. Am învățat enorm din toate aceste interacțiuni. Au aceleași șanse copiii din școlile de lux?

  • Alina spune:

    Doua lucuri am de spus ca m-am activat 🙂 Unu: voi chiar credeti ca Ioana si familia ei ar trebui sa se simta prost sau vinovati in vreun fel ca-si permit o astfel de scoala? Serios? Oamenii muncesc si muncesc mult, ce aleg ei sa faca cu banii e fix problema lor, nu a voastra. Ar trebui sa se simta vinovati ca voi munciti pe 3000 de lei? De ce? Fiecare munceste cat poate, fiecare a avut de ales in viata. Nu trebuie ea sa va dea socoteala ca-si permite sa dea 8000 de euro sau cat costa pe scoli. Get a life, people! N-o mai disecati pe-a altora! Si doi, asta e pentru Ioana 🙂 pare atat de frumos descrisa situatia scolii si sper din suflet sa fie si realitatea, in sensul ca daca ei activeaza din 2012, nu stiu cat se vede impactul benefic asupra copilului pe termen lung. Te intreb pentru ca nu stiu daca ai vorbit cu parinti ai caror copii frecventeaza aceasta scoala chiar din 2012 si inca sunt acolo.
    Succes si sper sa va fie bine!

  • o femeie spune:

    mai, eu nu imi permit si am un copil. Dar ma bucur pt voi ca ati ales deja!
    Noi mult in deriva am fost…

  • o femeie spune:

    am mai citit o data articolul tau. Si pe site la ei.
    Pot sa zic ca e fix pe gustul meu. Si inteleg pe toti parintii care au ales scoala umbrela una americana: pt programa ca asta.

  • Mira 2 spune:

    Și mie și fratelui meu părinții ne-au cumpărat apartamente „cu banii jos” . În suma, cam cât ar fi plătit câte 8 ani pentru fiecare la școală asta. Dacă cu mintea de acum as fi pusă sa aleg intre apartament (și implicit lipsa ratelor) si școală privata, as alege apartamentul , și ăsta în deplina cunoștință de cauză. Consider ca ceii 19 ani din lnvatamantul de stat m-au format în specialistul in profesia mea care sunt astăzi.

    • ancky spune:

      Da, lipsa ratelor e un start bun in viata adulta, dar nu garantia succesului. Noi nu am primit de la parinti casa dar in 10 ani de stat in chirie ne-am descurcat sa cumparam una si avem rate minime, pe 5 ani, intr-un oras nu tocmai ieftin, cum e Clujul. La asta a contribuit fix educatia in care am investit noi si parintii nostri, inclusiv educatia financiara. Noi acum ca parinti am ales sa investim tot in educatie pentru copii, speram sa reusim sa o ducem asa pana la final. E drept ca scolile aici au un pret mai decent, in 2000-2500 de lei/luna scolim doi copii, dar sunt bani bine investiti pana acum. In plus, eu as vrea sa imi incurajez copiii sa studieze in strainatate, sa aiba orizonturile deschise, nu mi se pare ca pentru ei va fi neaparat de stat aici, asa ca poate un apartament nu ar valora atat de mult la final, pe cat ar valora educatia.

      • o femeie spune:

        Fiecare e unic, daca pt tine e mai important aprt. pt mine poate sa fie mai importanta educatia financiara si emotionala, linistea interioara, impacarea si stima de sine.
        Suntem unici iar ca parinte reactionam fix din impulsul carentelor proprii. Probabil parintii tai au dus lipsa unui imobil si au considerat ca un aprt. rezolva lipsa lor, eu am dus lipsa hainelor si ajunsesem sa innec sifonierul cu haine pt copila….

        Eu cred ca astazi lumea e atat de dinamica incat instruirea tehnica nu mai are nicio valoare ca in 2 ani apare o alta generatie. Si o zic nu pt ca nu am folosit nicio integrala sau derivata in afara scolii, ci pt ca ce folosesc in viata de zi cu zi nu are nicio tangenta, nicio radacina din scoala romaneasca! – nu pot zice acelasi lucru despre colegii mei olandezi…ce au invatat in scoala managementul proiectului de mici, sa isi gestioneze esecurile si sa incerce iar si iar, sa fie orientati pe reusita. A, si daca nu au aceleasi cunostinte tehnice ca mine nu pare o problema, au luat o carte, au intrebat, si in cateva saptamani au recuperat.

        Si eu am reusit de mi-am luat locuinta pe unde am locuit. Dar daca am reusit nu e datorita cunostintelor mele tehnice ci efortului si dorintei de a invata, iar astea nu le-am invatat in scoala, din contra.

    • Rox spune:

      Mira, ati fost in vacante cu parintii si in tabere in anii de scoala?

    • ALINA spune:

      Parintii mei au facut aceeasi alegere si eu consider ca au gresit.
      As fi dat orice in scoala primara pentru o invatatoare care sa nu ma bata pentru ca eram visatoare. In scoala generala mi-ar fi placut sa ma incurajeze macar un profesor, sa mi se spuna macar din cand in cand ca sunt buna la ceva, sa nu mi se evidentieze toate lipsurile constant. Ce bine ar fi fost in liceu daca as fi stiut cine sunt si as fi putut sa aleg natural o viitoare cariera. Am ales o facultate grea care a durat 6 ani si care mi-a frant si putina incredere pe care-o mai aveam. Am fost un copil de 10 toata scoala, am facut liceul (si gimnaziul) in al treilea colegiu din tara, dar am stiut zi de zi ca nu asa ar trebui sa fie scoala.

      Parintii mei nu au avut de ales, cel putin nu pana la facultate. Cred ca daca as fi insistat ar fi fost de acord sa ma duc la facultate afara, dar pentru ei a-mi cumpara o casa a fost mereu o prioritate. Acum apartamentul e gol iar eu platesc chirie in alta tara. Aparent cariera mea e infloritoare. In realitate nu reusesc, cu toata terapia, sa astup lipsa de inteligenta emotionala creata partial si de sistemul de invatamant prin care am trecut. Si asta se vede inclusiv in viata mea profesionala.
      Ceea ce vreau sa spun e ca nu exista o solutie perfecta pentru toate familiile, dar eu ma bucur ca incep sa existe mai multe optiuni in Romania. Cu timpul vor fi subventionate si de stat, vor avea si locuri cu bursa, nu e o tragedie ca sunt atat de scumpe acum. In case precum cea a Printesei si in scoli precum cea pe care o prezinta ea aici cresc copii intregi emotional care vor face Romania un loc in care se va ‘respira’ mai usor. Eu una ma bucur.

      • Adriana B spune:

        Nu e putin lucru sa constietizam ce nu a fost ok, sa incercam sa reparam pt noi si sa facem diferit pt cei dragi noua. Felicitari!

      • mira 2 spune:

        Un copil care vrea să înveţe învaţă oricum. E adevărat trebuie să şi poată.
        Sunt atâtea persoane de la ţară, unii din familii care traiesc la limita subzistenţei, care plecă prin cămine de la 14 ani şi care n-au nicio trauma din anii de şcoală.
        Aaaa, că există copii cu probleme speciale, cu probleme emoţionale, asta se trage din familie, fară suparare. Iarăsi, copiii lipsiţi de inteligenţă (vorbesc la modul general, nu ma refer la tine), e normal să nu le placă la şcoală. Pentru că le vine greu, pentru că observa diferenţa dintre ei şi cei pe care-i duce capul, pentru că trebuie să munceasca mai mult decât cei mai inteligenţi decât ei. Ştiu, nu este corect politic să recunoaștem că există copii lipsiţi de inteligenţa, dar asta este realitatea.Da, e mai simplu sa dai vina pe şcoală decât să recunoști adevărul.
        Mie mi se pare o moda şcoala asta. Eu, şi mulţi alţii m-am format în învățământul de stat şi nu regret nimic. Referitor la facultatea în străinătate nu mă pronunţ pentru că nu cunosc problema.
        Nu înţeleg deloc de ce sunt atâtea mămici pe aici care sunt în depresie pentru că n-au bani pentru şcoala asta. Măi fetelor, reveniţi-vă. Sprijiniţi-vă copiii, mai daţi-le un ajutor pe la lecţii dacă sunt copii care pricep mai greu şi o să le fie bine.

    • Elsa spune:

      Singura datorie a parintilor e educatia!
      In rest, case, masini, nunti etc….ar trebui sa ti le faci/cumperi singur(a).

      • Mira 2 spune:

        Educația se face acasă si da, educatia este datoria parintelui nu a scolii. La școală se acumulează cunoștințe. Iar asta se poate face și fără scoli de nspe mii de euro pe an, bani care, atunci când îi ai, pot fi folosiți în alte scopuri. Și da, mi se pare normal ca un părinte care are bani sa-și ajute copilul. Mai normal decât sa-ți trimitI copilul la o școală unde sa îi fie protejata mediocritatea. Pentru ca despre ăsta este de fapt vorba: copiii care pot și vor fac fata bine mersi și la școlile de stat.

  • Cristiana spune:

    Printesa,

    Vreau doar sa iti amintesc ca frustrarile urate aruncate aici sunt problemele celor care le-au aruncat, nu ale tale. Ca cei care s-au simtit deprimati-jigniti-inselati s-au simtit asa din cauza lor, nu din a ta.

    Imbratisari!

  • Rox spune:

    In primul rand, nu inteleg de ce atata revolta de parca acum ati auzit pentru prima data ca exista oameni care isi permit lucruri mai scumpe decat media. Exista si vor exista intotdeauna si nu te ajuta cu nimic sa jinduresti toata viata la ceva ce nu poti avea si nici nu e normal sa-i faci pe respectivii sa se simta vinovati pentru ca-si permit si tu nu.

    In al doilea rand, ca fost copil intr-o scoala de stat, copil caruia nu i-a placut la scoala, actual adult netraumatizat si implinit, in ciuda experientelor din scoala, iata de ce nu mi se pare o idee buna:
    – eu cred sincer ca rolul predominant al scolii este sa-l invete lucruri pe om, sa-i formeze un bagaj de cunostinte (cu tot ceea ce implica asta) si ca scoala nu trebuie sa fie o chestie usoara de genul „daca avem chef invatam, daca nu, poate altadata, hai mai bne sa pictam si sa ascultam muzica”. Partea socio-afectiv-emotionala, in schimb, cred ca este mai mult treaba parintelui, atat in primii 6-7 ani, cat si apoi, pe tot parcursul scolii. Nu cred sub nicio forma ca scoala poate strica personalitatea unui copil educat bine de acasa, iubit, care comunica si petrece timp cu familia. Nu l-as chinui sa invete la toate materiile daca nu ii plac, nu trebuie sa fie premiant, dar as incerca sa-l ajut sa descopere ce-i place si cum poate fructifica asta.
    – ar fi intr-o bula, si deja de acasa e tot intr-o bula, fiecare dintre noi si-a creat propria bula (insemnand mentalitati, ocupatii, cercuri de prieteni, interese) si cred ca e suficienta cea de acasa. Scoala ar fi locul in care ar fi bine sa interactioneze cu copii din toate categoriile scolare, un mediu mai variat, mai pestrit si l-ar invata cum sa gestioneze situatii mai diferite.
    – cum a spus Deea mai sus foarte bine, intr-o astfel de scoala majoritatea copiilor (nu doar 3-4) ar fi dintr-o cu totul alta categorie sociala, una pentru care taxa de scolarizare nu ar fi cine stie ce efort financiar, copii a caror situatie materiala se reflecta in toate aspectele vietii, nu doar al scolii. Eu am avut in clasa doar 3-4 colegi cu o situatie super buna si a fost destul incat sa ma simt aiurea si sa-mi doresc si eu ce vedeam la ei si nici macar nu o duceam rau acasa, aveam de toate, dar nu ca ei. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost sa fie aproape toti din clasa plini de bani si doar 2-3 sa fi fost de conditie medie. Vezi petreceri, vacante, cadouri etc.
    – nici nu vreau sa ma gandesc ce-ar fi daca intr-o zi nu ne-am mai permite si ar trebui sa dezamagesc copilul spunadu-i ca „da, mama, a fost frumos, dar uite ce s-a intamplat si de la anul vei merge la scoala de stat”. Cred ca n-as mai dormi noaptea decat daca as avea o suma enorma de bani pusa deoparte.
    – daca am avea atatia bani in mod constant, as prefera sa investesc o mare parte in „multiculturalizarea” copilului. L-as plimba peste tot, de la nord la sud, de la est la vest, in Europa si dincolo de ea, iar cealalta parte as economisi-o ca sa-l pot tine la facultate in strainatate unde va dori el, unde va simti ca e locul lui si unde si-ar putea face un rost lucrand ceea ce-i place.

    Cam atat. Esential e ca fiecare sa aleaga raportandu-se doar la sine, nu comparandu-se cu altii si lasand la o parte frustrari, neimpliniri si invidii.

    • Roxana spune:

      Am citit TOATE raspunsurile, asta este preferatul meu! La mine intotdeauna a fost problema parintilor mei care au crezut ca stiu mai bine pentru mine. M-au obligat sa urmez un profil real la liceu iar eu luam numa’ 10 la Romana si Biologie/Anatomie/Zoologie(doamne, am iubit materiile alea). Insa tata, cand m-am plans la ei ca n-au fost, chipurile, atenti la ce ma pricep mi-a zis: bine bine, dar de la 19 ani esti singura in Bucuresti, ai 33. Cine te-a oprit sa urmezi propriul drum?? In concluzie, eu am urmat un liceu de prestigiu la mine-n oras si majoritatea profesorilor chiar isi faceau treaba. Mai erau cativa care isi mai vindeau propriile carti prin clase, unii cu fixatii diverse, insa TOTI erau oameni corecti si intregi la minte, ce vad la TV ca sunt profi care te bat la gimnaziu sau liceu, care te umilesc…doamne fereste.Nu-mi amintesc nici macar o situatie nasoala, nimeni nu mi-a aruncat jigniri, n-am fost niciodata nedreptatita.Am avut colegi din absolut toate paturile sociale, de la bogati pana la copii d-aia adventisti cu 10 frati acasa. NIMENI n-a facut misto de nimeni. Aaa, baietii faceau de-ale lor intre ei(misto-uri de alta natura, tras de urechi, glumite etc). Suntem prieteni si acum, dupa ataaaaatia ani, si nu, nu ne vedem doar la reuniuni. Scoala mea de stat RULED!

  • Andreea spune:

    Pe mine m-a intristat nu atat demersul printesei de a alege sa faca publica decizia, distantandu-se, asadar, de marea majoritate a cititorilor ei, ci mai ales dezinvoltura cu care demonstreaza ca o taxa de scolarizare de 6000 de euro pe an pentru un copil de scoala primara in Romania e OK. Nu e ok pentru familii din clasa de mijloc cu job de 9-5, locuinta la bloc si vacante in Airbnb. E ok pentru CEO de companii si expati, da, ca aia primesc salarii la nivelul tarilor din care provin, sunt rambursati pentru costurile de scolarizare si nu au alta varianta pentru a le asigura copiiilor lor o educatie in limba materna (sau macar una de circulatie internationala). Nu e ok sa vrem sa facem sacrificii financiare ridicole si sa contribuim la crearea unui trend care va duce la ruinarea sistemului public de invatamant care, in Romania, are inca o baza buna si marele avantaj de a fi GRATIS. Stiti cum e treaba in State unde mare parte din invatamantul de calitate e exclusiv privat, nu? Consecinta acestei situatii e faptul ca multi copii destepti nu au acces la studii de calitate (si la oportunitati egale, mai departe in viata) fiindca se nasc in familii cu venituri modeste sau in inner city, unde nu gasesti decat scoli publice proaste, din care au plecat toti profesorii buni si in care nu investeste nimeni. Mai scapa cate unul cu bursa … Exact acolo se va ajunge si in Romania, plus ca n-o sa mai poti sa iesi de pe bancile unei scoli decat cu zeci de mii de euro in datorii, pe care trebuie sa le platesti in 10-20 dupa absolvirea facultatii, ca banuiesc ca o sa iasa si universitati private mai acatarii, ca sa acomodeze nevoile generatiilor care trec acum prin scoli ca cea descrisa in articol.
    Sunt multe tari pe lumea asta (inclusiv SUA), unde se fac eforturi inimaginabile pentru a asigura tuturor copiilor o educatie cat mai buna, gratuita. Am vrut sa expun si perspectiva asta, ca nu cred ca s-a discutat aici despre consecintele pe termen lung ale acestui trend. In Romania deocamdata nu sunt evidentele chestiile astea, dar o sa apara cat de curand, din pacate.

    • Robo spune:

      Deci sa-nteleg ca dupa parerea ta invatamantul public din Romania e in pericol sa devina la fel ca cel din America, care e groaznic?

      • Andreea spune:

        In SUA, aparitia scolilor private e un fenomen mai complicat, legat de miscari sociale care in Romania nu exista.
        Ce vreau sa spun e ca invatamantul de calitate va deveni un lux si nu e deloc bine sa fie asa. Accesibilitatea e primul factor care defineste o educatie de succes. Uita-te la Finlanda: acolo nu exista scoli private, toti copiii beneficiaza de aceeasi curicula si aceleasi metode de instructie. Eu poate azi imi permit sa platesc taxe de scolarizare de mii de euro pe an la o institutie privata, dar daca totul de duce naibii intr-o zi (because life), as vrea sa stiu ca fata mea o sa aiba acces la educatie de calitate no matter what.

        • Robo spune:

          Haide ca oricum ar fi, scoli mai proaste ca in romania acum nu ai cum sa gasesti in SUA.
          Ideal ar fi ca in tarile nordice, dar asa ceva e imposibil la noi din cauza coruptiei din scoli si a coruptiei si incompetentei guvernului.
          De aia singura sansa pt invatamantul nostru ar fi intr-adevar sa fie privat cu totul.

          Edit: tocmai am citit ca statul roman cheltuie aprox. 2500 per copil per an de scolarizare. Cum ar fi sa ne dea noua parintilor banii astia si sa fie tot invatamantul privat? Unde privat inseamna in primul rand concurenta, iar concurenta e driver pentru calitate.

          • deea spune:

            Te asigur ca in SUA, depinzand de statul/orasul unde locuiesti, ai toate (ne)sansele sa gasesti scoli muuuult mai proaste decat in Romania. De asemenea, poti avea sansa sa gasesti si scoli mult mai bune. In medie, as zice ca invatamantul din SUA probabil e cam la acelasi nivel ca ala din Romania.

            • Robo spune:

              Eu te asigur ca te inseli in ceea ce priveste media. SUA e cu mult in fata Romaniei. Si spun asta nu pe baza impresiei personale, ci pe baza rezultatelor testelor PISA, pe care poti sa le vezi mai jos.
              http://www.businessinsider.com/pisa-worldwide-ranking-of-math-science-reading-skills-2016-12

            • Diana spune:

              Haha No shit, Jose? Si eu te ASIGUR ca Bati câmpii! Tra la la, tra la la! 🙂

              P.S. BTW, Locuiesc in US offfff A! 🙂 Si am mers la școala in ambele sisteme 😀

              • Roxana spune:

                Robo in loc sa se relaxeze in Skiathos e tot ciufi prin comentarii 😂😂 cum, bre, sa arunci cu atata rahat in scolile din Romania cand atatia si atatia si ATATIA oameni care iti sunt prieteni, colegi, sefi, s-au scolit acolo si-si scolesc copiii acolo?? Da, multe lucruri sunt nasoale, da, statul nu investeste, da, tu-ti duci copilu la privat DAR nu arunca atata cu pietre. Si sa iei oarecum apararea invatamantului din SUA? Sa ne compari pe noi cu ei???Ahahahhahaaaa

    • Inka spune:

      Mulțumesc pentru că ne-ai amintit si de aceasta perspectiva. E adevărat, e așa cum spui tu in USA, și și în alte țări, în care la nivelul societății, învățământul a fost manageuit ca o companie: școala tre’ sa aibă „cifra de afaceri”. Și nu zic nu, oferta lor de „produse educaționale” este super, cunoaștem cu toții nume de mari universități din USA, Anglia, etc. Dar cum zici și tu, hai să discutăm aici si despre consecințele pe termen lung ale acestui trend asupra societății. Și nu doar despre calitatea certa și tarifele gigantice și la fel de certe ale acestor super scoli. Putem să ne uităm la situațiile educaționale și efectele lor pe scara larga si pe termen lung din alte tari mai avansate decât România și să tragem concluzii. Că de aia suntem oameni deștepți și putem vedea și mai departe de propria persoana. Nu?

  • gabitzu spune:

    Asta e un mesaj pentru persoanele depresate citind articolul ( sper ca or sa mai citeasca comentarii): incercati sa nu va mai simtiti depresati de ce vedeti pe internet, pe social media, etc.

    Nu cred ca exista solutii magice, ori stergeti conturile de social media, renuntati a mai citi forumuri si bloguri, etc ori va formati un sistem psihic sa ramaneti imuni la ce cititi si incetati comparatul cu altii. Pe internet toata lumea are o viata perfecta, vacante, calatorii, job perfect, casatorie perfecta, copii perfecti, casa perfecta ( vorbesc la general, nu ma refer in special la Printesa)

    Plus asta cu oferitul copiilor ce e mai bun e subiect sensibil si toata lumea recationeaza. Nu distrugeti copilul daca nu merge la scoala aia stati linistiti. Sunt destui romani destepti la universitati celebre de ex care au mers la scoli de stat la tara.

    Iar scoala de stat oriunde in lume are si ea avantajele ei ( incepand de la interactiunea cu o diversitate de oameni, nu numai copii de oameni bogati; daca ai pune in fiecare an cateva mii alea deoparte cand ajunge copilul major are de un start bun, poate pleca la o universitate in strainatate). Copilul are nevoie de parinti relaxati nu stresati si depresati de ce citesc pe net.

    67 de copii la scoala clasa 0-8 deci cam cati sunt in clasa?

  • Diana spune:

    OMG!!!! Mania proletara in acțiune! Dacă nu ar fi de plâns, ar fi de ras. 🙁
    „Popor de idioți/idioate”, vorba lu’ Tutea!

  • Adriana B spune:

    Nu intentionam sa mai comentez insa am observat ca in multe din comentarii se face referire (fara sa fi trecut personal prin experienta invatamantului privat) la „bula” in care cresc copiii care nu merg la scoala de stat si cat de inadaptati vor fi ei la realitatea din jurul lor.

    Am spus-o si mai sus: din punctul meu de vedere, realitatea din jurul lor este defecta, personal chiar imi doresc ca baiatul meu sa nu fie adaptat la ea. Daca peste ani lucrurile vor arata diferit (ideal ar fi sa incercam sa facem ceva in directia asta) ar putea fi o optiune sa ramana in tara, altfel va fi perfect adaptat la normalitatea din alta parte.

    Pt ca nu asta e normalitatea
    https://www.youtube.com/watch?v=nwFcTtnK2_I

    Si nici asta
    https://www.youtube.com/watch?v=cYIILbm3O8s

    Ma bucur ca sunt (din ce in ce mai multi) profesori care isi doresc si fac tot ceea ce tine de ei pentru a schimba lucrurile in sistemul de stat. Este, poate, singura sansa ca lucrurile sa intre cat de cat pe un fagas mai aproape de normal, in conditiile in care cei in masura sa initieze o reforma fac exact pe dos decat ar trebui.

    Intre timp, fiecare alege cum poate si cum considera ca este mai potrivit pt copilul si familia din care face parte. Nimeni nu spune ca singura solutie este o scoala privata. Sau ca lucrurile merg perfect in sistemul privat. Ideea este sa facem alegeri un cunostinta de cauza, dupa ce ne informam si analizam toate optiunile (punand in balanta avantaje si dezavantaje, luand in calcul ce riscuri si oportunitati sunt pe termen mediu si lung).

    • Anca spune:

      Ai mei merg la scoala privata, si tot cred ca e o bula, si mai e mult pana departe, si Romania nu e ce cunosc ei. Ca ar trebui sa ajunga intreaga tara macar la nivelul ‘bulei’, incontestabil, ca sper macar ca avantajele sa fie mai mari decat riscurile, evident, dar asta nu inseamna ca o sa zic vreodata cu mana pe inima ca nu am indoieli, ca nu ma gandesc ca ai mei nu ‘echiparea’ necesara pentru a face fata lumii reale.
      Si mai e o chestie, copiii proveniti din familii cu posibilitati materiale peste medie nu sunt neaparat copii inteligenti,muncitori, modele de urmat si cel mai potrivit anturaj. Banii nu reflecta fidel gradul de cultura, de bun simt, de pregatire. Cel mai adesea e pe dos. Parinti cu bani, obtinuti Dumnezeu stie cum, cu minim respect fata de cadrele didactice si copii, dar dispusi sa plateasca pentru a nu fi la acelasi nivel cu ‘turma’.
      Scoala are menirea ei, si limitele ei. Scoala trebuie sa se bazeze pe o temelie pusa deja in familie. Ma gandesc ca in cazul unor scoli cu pretentii, ar trebui sa existe si un process de admitere, criteriul financiar nu poate si nu trebuie sa fie suficient. E necesar, dar nu suficient.

      • Adriana B spune:

        In cazul baiatului meu (trece in clasa a V-a, aproape 11 ani) eu cred ca are (evident, in formare) toate lucrurile necesare pt a face fata lumii reale, asa cum este ea intr-o societate normala. Pt varianta infestata de hotie, marlanie si alte asemenea (cum se prezinta situatia in Romania), probabil ca nu e pregatit. Desi, intr-un fel, este destul de conectat la realitatea din jurul: se implica in actiuni umanitare si ajuta pe cei mai putin norocosi ca el, partcipa in proiecte care ajuta mediul inconjurator.

        In ceea ce priveste anturajul, din ceea ce am experimentat noi pana acum (si am auzit de la alti parinti), presiune mare provenind din diferentele materiale intre copii si probleme de anturaj sunt din plin si la scolile de stat. In 9 ani de gradi + scoala nu am avut nicio situatie in care copilul sa fie exclus din vreun grup din considerente materiale, nu simte niciun copil nevoia sa iasa in evidenta prin ceea ce-si permite familia sa-i cumpere, sunt incurajati mai degraba in directia opusa. Multi parinti cu copiii in scolile de stat se plang exact de situatia opusa. Iar in ceea ce priveste inteligenta si dorinta de munca, cred ca depinde mult (si la stat, si la privat) de conjunctura, nimeni nu-ti poate garanta cum vor fi colegii copilului tau si parintii lor. N-as generaliza, nu e o regula ca la privat sunt doar copiii dezinteresati in ceea ce priveste scoala (cu parinti capabili sa plateasca pt a-si proteja odraslele). Nu doar criteriul financiar conteaza, majoritatea scolilor particulare au locuri fara taxa (bursa). Iar pt restul, va incepe probabil in curand sa se faca selectie si dupa alte criterii (din ce in ce mai multe scoli particulare romanesti nu au locuri cate cereri sunt, din acest motiv nu mai primesc decat copii care au frecventat gradinita lor, o spun in cunostinta de cauza).

        Asa cum spunei si tu, o scoala particulara are avantaje si dezavantaje fata de sistemul public. In evaluarea facuta de noi la inceputul scolii avantajele au cantarit mai mult decat dezavantajele. Iar dupa 5 ani, situatia este neschimbata

  • Ana spune:

    NU cred ca trebuie sa comentam decizia Ioanei de-a publica ceea ce vrea pe BLOGUL ei. Este punctul ei de vedere si nu trebuie sa faca nimanui pe plac. Pana la urma, este munca ei.
    Acum, legat strict de comparatia scoala stat versus privat, experienta mea este diferita. Fii-miu a fost la gradi de stat. Super educatoare. Am fost extrem de incantata. Toti acesti 3 ani. Darrrr, sa nu uitam ca educatia nu se opreste doar la gradi, nu? Andrei este un copil fericit, iubeste copiii, este sociabil. Daca lipsea o zi de la gradinita, plangea pentru ca el voia sa mearga, sa stea cu copiii, sa faca activitati.
    Este un copil care citeste cursiv, care isi spune parerea…care cunoaste o multime de lucruri. Dar, repet, educatia nu se face doar la scoala. Ceea ce faci si acasa cu el, este important. De abia asteapta sa mearga la scoala. Si nu imi fac griji. Da. va fi tot una de stat. Stie de pe acum ca nu notele sunt importante, ci alte lucruri. Dar le stie de la mine. Sa nu uitam ca si parintii sunt la fel de importanti cand vine vorba de educatie, zic!
    Scoala poti face oriunde, daca vrei cu adevarat! De asemenea, si la privat, daca munca nu se continua si acasa..degeaba…Prin munca, nu ma refer la teme. Evident… 🙂
    Multumim, Ioana, pentru informare! Si eu ma gandisem de multe ori la privat, dar, am renuntat, din motive financiare, evident. Insa, mi-am dat seama ca si la stat poti gasi oameni extrem de dedicati (cum a fost educatoarea lui ANdrei) si ca, asa mica cum a fost sala lui de gradi, a fost atat de fericit si are amintiri minunate. 🙂

  • Cristina C spune:

    Mai sa fie, acum 2-3 ani Ioana nici măcar nu concepeai sa dezvălui numele grădiniței unde mergea Sofia, pe motiv de protecție…. Nu mai zic de postările pe Facebook cu locul unde se afla copilul tău, figura și altele pe care le susțineai cu îndârjire! Acum nici măcar nu a început Draga de ea școala la Veritas ca și o face publica și o și recomanda.
    E clar o schimbare de atitudine, poate ne explici și noua de unde, sa te înțelegem. Uite cum oamenii care dau de bani peste noapte își trădează principiile.
    Sunt multe scoli particulare bune in București, eu voi fi clienta uneia dintre ele. E opțiunea ta sa promovezi o școala pe blogul tău dar dacă e reclama sa semnalizezi altfel nu mi se pare normal sa recomanzi ceva ce nu testezi pe pielea ta.

    • Printesa Urbana spune:

      nu e reclama, am precizat deja.

    • Cristiana spune:

      De unde atata rautate, Cristina? Te-ai intrebat? O secunda, macar? De ce te afecteaza atata ce face Ioana cu viata ei si de ce esti tu, in confortabila saltea a anonimatului, in masura sa judeci? Si daca tot o judeci de ce atata venin? Cred ca nu o sa fie prea frumos ce vei descoperi daca te vei privi mai atent tu pe tine. Iti doresc mult succes!

      P.s. Nu sunt avocatul nimanui, dar este ingrozitor ce s-a dezlantuit aici si cati oameni mici, mici de tot se considera indreptatiti nelimitat. Trist tare.

  • Elena spune:

    In sfarsit incepem si noi sa evoluam! O sa recomand scoala asta la toti prietenii. Povestea cu comentariul de la bac imi aduce aminte de teza dintr-a doispea, la fel am facut si mi-a tras un perdaf proful de romana de am zis ca nici doi nu iau. I-am raspuns si am argumentat ceea ce stiam eu depsre Eminescu si am luat zece. Asta intr-un timp in care nu aveai voie sa misti in banca.

  • gabriela spune:

    E prima oară când comentez, deși sunt o cititoare fidelă și îmi place mult scriitura Ioanei. O fac pentru că sunt pur și simplu indignată de reacțiile la articolul de mai sus.

    Dincolo de faptul că problema de substanță este calitatea învățământului din România, cred că o a doua, poate la fel de importantă, este legată de lipsa educației financiare în societatea românească. Din experiența personală, pot spune că eu am învățat să îmi gestionez finanțele (inclusiv de student bursier al unui guvern străin sau de tânăr la început de carieră) în momentul în care am plecat din România și am văzut cum o fac alții.

    Evident, cât și pe ce cheltuim este o chestiune de opțiuni personale. Însă observând modul în care românii cheltuie (și generalizez cu bună știință), nu am niciun dubiu în a spune că, după părerea mea, foarte mulți o fac neplanificat, mânați de impulsul consumerismului sau sub presiunea unei societăți în care imaginea și percepțiile sunt extrem de importante. În străinătate, sunt mulți care își cumpără haine numai în perioada reducerilor sau numai atunci când cele pe care le au nu mai pot fi purtate, care preferă telefoane dintre cele mai puțin scumpe, deși demodate, femeile nu își vopsesc părul sau unghiile lună de lună la salonul de înfrumusețare și nici nu merg la shopping de câte ori ajung printr-o țară străină. Observând astfel de comportamente, eu, una, am învățat să cheltui raportându-mă la venituri, și nu la aspirații, așa cum cred că se face în România.

    În orice caz, mi se pare revoltător să aruncăm cu noroi în cineva care poate își stabilește prioritățile altfel decât noi, care consumă poate altfel decât mulți tocmai pentru a-și îndeplini aspirațiile pentru ea și familia ei. Și care înțelege că educația, peste tot în lume, este o investiție. Nu în ultimul rând, m-am întristat citind că succesul prin muncă asiduă generează atât de multe cârcoteli, în locul admirației…

  • Martins spune:

    Aseara ii zic lui barbatu-miu: auzi, printesa urbana (stie vag despre cine e vorba de prin elucubratiile mele) isi da fetita la o scoala de 6000 euro pe an. La care el zice: nu e tipa aia care lipea silicon pe sosete si voiai si tu sa incerci? Barbatii astia… tocmai cumparase sosete antiderapante pt. mezina…

  • Cristina C spune:

    Imi amintesc, sunt vreo 2-3 ani, când ai inscris-o pe Sofia la gradinita erai foarte hotarata sa pastrezi confidentialitatea gradinitei pentru siguranta copilei, acum nici nu ai inscris-o la scoala si faci public totul despre unde va invata?! Acesta este un semn de intrebare pentru mine, ce te-a facut sa iti schimbi atat de radical, principiile? Si nu mai vorbesc de alte articole in care sustineai ferm sa nu publicam locatia scoli pruncilor nostri pe Facebook.
    Bun, si daca tot nu ai nimic de castigat din asta, doar esti euforica pt descoperirea ta, de ce nu ai dat-o pana acum pe Sofia la aceasta scoala, cunostiintele tale au copiii de cativa ani in sistem, mi-e greu sa cred ca abia acum ai auzit de Verita!?
    Copiii mei vor invata la o scoala particulara, cu greu le voi sustine de la anul taxa scoalara, dar stiu ca merita sa investesc in educatia lor. Venim din strainatate unde au beneficiat 4 ani de o scoala internationala in limba straina si vom continua si in Romania pe aceeasi linie, ar fi pacat sa pierdem ce am castigat. Sunt multe scoli private bune in Romania, ar merita sa faci un studiu daca tot esti interesata iar cu timpul vor fi si mai multe datorita neajunsurilor sistemului Romanesc de invatamant. Fie ca alegi programa nationala fie ca alegi una internationala scopul este acelasi…mai putini copii in clasa, invatamant de calitate, fara teme si meditatii in timpul liber.

    • Printesa Urbana spune:

      gradinita am ales-o in primul rand dupa zona, Verita ne este foarte peste mana. la scoala insa nu am mai aplicat acest criteriu, mi se par mult mai importante altele.

      am scris despre scoala si nu despre gradi pentru ca mi se pare foarte important sa afle cat mai multi parinti despre acest model de invatamant, la gradinita e mai important meniul si rabdarea omului decat curicula si filosofia de educatie, cred ca alegerea gradinitei e o chestiune mult mai personala. si da, a contat si faptul ca mi-am luat multe injuraturi atunci ca sunt secretoasa, eh, mi’am zis, hai sa share the enthuziasm de data asta. evident, mai bine taceam si acum. 🙂

    • Ana spune:

      Care sunt acele multe scoli private bune in Romania ca eu tot caut si degeaba? Ma refer la scoli in Bucuresti, accesibile, de preferat, cu transportul in comun sau cu masina, dar intr-un interval rezonabil, deci nu Voluntari. Eu o sa ma intalnesc cu cei de la Spectrum saptamana viitoare, in afara de ei mai avem pe lista ProIngenio, ADASchool, SEB si Kings George daca mi-ar raspunde, deci 4. Si spre deosebire de alte familii noi suntem dispusi sa ne mutam pt ca oricum stam cu chirie, vrem doar sa putem ajunge la serviciu intr-un interval rezonabil. Asa ca daca aveti informatii si despre alte scoli eu una v-as multumi si poate ca mine si altii. Ioana, eu iti multumesc pentru articol, stiam de Verita, este destul de mult peste ce putem noi, dar ma bucur pt voi si imi pare rau ca altii au simtit nevoie sa va atace.

  • Simona spune:

    Taxa anuala la Universitatea Oxford este de aproximativ 9000 de lire pe 2017. Este absolut minunat ca exista invatamant alternativ, dar ce anume platim? La inscrierea unui copil in orice forma de invatamant trebuie sa avem in vedere care sunt asteptarile noastre. Si daca platim, ce servicii implica aceste costuri? O atmosfera vesela, fara tipete si jigniri? (Asta ar trebui sa fie normalitate, si chiar daca nu este, trebuie sa ne dam silinta sa o impunem in mediul in care ajung copii. Educatoarea tipa in continuare pentru ca sute si mii de parinti au tacut si nu au cerut normalitate pentru copii lor. Parintele nu este parte externa, face parte din sistem si trebuie sa fie membru activ in procesul educatiei.) Educatia copilului in analizarea propriilor sentimente? (Asta tine foarte mult si de educatia de acasa si nu poate fi chiar asa de costisitoare.) Mancarea oferita? (Ma indoiesc de costurile implicate.) Continuturile educationale sunt cele care reprezinta substanta actului educational si pentru ele trebuie sa ne pastram resursele financiare. Fiecare parinte hotaraste cum este mai bine: investeste financiar doar in educatia institutionala si doarme linistit (desi poate nu ar trebui!), asigura in familie ceea ce scoala nu poate oferi (investeste in carti, socializare in medii diferite, vacante, expozitii, muzee din strainatate, excursiii pe munte etc.) etc. Orice alegere si amestec de idei este posibil si de dorit atat timp cat se urmareste intersul copilului (educational, emotional etc.).
    Ps. Educatia publica in USA este vazuta ca fiind foarte slaba (nu ma refer aici la institutiile care ofera educatie tip alternativ), de aici si cresterea mare in ceea ce priveste sistemul homeschooling, deci chiar nu ne-am dori ca sistemul romanesc sa ajunga asa.

  • Ama spune:

    Am un copil in invatamantul de stat, stiu cat de „minunat” e, de 2 ani de zile ma dezamageste in fiecare zi, dar invatam sa rezistam. Si incerc sa ajut cat pot, sa ma implic, sa schimb ceva. Da, recunosc, am momente cand imi vine sa-mi iau jucariile si sa ma mut la privat.

    Insa nu sunt convinsa insa ca la privat e totul asa frumos ca in teorie. In plus:
    – distanta, majoritatea scolilor particulare sunt la o distanta mare de casa, de minim 30 minute.
    – costurile foarte mari. Din ce am gasit costurile incep de la 3000 euro pe an si merg pana la 21570 euro pe an. Inmultit cu 13 ani…. Eu stiu daca peste 13 ani mai reusesc sa sustin acesti bani?
    – bunicii saritori. Poate daca nu as avea bunici saritori si ar trebui sa platesc un after as face un efort si as merge la una (de aia mai ieftina asa).
    – poate ca nici acolo nu se face scoala bine, poate de frica sa nu piarda un client il trec asa clasa chiar daca nu stie.

    Intrucat nu pot/nu-mi permit invatamantul privat, incerc sa ajut copilul insa sa aiba o educatie cat mai buna chiar si la stat. Ce fac pentru asta?
    – ii urmaresc temele, ma asigur ca intelege ce a facut in scoala (daca nu, ii explic eu), stiu cand are concursuri, ce are teme, ce studieaza
    – ateliere & optionale: il inscriu la ateliere si cursuri care il atrag si ii plac, investesc in pasiunile lui. Nu-l duc obligat la nimic, nu-mi place sa arunc cu banii doar sa fie el ocupat, incercam, daca ii place continuam, daca nu, ne oprim
    – limbi straine: momentan platesc un curs de engleza, piata e plina de variante pentru toate buzunarele
    – ma implic in diverse activitati la scoala si astfel ii cunosc bine dascalii si colegii.

    Si in incheiere ma bucur ca Printesa nu a ales British School, nici nu vreau sa ma gandesc la ce razboi ar fi pornit:
    https://www.britishschool.ro/admissions/fees-and-deposits.html

    • :-)))))) Am intrat pe linkul de la British School si nu ma mai pot opri din ras: aproape 2.000 de euro pe luna si in banii astia nu ai inclusa o lista intreaga de chestii, cum ar fi transportul si mesele? Stii, asta inseamna sa fii luat drept fraier. Vin unii si altii si se dau mari specialisti in… ceva, iar romanul plin de bani nemunciti ii da ca sa faca impresie celorlalti.
      Cat despre fetita ta, dupa cum am povestit si mai sus, eu doi ani am rezistat la Stat incercand, asa cum zici si tu, sa „peticesc” cumva ranile cu care venea zilnic de la scoala. Acum platim suma aceea minima pe care o scrii si tu si suntem linistiti. Iar ce va fi, va fi 😉

      • Ama spune:

        La scoala minunata cu 21500 euro pe an se pare ca ar avea Teo fata.

        Eu incerc sa mai rezist la stat si pentru ca e foarte comod sa stai langa scoala, copilului ii place invatatoarea si nu vrea sa o schimbe si mai am unul care incepe din toamna. Asa-mi trebuie daca am facut prea multi copii. Colegilor care abia pornesc la drum le spun sa se opreasca la 0.5 copii daca vor scoala privata fara sacrificii :))

  • Rokolla spune:

    Clar este altceva. Nu pot sa spun ca nu-mi doresc asta pentru copilul meu. Totuși costurile subtipuri. Cam mari si cred ca voi merge pe varianta clasica de învățământ

  • Merat spune:

    Ioana si Robo, mie mi se pare foarte tare! O scoala la care mi-ar fi placut si mie sa merg… Am cele mai frumoase amintiri de cand eram mica, datorita parintilor mei minunati. Dar scoala era o teroare… :)) Erau profesori din cauza carora plangeam de frica. Deh… Ma bucur ca Sofia va avea parte de asta!

  • Cristina B spune:

    Prea multa rautate pe un blog pe care il citim gratis si fara sa fim obligati sa o facem 😞.
    Dragilor, daca nu va place subiectul/vi se pare o snoaba autoarea/prea scumpa scoala etc etc inchideti pagina si gata, e atat de simplu. De ce sa pierdeti timp aruncand cu noroi?
    Draga Ioana, eu iti multumesc pentru informatiile pe care ni le oferi GRATUIT, dupa ce petreci TIMP DIN VIATA TA documentandu-te pe diverse subiecte si apoi prezentandul-le apoi intr-o maniera cat mai bine structurata pentru noi. Eu nu te invidiez pentru ca ai banii necesari sa le oferi copiilor sansa de a urma aceasta scoala, ci ma bucur ca in tara noastra exista si oameni care prin munca cinstita reusesc sa faca asta. Parca atunci cand capusele care ne conduc tara isi trimit copiii la scoli in strainatate pe bani cu provenienta dubioasa nu ne indignam atat…

  • Eliana spune:

    Articolul si comentariile lasa un gust amar, pentru ca razbate din el realitatea trista din tara. Unde diferenta de „clasa” devine tot mai mare, unde sistemul public de invatamant si sanatate este evitat pe cat se poate. Unde trebuie platiti bani seriosi pentru a beneficia pana la urma de respect si de un tratament uman. Caci pana la urma nu e vorba de metodologii alternative si de predare in limbi straine, ceea ce face pe multi ce isi permit sa recurga la sistemul privat e iluzia respectului, pentru care sunt dispusi sa plateasca o gramada. Si cu cat tot mai multi oameni recurg la sistemul privat, cu atat mai mult se vor inrautati standardele de la cel de stat, iar cei ce vor suferi sunt cei mai putini norocosi cu finantele. Pe termen lung nu beneficiaza nimeni. Locuim in Elvetia unde sistemul de stat e excelent, unde scolile private sunt putine si sunt destinate unei nise reduse, de expati ce isi schimba tara la 2-3 ani. Un sistem public in care se cauta a se mixa cat mai mult copii din cat mai diverse medii, inclusiv copii de refugiati, e un sistem sanatos, ce formeaza o viitoare generatie de adulti echilibrati. Solutia in Romania nu sunt bulele private, ci este presiunea publica pentru un standard decent in sistemul de educatie si sanatate, dezvoltarea scolilor de meserii si a unui sistem bine pus la punct si respectabil de ucenicie, astfel incat toti tinerii sa isi gaseasca locul. Universitatile sunt pentru 20-30% maxim, problema la noi este ca fara facultate nu ai acces nici macar la un job intr-un call center. Scolile private (cu exceptia catorva tari cu adevarata traditie in domeniul asta) sunt firme orientate exclusiv pe profit, unde totul e roz si frumos, sa fie toata lumea fericita si sa continue sa dea banii. Cu atat mai mult in Romania unde din nou, nu avem traditie in sensul asta. In niciun caz scolile private nu garanteaza ca acei copii sunt „the winners”, cum am citit un comentariu surprinzator al Ioanei. Iar parintii ce nu isi permit nu ar trebui nicio secunda sa aiba sentimentul ca distrug viitorul copiilor. Cine e inzestrat si cu o educatie buna de acasa razbate si se ridica din cel mai modest satuc. Din contra, scoala vietii cu care vii in contact in scolile publice te formeaza mai mult ca viitor adult. Iar rolul primordial revine parintilor. Recunosc ca nu stiu ce as face daca as locui in Romania si mi-as permite sa ii fac viata aparent mai usoara copilului, imi e „usor” sa vorbesc de pe margine de un sistem idealist. Inteleg foarte bine decizia Ioanei inspre o scoala privata, insa inteleg si reactia majoritatii. Nu intentionat, cu siguranta, insa articolul vorbeste oarecum nonsalant de taxe astronomice de scolarizare, lasand impresia ca ar fi un standard, generand in oameni o reactie absolut naturala de a se simti in inferioritate ca nu fac parte din acea categorie. Cu atat mai mult cand la mijloc e un copil, pentru care fiecare parinte isi doreste ce e mai bine. Bineinteles ca e un blog privat, fara obligatii aparente fata de nimeni, insa la nivel moral sa zic, s-a creat in timp o comunitate semnificativa de oameni pentru care sfaturile autoarei sunt extrem de importante. Din perspectiva mea, articolul de fata nu a fost extrem de responsabil din punctul asta de vedere, caci raneste fara sa vrea. Insa nimeni nu e perfect si pana la urma toti trebuie sa aiba puterea sa filtreze informatia obiectiv.

    • Robo spune:

      Extraordinar, articolul „nu a fost extrem de responsabil”, pentru ca unii se simt prost ca nu au banii astia.

      Dar in ce consta totusi scaderea asta de responsabilitate de la extrem de responsabil la ne-extrem? Ca urmare a citirii articolului, o sa se-apuce lumea sa dea in cap pe strada ca sa faca rost de bani pt scoala privata sau cum?

      Incredibil.

    • cristina spune:

      „Si cu cat tot mai multi oameni recurg la sistemul privat, cu atat mai mult se vor inrautati standardele de la cel de stat, iar cei ce vor suferi sunt cei mai putini norocosi cu finantele. Pe termen lung nu beneficiaza nimeni. ” – foarte bine punctat Eliana. Mi-a placut mult.

  • Robo spune:

    Sigur, daca acest articol vorbea despre cum si-a luat printesa urbana o masina de 100 de mii de euro sau era o reclama deghizata in review la o astfel de masina, asa cum fac foarte multi bloggeri, nimeni nu avea nici o problema, ca e ceva relativ comun sa vezi pe strada astfel de masini si e ceva ce toata lumea si-ar cumpara, daca ar avea banii. Unii chiar isi propun ca scop in viata sa aiba bani de o asemenea masina.

    Dar sa bagi 100 de mii in educatia copilului, nu, e inacceptabil. E ipocrizie (sa mor daca inteleg de ce), e lipsa de responsabilitate (wtf?!) si nici nu e bine pt copil ca il tii in bula. Si mai ales, e jignitor in mod direct si personal pentru fiecare cititor care nu-si permite sau nu considera ca merita sa dai banii astia pe o scoala privata.

    Bine, am inteles. Ioana o sa se intoarca la facut reclama la Tex Carrefour iar unii cititori bineinteles ca o sa zica ca de ce face reclama la „carpele alea ieftine”.

    Romania.

    • Timea spune:

      Ioana, chiar ai un sot minunat! 🙂

    • Eliana spune:

      Nu ai interpretat corect comentariul meu, e pe departe de a ataca pe cineva, nu as avea niciun drept. Am spus ca nu e responsabil (e posibil sa fie un cuvant prost ales) dintr-un anumit punct de vedere, „moral”, pentru ca fara intentie, modul in care e scrisa informatia raneste. Un articol publicitar nu ar rani. Un alt blogger nu ar rani, insa venind de la Ioana, atinge o coarda mai sensibila. Pentru ca in ochii cititorilor, Ioana s-a pozitionat de-a lungul atator ani ca un blogger care aduce oamenilor idei si solutii „responsabile” -principii decente de crestere a copiilor, solutii la indemana tuturor, promovand valorile simple si fundamentale, la care toata lumea are acces, deschizand mintea atator oameni si facand pana la urma un mare bine multora. Ajungand acum aproape la varsta scolii cu fetita cea mare, exprimand in fata acelorasi cititori entuziasmul de a fi gasit solutia perfecta, scoala unde toti copiii sunt „winners” contra sumei de 10 mii de Euro pe ani, creeaza o distanta nenecesara fata de majoritatea publicului cititor, ridica fara sa vrea (fara ipocrizie, fara dorinta de a epata, sunt 100% convinsa) incertitudini in sufletul oamenilor in aceeasi categorie de varsta cu copiii ca deodata nu mai pot face fata. Ca pana acum au facut fata in comunicarea cu copiii, in retetele sanatoase, insa daca o scoala buna inseamna 10mii pe an, viitorul copiilor lor e ratat. Si e vorba de copii, de asta e un subiect sensibil. Si nu stiu nici eu in ce consta, cum intrebi, scaderea de responsabilitate de la extrem la ne-extrem,de asta mi-am incheiat comentariul ca nimeni nu e perfect si ca e greu sa anticipezi reactiile in lant la fiecare miscare pe care o faci. Asta e, e pana la urma pretul indirect pe care il platesti intr-un fel ca persoana publica. Insa nu e o tragedie si nu e sfarsitul lumii articolul asta, lumea trece peste. E doar un punct de vedere, personal nu as face publice anumite lucruri, tocmai pentru a nu rani sentimente. E si un mod personal de a fi. Am privilegiul de a locui in tara perfecta, insa evit intotdeauna sa povestesc prea multe detalii in Romania prietenilor si rudelor, pentru ca imi dau seama ca nu as face decat sa evidentiez prin comparatie lipsurile de acasa. Si nu as ajuta pe nimeni, doar indirect as rani. La fel ca si articolul asta. Fara nicio suparare asadar 🙂

    • Anne spune:

      Eu cu al meu sot castigam in jur de 18.000 ron pe luna (eu nu contez foarte mult, el este middle management in multinationala), bani pt care lucreaza 12-13 ore pe zi. Practic, isi vede copiii in w/e. Nu ne-am angaja la un asemenea efort financiar pt ca poate oricand ceda, poate fi dat afara etc. plus nu are sens sa mai ramanem in romania daca asta ar prespune ca si scoala trebuie platita (mergem in sist medical privat, am cumparat pana si vaccinurile pt bebelus). Deci nu cunosc pe nimeni caruia i s-ar adresa acest articol.
      P.s. Avem masina din 2008 si locuim intr un cartier muncitoresc din bucuresti, asta apropo de ineptiile sotului si ale autoarei articolului de pe fb.

      • Robo spune:

        Multumim pentru informatia ca desi castigati binisor pentru romania, totusi tu si sotul tau nu luati in calcul aceasta scoala. Este perfect, nu am nimic de comentat, e strict decizia voastra si nu are nimeni ce sa comenteze. Eu asa consider, spre deosebire de altii care au intors pe toate partile decizia noastra.

        Am de comentat insa in legatura cu „ineptia” cu masinile. Cineva a zis pe FB ceva gen ca nimeni nu isi permite in romania asa o taxa mare pentru scoala iar Ioana a replicat ca judecand dupa ce masini se pot vedea pe strada, cu siguranta exista romani care isi permit.

        Aceasta observatie este riguros adevarata, nu e nici o ineptie. In fiecare dimineata in drumul meu spre munca vad la trecerea de pietoni cel putin 2-3 masini care bat suta de mii sau peste. Si vorbim de zona de corporatisti Pipera, nu de vreo zona de bani gata gen Dorobanti. La 9 dimineata, in fiecare dimineata, asta inseamna ca sunt oameni care merg la munca in acele masini. Asta doar la stop, ca pe tot drumul acasa-munca pe care-l fac cu bicicleta vad in fiecare zi cateva zeci de masini scumpe sau extrem de scumpe.

        Or, cine are o masina de 100 de mii, nu poate spune ca 10.000 de euro pe an taxa de scolarizare e scump, decat daca considera ca masina pe care o conduce e mai importanta decat scoala la care merge copilul. Sau poate e fan al sistemului public de invatamant, desigur. Oricum ar fi, sunt alegeri pe care nu le judec eu ca nu-i treaba mea – dar nu putem sa spunem ca nu exista romani care sa-si permita aceasta scoala. Asta-i tot.

        • portocala spune:

          Ma bucur ca astfel au fost „salvati” copiii oamenilor care isi permiteau o astfel de scoala si totusi alegeau sa isi mai cumpere o masina de banii astia. Sau parintii care aveau de ales intre 6-7 scoli particulare si nu stiau pentru care din ele sa opteze. Acum putem rasufla cu totii usurati, n-am fi vrut sa se chinuie sa-si faca propriul research, stim ca sunt niste oameni ocupati si importanti. 🙂

          In alta ordine de idei, eu chiar stiu cazul unul copil care desi si-ar fi permis financiar sa studieze la ce scoala/liceu privat doreste el, a fost trimis totusi in sistemul de stat (ce parinti ticalosi!). As crede ca mediul si colegii l-au stimulat si ajutat destul de mult. Mai mult decat orice sesiuni de meditatii, cursuri 1 la 1 cu profesorii si alte nebunii.

          Dar pana la urma e treaba fiecaruia ce alege pentru copilul sau.

          Recunosc, scoala asta chiar suna interesant. Desi eu personal nu as da banii pe asa ceva si nici nu mi-as fi dorit sa studiez intr-un astfel de format. Si asta pentru ca am avut parte de niste dascali minunati, oameni care chiar m-au modelat si ajutat, in sistemul de stat. Desigur, nu toti. Pe majoritatea celor care nu faceau ce trebuie, i-am si uitat (nici vorba sa ma fi traumatizat faptul ca anumite chestii le invatam pe de rost sau bagam in comentarii niste siroposenii dubiase copiate de prin tot felul de locuri cu care totusi profesorul rezona). Dar ma gandesc ca faptul ca am fost expusa si la dascali neok, m-a facut sa-i apreciez pe cei cu adevarat valorosi. Si nu la x ani dupa terminarea scolii (cum se intampla de obicei), ci chiar atunci cand eram eleva lor.

          Problema articolului in ceea ce ma priveste, n-a fost deloc reprezentata de optiunea in sine. Ci de prezentarea ei ca unica optiune valabila pentru o educatie netraumatizanta pentru copil. Ca daca era formularea: „copilul nostru e asa si asa si asa, si credem ca scoala asta e cea mai potrivita”…era una. Dar asa „nu vrem sa avem un copil traumatizat de sistem deci alegem Verita” e cu totul altfel. Si raneste. Pentru cei care nu-si permit se simt ca ultimii oameni. Pentru ca iata! nu sunt in stare sa le asigure copiilor un necesar. Nu, nu e deloc ca cineva care isi prezinta o optiunea de masina sau haina pe care tu nu ti-o permiti. Pentru ca educatia copilului nu e un moft pentru nimeni prezent pe acest blog (as crede eu). E o necesitate.

          Si de-asta, daca ar fi fost articolul despre o masina de un milion de euro pe care tocmai si-a achizitionat-o Ioana, nu s-ar fi inflamat lumea. Ca se poate circula foarte bine si cu masini mai ieftine. Cand insa sugerezi ca fara un anumit tip de scoala care iti depaseste posibilitatile, copilul e afectat negativ, e un pic mai greu sa accepti asta ca parinte.

          • Robo spune:

            Am recitit articolul cu atentie si nu scrie nicaieri ca aceasta scoala este „unica optiune valabila pentru o educatie netraumatizanta pentru copil”.

            Serios, nu reiese de nicaieri asa ceva, daca tu gasesti vreun paragraf zi-mi si mie.

            De asemenea, nimeni n-a zis nicaieri ca nu poti gasi scoli bune si profesori buni la stat, ca ar fi absurd sa spui asa ceva.

            Problema noastra, a mea si a Ioanei, cu sistemul de stat este ca e o loterie, ca calitatea e inconsistenta. Poti sa dai peste o scoala absolut ok sau poti sa dai peste o scoala unde copilul este de-a dreptul abuzat, nici nu se mai pune problema calitatii educatiei (cunoastem personal astfel de cazuri si cred ca ai auzit si tu de ele).

            Daca nu ar fi aceasta loterie, am inclina intr-o proportie mult mai mare catre stat. Chiar daca consideram ca sistemul de stat are deficiente structurale (sugruma creativitatea, curiozitatea, inregimenteaza gandirea, pune mult prea mare accent pe memorare, ofera prea multe informatii teoretice fara sa faca legatura cu viata reala etc), daca am putea fi siguri ca macar standardul minim ar fi respectat, ne-am gandi mult mai mult inainte sa alegem o scoala privata pentru care va trebui sa facem sacrificii banesti importante. Dar nu putem fi siguri de asa ceva.

            Faptul ca tu ai fost intr-o scoala publica care a fost ok nu inseamna nimic pentru scoala in care va nimeri copilul tau.

            • portocala spune:

              Stiu ca am ezitat cand am scris comentariul, daca sa pun „unica” sau nu. Pentru ca intr-adevar textul nu spune cu certitudine ca nu mai este nicio alta scoala unde sa se intample ce se intampla la Verita. Dar nici nu se spune nicaieri: „am gasit mai multe variante interesante, dar asta ne-a placut cel mai mult”. Deci da, din punctul asta de vedere articolul prezinta doar o singura alta alternativa la netraumatizarea din sistemul public.

              In plus, mai e si fraza asta:
              „Ce fac oamenii aceștia aici, comparativ cu felul în care funcționează școala tradițională românească, dar și multe dintre școlile private, este pur și simplu mind-blowing” (in paragraful care incepe cu Am vizitat saptamana trecuta)

              Deci eu din asta am dedus o comparatie clara intre ce ofera sistemul traditional despre care doua paragrafe mai sus se spune: „Nu vreau să fie trecută prin matrița sistemului tradițional, unde copiii intră așa cum sunt și ies cum crede sistemul că trebuie ei să fie ca să funcționeze societatea. Vedem clar că asta nu funcționează”, si cel oferit de Verita.

              Se prea poate ca asta sa nu fi fost intentia, dar asa se citeste. Ca sistemul traditional nu functioneaza (si cand citesc ‘traditional’ inteleg ‘de stat’ pentru ca se vorbeste de ‘scoala traditionala dar si multe din scolile private’).

              Si cred ca oricum ar fi interesat sa discutam din ce perspectiva nu functioneaza sistemul de stat. Pentru ca nu e totusi ca si cum multi copii cu note mari in liceu nu sunt in stare sa ia bacul. Asta ar fi un sistem cu adevarat nefunctional (dupa mine!). La fel, nu e ca si cum inveti ca lumea ce se preda in facultate, si dup-aia nu-ti gasesti job. Desigur, nu toti absolventii de facultate au job sau lucreaza in domeniu, daaar asta si pentru ca multe persoane sunt interesate sa gaseasca portite usoare de a termina si nu de a invata ceva neaparat. De exemplu, eu in facultate am avut un curs la care se stia ca nu trebuie sa-ti bati prea mult capul, copiai ceva dintr-o carte si luai o nota mare (nu 10, dar mare). Drept care ani la rand m-am conformat. Era asa ceva gen ne facem ca facem si din partea studentilor si din partea profesorului. Pana cand, chiar in ultimul an, intrasem in asa o criza de timp incat nu reuseam nici macar sa stau sa compilez un text din alte surse. Si am scris fix ce stiam eu (evident putin, multa fabulatie personala) la mometul respectiv despre subiect si influenta lui. A fost singura mea lucrare de 10 la materia respectiva, sunt convinsa nu pentru ca ar fi meritat 10 ci pentru ca profesoara a apreciat parerea personala (cum s-a intamplat si in cazul Ioanei). Binenteles ca mi-am dat o palma peste cap si mi-am dat seama ca ma afundasem inutil intr-o mascarada, cand lucrurile era de fap mult mai simple. Profesoara incercase sa fie draguta si sa nu faca o problema din materia ei, studentii la randul lor profitasera de intelegere. Am avut colegi care se plangeau ca ce se preda in scoala nu se poate aplica practic. Dar in acelasi timp ei nu veneau la ore. Ceea ce facea intr-adevar ca acele cursuri sa devina inutile. Evident ceva pe undeva nu e ok. Dar cred ca multe din probleme s-ar putea remedia cu o comunicare mai empatica din partea ambelor parti implicate.

              Revenind la text, nu ma indoiesc ca nu a fost intentia nimanui sa raneasca pe nimeni. Dar, repet, cred ca mahnirea generalizata are samburele fix in text si nu intr-o dorinta de hater-eala.

              Eu inteleg perfect ideea de a minimiza ‘loteria’. In scoala primara am fost dusa la o scoala departe dar la clasa cuiva cunoscut de familie. In scoala secundara am mers undeva mai aproape (dar tot nu la scoala de cartier!) unde tocmai se incepea o serie unde se studia informatica in loc de lucru manual. S-a dat un test, s-a facut o selectie si parintii au presupus ca asta va ajuta. Si asa a si fost, diferenta dintre clasa noastra si celelalte din serie fiind enorma (asa cum a aratat examenul de capacitate). Iar liceul l-am ales practic tot datorita unui profesor despre care tata stia sigur ca nu ma va lasa sa o apuc pe un drum gresit, liuceul insa era unul de top. Deci as fi ipocrita sa zic ca familia mea s-a increzut 100% in sistemul de stat bazandu-se pe faptul ca daca eu sunt buna invat oriunde. Ei au avut criteriile lor la care am aderat si nu regret deloc. Sunt convinsa ca alti parinti au alte criterii cu rezultate la fel de ok.

              Repet, eu nu am deloc o problema cu faptul ca Verita e ceea ce va place si va doriti. Dar sunt sigura ca si cei care nu pot sau nu vor sa aleaga scoala asta, au totusi sanse foarte mari sa gaseasca alte modalitati de a le oferi copiiilor lor o educatie ok, netraumatizanta, chit ca asta presupune un sistem traditional la scoala. Sunt ferm convinsa ca o educatie corespunzatoare cu principii solide date de parinti, poate pregati copilul sa ia ce ii trebuie din orice sistem de invatamant si sa arunce ce nu-i foloseste, fara a se lasa traumatizat. Pentru ca nu cred ca exista sistem in care sa gasesti folositor absolut tot. Asa cum, nu exista nici retete clare de a creste copiii.

              • Robo spune:

                Da, exact necesitatea de o cauta o scoala publica „buna” de care au fost constienti si parintii tai e ce ma sperie cel mai tare.
                Si o face toata lumea in romania, imi amintesc scandalul de acum cativa ani cu parintii care falsificau acte sau ceva de genul asta ca sa poate fi primit copilul la liceul german.

                Asa a fost cu scoala si la mine, m-au dus la „cea mai buna invatatoare din oras”, apoi in generala tata il cunostea pe proful de mate si de aia m-a dat unde m-a dat, apoi la liceu a trebuit sa strabat tot orasul 4 ani desi aveam liceu cu acelasi profil in cartier. Sunt sigur ca in ziua de azi parintii dau si spaga ca sa le fie acceptat copilul intr-o scoala sau clasa mai buna – si cine ii poate invinovati?

                Asta e cea mai mare problema cu sistemul public de la noi.

                • Adriana B spune:

                  Adica asa
                  http://www.contributors.ro/editorial/%E2%80%9Edoamna%E2%80%9D/

                  Chestiunea cu actele false nu se aplica doar in cazul liceului german, an de an parintii isi fac (contra-cost) vize false de flotant pt a putea inscrie copilul la scoala dorita. Astfel s-a ajuns ca la unele scoli, considerate bune, sa fie 15-20 de clase pe nivel si chiar sa se invete, la unele dintre ele, in 3 schimburi.

                  • Robo spune:

                    @Adriana B
                    Da, pai uite ca de fapt segregarea asta pe criteriul cine are mai multi bani se practica si in sistemul public, asta apropo de bula.
                    In plus, unul din bonusurile pe care le aduce o scoala privata e ca (sper ca) nu mai trebuie sa contribui cu tot felul de „atentii”, care desigur ca nu ajung la mii de euro pe an, dar ma scot din sarite ca principiu.

                    • Adriana B spune:

                      Asa este, nu se mai contribuie extra (si pe mine ma scoate din sarite ideea), insa sunt altele care conteaza mai mult (nr. redus de copii in clasa – la noi sunt 15, metodele de predare si activitatile conexe – au activitati la muzeu in fiecare luna plus proiecte inter-scolare diverse, accentul pus pe exprimarea propiilor idei si lucru in echipa, incurajarea acceptarii diversitatii – avem 2 copii cu autism in clasa). Nu e perfect insa, spre deosebire de sistemul public unde tine de noroc, e o varianta in care putem influenta noi lucrurile.

                      Bafta, va doresc sa gasiti solutia cea mai buna pt copiii vostri!

                    • Adriana B spune:

                      Iar pt cei are se intreaba daca in scolile private se face carte sau se trece clasa pe alte criterii, anul acesta 6 din cei 9 copii (cati au absolvit clasa a VIII-a, prima generatie din scoala noastra, scoala privata unde se preda dupa curricula romaneasca) au avut media peste 9.70 la evaluarea nationala.

                    • nilufera spune:

                      Sper sa nu trebuiasca sa contribui, am auzit ca se practica si la privat „atentiile”, colega mea de birou are copilul la o scoala privata iar la sfarsit de an toti parintii i-au luat invatatoarei un ceas foarte scump, si asta fac in fiecare an; nici mie nu mi se pare normal dupa ce dau bani in fiecare luna sa mai dau si pentru cadouri…ma rog, eu nu dau, copilul meu este la stat si chiar nu am dat nici un cadou invatatoarei, doar un cos cu flori la serbare.

            • Cris spune:

              Și în privat e loterie. Vrei povesti de groază de la grădinițe? Medii scumpe și foarte scumpe? Adică de la 1000 la 1500 roni la 2000 roni pe lună? Am și am multe. Pățite pe pielea mea deci nu e privatul marea garanție. Ba din contră. O directoarr însetată de bani își bate joc zâmbind de copilul tău și te minte in fața

        • d spune:

          Robo, dupa replica „4000 de euro inseamna binisor pentru Romania”, cititorii vor deveni mai curiosi de salariul tau decat de cel al Andreei Esca :-))

          • Robo spune:

            A, nu, eu doar mi-am ales cu grija cuvintele ca sa nu pornesc un flame inutil despre salarii de data asta. Mie 4000 de euro mi se pare minunat pentru romania, dar n-am zis asta ca mi-a fost teama sa nu apara cititorii care au salarii de 5000 si peste si sa-mi spuna cine stie ce, ca am ajuns sa-mi fie teama sa mai vorbim, eu sau Ioana, de bani pe blog – pt ca orice am zice, tot prost iesim.

            • d spune:

              Cam asa e, pe subiectele astea iesiti prost oricum ar fi. Solutia e, desigur, sa nu va pese.
              Uite, eu in Romania castigam bine, dar mi-a fost mereu teama de prieteni si de familie sa afirm chestia asta. In primul rand pentru ca apoi asteptau sa impart cu ei (si niciodata nu era suficient), sau ca orice faceam era judecat cu „pai na, tu ai, tu iti permiti” cu vinovatia aferenta indusa. Deci eu nu m-am bucurat deloc de perioada de abundenta, ci traiam de parca eram un hot.
              Invers, cand mi-a mers foarte rau, s-a bagat placa cu „de ce nu muncesti, de ce nu ti-ai strans bani, de ce nu accepti ca nu te duce mintea, uite altii ce bine se descurca”.
              Asa ca doar asta e solutia, unica: sa nu iti pese absolut deloc.

            • Cris spune:

              Cine da salariul asta ca ma reprofilez, daca trebuie, si ma intorc in Romania cind dispare dragnea si partidul lui?

        • Anne spune:

          Sper din tot sufletul sa nu aveti parte de posesorii pe care-i descrii acolo, la aceasta scoala (becali de pipera cu masini de 100.000)… altfel nu inteleg explicatia cu masinile de lux de la stopuri, lor sa li se adreseze acest articol? Am dat un mare browse si mi-a rezultat o singura pers pe care o cunosc cu copil la scoala privata all the way… e cosmeticiana mea cu cabinetul intr-o zona buna a capitalei, care nu-mi da bon niciodata si cand vreau sa platesc cu cardul imi cere sa-i virez in contul personal, fara sa scriu nimic la detalii… ea sustine ca fiul ei e superdotat, si ca doar in privat poate fi valorificata inteligenta lui… asa o fi… partea proasta e ca au schimbat vreo trei scoli private, el trece acum a sasea… bafta Sofiei, aveti 2 bijuterii de copii, sper sa fie solutia si anturajul potrivit pt ei

          • Robo spune:

            Eu vorbeam de zona de corporatisti Pipera, nu de zona de bogatani Pipera, dar tu te faci ca nu pricepi asa ca o sa ma opresc aici.

      • miha_n spune:

        Si daca dvoastra nu cunoasteti inseamna ca nu exista? Nu suntem egali in nici un fel (oamenii de pe aceasta planeta): am cunostinte pt care e important sa mearga in vacante exotice extrem de scumpe si sa isi cumpere masina de 30000 eur – eu nu as da atata pe o masina pt ca reprezinta o cota importanta din valoare casei mele, dar asta e optiune personala. Atata timp cat nu mi-au cerut mie bani, i don’t care.
        Am in jurul meu persoane care au copii (de diferite varste) la privat pe niste sume importante, unii sunt young professionals si isi permit, am si un caz in care nu isi permit – au ales sa traiasca de pe azi pe maine in niste conditii in care eu nu as fi happy, dar e alegerea lor.
        Nu suntem egali nici in alegerea educatiei copiilor, nici in ce apartament/casa cumparam, nici in ce maternitate alegem sa nastem, etc. Este in functie de prioritati si posibilitati.
        Daca PU cerea bani pt asa ceva, era o problema, dar asa …banii lor, alegerea lor.

        • Anne spune:

          Nu am spus ca nu exista doar pt ca eu nu cunosc, am dorit sa prezint si o viziune a unei familii care sa zicem si-ar permite taxa anuala (cu mult efort, chiar si pt 2 copii). Avem in jurul nostru prieteni din aceeasi generatie care castiga foarte bine, au afaceri proprii, cabinete stomatologice, firme de constructii. Stiu ca au prospectat piata cateva luni de zile inainte de alegerea scolii, au facut mutatii, s-au zbatut sa gaseasca o scoala buna (de stat) pt copiii lor. Niciunul nu s-ar inhama la invatamant privat din clasa 0?!
          Si eu visez in secret la facultati in afara pt copiii mei, o sa incerc sa punem bani deoparte.

    • Monica spune:

      Eu chestia cu persoanele care s-au deprimat sau s-au simtit jignite sau lezate de ideea ca cineva ar putea sa cumpere un anumit lucru (nu conteaza care) de 100 000 euro+ (cam atat o sa coste 8 ani de scoala pentru 2 copii la Veritas) nu o inteleg. Trebuie sa fii ori invidios de-ala de ai nevoie de transplant de ficat pentru ca tu ai facut icter de ciuda si ti l-ai disctrus pe al tau sau prea sensibil de-ala care nu intelege ca intotdeauna e cineva care poate face mai mult pentru copilul lui decat el. Sunt convinsa ca sunt oameni care si cresc copiii mai bine decat mi-l cresc eu pe al meu din motive de mai mult: timp, bani, cunoastere, inteligenta emotionala, etc.
      Ideea pe care o combat eu si este parerea mea din auzite de la alte scoli private cum ar fi de exemplu mult cantata Avenor: nu merita. Prea multi bani, prea mare riscul sa nu mai poata fi sustinut si trecerea la scoala de stat e foarte dureroasa dupa ce ai simtit beneficiile unui sistem respectuos fata de copil. Plus anturajul. Cand ceilalti vor povesti despre cum a fost 2 luni in Caraibe si isi va face ziua la Mariot sau mai stiu eu unde cu 70 de cantareti si artisti entertaineri si al tau va incepe sa faca diferenta…. nu stiu… unii copii nu sesiseaza diferenta dar altii se simt inferiori. Nu stiu…. este exorbitant… prea multi bani… Nu va fac eu calculele dar banuiesc ca e un efort financiar pentru voi, nu aveti banii astia de dat asa… fara sa se simta…
      SI eu am cochetat cu ideea de Liceu Francez, m-ar fi atras ideea dar fara sa am toata suma pe toti anii de scoala in mod sigur disponibila nu ma risc sa ma trezesc ca il mut prin clasa a6a de exemplu la stat. Pai l-as termina! De fapt.. eu nici un an nu il pot garanta cu toate taxele care apar si evenimentele si optionalele… e prea mult…
      Oricum, daca mergeti pe ideea asta poate ne povestiti si noua cum e. Desi dupa reactia la articolul asta ma indoiesc ca o sa mai vedem ceva pe tema asta.

    • Madys spune:

      Nu cred ca cei de la Carrefour vor fi foarte încântați dacă citesc comentariul tau :))

      • Robo spune:

        Eu doar am citat ce au spus deja unii cititori, nu e parerea mea despre Tex. Am si eu haine de la ei. O sa pun ghilimele ca sa fie clar.

  • Simona spune:

    Draga Eliana, multumesc pentru comentariul tau! Ai prezentat un punct de vedere foarte echilibrat (si se pare ca e mare nevoie), pacat ca suntem dusi de valul rautatilor zilnice si nu putem respecta argumentele celorlalti!

  • Andreea spune:

    Dragi cititoare ale acestui blog/site ,

    Draga autoare/scriitoare/jurnalist/persoana publica din cate am inteles,

    va scrie cineva care nu este parinte.

    Din cand in cand mai accesez aceasta adresa – din ce in ce mai rar, pentru ca intervin tot felul de reclame etc.

    Azi am intrat aici, am citit acest nou post, am ras in hohote si m-am decis sa va dau si eu un sfat, evident, asumandu-mi porcaielile de dupa.

    Exista manuale de gramatica. De ortografie si ortoepie. Avem punctuatia explicata in multe lucrari. De asemenea, explicate sunt si topica si frazarea…Tot acolo ni se explica ce si cum sa facem atunci cand RECITIM un text si nu ne dam seama unde incepe paranteza, unde se termina si ce este gresit pe langa ea…..O fi un subiect, o fi un predicat sau „decat” un avion?

    Sfatul meu: Invatati sa iubiti gramatica!

    Spor la treburi si un week-end plin va doresc!

    🙂

    • Monica spune:

      „Dragi cititoare ale acestui blog/site ,”

      In redactarea corecta a unui text nu se pune spatiu inainte de virgula. Dar banuiesc ca erai atat de grabita si era atat de urgent sa corectezi pe altii incat nu ai mai avut timp sa iti urmezi propriul sfat: sa recitesti si sa corectezi inainte sa trimiti.
      Spor si tie …

    • Monica spune:

      De asemena cand folosesti stilul scrisoare, fiecare paragraf trebuie sa inceapa cu litera mare:

      „Draga autoare/scriitoare/jurnalist/persoana publica din cate am inteles,

      va scrie cineva care nu este parinte.”

      „va” trebuia scris cu litera mare. Sper ca pana vei deveni parinte vei avea timp sa recitesti manualele, in special pe cele de e ortografie si ortoepie.
      Ai avut 2 greseli intr-un text de 3 cuvinte necajite. Cam mult pentru cineva care da sfaturi, nu crezi?

  • Elenna spune:

    Va salut dragi mamici!
    Copiii mei sunt inca mici si mai sunt ceva ani pana voi ajunge la subiectul delicat : unde ii dau la scoala. Citesc comentariile voastre si imi dau seama de framantarile ce ma asteapta.

    Ma intrebam insa :
    Stim deja cu certitudine ce adulti poate sa creeze scoala romaneasca de stat, ii avem in jurul nostru sau suntem chiar noi. Vedem oameni care au reusit si fara scoala, vedem oameni care au esuat facand foarte multa scoala. Nu e o regula. Intrebarea mea este : unde vedem adultii creati de aceste sisteme noi vandute de scolile private? Eu asa as alege scoala pentru copilul meu, ii voi intreba pe cei care il vor educa : Ce fel de Om va deveni? Ce fel de adult va fi? Cum va fi pregatit pentru viata? Va fi fericit? Unde gasesc adulti care au iesit din mana voastra si care pot sa imi spuna daca i a ajutat sau nu ce a invatat la voi? Doar asa as ” arunca” cu bani atat de multi in educatia lui, daca vor sti sa imi raspunda la aceste intrebari. Altfel, inseamna ca bajbaie. La banii astia ar trebui sa ofere si o garantie, nu?

    Totusi sa nu uitam ca noi parintii, prin puterea exemplului, putem ajuta un copil sa devina un Om frumos sau nu. Poate ca ar trebui sa ne autoeducam noi sa fim exemple de urmat inainte sa ne gandim unde il trimitem sa fie educat de altii. Asa ca nu fiti deprimati gandind ca nu aveti bani sa ii trimiteti la scoli vestite, cred ca parintii au deja panoul de comanda pentru a face din copiii lor niste adulti minunati indiferent de sistemul de invatamant care ii invata sa citeasca, sa numere, sa vorbeasca in engleza, sa inteleaga un text s.a.

    Va doresc multa rabdare, dragoste si optimism. Veti reusi!

    • Ama spune:

      Este o intrebare foarte buna, acum ca am citit-o m-ai pus pe ganduri. Cunosc putini absolventi de facultate privata (sub10). Majoritatea lucreaza independent, au firma lor sau sunt colaboratori. Unii se descurca foarte bine.

      Din bula mea absolventii de sistem privat par mai orientati spre antreprenoriat, mai greu de adaptat la munca intr-o companie. Sunt curioasa cum e in alte bule.

      • Mira 2 spune:

        Pe „vremea mea” la facultățile particulare se duceau NUMAI cei care nu erau în stare sa treca examenul de admitere la stat. Am avut de-a face cu absolvenți de facultate particulara din acești ani și sunt mult mai slabi decât cei de la stat. M-Am lecuit și dacă văd în CV facultate particulara nici nu-I mai chem la interviu.

        • Ana spune:

          Ce „amuzanta” esti………sper, sincer, ca nu lucrezi in recrutare intr-o companie care merita sa fie luata in seama. Desi….

          • mira 2 spune:

            Nu lucrez în recrutare.
            Lucrez într-o firma unde îmi aleg singură colaboratorii, pentru că eu trebuie să lucrez cu ei. Şi am nevoie să fie buni.

          • Dana Eu spune:

            Uite, eu lucrez in recrutare si sunt multi absolventi de privat care nu stiu sa se exprime corect oral, de scris ce sa mai spun…
            Crezi ca daca nu au baza educatiei sunt pregatiti de o profesie grea?
            Alegerea Mirei2 e bazata pe experienta.

        • Elenna spune:

          Subscriu. Am terminat facultatea la stat si am tocit, ca asta e cuvantul, mult mai mult decat unii prieteni sau rude de ale mele care au dat la privat. Eu stateam si faceam proiecte, imi tremurau genunchii la fiecare examen si ai mei prieteni luau raspunsurile la examen de pe site ul facultatii inainte sa il sustina. Doar memorau varianta de raspuns corect, caci bineinteles intrebarile erau grila. Nush daca e la fel acum dar….. sper ca scolile private cu renume sa nu fie chiar asa superficiale.

  • iulia spune:

    Multumim pentru articol printeso. Este foarte bine pus la punct, scoala pe care ai descris o pare minunata si sper din tot sufletul sa se deschida si la Iasi ceva asemanator macar.

  • Angi spune:

    Eu am o singura neclaritate: daca e pe curricula britanica sau internatioanala, adica nu romaneasca, va trebui sa mearga afara pt facultate? Adica bacul nu va fi recunoscut aici? Pur si simplu intreb pt ca nu ma pricep, copiii mei sunt inca grupa mica la gradi.
    Pe mine asta m-ar speria, faptul ca viata e imprevizibila si trebuie sa am niste rezerve financiare seriose ca sa pot fi sigura ca rezist 12 ani x 2 copii, iar apoi facultate afara (alti bani, presupun). Pentru ca inteleg ca, in caz de Doamne fereste ceva nu mai merge bine, copiii nu se pot transfera in scoli din sistemul traditional.
    Repet, este doar o intrebare pt a ma lamuri, multumesc!

    • o femeie spune:

      se pot transfera. La fel cum se transfera copii ce vin din tara straina in romania, sunt multe cazuri de integrare rapida. Se pierde 1-2 ani si se dau teste de examinare la mai toate materiile si se decide la ce nivel de clasa e copilul.

  • Andreea spune:

    Eu ma indoiesc de faptul ca acei copii scoliti la Verita se vor putea integra apoi intr-o scoala romaneasca. Si asta din cauza predarii exclusiv in engleza. In cazul fericit in care parintele poate plati cei 8 ani de scoala la Verita, adolescentul va trebui sa urmeze un liceu in limba romana, nu? Sau pleaca sa studieze de la 15 ani in strainatate? Sau toata familia emigreaza? Dupa 8 ani in care a studiat in limba engleza, acel tanar nu va putea nici sa isi ia notite in limba romana, cu atat mai putin sa scrie eseuri, teste, teze.
    Noi locuim in Germania, copiii nostri merg aici la scoala. Acasa vorbim doar in romana, insa ei raman pana la ora 15 la scoala, acolo fac si temele. Baiatul termina clasa a doua si fata clasa intai, citesc foarte bine in germana, scriu destul de bine. Insa le este greu sa citeasca si sa scrie in romana. Pentru ca limba romana are anumite reguli pe care ei nu le studiaza la scoala germana. Si nici eu nu fac acasa cu ei gramatica limbii romane. Mai are si diacritice. Mereu isi aleg de citit carti in germana, desi eu ii incurajez sa citeasca si in romana. Dar ei spun ca nu pot citi cursiv in romana. Cand le scriu scrisori bunicilor, mereu ma intreaba cum se scriu in romana cuvintele care contin grupurile „ce”, „che”, „gi”, etc. Plus ca unele notiuni le-au invatat direct in germana si nu cunosc cuvintele romanesti pentru ele. De curand, fiica mea imi povestea ca au vorbit la scoala despre igiena orala. Si le-a spus invatatoarea sa curete si „carnea de dinti”, adica gingia 🙂 In limba germana se spune „Zahnfleisch” la gingie, unde Zahn=dinte, iar Fleisch=carne. Noi nu folosiseram acasa cuvantul gingie, asa ca ea cunostea doar varianta in germana.

  • Andreea spune:

    Intrebare pentru Robo/Ioana: scoala e non-profit sau for profit? M-am uitat la profilul fondatorului si am vazut ca a experimentat destul de mult in mediul de afaceri din Romania: a trecut de la turism, la imobiliare si acum — la educatie? E relevant de stiut daca omul e in educatie pentru educatie sau pentru un „quick buck”.

  • Diana spune:

    Prințesa, consider articolul documentat și bine scris(ca mai toate postarile tale dealtfel). Ai făcut însă trei erori(nu ținând seama de obiectivele tale de comunicare, ci de publicul tău):
    -ai pus prețurile in post. Pentru cei interesați de educație privata, efortul de documentare era minimal și șocul nu așa de mare( în definitiv, o școală privată de cartier costă și ea 4000-5000 Eur).Pentru cei pentru care asta nu e o opțiune, informația ar fi fost poate trecută cu vederea prin commenturi și nu ar fi fost așa de greu de digerat. Din păcate sunt oameni care nici nu au salariu anual atât( de exemplu medici începători, pasionați de meseria lor, care învață enorm și muncesc și ei mult, asta ca să fie clar că in țara asta relația efort depus-bani nu e una cauzală mereu).
    – (cred ca)nu ai menționat obiectivele tale pe termen lung. Poate vrei ca Sofia și Ivan să acceseze mai ușor pe viitor licee și universități din afară. E perfect ok să investesti in asta. Altfel, doar bătând moneda pe beneficiile dezvoltării inteligenței emoționale și respectului de sine, ai făcut pe părinții care își dau copiii la stat să simtă că le reteaza aripile din start.Adevarul că sistemul de stat e tot ce am cunoscut mulți dintre noi, nu putem face comparația obiectivă pe termen lung cum ne poate afecta personalitatea, alegerile inconștiente, nivelul de fericire( vezi comentarii: „am fost la stat și am ajuns ok”-ce înseamnă acest ok? Esti fericit, iti iubești meseria, ai o viață împlinită, dai înapoi comunității? Din nefericire, ne definim încă succesul prin a avea un job si o familie, punct). Pentru cei cu adevărat ok, exista un permanent efort personal să compenseze deficiențele sistemului de stat.
    -nu mentionezi beneficiile postului pentru tine. Ok, poate nu e reclama plătită, dar banuiesc ca sunt alte avantaje pe termen lung pe care le vei avea, prea e totul lapte și miere in descrierea ta ca să nu fie așa. Cititoarele tale ar fi mai înțelegătoare dacă ai admite asta.
    Închei spunând că eu una te voi citi în continuare cu mare plăcere , cum o fac de câțiva ani.

  • Geo spune:

    Ce avalansa! Da, si pe mine m a sufocat informatia initial, am asteptat sa ma detasez putin de subiect…acum citind integral si parte din pareri pur aleator, sunt de parere ca o astfel de scoala (dincolo de a judeca optiunea ta) este o aroganta. Care pleaca de la bani. Parerile alea cu „ce frumooos, de ce vedeti doar costul?!” vin de la oameni fie usor naivi, fie …cu bani. Depasind acest prag anost, fara de care insa discutia nu si are sensul, nu ma convinge oferta pentru simplul motiv ca da, educatia costa si merita efortul, dar la momentul potrivit. Ideea asta de servicii de lux la gradinita si clasele primare nu ma convinge. Sunt multe argumente, parte s au spus, eminamente pentru ca am asa un feeling ca viata asta nu e despre a oferi pe tava copiilor. Pentru binele lor, as zice sa invatam sa fim deocamdata, cu reguli si nereguli, cu dreptati si nedreptati, cu usor si cu greu. Greul ala normal care ne revolta atata…pentru ca vrem sa fie usor, fara sa stim ca ne pierdem din fiinta…

    Succes dar:).

  • Ileana spune:

    As vrea sa fac si eu urmatoarele observatii:
    – Mi se pare intr-un fel amuzant ca la toate articolele care fac referire la problemele din scoala romaneasca toate comentariile sunt impotriva scolii romanesti; in schimb, la un articol despre o scoala privata multe comentarii sustin ca scoala romaneasca de stat este foarte buna, asa ne-am format si noi, etc. Aceeasi scoala, de multe ori acelasi persoane care comenteaza.
    – O astfel de scoala privata este un lux. Prin urmare, este normal sa nu isi permita toata lumea; Asa cum sunt persoane care platesc 1500 euro sau mai mult pe o rochie Prada sau 50.000 euro pe o masina, asa sunt si persoane care isi permit scoli particulare.
    – Ca orice lucru de lux, ofera anumite avantaje. Aceste avantaje nu sunt insa capitale. Asa cum rochia Prada nu te face mai slaba si nici nu te ajuta sa-ti gasesti un iubit, cum cu masina de 10 mii ajungi in acelasi loc cu cea de 50 de mii sau 100 de mii, la fel si cu scoala: ofera un anumit confort, anumite avantaje, dar nu transforma pe nimeni in geniu. La fel, nu transforma pe nimeni nici in tarat, ratat, inadaptat, sau ce am mai gasit printre comentarii.
    – In ceea ce priveste incapacitatea de adaptare la „greutatile vietii”, as vrea sa zic ca sunt persoane care circula in Mercedes toata viata, nu cred ca ar trebui sa se antreneze cu mersul in tramvai. Multi copii din scolile private nu cred ca vor da piept cu „greutatile vietii”. Vor face studii in strainatate, vor avea relatii, vor avea joburi bine platite sau afaceri de mostenit si condus.
    – La noi in cartier, ne intalnim cu persoane din alte categorii sociale in parc: vorbesc cu fa, se bat, au un limbaj vulgar, scuipa, etc. Ma refer la copii de scoala, nu la adulti. Nu mi-ar placea ca al meu copil sa fie coleg cu astfel de copii, si in nici un caz nu cred ca ar fi benefic pentru „adaptarea la greutatile vietii”. Cum nici mie nu mi-ar placea sa imi impart zilele la birou cu astfel de persoane.
    – Alegerea unei scoli internationale este determinata de planurile pentru viitor: cine alege o astfel de scoala o alege in general pentru studii in strainatate. Si da, aceste scoli au si liceu in acelasi sistem si bacalaureat international.
    – Succesul scolii de stat este relativ; se mentioneaza in comentarii ca la liceele de top toti copiii au luat Bac-ul. Nu cred ca acesta este un indicator al succesului: sa fii in cei 50-70% din cei care au luat Bac-ul intr-o generatie. Sa iei Bac-ul este o educatie minima.
    – Educatia este in primul rand academica; obiectivul principal pentru mersul la scoala nu ar trebui sa fie sa se adapteze la greutatile vietii, ci ce invata copilul.
    – Printre avantajele unei educatii timpurii intr-o scoala internationala: invatarea limbii engleze la nivel nativ, dobandirea unei culturi generale, adaptarea la un mediu civilizat, anturajul bun, atentia profesorului, o curicula adaptata lumii actuale (se urmareste programa britanica, nu cea romaneasa), un program convenabil ca ore de incepere/ terminare, etc.
    – Cred ca discriminarea si desconsiderarea persoanelor fara bani intervine mai ales la stat: la stat am auzit de copii care nu au bani de Scoala Altfel si care sunt lasati singuri in sala de clasa, la stat exista segregare in functie de etnie, la stat am auzit de copii care nu au bani de meditatii si sunt tratati altfel de profesori.
    – Succesul scolar este determinat de un cumul de factori: scoala + familie + inteligenta nativa. Un copil inteligent de care familia se ocupa poate depasi problemele scolii de stat; in acelasi mod, un copil cu inteligenta medie si cu o familie neimplicata, chiar daca merge la o scoala internationala de top, va avea rezultate medii. Asta pentru persoanele care sunt deprimate ca nu au bani de privat sau pentru persoanele care cred ca o scoala privata ar trebui sa produca numai genii ca sa isi justifice bani, sau sa le garanteze ca toti copiii vor fi niste adulti ferciti, cum am citit in comentarii.
    – Pentru persoanele care rad si li se pare ridicol sa plateasca cineva pe o scoala privata 20.000 euro cat este Scoala Britanica, si ca sunt niste „fraieri” as vrea sa spun ca este ca si cum ai rade ca da cineva 1500 euro pe rochia Prada, cand la Obor au rochii cel putin la fel de frumoase la numai 100 de lei. Este vorba de persoane cu putere de cumparare diferita. Nici eu nu imi permit sa tin copilul acolo, dar nici nu ma cred mai desteapta pentru asta.
    In concluzie, cred ca moderatia si echilibrul de ambele parti sunt cheia aici, ca si in general. Fiecare solutie are avantaje si dezavantaje.

  • om cu salariu de 2000 ron spune:

    Dar nu ai vrea să scrii șî despre ce se întâmplă la stat? NU doar mituri? Da, sigur e mai greu, dar nu e imposibil. Adunat recomandări de grădinițe, școli, povesti la stat. Există școli celebre la stat pe care e bătaie șî toțî îșî fac vize de flotant ca să se înscrie la ele. Există la stat și condiții în maternitate și mai pro baby decât măreața regina maria. Scrii despre laborator regina maria de parcă dau cu aur pe acolo, când nu știi de fapt ce există la stat. Știi de centrul de excelența maternofetală de la polizu ce dotări are și cum le dă peste nas ăstora cu privatul lor? Ai auzit de ecografele privat vs stat ce diferențe enorme?

    Ai vorbit cu părinți care au fost mai multumiți de grădinițele de stat decât cele private? Știi ce fabuloase sunt unele și ce educație este? Nu, pentru că există o balanță inclinată în favoarea privatului și aruncând și sume de bani sf pare că e mult mai bine. cauta si stat inainte de a arunca u noroi in munca unor oameni si inainte de a insulta 3 sferturi din cittori

    • Robo spune:

      Dupa mine, faptul ca exista si niste scoli publice bune pe care se bate toata lumea este un argument ca sa te duci la privat, in nici un caz unul in favoarea invatamantului public.
      Exact asta e problema: ca exista niste varfuri unde se bat toti parintii sa le ajunga copiii, insa in rest lucrurile stau prost.
      E acelasi lucru ca si cu olimpicii: avem olimpici, dar aproape jumatate din liceeni nu iau bacul.

      Valoarea unui sistem de invatamant, public sau privat, este data de medie, nu de varfuri.

      • Adriana B spune:

        De acord cu Robo!

        Faptul ca la unele scoli s-a ajuns de la 3-4 clase pe an / generatie la 15-20 (iar in unele clase sunt peste 30 de copii) inseamna ca se erodeaza caliatatea actului educational. Chiar isi imagineaza parintii ca se gasesc in aceesi scoala 15 invatatoare bune, sau 15 profesori pe fiecare materie care-si fac treaba cum trebuie? Acum vreo 2 ani, directorul scolii de care apartinem noi (una din cele pe care se „bat” parintii) a facut o declaratie publica in acest sens, incercand sa gestioneze asteptarile parintilor in ceea ce priveste profesorii buni disponibili.

  • Printesa Urbana spune:

    Oameni buni, va multumesc tuturor ca ati citit si ati comentat aici, imi pare rau ca nu raspund fiecaruia dintre voi, vreau doar sa scriu aici inca o data ca am scris articolul asta manata 100% de entuziam si 0% de vreun avantaj material (bani sau barter sau reduceri sau mai stiu eu ce, nu am cerut si nu mi s-a oferit vreun discount la taxele scolare sau ceva similar). Am scris totul dintr-o suflare, imediat ce am ajuns acasa dupa ziua petrecuta acolo la ei, pur si simplu m-a dat pe spate tot ce am vazut si mi-au spus, mi s-a parut atat de extraordinar ca asa ceva exista si la noi, ca exista acest etalon incat nu m-am gandit ca multi dintre voi se vor supara, vor considera ca vreau sa-i frustrez, sa ma dau mare, sa ii judec. Am gresit, cu siguranta daca stateam sa ma gandesc putin, as fi scris diferit, sau poate n-as fi scris deloc, in general incerc sa supar cat mai putini oameni cu fiecare lucru pe care il scriu. Speranta mea cand am scris a fost ca uite, vor mai afla cativa oameni despre scoala asta, vor afla despre ea si profesori, directori de scoala, oameni din sistem, parinti care poate nu-si permit taxele Verita, dar pot pune presiune pe scoala sau pe gradinita unde merg copiii lor, sa imprumute parte din metoda. Desigur, acum as face diferit.
    Nu stiu cum vom face sa platim taxele pentru ambii copii, tot ce stiu e ca imi doresc mult, enorm, ca ei sa aiba sansa de a invata intr-un sistem integrat si care investeste timp si resurse in dezvoltarea lor emotionala. Practic, din punctul meu de vedere, e singurul lucru pentru care merita sa economisesc in viata asta, poate gresesc, asta vom vedea in timp, impreuna. Cheltuim putin pe alte lucruri, suntem extrem de cumpatati, nu suntem bogati, avem rate la apartament pe inca 30 de ani, avem o masina medie spre ieftina, nu avem lucruri de valoare, ne cumparam haine si consumabile cat mai accesibile, facem doua vacante pe an pe care le platim din timp si pe care le organizam cat de bine putem ca sa nu ne coste mult, in unele luni reusim sa punem ceva deoparte, iar scopul acestor bani, pentru mine, este aceasta, educatia copiilor. Nu spun ca asta e bine sau e rau, e pur si simplu ceea ce cred. Voi munci de doua ori mai mult si voi renunta la multe dintre putinele lucruri pe care le cumpar acum daca asta imi va permite sa tin copiii inca un an intr-o scoala in care eu cred. Nu spun ca e perfecta si nici ca ceilalti copii, cei care nu ajung in ea, n-or sa creasca frumos. Pe mine insa m-a covins si imi doresc mult sa ne-o putem permite. E o decizie personala, pe care-am vrut s-o expun, spre deosebire de ceea legata de gradinita (al carei nume n-am vrut sa-l comunic), pentru care am fost destul de incoltita atunci (si acum, de fapt), diferenta intre atunci si acum este ca alegerea gradinitei e una mult mai delicata, legata cumva mai strans de preferintele fiecarei familii, aceasta gradinita la care merge Sofia e destul de controversata, unii parinti isi retrag copiii dupa un an, altii dupa o luna, noua ni s-a potrivit insa nu am avut curajul sa recomand locul si altor persoane pe care nu le cunosc, in plus, avusesem un episod mai infricosator, niste amenintari la adresa copiilor, poarta gradinitei nu se inchidea bine, in fine, au fost acolo niste aspecte care m-au speriat si am decis sa nu ofer aceasta informatie pe blog.
    In ce priveste scoala am decis sa comunic decizia noastra si pentru ca m-am mai relaxat si nu mai sunt asa paranoica, si pentru ca din ce am observat, securitatea in scoala e ceva mai stricta, si pentru ca am inteles ca oamenii s-au simtit suparati ca eu tin asa ceva un secret si am decis sa ofer informatia asta aici, insa principalul motiv pentru care acum am scris si atunci nu, este ca scoala aceasta e un etalon din punctul meu de vedere, principiile lor merită analizate, cunoscute și replicate acolo unde este posibil, plus ca da, cunosc multe familii care își duc copiii la școli mai scumpe, de care nu sunt mulțumiți, iar ca ei sigur sunt mulți alții.
    Imi pare rau ca am starnit asa o furtuna de sentimente si energii negative, nu este prima oara cand ma ia entuziasmul pe dinainte, e clar ca mai am multe de invatat despre lumea comunicarii, despre mine si despre oameni. 🙁
    Va multumesc pentru timp, va asigur ca am citit toate comentariile (pe unele de mai multe ori la rand) si ca am invatat din ele cat de mult pot cuprinde in acest moment al vietii mele.

  • Cristina D spune:

    Ce bine ar fi fost sa fie aceasta școală pe măsura publicității! Am avut mare încredere în principiile promovate. După un an însă sper sa îmi mai pot repara copilul :(. Îmi doresc ca pentru voi sa fie bine și școala sa evolueze!

  • Ioana spune:

    Interesant subiectul, de actualitate si pt noi cu gasirea unei scoli potrivite pt cei trei copii ai nostri (nu, nu suntem multimiliardari de ne-am permis trei… doar credem in iubire si vointa divina). Din pacate insa, am fost si pe la Verita (1 an cu doi dintre copiii nostri) si lucrurile nu stau chiar asa. Proiectul, initiativa si abordarea mi se par extraordinare si demne de urmat de orice scoala (privata sau de stat). Exact asa ceva cautam si noi pt copiii nostri. Din pacate, la Verita, noi (si altii asemeni noua), desi ne-am dus cu bratele deschise si cu incredere totala in Richard, nu am gasit si faptic ceea ce se prezinta in „reclama”, descriere, oferta si obiectivele lor declarate. Daca ar putea doar R. sa le faca pe toate probabil altfel ar sta lucrurile. Este imposibil insa fara o echipa si de aici incep sa se strice lucrurile atat de frumos concepute si pornite de el. Ceea ce ma surprinde maxim sunt testimonialele celor 3 minunate doamne pe care eu le stimez foarte mult si in a caror opinie pana acum credeam sincer. Daca respectivele puncte de vedere nu sunt strict pt promovarea Verita (unul din punctele forte ale acestei scoli fiind marketingul si promovarea), atunci le-as recomanda sa fie cu mare bagare de seama cu privire la ce si cum se intampla de fapt acolo dincolo de „frumos vopsitul gard” de fatada. La fel si tuturor celor potential interesati. Cel mai periculos si trist fapt mi se pare acela ca, odata intrat in joc, in majoritatea cazurilor, realitatea faptica se poate constata doar in timp si pe „pielea” (mintea, sufletul si comportamentul) copiilor. Sper candva ca acest proiect sa ajunga sa infaptuiasca misiunea pe care si-a asumat-o conform viziunii de la care s-a pornit si cu oamenii care chiar sa poata duce cu succes, profesionalism, bucurie si iubire un astfel de proiect, asemeni lui Richard!

    • Lia spune:

      Dar ce se intampla efectiv gresit acolo? Ce trebuie „reparat” la un copil care a mers acolo?

      • Printesa Urbana spune:

        Asta voiam sa intreb si eu, m-ar ajuta mult sa inteleg ce nu functioneaza, ce nu e bine, in ce fel a fost afectat copilul. Sper ca nu e foarte grav!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *