Fara numar, fara masura, da’ cu multa zeama de varza

De ce-or bea unii atita, frate? Nu ma gindesc la unii anume acum, tin un discurs retoric si fara tinta despre cum de la o virsta incolo ar trebui sa inveti ce sa bei, cit si cum. Ca doar tie ti-e rau dimineata. Si dupa ce cu greu te dregi spre seara, de ce o iei de la capat imediat ce simti ca mai intra? Si torni si din una si din alta, ca deh, nu poti refuza pe bunul tau prieten/coleg/vecin de masa care te indeamna. Cind in sfirsit te decizi sa inchini steagul, nu mai stii nici pe ce limba vorbesti, darmite unde ti-e patul in noaptea asta. Asa ca te intinzi pe primul loc plat care pare ceva mai curat. Si-ti spui ca stai unpic sa te odihnesti. Si adormi acolo, daca nu cumva ai adormit deja pe scaun, cu capul pe masa, pe banca, pe trepte, sau chiar in fund, pe trotuar, cu fruntea sprijina de bara din spate a masinii. Si te ia frigul si stai la mila altora sa ridice, sa afle unde tre sa te depoziteze, daca ai la tine chei, bani, acte si altele trebuincioase.

Si urmatoarea zi iar nu e bine, si nu-nveti deloc ca la un moment dat in timp tre sa spui Gata. Sa ramii sa te rizi si sa faci misto sau ce se face acolo la petrecere, dar fara sa mai torni chestii alcoolice pe gitlej.

Pe de alta parte, respect pentru cei care stiu sa bea si apa intre shoturi, sa manince bine, sa doarma bine si unde trebuie, si sa se dreaga rapid in dimineata de dupa. Pentru care bautul e o placere ocazionala si nu un prilej sa-si arunce in aer relatiile sociale, ficatul si alte lucruri despre care eu as zice ca-s destul de importante in viata unui om.

Pe voi, cei care beti (io-s o amatoare la capitol) la profesionisti, va intreb de ce-i asa greu sa te opresti in punctul ala din care inceteaza sa mai fie misto si devine hm… (sa zicem elegant) cleioasa treaba?

PS: Care-ati auzit de trupa hard rock G

îndu’ M

î

ţei? Cica-s foarte tari. Hm, ma simt depasita.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4267

20 comentarii

  1. ce frumos suna "gandul mitei"!:)).din cate am vazut eu,astia care beau sportiv beau in grup si se incurajeaza unul pe altul sa-si depaseasca recordurile:)

  2. eu nu stiu cum e sa bei in halul ala insa am avut pe cineva care bea cel putin 10 beri la o iesire, si e un cosmar. mi se pare ca trebuie sa fii destul de slab sa nu poti sa recunosti limitele bunului simt, plus sa nu mai spunem de faptul 'ca un om se cunoaste dupa cum felul in care se pierde'-nu mai stiu unde am citit asta-..si se pierde rau! tine mult de educatie as spune!

  3. Hey! Eu ii stiu de ceva timp pe baietii de la Gandul matei, is altfel;)
    Despre bautul asta fara masura, nu stiu ce sa zic, n-am reusit sa ma lamuresc de ce, doar stau si ma minunez de fiecare data ca nu exista limite, ca nu mai sunt constienti de ele, si din punctul meu de vedere, treaba nu devine "cleioasa", ci de-a dreptul scarboasa, penibila si scarboasa:D

  4. Ce gand de matza te-a impins sa pui opostare asa de stranie. Alcoolul e un drog, o nenorocire. E confuzie intre pasiunea pentru alcool si iubirea de vin. Cine amesteca vinul cu berea si cu spirtoasele, comite o indecentza fatza de vin si un act de sinucidere.E o propozitie in care se spune ca ti-ar placea. Poate nu am inteles eu bine. Bautul este pentru potolirea setii. Se bea mai ales apa si ceai. Drogurile de amanajay starea sufleteasca sunt cumplite, pacate grele, nebunie maladiva.

  5. Cunosc lume de genul. Unii o fac pt ca asa au fost invatati, ca e bine sa bei si sa bei. Si nu glumesc, am vazut parini care isi indemnau copii. Altii o fac pt ca au foarte multe complexe si e singurul mod in care pot iesi in evidenta, cat beau, cat rezista, etc. Altii o fac din anturaj, pt ca e "cool". In orice caz, e grav…
    Mi s-a intamplat si mie de doua ori, recunosc, sa depasesc masura si sa mi se faca foarte rau. Mi-am revenit destul de greu a doua zi. Dupa a doua oara nu mi s-a mai intamplat niciodata pt ca m-am simitit in primul rand penibil, in al doilea rand foarte rau fizic. Intr-un fel nu regret ca mi s-a intamplat, insa. In primul rand ca e experienta de facultate cum spun filmele americane :)) si mai important, acum stiu, nu mai am curiozitatea si stiu cand pentru mine e momentul sa trec la apa :))
    Serios vorbind insa, acum ma uit la altii si ma minunez…de ce sa vrei sa te simti asa?! De ce sa ai ca scop in unele seri sa ajungi asa? Ca sa ai ce povesti dupa? Penibil…

  6. been there, done that, wish i hadn't… e drept, a fost acum douazeci de ani, dar a fost o vreme cind asteptam pauza de la zece ca sa semnez condica cu o bere la circiuma din colt. la inceput a fost, cred, identificare cu gasca, teribilism, balenism (de la sintagma a te da balena). s-a suprapus apoi cu o perioada tulbure dpdv emotional si, pina sa-mi dau seama, m-am trezit dependent. sau mai degraba mi-a placut sa ma cred dependent. apoi m-am trezit cu ficatul in pioneze. si m-am lasat, de musai. si, in cele din urma, mi-am dat seama ca e much better si ca sint vicii mai igienice care puteau fi puse in opera, fara a ma face praf. se vor face douazeci de ani de cind beu doar ocazional, cite-o jumatate de bere. si-i bine.

  7. Neatza! Deci Gindu Mitzei chiar sint in top si eu sint depasita… Promit sa recuperez.

    Bravo, Horia, la mai mult! Si care-s viciile alea de care zici? Sa ne inspiram si noi…

    De acord cu ce ziceti, urasc oamenii beti si complet scapati de sub control. Am avut atita de tras din cauza unora dintre ei ca acum cind se intimpla sa ma aflu in prezenta unora, ma retrag discret spre locuri mai sigure si mai putin penibile. 🙂

    Duminica usoara sa aveti.

  8. Gresit!
    Intradevar exista oameni(majoritatea) care atunci cand se imbata devin agasanti si scarbosi.
    Dar sa nu uitam marii artisti care se foloseau de chestia numita alcool pentru a creea minunatii;salut Nichita, Marin Preda si ceilalti. Sau altii care isi gaseau muza in opium sau droguri asemanatoare(Hemingway, Oscar Wilde, Henry Miller si alti bucatari.)
    Io sincer am fost virgin pana la 18 ani cand am ajuns in Cluj, la scoala si am descoperit alcoolul.Asa am ajuns om.
    Dupa 3 beri pot convinge cea mai frumoasa fata din preajma ca sunt un delicaaaat.(vama veche style).
    Altfel sunt tacut ca un peste.Sunt peste.
    Este posibil sa fi turmentat si sa placi. Nu-i regula!

  9. Axl, sa ne intelegem, eu nu vorbesc despre pileala aici. Cu totii (ma rog, majoritatea) ne bucuram de-o stare misto cind bem ceva. O bere, doua, trei, 2 pahare cu vin, 1-2 cuba libre. Ni se inrosesc obrajii, ne simtim mai siguri pe noi, mai interesanti, mai frumosi, zicem glume mai bune. Nimic rau in asta.
    Eu vorbesc de bautul peste masura. De cazutul in cap. De datul la rate in perne. De injurat, luat la bataie. De condus in starea asta. Si alte chestii stupide, pe care nu le pricep.
    Ca unii sint geniali cind beau, nu neg, ca nu stiu daca e sau nu asa. O fi, dar asta nu scuza rateurile in viata si cirozele celorlalti, carora alcoolul nu le aduce capodopere, ci moarte si dispret, nu neaparat in ordinea asta.

  10. Hai sa nu exageram, Bukowski nu e nici pe departe un geniu. Nu scrie rau deloc, e chiar unul dintre preferatii mei, dar de-aici si pina a zice ca e ok sa te faci praf 18 ore pe zi pt ca uite, si Bukowski bea, mi se pare putin far fetched.

  11. Nichita Stanescu nu era deloc agreabil cand se imbata, probabil nici ceilalti! Dar era acceptat de prieteni asa cum era el.
    Nu poti convinge un om sa se lase de baut pentru ca e penibil in situatiile cand o face, prin intermediul unui blog. Mai ales rozaliu.
    Orice om care bea e constient de riscurile la care se expune.Poate e o lupta absurda cu el insusi in care noi nu ne gasim locul cu tot ajutorul pe care vrem sa-l dam.
    Cunosc din intamplare un fost actor, acum alcoolic, felicitat pe vremuri de regina angliei si am incercat sa-l ajut. Totally hopeless.

  12. Lista viciilor mele? Ohooo, lunga si nu toata marturisibila. Totusi, cele mai mari ar fi cartile (alea de citit, desigur, de poker m-am lasat la vreo jumatate de an dupa ce m-am lasat de baut), tutunul fin, mincarurile gidilatoare in cerul gurii… si-ar mai fi, dar, precum spuneam, nu toate-s marturisibile 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *