Azi, creveţi şi soare

Ca să vă arăt că sprijinul vostru funcţionează, ca să vadă mama că iată, mănînc şi nu umblu dezbrăcată pe stradă (am purtat mănuşi, chiar dacă au fost 19 grade), ca să-mi dau impresia că unele lucruri (bune) nu s-au schimbat, azi m-am prefăcut că uit. Am dovezi:

Doamne, ce dor mi-a fost de micuţii aştia roz, cu usturoi şi ulei de măsline…

Langustina m-a uns pe suflet, caracatiţa a fost molcuţă, calamarul crocant. Mai mai să uit că viaţa-i amară.

Cine ghiceşte ce-s guguloaiele primeşte un papanaş de la mine. Promit să nu plîng deasupra lui cînd îl ofer.

Despre digestivul ăsta de ierburi nu vă spun decît că l-a scurtcircuitat aşa bine pe Robo-mîncăcios că a fost vesel mai bine de o oră. Robo, nu lichidul auriu. Rrrrrece şi arrrrrrromat. Lichidul.

Aici a fost cît p-aci să scap printre degete experimentul „azi sînt bine”, dar o mînă bine plasată pe buca mea stîngă mi-a lipit la loc pe faţă zîmbetul (pe alocuri sincer). Mîna era, desigur, a robo-fotografului, să nu vă gîndiţi că m-am lăsat pipăită de străini prin parcul bazilescu.

Mda, că cine poa să-mi interzică mie acum să mă dau în maşinuţa cu arc? chiar dacă m-am aşezat cu faţa la fundul ei?

Şi uite aşa a trecut încă o zi şi s-au făcut 9 la număr. Cît ziceaţi că mai durează?

Şi da, iar vă mulţumesc.

PS: Ieri într-un mall s-a oprit în faţa mea o femeie. M-a privit fix, a început să plîngă, mi-a spus „Eu ştiu cine eşti. Pot să te iau în braţe?” Şi pentru că eu stăteam acolo inertă, a făcut-o. M-a luat în braţe. Era caldă şi mirosea a mamă. M-am relaxat în mîinile ei ca o cocă. Am plîns aşa amîndouă cîteva secunde. Apoi mi-a dat drumul, a făcut un pas la stînga şi-a plecat. Nici măcar nu ştiu cum o cheamă. Dar cînd m-a luat ea în braţe, am simţit că m-aţi luat voi toţi. Poate nici n-a fost vreo femeie. Poate am visat. Deşi sacoul meu gri încă mai miroase a mamă. A fost o femeie. Aţi fost voi toţi. N-o să pot niciodată să vă dau înapoi cît mi-aţi dat voi mie zilele astea.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4204

81 comentarii

  1. Ei, cine se da in masina cu spatele? 😀 Bun ce-ai mancat, or sa inceapa sa prinda iar gust toate 🙂 Nu stie nimeni cate zile vor mai urma si cat dureaza, dar stam pe langa tine si facem pasi in ritmul tau si sarim cu cate-o mana sa te prindem sa nu cazi … bine, buca stanga am inteles ca e data, pot sa ma bag la dreapta? hehe! te sarut!

    • Sa stii ca florile de la tine sint toate cu rozul in sus, una n-a plecat capul pe linga vaza! Sint atit de frumoase micutele, le iubesc! Pentru asta meriti cel putin buca dreapta, plus un atriu si-un ventricul! >:D<

    • >O< Eu stiu ca tu te-ai prins din prima ca vlajganii-s inventati, mai ales ca n-am fost prea subtila cu intrebarile :p (deh, de la distanta nu risc prea tare) asa ca si eu iti multumesc si te sarut pe nasuc pentru c-ai intrat in joc, a fost fun! 🙂

    • M-ai pacalit cu cartea, sa stii. Iar florile au fost atit de frumoase ca si daca m-as fi prins, tot m-ar fi surprins. 🙂

  2. 🙂 Ma bucur mult, tare mult. O sa fii bine, ziua de azi e o dovada in sensul asta.

    Te imbratisez din tot sufletul. Si ma uit cu negrait interes la guguloaie, dar imi recunosc ignoranta si astept sa vad cine le dibuieste :))

    • Si eu zic, ca parca n-a fost asa greu sa nu fiu rau. Sigur, mai am nevoie de exercitiu in sensul asta, dar of, diferenta fata de acum 4 zile e uimitoare.
      Te imbratisez.

    • Ha! Nup, nus picioruse de crab!
      Te pup inapoi si-ti dau o pralina, de consolare.

  3. Ce postare interesanta, imi plac la nebunie postarile de genul asta. Trebuie sa zic si eu ceva, ca doar daca zic ca ma bucur ca esti bine, partea cu bucuratul chiar e adevarata, partea cu ,,esti bine” doar tu o stii. Si vreau sa ii multumesc acelei femei, a facut ce ne-am dorit toti sa facem de o saptamana si ceva incoace. Si eu as fi vrut sa te tin in brate si sa plangem impreuna de data asta, ca de la distanta am tot plans pentru tine, o data chiar la serviciu.

    Si n-o sa ne suparam daca o sa ne demonstrezi in continuare ca incerci sa uiti, noi stim mai bine.

    Minunat arata mancarea aia. Guguloaiele sunt fie muslitos, fie cordon bleu.

    • Alexandra, multumesc pentru imbratisarile virtuale, sa stii ca au ajuns la mine si m-au ajutat cum habar n-aveam ca se poate.
      Iar guguloaiele nus ce zici tu. 🙂

  4. S-a vazut ca ziua de azi a fost altfel decat cea de ieri. Si m-am linistit ca am vazut ca ai mancat.Din cauza acelei femei erai asa trista cand te-am sunat? Si daca a fost doar o parere, sa stii ca erau toate gandurile mele pt tine, dorinta de a te feri de tot ce e rau in lume, dar vezi ca nu intotdeauna reusesc. Si cred ca nu numai ale mele, ci si ale bunicilor, prietenilor, cititorilor tai. Fruntea sus, fa-o si pt tine si pt mine. Lili

    • Mama! O fac, stai fara grija. Da’ si tu tre sa faci ceva pentru mine: sa nu mai plingi, bine? Gata cu plinsul, trecem in etapa urmatoare, impreuna.

    • Am primit, draga mea, multumesc si… Poate ne si intilnim vreodata, cind o sa ai chef.

    • 🙂 Nu-s d’astia, nici nu stiu daca se face asa ceva prin Bucuresti. Ma interesez si-ti zic.

    • 🙂 Nu, dar suna foarte bine ce zici tu. Cind o sa revin in italia musai caut!

  5. Creier pané? 🙂
    PS: Eu ma numar printre cei care „te iubesc in tacere”, pentru ca nu sint obisnuita nici sa comentez virtual, nici sa intru cu forta in viata omului, chiar daca usa e deschisa :). Dar sa stii ca mi-e tare drag sa vad oameni frumosi si buni si sa iau aminte :). Intr-o zi poate am sa iti scriu, daca nu se inchide usa intre timp si daca mai e loc in „sufragerie”.
    Imbratisari multe!

    • Da, Daiana, un prim comentariu norocos. Uite, tu sa-mi scrii si eu pregatesc papanasul ala si cind ai drum p-aici, ne vedem sa facem schimb de dulceturi. 🙂

    • Da, uite. Gata. am zimbit chiar de doua ori. bine, acus dupa un pahar mare de martini cu masline verzi. da am zimbit, pentru tine si pentru mama.

    • Cand o sa ajung in Bucuresti mi-ar face mare placere sa si vad zambetul tau…dau eu martini cu multe masline verzi ca-mi place si mie.Te pup.

    • Multumesc, Mihaela. sa fie. si la tine.
      nu-s gomboti. adica galuste cu prune? nu-s, da nu stiu eu ces gombotii astia.

  6. De suferit cu tine, am suferit în tăcere, dar de bucurat, mă bucur în gura mare! Uite, în cinstea momentului, am să ies în seara asta cu zânele în Tribute, îți dedicăm toate melodiile de dragoste care se vor cânta acolo și bem în cinstea ta. Promit să nu te facem de râs!

    • Ha! Sa strigati din toti plaminii, dar melodios, cum stiti voi mai bine. Mai ales pe aia cu Have you ever seen the rain… Las ca poate peste niste luni merg si eu cu voi, asta daca zinele si printesele se pot amesteca la o beuta…

    • Aoleu, prințesăăăă, ce mai cor am făcut acolo! La Have you ever seen the rain ne-au pus să cântăm pe rând, întâi baieții și apoi fetele. I-am dovedit, clar! 🙂 Noi să fim sănătoase că în rest se amestecă ele beuturile, darămite zânele și prințesele. 🙂
      PS Mai fă un concurs cu papanași da’ pune întrebări mai ușoare ca să avem și noi, ăștia mai vegetarieni, o șansă.

    • 🙂 Deci inteleg c-a fost nevoie de masca de castraveti duminica, bravo, imi aduc aminte de tineretile mele, of. Ce vodca, ce gin… acum strimb din nas.
      Da, urmatorul concurs o sa fie cu salata verde si ridichi. Premiu: un praz verde. 🙂

  7. nu ma joc asa, io am stiut din prima ca-s bulete de creier pané… ce vina am eu ca am stat azi ca animalu’ si-am facut colete toata ziua 🙂 vreau papanash. macar unu’ 🙂 hugs to the princess!

    • Ursule, tu primesti o pereche si inca una pentru junioara, ca aseara am inceput sa citesc o carte de la tine si mi-a placut foarte mult. Deci, cind ziceai ca mai vii la capitala? Bookfest?

  8. Buna Ioana,
    foarte delicios ce ne arati tu aici! eu cred ca esti pe drumul cel bun si ca in curand o sa ai copilasul pe care ti-l doresti
    te imbatisez 😉

    • Da? Asa zici? Nah, eu nu pot sa-ti stric fantezia. Deocamdata ma rezum la a tine in brate laptopul asta prin care ma iubesc cu voi.

  9. Hai, ma, ca eu am stiut DIN PRIMA ca e creier paneu! E ca atunci cand ti-ai facut tema, da’ ti-ai uitat caietu’ acasa si nu intri-n plutonu’ de laudati.

    Doamna de te-a imbfratisat e tare curajoasa. Eu n-as fi avut curaj sa te fac sa te podideasca lacrimile, chiar si de multumire. Mie mi-au dat lacrimile citind despre gestul ei…

    • Da, o doamna foarte curajoasa. Of, mi se intimpla uneori sa/mi scrie oameni ca m-au vazut prin metrou, la piata, la concert, pe strada si ca au vrut sa vina sa ne cunoastem, da’ le-a fost frica. Si eu ma supar pe ei ca nu ma lasa sa-i cunosc. Uite ca doamna asta calda a vrut sa plinga cu mine. Si mi-a facut un munte de bine.

      Asa, pai daca ai ghicit, ai luat un papanas. Unde vrei tu sau unde stiu eu. Numa sa zici cind.

  10. Buna,
    imi permit sa ghicesc si eu ce sant „gogoloaiele” acelea delicioase…..sant chiftele( crochete) din creveti din aceea micuti…foarte la moda aici la mine.Daca nu am nimerit imi cer scuze ca m-am bagat ca musca in lapte.
    Salutari,Gianina

    • Nu-s chiftele din creveti, dar suna foarte bine ce zici tu! Unde esti de zici ca-s la moda acolo la tine?

  11. Cine zice ca mana si cu buca nu fac pereche roditoare,iata ca se inseala :).Vezi,princess,de aia esti tu speciala..ca tu cand ai nevoie de-o mana de ajutor,o primesti unde trebuie si de la cine trebuie :)).Ce umar?Bravo sotu’,nota 10,like!
    Usor,usor…
    PS-sau o fi fost bataita?:P
    Iti multumim pentru ca ne porti grija si vrei sa ne aduci vesti mai pline de speranta,dar e dreptul si randul tau sa le traiesti si scoti afara,noi suntem bine!Dar tot ne bucura ce-am citit!

    • Julie, nooo, n-a fost bataita, desi nah, probabil ca mi-o merit uneori. A fost asa, de incurajare… 🙂
      Duminica frumoasa!

  12. Draga mea Ioana,
    ai scris ca s-au facut 9 zile si te intrebai cat mai dureaza. Ei bine, n-o sa treaca. O sa zambesti din nou, la inceput mai fals, apoi din ce in ce mai sincer, o sa-ti faci planuri din nou, sa mergi in vacanta in orase minunate, sa te bucuri de zile cu soare si sa te plimbi cu sotul tau. Se vor asterne straturi de zile si saptamani, unele mai luminoase, altele mai cenusii, cu alte bucurii si alte tristeti. Dar nu, nu va trece. Cel putin asa e la mine. De cate ori las amintirea sa iasa la suprafata, durerea e intensa, sfasietoare, de parca s-a intamplat ieri.
    Atunci cand ai scris „In iad”, primul meu impuls a fost sa postez: „Been there. Twice.”
    Prima oara m-am alinat cu vorbele „o femeie din cinci…”, „data viitoare o sa fie bine…”, „natura a rezolvat lucrurile…”. A doua oara a fost mult mai rau.
    Si pot sa-ti spun, dupa 5 ani de eforturi de toate felurile, cand am in sfarsit un copil in brate, ca doare la fel.
    Dar pana la urma, lucrurile care ni se intampla ne fac ceea ce sintem.
    Te imbratisez

    • Alina, felicitari pentru Vlad, sa fie sanatos si norocos! Ma bucur ca ai reusit sa nasti cu bine, stiu ca ai avut probleme.
      Eu nu cred ca mai pot risca sa mai trec vreodata prin ce-am trecut. Din pacate acum mi se pare ca nu mai am pic de putere. Chiar si cind sint mai bine, tot rau sint.
      Dar ma bucur pentru voi! sa va fie bine!

  13. nici n-am indraznit sa-ti scriu zilele astea, pentru ca sunt mama si…imi cert intr-una copilul, ca nu-si scrie mai frumos temele, ca e dezordonata, ca nu e atenta pe unde calca…asa probleme importante mi se par si o cert…apoi, m-ai facut sa ma gandesc…Doamne fereste sa raman fara fata mea!…din orice motiv…si am alintat-o, far un motiv aparent…i-a placut, s-a pisicit pe langa mine, si…a speculat! (mama, pot sa ies afara cu rolele si termin de scris mai tarziu?)
    cred ca zambetul asta, pe care am incercat sa-l ascund in acele momente, ti-l datorez (si mai ales zambetul din suflet)
    dar am trecut si prin ce treci tu acum…asa ca stiu…la mine cauza a fost trichomonas (pisica, offf!)…verifica si acest aspect
    te pup si-as vrea sa-ti daruiesc si tie din zambetul meu 🙂
    giliola, cu caldura

    • Hei, Giliola, multumesc pentru grija si pentru zimbet. Nu, nu am trichomonas. O sa refac toate analizele curind, la cele facute cu 2 sapt inainte sa pierd sarcina nu e iesit nimic in neregula. Om vedea.
      Duminica frumoasa!

  14. ma bucur ca ai putut sa iesi putin din starea de rau… sa faci asta cat mai des daca poti si vrei desigur!
    sa stii ca imbratisarea aia chiar cred ca a fost de la noi toate(toti)!ma bucur ca s-a intamplat lucrul asta,ca ai simtit cu adevarat ca nu esti singura,ca noi suntem aici cu tine chiar daca numai prin scris si ganduri bune !
    te imbratisez si eu de la distanta…o duminica linistita sa ai!

  15. Mă bucur mult să văd în rândurile şi în fotografiile de mai sus că ţi-a mai revenit pofta de mâncare… şi pofta de viaţă.
    Săptămâna trecută aş fi vrut să te îmbrăţişez şi eu, m-a mâhnit tare mult ceea ce ai paţit. Ştiu, poate că ţi se pare ciudat să mă supere ceva ce ţi s-a întâmplat, căci nu te cunosc, dar…
    Încetul cu încetul, vei vedea că vara şi soarele îţi vor reda din putere şi din zâmbet. Până atunci, ai grijă multă de tine- de sănătatea şi de spiritul tau.
    Pupici:)

    • Eh, e mult spus ca mi-a revenit pofta de mincare, cert e ca intrat pe git cite-o delicatesa, ceea ce e oricum mult mai mult decit ce-am reusit zilele trecute. Cit despre pofta de viata, am uitat cum e aia. O mai astept, inteleg ca mai dureaza niste saptamini. E ok, ca nu ma grabesc.
      Multumesc, Oana, pentru grija.

  16. Hmm..ce pofta mi-ai facut de un papanas! Ma bucur ca ai inceput sa zambesti! Uite de aia te iubim noi pe tine pentru ca esti cea mai puternica printesa!
    Te pup~

    • Ei, Simona, nu-s puternica deloc, doar imi plac crevetii…
      Acolo ce-au bun de mincare la capitolul dulciuri?

    • Sunt si pe aici dulciuri de stai langa vitrina si nu te hotarasti ce sa iei:) Majoritatea sunt cu ciocolata. Nu prea am dat iama in ele ca am luat cateva kg in plus si nu as vrea cand vin prin tara sa nu ma recunoasca lumile:)

  17. Exact cand credeam ca nu o sa plang la un articol de-al tau a venit PS:….
    Totul dureaza atat cat vrei tu Ioana, nici o secunda mai mult.
    Iar noi, oamenii care suntem aici, pe strada, prin mail-uri, vom fi si atunci cand tu vei mirosi a mama.

    • 🙂 Multumesc, Corina. Mai e mult pina atunci (poate o vesnicie), o sa mai fiti cu mine atita vreme?

    • Iti promit ca daca tu vei fi aici cand vei da nastere unui printisor sau unei principese eu voi fi aici sa te felicit. Si cred ca multe femei care te citesc ti-ar putea face aceasta promisiune. Tu trebuie doar sa stergi acest episod, oricat de greu iti va fi, si sa o iei de la capat, sunt sigura ca ai puterea aceasta in tine.

    • Corina, eu nu-s sigura pe nimic, pentru ca am fost sigura ca nu ni se poate intimpla nimic rau, am fost ATIT de sigura, si am gresit ATIT de rau incit acum nici sa banuiesc ca voi fi bine nu mai indraznesc. Cert e ca am invatat sa nu mai spun „niciodata”. Asa c-om trai si-om vedea impreuna.
      Iti multumesc pentru grija.

  18. Si mai sunt multi care iti trimit imbratisari calde chiar daca nu scriu aici. Deci cine stie cate mii sau milioane de imbratisari ai primit…:)

    • Da, asa e, sint sigura, sint tinuta in brate non-stop, practic, si tare bine e… Sint norocoasa in multe feluri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *