Trebuie să scriu. Ştiu că trebuie. E terapia mea. E lucrul meu. E ceea ce fac eu ca să fiu. Alţii cîntă, fumează, citesc sau vorbesc. Eu scriu. Mi s-au…
E ultima oară cînd mai scriu despre Ioana. Pentru că e prima oară în patru ani de scris aproape zilnic cînd mi-e frică să deschid panoul de comentarii. Şi Slavă…
Oameni buni, prea ne-am încăierat adineaori. Era vorba să ajutăm un copil care nu are o mînă, nu să ne demonstrăm unii altora care are pipota mai mare şi argumentul…
De atît avem nevoie să fim generoşi pînă la capăt. Vă explic. Sînt obosită, dezamăgită şi descurajată. Ferească Dumnezeu să ajungi să depinzi de mila oamenilor. Oamenii sînt miloşi doar…
Vă avertizez din capul locului că postul de faţă nu-i recomandat slabilor de inimă, celor cu papila gustativă sensibilă, pofticioşilor, sărmanilor cu colesterolul-rău urcat binişor la ceruri, diabeticilor, femeilor însărcinate…
Oricît de distrasă de la lume aş fi zilele astea şi de concentrată pe ce să mai facem pentru micuţa Ioana, n-am putut să nu observ interesul brusc al blogosferei…
Uitaţi-vă la fetiţa asta. Are trei ani. E blondă şi creaţă. Are ochii negri şi rotunzi ca nişte mure mari. Are şi licărul acela pe care-l au prinţesele-n desene animate.…
Acum 10 ani veneam epuizată de la prima mea zi de muncă la ZIUA şi mă uitam şocată la televizor cum cad turnurile gemene. Cu o lună înainte fusesem şi…
Ieri am stat cîteva ore la o masă cu tatăl Ioanei. M-a invitat să-mi mulţumească şi să-mi povestească despre ea. Am aflat atît de multe lucruri c-am plecat cu stomacul…