Mi s-a stricat regatul
Trebuie să scriu. Ştiu că trebuie. E terapia mea. E lucrul meu. E ceea ce fac eu ca să fiu. Alţii cîntă, fumează, citesc sau vorbesc. Eu scriu. Mi s-au adunat atît de multe lucruri în vîrful degetelor că mi…
Lună septembrie 2011
Final de capitol umanitar
E ultima oară cînd mai scriu despre Ioana. Pentru că e prima oară în patru ani de scris aproape zilnic cînd mi-e frică să deschid panoul de comentarii. Şi Slavă Domnului, au fost înainte de asta zeci de posturi înfipte…
Caritatea ne dezbină, poate mîncarea ne aduce iar împreună
Oameni buni, prea ne-am încăierat adineaori. Era vorba să ajutăm un copil care nu are o mînă, nu să ne demonstrăm unii altora care are pipota mai mare şi argumentul mai gros. Eu refuz să cred că oamenii sînt răi…
35 de ani
De atît avem nevoie să fim generoşi pînă la capăt. Vă explic. Sînt obosită, dezamăgită şi descurajată. Ferească Dumnezeu să ajungi să depinzi de mila oamenilor. Oamenii sînt miloşi doar din vîrful buzelor şi-al degetelor. Puţini sînt generoşi din tot…
70 de motive (ciocolata de la Leonidas)
Vă avertizez din capul locului că postul de faţă nu-i recomandat slabilor de inimă, celor cu papila gustativă sensibilă, pofticioşilor, sărmanilor cu colesterolul-rău urcat binişor la ceruri, diabeticilor, femeilor însărcinate şi copiilor mici, că e atîta ciocolată în cele ce…
Punguţa pentru căţel
Oricît de distrasă de la lume aş fi zilele astea şi de concentrată pe ce să mai facem pentru micuţa Ioana, n-am putut să nu observ interesul brusc al blogosferei pentru pachetul pentru căţel, aşa numitul doggy bag pe care…
Concediu în Thassos
Vă avertizez că urmează un post lung cît cea mai lungă zi de post, dar dacă nu pun acum rapid totul la un loc, o să încep să uit detalii şi-i păcat, că-s multe şi importante pentru cei neiniţiaţi în…
Ioana
Uitaţi-vă la fetiţa asta. Are trei ani. E blondă şi creaţă. Are ochii negri şi rotunzi ca nişte mure mari. Are şi licărul acela pe care-l au prinţesele-n desene animate. Merge la grădiniţă de un an. Locuieşte la casă cu…
Joaca de-a ignoratul lunii septembrie (foto trash the dress)
Acum 10 ani veneam epuizată de la prima mea zi de muncă la ZIUA şi mă uitam şocată la televizor cum cad turnurile gemene. Cu o lună înainte fusesem şi eu acolo, printre ele, în ele, mă pozasem cu ele,…
Un paradox strîmb (din nou despre Ioana)
Ieri am stat cîteva ore la o masă cu tatăl Ioanei. M-a invitat să-mi mulţumească şi să-mi povestească despre ea. Am aflat atît de multe lucruri c-am plecat cu stomacul strîns şi cu mintea umbrelă. Săptămîna viitoare o s-o cunosc…