Mai ții tu minte cînd pe 20 noiembrie 2008 la ora 11:07 noaptea mi-ai trimis un e-mail în care m-ai întrebat dacă vreau să mă căsătoresc cu tine? Nici acum nu știu dacă întrebarea asta a fost o cerere adevărată în căsătorie sau de fapt tu ai vrut să fii spiritual la modul „mi-a plăcut emailul tău de mai devreme în care-mi spuneai c-ai vrea să fiu lîngă tine pe canapea și să facem nimic împreună, mai ales că nu ne cunoaștem, nu ne-am văzut niciodată, dar dacă tot îți imaginezi un scenariu casnic haha, oare nu cumva ai vrea să te măriți cu mine, și te întreb fix la modul ăsta, de fapt nu e nicio cerere în căsătorie aici, mai degrabă ceva de genul măi fată, nu-mi spune că tu vrei să te căsătorești cu mine”.

Eu am ales să răspund ca şi cum n-ar exista decît o variantă, prima. Am ales să cred că vrei să fii cu mine pentru tot restul vieții, chiar înainte de a mă vedea în carne și oase și păr și mănuși fără degete. Și sper c-am ales bine, mai ales că na, acuma chiar sîntem căsătoriți și mă cheamă ca pe tine, ba mai avem și o fetiță adorabilă împreună, și dacă totuși aș fi înțeles greșit pe 20 noiembrie 2008 la ora 11:08 pm, mă gîndesc că mi-ai fi spus între timp, nu?

În fine, ce voiam de fapt să zic e: mai ții minte ce ți-am răspuns? N-am spus DA. Da e un acord pasiv. E o încuviințare. Un Bine, dacă vrei tu, hai să ne iubim cu acte. DA se spune la starea civilă, cu gura și cu semnătura. Iar eu voiam mai mult decît să încuviințez. Eu voiam să scriu un DA cu sufletul, și-mi era greu s-o fac printr-un email. Numai că deh, pe atunci nici numere de telefon nu schimbasem. Și da, voiam să fim împreună tot restul vieții, să avem cel puțin o fetiță adorabilă, să ne ținem de mînă patetic pînă la 90 de ani și restul de siropoșenii. Așa că ți-am răspuns altfel. Ți-am spus HAI! Așa cum spune un băiețel de patru ani HAI fetiței cu care se joacă în parc. Cu tot entuziasmul și nerăbdarea și dragul și speranța că după HAI-ul ăsta o să înceapă viața adevărată, dragostea aia despre care nimeni nu crede că există cu adevărat, dar toți o caută cu disperare chiar dacă se prefac că nu, că vor doar sex sau acte sau bani sau un copil.

Și acum, pe 1 octombrie la ora 09:56 pm, îți mai spun o dată, că știu că între nopți nedormite și scutece și alergat după găleți de lavabil cu ioni de argint se mai pierd lucruri esențiale. N-aș vrea să crezi că m-am răzgîndit sau că am uitat sau că te bănuiesc c-ai uitat.

Hai, uite, mă iei de mînă, eu o iau în brațe pe fii-noastră și pornim la drum mai departe, tu și cu mine și cu ea, în viața noastră care nu e deloc cea mai minunată, dar ce să vezi, noi sîntem, pentru că eu și cu tine nu ne-am găsit nu doar ca să existe ea, ci ca să fim împreună tu și cu mine și să ne ținem de mînă patetic pînă la 100 de ani și tot restul siropoșeniilor.

Nu e nimic special azi. Doar am simţit nevoia să-ţi mai zic o dată hai, să nu uiţi că avem lucruri de reparat, copii de iubit, creveţi de mîncat, copaci de pictat, sex de făcut, certuri de purtat, rufe de spălat (ocazional în public), o pisică de scărpinat, două suflete de dansat unul cu altul, uneori pe muzici diferite, dar cu burta sufletului meu lipită de burta ceva mai rotundă a sufletului tău.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4250

25 comentarii

  1. Deci se poate. Treaba asta cu dragostea adevarata, despre ea zic. Ma bucur ca ne lasi s-o vedem printre randurile fiecarui post. Mie imi aminteste ca nu visez la cai verzi pe pereti. Si ca o sa fie. 🙂

  2. Deci un copil pune la grea incercare relatia amoroasa in cuplu. Dupa parerea mea, cuplul si viata lui cam trec pe locul doi dupa bebelus, ceea ce e un motiv serios sa vrei sa-l duci la bunici 😀

    • Parerea mea este ca partenerii trebuie sa ramana mereu pe primul plan, oricate vietati dragalase apar ulterior. Dar stiu ca de obicei nu se intampla asa, mai ales din cauza femeii…

    • Sigur, si parerea noastra era la fel. Intre timp practica dovedeste ca e cam imposibil.
      Si desigur, femeia e intotdeauna de vina.

    • eee..uite ca n -am mai scris de mult desi te citesc cu acelasi drag si -mi savurez cafeaua impreuna cu postarile „regale”!! Si noi ( eu cu husbantul din dotare..)avem un mail..de muuult de tot din vremuri indepartate cand inca nu stiam exact cum aratam dimineata ..si face tare bine cand ni -l mai re-trimitem „intr-aducere aminte!” Si, na, acum vreo saptamana ne gandeam noi ce bine ne era noua ca 2 porumbei…fara „porumbelul junior” ( a nu se intelege , Doamne fere´..ca nu -l iubim..dar asa o reminiscenta de a pleca unde vrei.-..cand vrei..sex asemenea..) si pleca copilu´ duminica in tabara ( are 8 ani!!..minunea)…si o liniste in casa….si -un dor de plod de numa`….si -n prima zi plecaram unde-am vrut si cand am vrut ..facuram d´alea nefacute …fara sa apasam pe „mute” ca se trezeste copilu´..si acu´….am vrea sa plecam pana la „odor” sa vedem ce mai face si el fara noi..ca noi ne-am dumirit ce facem fara el!!
      Dragoste si rabdare in regat, Inaltimile Voastre , va doresc!

    • Poate a sunat rautacios, dar realitatea este ca din momentul in care a aparut copilul in viata unei femei, aceasta din urma va avea ca unica tema de conversatie si ca unic obiect de interes faptura aceea aleasa, transformata in a opta minune a lumii. Barbatul in schimb ramane rational si, chiar daca isi iubeste si el odorul, isi doreste ca viata lui sa fie imbogatita de prezenta noului membru, dar nu schimbata atat de radical cum se trezeste de multe ori ca s-a intamplat- mai ales presupunand ca era multumit, chiar fericit, cu viata de dinainte. Si inca o treaba pe care eu nu o inteleg si pace: de ce tuturor li se pare atat de normal sa iti iubesti copilul mai mult decat orice pe lume, adica implict mai mult si decat pe partener?

    • Hm… Nu i se pare nimanui „atit de normal”. Pur si simplu ASA E. Copilul il iubesti altfel decit iti iubesti partenerul de viata. Altfel. Neconditionat. Poate parea ca il iubesti mai mult, poate asa si e, dar faptul ca iubesti copilul neconditionat face toata diferenta. Stiu asta abia acum, cind imi iubesc copilul. Pina acum era doar teoria unora sau practica altora.

  3. ahahaha! mai, adevarul e ca eu multe vacante de vara le-am facut pe la bunici, acum mi-e clar de tot de ce 😀 dar ce-i drept, eram mai marisoara si-mi si placea, ca acolo imi faceam de cap si bunicii aveau o rabdare nesfarsita cu mofturile si boacanele mele.

  4. normal ca-mi amintesc, imi amintesc aproape tot din perioada aia.
    sensul intrebarii a fost acelasi cu afisul ala pe care il avea Fox Mulder pe perete in X-Files: „I want to believe”.

  5. hello, intrebare, non related cu topicul (sau well, related, in masura in care ai precizat de asta in order to make a point:D): ce vopsea lavabila ati folosit/o sa folositi?

  6. Insemnarea asta a ta e una dintre putinele despre dragostea dintre doi oameni (dragostea fiind un subiect pe care, de obicei, eu il las lui Eminescu) care chiar mi-a placut. Si nu ma pot abtine sa nu remarc cate comentarii cretine a primit!

    Posibil sa fiu catalogat drept un hater (intunecat), dar, fratilor, daca nu stiti ce sa spuneti, duceti-va si faceti altceva! Go make love if you’re not good at talking about it…

  7. e unul dintre cele mai frumoase articole pe care le-ai scris… mi-a topit inima, mi-a trezit amintiri foarte placute… va doresc toata fericirea din lume, pana la 100 de ani, si poate si mai mult

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *