Pîine de casă, leac de inimă grea

Frămîntatul e una dintre chestiile care mă enervează cel mai mult pe lume. De-aia fac foarte rar chestii cu cocă.

Mirosul de pîine proaspătă e unul dintre lucrurile care-mi par cele mai vindecătoare pe lume. De-aia uneori fac totuși pîine.

Duminică a venit după o zi de sîmbătă plină de vești proaste și gînduri dureroase. Așa că m-am deconectat de la toate și-am stat lipită de fetița mea. Am lăsat-o să mă frămînte, să mă bălească, să-mi tragă pantalonii jos, ore la rînd am stat numai cu nasul în ea. Apoi am făcut o pîine. Cea mai simplă pîine. Fără drojdie, fără dospit, fără emoții.

Pîine de casă din făină integrală, gata în 45 de minute cu tot cu copt:

Ingrediente:
200 gr făină integrală de ovăz (merge și albă)
200 gr făină integrală de secară
50 gr. tărîțe de grîu
300 ml lapte bătut
1 lingură bicarbonat
sare după gust

Se amestecă făina cu tărîțele și bicarbonatul, apoi se toarnă laptele bătut la temperatura camerei. Omogenizați aluatul, întîi cu lingura, apoi cu mîna. După 2-3 minute de frămîntat ar trebui să aveți un aluat tăricel, nelipicios. Dacă e prea moale, mai puneți făină de orice fel. Dacă e tare, mai picurați puțin lapte bătut. Formați un boț cu înălțimea de 3-4 cm. Crestați o cruce cu un cuțit zimțat, să permiteți aluatului să facă la cuptor o crustă frumușică.

Pe fundul unei tăvi presărați puțină făină și așterneți boțul pe ea. Dați la cuptorul încins în prealabil la 180 de grade. În 35-40 de minute ar trebuie să fie gata. Merge de minune caldă, cu brînză cu mucegai. Sau cu ulei de măsline și usturoi. Sau cu guacamole. Ori, evident, cu creveți la tigaie.

Se păstrează 2-3 zile în pungă de hîrtie, la loc uscat. Data viitoare îi pun nuci. Și data viitoare-viitoare pun măsline.

Da, mi-e mai bine. Încă o tavă de biscuiți și-o să fiu ca înainte.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4267

29 comentarii

  1. Un gand bun si o imbratisare virtuala pleaca spre tine chiar acum. Nu stiu ce ti s-a intamplat dar sper ca vei fi bine, vei mai face paine si vei continua sa scrii. Marturisesc ca esti una din ‘placerile mele vinovate’, sunt dependenta de scrisul tau de vreo 2 ani deja.

    • Aia e o tigaie de cuptor cadou de la mama soacra. E buna de pus la cuptor, singura problema e ca are miner de ebonita la capac, si ala pus la cuptor se incinge si pute. iar daca il scoti (cum am facut noi) nu mai poti ridica deloc capacul de pe tigaie. mdeci stupid design. dar e buna, grea, nu se lipeste.

    • Acum am luat tot ce trebuie si ma apuc de treaba! Eu am o oală de fontă de la Ikea, ce are capacul turnat integral- inclusiv busonul ala. E cam grea, insa îşi face treaba de minune.

    • nu, doamne fereste, ce nevoie poa sa aiba bebelusa de piine?
      poate dupa un an, o sa ii fac piine fara gluten, vedem daca merita. 🙂

    • Nu st’ daca merita. Mai bine ii cumperi painicile alea indecent de scumpe de la Dr. Schar. Eu am incercat pe cand era Tudor suspect de intoleranta la gluten. Am incercat tot felul de nastrusnicii, faina fara gluten se lucreaza f diferit. Singura varianta in care mai mergea era un fel de chec neindulcit, dar care se pastra putin.

  2. Cumnata mea mi-a trimis aseara o reteta de paine asemanatoare cu a ta, am sa incerc ambele retete. Incearca sa te gandesti doar la lucruri bune, nu ca varianta la fuga de realitate, dar lucrurile bune atrag lucruri bune.

    • 500 g faina, 400 g iaurt, 2 lgt bicarbonat, 1 lgt sare, seminte. Amesteci, framanti 2 min, presari faina + malai, dai o forma de paine (ii faci santuri cu un cutit), o pui intr-un vas tapetat cu hartie de copt si o lasi 45 min la cuptor la foc mic. Eu dau focul mai tare in ultimele 5-6 min. E super buna.

      Asta e reteta de la cumnata mea.

  3. Draga printesa, sa stii ca si pe mine ma vindeca painea. Am inceput acum vreo 4-5 ani sa fac paine. Acum nu mai cumpar deloc. Nu mai pot sa o mananc pe cea din comert. Fac paine o data pe saptamana. Mirosul de paine coapta ma vindeca de orice rau. Stiu ca raul nu trece asa, dar parca e mai usor de indurat… Iti doresc tot ce e mai bun pe lume!
    Tura viitoare cand mai faci paine (si sper sa nu fie din nou un moment cu ganduri negre) incearca sa faci cateva lipii. Stiu ca dureaza putin mai mult, dar rezultatul e absolut divin.

  4. http://www.remediu.net/documents/T%20Colin%20Campbell%20Studiul%20China.pdf

    am citit ca ai in jur oameni cu cancer. citeste asta si citeste si cartea lui Robert Morse. http://www.sanatatesiviata.ro/arhiva/carti/alimentatie-sanatoasa-nutritie-sanatoasa/Sa-traim-sanatos-fara-toxine-Ghid-fundamental-Alimente-si-plante-naturale-pentru-regenerarea-celulara-completa-Dr-Robert-Morse-Editura-Paralela-45-2005-prima-editie.pdf

    poate ca nu te vei lasa de facut paine, dar macar o sa poti face o alegere corecta. si poate ii ajuti si pe cei bolnavi din jurul tau. robert morse a vindecat sute de cazuri de cancer. mie si altor cativa oameni ne-au schimbat viata aceste informatii. sunt pdf-uri, nu costa nimic sa le descarci si sa le citesti. multa sanatate.

    • recomand sa incepi cu studiul china, care este cel mai relevant document in materie de nutritie, rezultat a zeci de ani de cercetare stiintifica. si apoi robert morse, unde nu te crampona de zona lui de spiritualitate, daca te deranjeaza treci peste, citeste partea despre practicile din clinica lui din portugalia si recomandarile de nutritie.
      iar daca gasesti ceva interesant, impartaseste-le cititorilor tai, cine stie cum ajuti pe cineva in nevoie. knowledge is power.

  5. Si pe mine ma vindeca painea, credeam ca sunt singura :-). Chiar si framantatul mi se pare terapeutic…Painea asta e specific irlandeza si e bunicica, intr-adevar, insa dupa un timp o sa treci si la cea dospita cu drojdie si apoi cu maia, o sa vezi :-).
    Ma bucur ca nu ii dai inca Sofiei, insa sa iti spun ce am patit eu ieri. Aveam niste cunostinte in vizita cu gemenii lor, care s-au nascut cam in aceeasi perioada cu bebelina ta, deci nu au implinit inca un an. Buuun…aveam eu o paine facuta de dimineata, si zic hai sa pregatesc un desert pentru cei mari – o prajitura cu ciocolata, si pentru cei mici ceva potrivit – niste mar si para din livada de la ai mei facut cubulete si aburit cateva minute. Servesc celor mari prajitura cu ciocolata si ma pregatesc sa pun in castronele fructele pentru gemeni…si ce vad – mamica (care culmea mai e si medic pediatru), le dadea si lor din prajitura de ciocolata! Am ramas socata, cu castroanele in mana…Si colac peste pupaza, ma intreaba daca am niste covrigei, ca baiatul nu prea mananca dulce, mai mult sarat! Eu deja incremenisem cu ranjetul pe buze si m-am dus si i-am taiat o bucatica din painea facuta de mine, macar stiam ce-am pus in ea, si oricum covrigei nu cumpar nici pentru mine…
    Copilasii astia sunt nascuti in martie anul trecut, cum e o posibil ca o mama, care pe deasupra mai e si medic pediatru, sa aiba atata lipsa de interes fata de alimentatia lor?

  6. Am avut si eu o zi horror. Nici eu nu prea fac aluaturi de prajituri, ci doar saratele.
    De obicei, vinerea seara. Jocul cu aluatul mi se pare ca imi ia, sau imi elimina din tensiuni.
    Mersul la sala uneori nu imi e de ajuns.
    Multumesc ca ai impartasit asta cu noi 🙂
    Am o paine in cuptor, asa ca mai revin 🙂 (p.s.:e prima data:)

  7. Interesanta painea ta. O sa o fac ei eu. Daca nu ai vreme e foarte buna.
    Partea cu framantatul e pentru mine un fel de terapie. Mi se pare ca e o modalitate de a transforma toate lucrurile negre in ceva luminos. Si framant, si framant, si ma gandesc la ce ma infurie sau apasa si le zdrobesc cu mainile cumva. Si apoi apoi iau usor fiecare om care va manca din paine si incerc sa „pun” in painea aia prin mainile mele tot ce cred eu mai bun pentru el. Apoi trec la urmatorul.
    Si atata framant pana simt ca cele negre se mai estompeaza si cele bune incep sa se adune, nu stiu cum. Si apoi las „munca” sa se odihneasca si o bag la foc sa se purifice si sa ramana numai cele bune si de folos.
    Painile astea le fac rar dar simt ca nu am voie sa las raul in mine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *