Raftul lui e viu și-așa rămîne

M-am trezit la 9 azi în cîntecelele fetiței, după ce înainte m-am trezit la 7 că-mi făcea Băiețel șpagatul pe cei doi rinichi și apoi la 8 că același Băiețel mă verifica la ficat cu dinții (cred). Cert e că m-am ridicat din pat odihnită și-am făcut ce face tot omul la prima oră, și anume am deschis Facebookul. Primul status citit: a murit Garcia Marquez. Și s-a stricat toată ziua. Ba n-a murit, uite, cărțile lui sînt vii aici sub ochii mei! Ia uite cîte inimi de-ale lui bat pe rafturile mele!

Nu e doar pentru că dacă nu era Dragoste în vremea holerei, care mi-a căzut în cap din mîna doamnei care o citea în metrou nu mi-aș fi cunoscut omul și n-aș fi avut-o pe Sofia și nici pe Băiețel. E și pentru c-am petrecut multe, multe zile și nopți din studenție și pînă acum citindu-i poveștile încîlcite, cu jdemii de personaje înrudite, ciudate, murdare sau dimpotrivă, toate mereu îndrăgostite, frazele kilometrice, peisajele prăfoase, drumurile lungi, promisiunile deșarte. Cred c-am citit tot ce s-a tradus în română, e drept că ultimele romane nu mi-au plăcut la fel de mult ca primele, dar cu siguranță Marquez mi-a influențat dorința de citit și stilul de scris. Să-i fie țărîna ușoară. Raftul nostru din bibliotecă plin cu cărțile lui e viu și colorat și-așa o să rămînă.

Noi ne retragem la noi acasă de Sărbători, văd și-un curcubeu aici la capătul cartierului, deci poate că tot răul e spre bine. Vă doresc liniște și dragoste împărtășită, să ne auzim cu bine după Înviere.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4167

6 comentarii

  1. Citindu-i o parte din opera in timpul adolescentei, am ramas cu impresia pregnanta ca el va fi nemuritor. Sa-i fie tarana usoara!si nu,nu vreau sa stiu daca pustii de liceu de azi au habar de el sau de ce a lasat in urma lui.
    Paste fericit,Ioana!

  2. Eu l-am studiat mult in facultate…am dat atatea examene din opera lui…e de baza… Eu am aflat azi noapte ca a murit…m-am intristat din cauza asta; mi-a trecut de dimineata cand i-am vazut mutra lu fii-miu

  3. Eu nu știu de ce nu pot gândi așa încă. Am aflat aseară. Mi-am amintit clar de cele câteva zile de „Un veac de singurătate”. Am citit-o acum mai bine de 10 ani. Eram la bunica și când am terminat-o, am stat pe marginea patului în pijamaua lălâie, pe la vreo 3 dimineața și-am plâns cu sughițuri, cu ea în mână. M-a bucurat și m-a durut într-un mod inexplicabil. Acum îi citesc „A trăi pentru a-ți povesti viața”, am început-o de câteva săptămâni și o parcurg lent. Să știu că nu mai e, că nu va mai scrie… nu știu, deocamdată, în mod egoist mă simt extrem de tristă. Mă bucur că-i am cărțile pe raft, câteva le am și în versiunea spaniolă. Dar mi se pare că plecarea lui a mai crescut un dor în mine. În fine, mă opresc. Te îmbrățișez!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *