Esența tuturor lucrurilor

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4247

50 comentarii

  1. Hristos a înviat!

    Draga Prinţesă, mare grija la tăiatul crăcii de sub picioare. Copii nu se fac in doi ci se fac in trei! Bărbatul, femeia si Dumnezeu.
    Ştim foarte clar cum evoluează sarcina de la embrion la spărgător de veselă si timpane, dar cum de evoluează aşa – greu de explicat. Si nu ţine evoluţionismul.

    Sa ne bucurăm de toate manutele grasune din viaţa fiecăruia si sa ne bucurăm si de cele ale Celui ce a făcut posibile manutele grasute!

    Mihai

    • Ține evoluționismul, monsieur. Ține și credința, dacă are substanță, autenticitate și, mai ales, nu are înverșunarea fundamentalismului. Puteați sublinia mai delicat că aveți o părere diferită de a Ioanei. Ați fi fost un creștin mai bun.

    • Mai Mihai, Ioana isi expune pe acest colt de internet familia si o parte din ceea ce gandeste si simte in cel mai frumos mod posibil. In postul acesta ne dorea tuturor cititorilor ei „sarbatori fericite” si ne expunea clar, parerea ei despre fericire si miracol si implinirea pe care o simte datorita copilei sale. Felul in care tu ai ales sa comentezi nu este de bun simt si nici corect, avand in vedere ca ea nu a mentionat nicaieri vreo religie sau lipsa a credintei. Fiecare este liber sa creada ce doreste si numai un om care este limitat isi poate impune credinta altuia. Gasesc corect si normal felul in care sotul Ioanei a aparat-o pentru ca tu, prin comentariul tau, mi se pare ca ai adus o amenintare la adresa familiei si a credintei ei. Sa nu uiti, peste toate, ca Ioana este insarcinata iar si nu este chiar frumos sa ii provoci suparari…

    • Mihăiţă mamă, am recitit si am chicat pe gânduri, păi eu îl venerez pe măritul Zeu Bachus. Ă? Am voie? Cumva apar nişte stucheli online? Şi vezi matale, noi ăştia, drept credincioşii, nu ne atârnăm o sticlă aurită de gât şi nici nu facem cu mişcari largi semnul butoiului, doar că mai fugim-uneori pe ascuns- la templu (a se citi crâşmă), când suntem patrunşi de spirit lălăim psalmi conform doctrinei şi uzanţelor, şi în niciun caz nu acceptăm outsideri prin preajmă, ne strică tot cheful. Ce zici, ai prins ideea, sau tre’ să zic sub o altă formă?
      P.S. – Acum bag-o pe aia: „ptiu, arză-te-ar focu’ veşnic să te arză de necredincios!” 😀

    • Pe tine, te-am mai intalnit pe aici. Tu afirmi sus si tare ca schingiuiesti cainii, ca ii urasti, aici te exprimi iarasi intr-un mod care mie mi da fiori, mai lipseste sa vii intr-o zi si sa ne spui cum aduci jerfe in cimitir si ca apartii nu stiu carei forme de satanism. Cu toate astea esti un are mare fan de-al Ioanei, fiindca sari si tu ca ars, pe langa Robo, cand cineva are o opinie separata de a Ioanei. Nu vreau sa jignesc pe nimeni spunand ca cine se aseamana se aduna.

    • Subiectul este altul, despre simbolul pe care îl reprezintă, mult înaintea altor simboluri, mânuţa strânsă a copilului (de ce unii confundă credinţa cu religia şi cu diversele ei forme de manifestare nu înteleg, sau mă rog) . Şi de dragul discuţiei am să-ţi raspund: nu am afirmat niciodată ce zici (poţi sa reciteşti), îmi plac mult câinii curaţi şi cu stăpân, dacă se poate de rasă şi bine crescuţi (adică mai dresaţi, ascultatori, cuminţi etc), dar nu imi plac chiar deloc maidanezii în viaţă, ca o comparaţie deplasată (că poate oi înţelege şi tu) sunt mulţi oameni pe care îi apreciez, admir şi respect, dar în acelaşi timp aş pune instant la zid un trib de canibali din Africa Centrală, o haită de piraţi din Somalia sau etc, şi ăia sunt tot oameni, ai înţeles?
      Nu aparţin niciunei forme de satanism, hai că am scris mai sus, asta dacă pe Bachus nu îl consideri vreun Bau Bau ceva 😀
      Păi îmi place cum scrie şi cum arată-explică-simte lucruri pe care mulţi le ignorăm, ori la postarea asta, consider plină de candoare, când prima propoziţie din primul comentariu a fost o ameninţare cu focurile iadului şi bla bla, total gratuit şi neprovocat (deci nu o altă opinie), mi se pare foarte normal să intervin. Asta prin prisma faptului că uneori îşi expune familia (cum bine a zis Ioana), ori aici trebuie o mare rezervă în comentarii şi un mare control al limbajului.
      Când oi considera ca nu sunt de acord cu un anumit lucru am să bag o replică (dar în niciun caz nu mă ating de familie).
      Dacă proprietara blogului consideră că într-un comentariu am bătut câmpii are tot dreptul să interzică, până la urmă e la ea în ogradă.
      Gata, acum mai eşti supărată? 🙂

  2. Mihai, multumim tare mult pentru mostra de obscurantism de secol 21.

    Poate tu ai facut copchii cu dumnezeul asta de care spui, eu insa sunt destul de sigur ca i-am facut doar cu nevasta-mea.

    In caz ca nu am fost suficient de clar: bigotismul si prozelitismul tau incipient ma deranjeaza.
    Te rog sa pastrezi predicile astea pentru tine, ca o minima dovada de politete, ca uite, eu nu m-am apucat sa fac comentarii nesolicitate despre prietenul tau imaginar caruia ii spui dumnezeu (cu d mare).

  3. Asa este, Mihai.
    Fara Dumnezeu nu ar fi posibila existenta manutei grase de copil. Noi suntem in peisaj doar pentru a crea trupul, de la noi imprumuta caracteristicile fizice. Sufletul si toate sentimentele care formeaza „esenta” vin doar de la El.
    Fara sa-mi doresc a deveni prea religioasa, ori poate chiar habotnica in ochii altora, am convingerea caci fara voia lui Dumnezeu nu ar exista manute cu pumni grasi care sa ne ofere iubire.

    • Faptul ca unii semeni nu concep existenta in Univers a unei forte, puteri, energii, mai mari decat a lor dovedeste o gandire egocentrica, infatuare si infantilism. Oamenii nu sunt buricul pamantului. Daca unora li se pare ca sunt in varful lantului trofic…, aceasta impresie se poate „sparge” asemeni unui balon de sapun, din nefericire. Imi pare rau pentru cei ce se simt atat de singuri pe lume incat contesta ca la miracolul creerii unei noi fiinte nu conlucreaza decat un spermatozoid si un ovul.

      Sarbatori pasnice tuturor si multa bucurie !

    • Demonstreaza! Ah, stiu, nu ai cum. Nu e nevoie doar de un spermatazoid si de un ovul? Sigur, si eu cred ca mai trebuie un praf invizibil a carui existenta e de necontestat, ca asa mi-a soptit mie o voce.

  4. Mihai, adevarat a inviat!

    Robo, cu toata simpatia, cred ca ai fost prea incisiv. 🙂 cred ca niciun ateu n-ar fi sarit asa ars :))

    titlul articolului este „esenta tuturor lucrurilor”, in care Ioana spune/crede ca este (in rezumat) pumnul gras al unui copil. Mihai nu a facut decat, conform opiniei/credintei sale, sa-l includa in ecuatie (si) pe Dumnezeu ( n-a tinut predici, n-a incercat sa persuadeze pe nimeni, sau sa convinga pe cineva de ceva).

    cat despre comentarii… de unde stim cand sint sau nu solicitate, sau… care sint solicitate? 😉

    lia, te contrazici. 🙂 tu spui „miracolul creerii unei noi fiinte nu conlucreaza decat un spermatozoid si un ovul.”
    din dex vad ca la miracol zice asa:
    MIRÁCOL s. n. 1. eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, inexplicată rațional; minune.

    daca conlucrarea spermatozoidului cu ovulul e (doar) ceva natural, ce cauta Miracolul aici (care, din definitie vedem ca e „contrar legilor naturii”)?

    si… daca „unii semeni nu concep existenta in Univers a unei forte, puteri, energii, mai mari decat a lor”, adica unii semeni nu cred in Dumnezeu, ce sarbatoresc ei de Pasti? sau de Craciun? (sarbatori religioase in esenta) 🙂

    mno, probabil imi voi lua vreun ou rosu intre ochi, dar… imi asum riscul 🙂

    • nu. Mihai a simtit nevoia sa o penalizeze pentru ca nu a onorat suficient, in opinia lui, zeul.
      adica intelegi, el nu a putut sa stea linistit in banca lui, a simtit nevoia sa-i explice Ioanei ca ce crede ea e gresit, adica esenta lucrurilor nu e copilul, ci dumnezeu.

      asta ma scoate din sarite, trufia asta care-i impinge de la spate pe oameni sa le explice si altora cum stau lucrurile si ce ar trebui sa spuna, sa creada si asa mai departe.

      nu poti sta linistit in banca ta si sa-ti consumi credinta in intimitate, este neaparat necesar sa faci parada de preacuviosia ta, ca nu cumva doamne fereste cineva sa poate spuna ce pentru el, la un moment dat, cel mai important lucru e copilul, ceea ce apropo nu are absolut nicio legatura cu credinta, divinitatea etc

      e ca si cum tu ai spune: azi e important sa iau o umbrela cu mine si eu ti-as explica imediat ca important e sa fie pace in lume, nu sa nu te ploua pe tine.

  5. De ce credinta trebuie sa insemne neaparat bigotism si prozelitism. Credinta inseamna si bun simt, mai inseamna si iubire, si totodata si respect. De ce va mai duceti la biserica, dac d-zeu este un personaj imaginar, sau o nascocit a mintii unora? Afi credincios nu inseamna neaparat a fi habotnic. Fatarnici imi pareti voi, care va ducei la biserica, pentru ce?

    • in caz ca nu ai observat pana acum, eu si sotia mea suntem 2 persoane diferite care gandesc pe cont propriu si independent, ca le-a dat statul creier propriu.
      uneori aceste procese de gandire independente sunt congruente, alteori nu.

      eu nu ma duc la nicio biserica, nu stiu de unde ai scos bazaconia asta. Ioana vorbea despre ea: ea si-a pus pelerina de ploaie inainte sa mearga la biserica.

      contrar opiniei bisericii ortodoxe, eu totusi cred ca femeia are voie sa gandeasca cu propriul ei cap, nu sa asculte ce-i porunceste barbatul, zis si capul familiei de sus pomenita institutie.

    • „Robo” vine de la Robotboy cumva ? 😛
      Eu nu mi-am alocat timpul suficient sa sesizez detaliul ca m-am trezit ca musca-n familia omului aici. Pentru asta-mi cer scuze.
      In rest eu cred ca viata noastra a oamenilor depinde si de ceva de acolo, din Univers. Nu merg la biserica atunci cand se merge, nu tin posturi cand se tin, nu ma rog cu citate din rugaciuni ci cu ale mele vorbe, asa ca nu ma simt bigota, habotnica, etc. Am insa un set de valori, principii dupa care ma ghidez in viata si nu stiu cine si de unde mi-a inspirat credinta in existenta acestei forte divine care intervine in viata noastra. Axiomele nu necesita demostratie. Nu simt nevoia sa conving musai cu orice pret pe cei din jur ca am eu dreptate, mi-am afirmat punctul de vedere si credinta in ceva si atat. Asa functionez eu, insa daca sunt si oameni care functioneaza bine pe lume fiind 100 % atei … atunci asta e ! N-am sa ma iau de guler cu ei, daca- mi respecta dreptul de a avea aceasta credinta in divinitate si de a mi-o exprima.

  6. Mie imi pare rau pentru oamenii care se simt atat de singuri si inspaimantati de toate incat au nevoie sa-si inventeze prieteni imaginari (de care sa le mai fie si frica) doar pentru a putea sa-si traiasca viata.

    • si de parca asta n-ar fi suficient de grav, odata ce s-au mintit suficient de mult pe sine, au impresia ca detin adevarul absolut si simt o nevoie irepresibila de a-i pune si pe altii pe calea cea buna, de a le arata si altora cum trebuie sa-si traiasca viata si in ce sa creada sau sa nu creada.

    • Divinul exista in fiecare dintre noi, nu e vb de prieteni imaginar inventat. Si cu atat mai putin de frica. PArintii mei nu mergeau niciodata la biserica, nici bunicii mei, nu se discuta despre D-zeu, despre frica de D-zeu, despre nimic, nu se spuneau rugaciuni in familia mea. Asa m-am trezit eu insa sa cred de mic copil ca dincolo de cerul albastru, dincolo de stele, trebuie sa mai fie ceva, cineva, mai puternic decat noi, oamenii. Stim noi ca nu exista viata pe undeva prin univers? Doar pentru ca inca nu e descoperita ? Stim noi ca nu exista acolo sus cineva mai puternic? Nu stim. Doar pentru ca nu-l vedem, atingem, mirosim sau auzim? Dar avem o voce interioara care ne spune uneori cate ceva….daca i dam voie sa ne spuna. Daca ne dam voie sa meditam putin departe de haosul cotidian.
      Huh, nu vreau sa ma transform intr-un martor al lui Iehova care incearca sa demonstreze cuiva ca trebuie sa si schimbe calea in viata si sa urmeze o alta pt a gasi mantuirea si viata vesnica sau ceva de genul asta.
      Pur si simplu, prefer varianta in care eu nu sunt buricul pamantului, caci exista atatea aspecte in viata asupra carora nu am control 100 % oricat m0as zbate sa-l am, oricat mi-as dori sa-l am. Asta ma pune in banca mea si -mi atrage atentia ca nu detin controlul absolut asupra existentei mele.

    • Gresesti amarnic cu martorii lui Iehova. Spre deosebire de ortodocsi sunt mici copii. Eu cunosc si de-aia si de-aia si pot sa iti spun cu mana pe inima, din punctul meu de vedere de om agnostic care s-a luptat pana in panzele albe cu familia sa nu-si boteze copilul (si n-a reusit) ca mai periculosi, fundamentalisti si agresivi sunt ortodocsii. Martorii lui Iehova iti bat la usa o data, ai inchis usa in nasul lor sau pur si simplu nu le-ai deschis-o si sunt out of your life. Pe cand de ortodocsi si de „piosenia” lor nu scapi in viata ta. Unde te intorci iti este bagata religia asta pe gat: in scoli, in spitale, in parlamnt, pe strada sau chiar si pe bloguri.
      Daca spun: ” bai Martorilor ai lui cine oti fi voi martori, nu cred ba in religia voastra, lasati-ma in pace, credeti voi, spor la crezut” nu se mira nimeni, sunt lasata in pace si mi se respecta declaratia de necredinta.
      Daca vin si zic: „nu cred in BOR, e un mambo jambo de reguli care se bat cap in cap si NU CRED”, maxim daca as fi obligata m-as preface ca o cred, asa cum ma prefaceam pe vremuri cand spuneam poezii cu conducatorul iubit apoi nu se mai termina cu bobarnacele si jignirile. Daca BOR si adeptii ar avea mijloacele conducatorului minunat din epoca de aur eram de mult la Jilava sau la Sighisoara pusa bine la racoare.
      Sunt satula pana peste cap de bigotism si piosenie, nici in tarile arabe nu am vazut atata agresivitate intr-o credinta. Nu cred fratilor, in nimic, si daca femeia asta a scris pe blogul ei ca ea crede in manuta copilului si in ce simbolizeaza ea, o admir pentru curaj dar ma mir ca nu a stiut ce o sa-si urce in cap.

    • profit de comentariul de mai sus ca sa detaliez motivele pentru care am botezat-o pe Sofia in rit crestin ortodox.

      eu nu m-am luptat cu familia sa nu botezam copilul, pentru ca sunt in minoritate in familie si tocmai pentru ca sunt un om care nu considera potrivit sa impuna altora credintele lui. in afara de asta, botezul in sine nu m-a deranjat cu nimic si m-am bucurat de bucuria celor din jur pentru care el chiar a inseamnat ceva.

      in acelasi fel, daca cineva imi spune „Cristos a-nviat” in ziua de Paste, ii raspund cum trebuie, nu stau sa-i explic ca eu sunt ateu si ca formula asta nu inseamna nimic pentru mine.

      asta cred eu, e o dovada de bun simt. incerc sa menajez cat pot credintele oamenilor din jurul meu, tocmai pentru ca nu vreau sa ma bag cu bocancii peste nimeni. sigur ca e si o mica ipocrizie aici din partea mea, dar o prefer, mai ales ca ipocrizia mica e liant social (in acelasi fel „ipocrit” zambesc si raspund la salut unui coleg de serviciu, chiar daca poate in acel moment nu am chef sa fac nici una nici alta).

      insa cand cineva vine si-mi da cu titlul de adevar absolut chestii cum sunt creationismul si ma mai si instructeaza despre ce ar trebui sa spun intr-o ocazie oarecare, ma enervez.

      asta-i tot. credeti, nu credeti, faceti absolut ce doriti, tot ce va cer e sa ma lasati sa fac si eu la fel.

      din pacate, in Romania de azi sa spui ca esti ateu este la fel cum ai spune ca esti raios, esti la un pas de anatema.

      insa eu nu voi fi santajat de nimeni. nu tin neaparat sa pornesc discutii de felul asta, dar nici nu ma dau inapoi cand cineva imi explica ce si cum, la fel cum imi intra popa in casa si-mi baga crucea sau icoana sub nas sa o pup, de parca e de la sine inteles ca sunt dator sa fac asta si de parca el imi face mie o favoare.

  7. Oameni buni, eu am scris o fraza despre iubirea mea pentru copilul meu, care, pentru mine, e cel mai important lucru din lume. De unde pina unde s-a ajuns la discutii despre ce caut eu la biserica nu pricep, dar as vrea sa nu mai dezbatem, repet, e vorba despre iubirea mea pentru copilul meu, nu e nevoie sa-si dea nimeni cu parerea despre ce sau cine e la mijloc in iubirea asta.

  8. Mihai a spus atat de frumos si de adevarat incat nu mai am ce sa completez…..insa reactia voastra,Robo si Ioana…..e fara cuvinte…..parca sunteti posedati asa ati reactionat…..urat,f urat!Si chiar asa de ce ati mai botezat copilul daca nu credeti in Dumnezeu ( cu D mare neaparat!!!)

    • Vorbiți serios când folosiți expresii întunecat- medievale de genul ”parca sunteti posedati asa ati reactionat”? De unde ați dedus enormități despre oamenii aceștia, pe care, probabil, nici nu îi cunoașteți ? Ce e rău în faptul că pentru această mamă tânără esența tuturor lucrurilor nu e un simbol comun, asociat, iertată-mi fie lipsa de pioșenie pascală, și cu Cruciadele și Inchiziția, nu doar cu credința dreaptă, jertfa și mântuirea? Cum vă permiteți să le chestionați brutal decizia de a-și boteza copilul, chiar dacă unul dintre ei e sceptic sau ateu, sau cum o mai fi (e treaba lui și și-o asumă!), iar celălalt înțelege credința altfel decât dvs? Mă îngrozesc că oameni tineri, cu acces nelimitat la educație și cultură, pot fi atât de vehemenți cu un lucru atât de grav și totuși inefabil cum e credința.

    • Da,chiar am vorbit serios :D. Reactia lui Robo nu este una fireasca…putea sa spuna doar „Mihai noi sau eu sunt ateu si nu cred in Dumnezeu ca tine” si garantat toata discutia nu se mai pornea….dar nu,Robo a simtit nevoia sa vorbeasca urat despre Dumnezeu,sa jigneasca sa raspunda in doi peri…de unde deduc ca un ateu nu este doar un om care nu crede in Dumnezeu,este unul care si simte nevoia sa-l jigneasca atunci cand i se iveste ocazia……

  9. Draga Printesa,

    Desi nu am comentat nicodata pe blogul tau te citeam in fiecare zi. Spun citeam pentru ca astazi este ultima oara cind il voi mai deschide.
    Atitudinea sotului tau care pune la punct cu atita violenta cititorii tai imi provoaca dezgust si nu mai am de ce sa vin aici.
    si eu cred ca comentariul lui Mihai a fost unul de bun simt care invita la reflectie si nu cred ca a incercat sa converteasca pe nimeni.
    Pe mine ma dezgusta si habotnicii care incearca sa convertasca pe oricine, dar si ateii care se cred ei buricul pamintului dar se duc si isi boteaza copiii la biserica.

    • Ce legătură are atitudinea soțului cu modul în care scrie ea? De ce vin automat la pachet? Îți place cum scrie? Citește în continuare. Nu cred că intenția lui Robo a fost să provoace o discuție legată de credință, ci a fost deranjat de modul în care Mihai parcă o corecta pe Ioana. E aiurea să îți spună cineva cum să simți și în ce TREBUIE să crezi.

    • Doamne ferește! Uite, vezi, se dă un mesaj frumos și apoi fiecare cititor aude și înțelege ce vrea. Citesc eu mesajul, văd pumnul frumos de copil și mă las spre visare…ce frumos, cum de nu m-am gândit niciodată la formele fizice pe care le poate lua iubirea. Pentru unii e o inimă (cu sau fără săgeată), alții o simbolizează prin cruce, prin simbol de sacrificiu. Și la pumn (nu dătător de lovituri, ci dătător de iubire) nu m-am gândit niciodată. Deja mă pregăteam să citesc comentarii frumoase cu idei similare și….SURPRIZĂ…război, furioșii domnului pe aici. Apoi doamna asta, care zice că nu mai citește blogul deși îl citește în fiecare zi. WTF? Ce are de a face comentariul independent al soțului cu părerea independentă a scriitoarei de blog? Și din nou zic, în loc să vedem Frumosul din această situație, modul în care doi oameni se înțeleg în ciuda părerilor, credințelor opuse , unii aleg să facă ore de teologia chibritului.

  10. :))) sunt atat de amuzata de reactiile celor de aici,ca inca ma intreb…oare chiar au inteles ce a vrut Ioana sa spuna??Si eu cred in ceva ce poate e mai mare decat noi si tot mi s-a parut foarte ciudata reactia lui Mihai,nu cred ca isi avea rostul.Ioana chiar asta a vrut sa spuna..ca pe ea o face fericita mica Sofia si ca nu ii trebuie nimic mai mult,de unde pana unde reactiile astea pline de admonestari,nu intelegi.Asa intelegeti voi sa fiti buni crestini (daca tot sustineti ca sunteti),comentand la orice si oricand?
    Bravo Robo ca ti-ai aparat sotia de furia celor ce n-au inteles ce lucru frumos a vrut Printesa sa transmita! (Mie mi se paruse atat de frumos post-ul asta incat imi doream chiar sa ramana fara comentarii,tocmai ca sa dam de inteles ca nu mai e nimic in plus de spus)
    Imi pare rau pt ce s-a iscat aici..sper ca ati avut sarabatori frumoase si linistite in rest! Desi nu va cunosc personal,va transmit imbratisari cu drag!

    • Care furie, domn’le? Incepand de la reactia lui Robo s-au agitata spiritele, asta vrei sa spui, nu? Mihai raspunsese potolit, deloc cu chef de cearta. Nu vi se pare ca provocati o furtuna intr-un pahar de ceai? Realitatea e ca, daca Robo nu s-ar fi sesizat din oficiu, Ioana probabil i-ar fi raspuns pe alt ton lui Mihai si nu s-ar fi ajuns la discutia asta…

    • Greta, te rog, sa recitesti comentariile. Eu nu i-am raspuns deloc lui Mihai. M-a deranjat comentariul lui, recunosc, cum m-au deranjat macar putin toate comentariile venite de la oameni care probabil acum m-au citit prima oara si care-au tinut sa ma certe pentru ceva ce simt, dar n-am spus nimic decit tuturor, colectiv, cu rugamintea de a inceta dezbaterea, pentru ca nu e nimic de dezbatut… Si da, pe al meu l-am rugat si in particular.

    • Ok, n-aveam de unde sti ca l-ai rugat tu sa intervina… si am recitit si tot n-am vazut nimic aiurea pana la replica lui Robo. replica pe care sunt convinsa, avand in vedere anii de cand te citesc, ca tu ai fi dat-o altfel – ai fi spus acelasi lucru, mult mai diplomat 🙂
      Asta-i tot, acum imi odihnesc valiza („rest my case”, adica) si cum ai zis tu, sa terminam discutia asta…

    • Nu, tu nu ai inteles. Printesa a scris foarte frumos. Pe noi ne intriga de fapt, reactia lui Robo la comentariul lui Mihai. Putea sa reactioneze altfel, mai elegant. Dar deja ne-am obisnuit cu el. Cu stilul lui incisiv si taios, pe alocuri, pardon, fara bun simt.

    • Da…chestia e că postul ăsta a fost pus într-o zi specială, a fost foarte personal, foarte duios și diafan, ca atunci când încerci să adormi un bebeluș, te uiți la el ce frumos e, te miri cum de tu cu perechea ta ai așa minune de pui pe lume și fix în momentul ăsta frumos vine cineva și îți zbiară pe geam : DAR NU DOAR VOI AȚI FĂCUT POSIBIL ACEST MOMENT (a fost și Dumnezeu, au fost și părinții voștri, a fost și Destinul, a fost și Întâmplarea etc). Da, au fost de toate, dar CE rost are să urli într-un asemenea moment asemenea evidențe. Și eu am găsit cumva comentariul cu pricina nepotrivit.

  11. Ioana, daca s-ar fi postat acest articol, cu acest titlu, luna trecuta sau luna viitoare, totul ar fi curs lin. insa acest articol, cu acest titlu, scris in Sarbatoarea Pastelui a capatat brusc si involuntar o alta dimensiune, alte semnificatii, alta incarcatura 🙂

    cum printre cititori sint si persoane crestine, s-au simtit afectati, lezati, probabil si de continut (te duceai la biserica, esenta iubirii Nu era Crucea, ci pumnul gras de copil). intelegi?

    cred doar ca mesaje verbale si non-verbale, asocieri si disocieri de termeni/ semnificatii (atribuite in parte tie, in parte lor) au creat ceva confuzie, cu reactiile aferente. 🙂

    • nu, nu prea inteleg, sincer, de ce s-ar simti cineva lezat de iubirea mea pentru copilul meu, exprimata tot timpul (nu doar acum, de Sărbatori). dar e ok, m-am obisnuit sa nu-mi inteleg semenii. crucea nu e Dumnezeu, e doar un simbol, adoptat de unii credinciosi, ignorat de altii, oricum ar fi, eu nu mi-as permite (in zilele de Sarbatoare sau nu) sa explic altui om ce-ar trebui sa simta. dar in fine, sa trecem peste, o trecem la capitolul Dezamagiri pentru toata lumea si mergem mai departe.

  12. „nu, nu prea inteleg, sincer, de ce s-ar simti cineva lezat de iubirea mea pentru copilul meu, exprimata tot timpul (nu doar acum, de Sărbatori).”
    nu, n-ai inteles 🙂 nimeni nu s-a simtit lezat de iubirea ce i-o porti copilului tau. s-o luam altfel.

    singura spui ca ai exprimat iubirea pt copilul tau tot timpul si in multe alte articole. de ce crezi ca in toate celelalte era Clar pt toti ce vrei sa spui si in asta nu? fix de asta, ca era Pastele.

    de ce in toate celelalte comentarii la articole nimeni n-a zis nimic de Dumnezeu si in asta da? fix de asta, ca era Pastele.

    tu puneai in prim plan copilul (ca mai tot timpul), crestinii puneau in prim plan pe Dumnezeu (ca era zi de Pasti), de aici contrastul si neintelegerea.

    nu au dat navala habotnicii in blog, ci pur si simplu cititorii crestini s-au simtit cumva afectati de reactia abrupta a lui Robo, ca fiecare se gandea la prim planul lui. 🙂

    uof, incerc sa explic dar nu stiu cat reusesc…

    • Multumesc pentru efort, dar e ok, chiar e. 🙂

      PS: Adica daca de Pasti Dumnezeu le-ar cere acestor crestini sa-si sacrifice copiii pentru El, ar face-o? Atunci e iubirea maxima? Nu e putin ipocrit, zic si eu? Mi se pare interesant cum pe facebook, unde totul e public, niste sute de oameni au inteles exact ce-am vrut sa zic si totul a fost bine, iar aici, unde toata lumea poate spune orice, ca deh, sintem anonimi, sarim repede cu dezgustul…

    • nu oftam de efort, oftam ca nu reuseam sa explic in cuvinte situtia la fel de limpede si clar cum e in capu’ meu 🙂

      e ok numai daca ai inteles. daca nu, mai incerc o data :))

      p.s. (acu’ ma iei pe mine la rost pt toate relele lumii? :)) glumesc ).
      nu sint avocatul nimanui, doar am intuit neintelegerea si am incercat s-o aplanez.

      cat despre facebook… probabil pare mai superficial dialogul, poate acolo trebuie sa-si distribuie atentia la mai multe lucruri, acolo exista butonul „like” si e mai simplu sa dai click pe el, acolo nu s-a postat mesajul buclucas, poate erau mai multi necrestini, etc.

      n-au sarit sa atace, au sarit sa se apere 🙂

    • Parerea mea este ca tu esti persoana care nu a inteles nimic si pe deasupra nu stii nici cand sa te opresti. Cum cititorii „crestini” s-au simtit afectati de un comentariu ( desi dupa comentarii nu i-as numi crestini ), la fel alti cititori, printre care ma enumar si eu, s-au simtit „afectati” de comentariul lui Mihai. Si nu, nu cred ca are nici o legatura cu ziua in care a fost postat mesajul. Are legatura doar cu mesajul pe care l-a transmis Mihai si cu limitarea in gandirea a altora… si aici imi permit, fara permisiunea ta, sa te includ. „Intelegi?” ( ar trebui sa te gandesti si la conotatia acestei intrebari pentru ca suna ca si cum Tu ai detine adevarul absolut iar ceilalti sunt prea prosti sa te inteleaga ).

    • „Parerea mea este ca tu esti persoana care nu a inteles nimic si pe deasupra nu stii nici cand sa te opresti.”
      🙂 este parerea ta, si o respect. ca pe toate celelalte alte pareri.

      „Cum cititorii “crestini” s-au simtit afectati de un comentariu ( desi dupa comentarii nu i-as numi crestini ), la fel alti cititori, printre care ma enumar si eu, s-au simtit “afectati” de comentariul lui Mihai.”
      desigur. intotdeauna, Orice medalie are revers, Orice subiect are pro si contra.

      „Are legatura doar cu mesajul pe care l-a transmis Mihai si cu limitarea in gandirea a altora… si aici imi permit, fara permisiunea ta, sa te includ.”
      in gandirea mea limitata stiu, accept si admit ca sint persoane mai urate sau mai frumoase decat mine, mai proaste sau mai destepte decat mine, mai buni sau mai rai decat mine, etc. sintem unici, diferiti si e frumos sa fie asa.
      daca n-ar fi unii, nu s-ar putea distinge altii. 🙂

      ” “Intelegi?” ( ar trebui sa te gandesti si la conotatia acestei intrebari pentru ca suna ca si cum Tu ai detine adevarul absolut iar ceilalti sunt prea prosti sa te inteleaga ).”
      am considerat, si consider, ca nu reusesc sa transpun foarte bine in cuvinte ceea ce gandesc. in mintea mea e totul cursiv si coerent, dar cand sa astern cuvintele pe hartie, am senzatia (continua) ca ramane ceva nespus, ca se fragmenteaza „discursul” si ca ideile se rup unele de altele in loc sa se completeze.

      cand am intrebat „intelegi?” nu ma indoiam de capacitatea Ioanei de intelegere (ar fi si culmea! ), ci de a mea, de exprimare.

      in plus, in gandirea mea limitata stiu ca Nimeni nu detine, si nu poate detine, adevarul absolut.

      toate cele bune 🙂

      Ioana, Robo, daca mesajele mele v-au deranjat, imi cer scuze. 🙂 nu asta mi-a fost intentia.

  13. Printesa, felicitari!
    A mai scris cineva pe aici, si acum frepet eu: ce bine, minunat, divin ar fi fost mesajul tau fara nici un comentariu…
    Dar n-a fost sa fie!
    Nu e nici o suparare!
    Mihia si-a sustinut punctul de vedere. Robo, idem.
    Nu-s de condamnat nici unul nici altul.
    Incerc sa nu fiu partinitoare, da` nu-mi iese: imediat dupa ce am citit comentariul lui Mihai, cautam infrigurata fereastra unde sa-i raspund.
    Apoi, am respirat si am citi si raspunul lui Robo, si altele care au urmat.
    Dragilor, haideti sa-i lasam pe credinciosi sa creada in cruce, in BOR, in orice vor ei.
    La fel, sa-i lasam pe atei sa nu creada.
    Iar eu, voi continua sa cred in copilul meu, in curcubee, in soare si luna, in florile de liliac, in iubirile de mai…
    Cu drag, indiferent de orientare religioasa, Raluca

  14. Traim intr-o societate libera,sau macar asa imi place sa cred,in care toti avem libertatea sa credem ce vrem si sa credem in ce vrem!M-am saturat de oameni care ii cearta pe ceilalti pentru ca nu simt ca ei,nu cred in ce cred ei,nu isi cresc copii la fel….Eu ma straduiesc sa nu mai am pareri despre viata celorlalti,imi vad de a mea si nu ii judec pe altii pentru felul cum si-o traiesc pe a lor!Daca nu faci rau altor oameni,animalelor…esti liber sa crezi in ce vrei tu!

    Toate cele bune Ioana si sa iti iubesti copilul mai presus de orice,asa cum o si faci!

  15. Ioano, felicitări pentru postare! Copilul e de departe esenţa existenţei. Nu crucea, semiluna, statuia lui Budha, totemuri sau alte zdrănganele ci propriul copil. Celelalte forme de credinţă (cele băgate în norme sau credinţa personală) probabil învelesc, sau se alatură, dar nu cred nici pe departe ca reprezintă esenţa.
    Am citit polemicile stârnite de un soi de popă ceva, pai ameninţarea voalată şi cu iz de tămâie „tăiatul crăcii de sub picioare” ce e?! Şi care ar fi continuarea… moment de suspans…
    Super ok reacţia lui Robo, nu intri murdar de noroi să predici (şi ameninţi) în casa omului.

  16. Am ezitat sa scriu un comentariu pentru ca banuiala mea este ca doresti cat mai repede sa se incheie comentariile pe acest subiect. Totusi am dorit sa-i transmit un mesaj de incurajare lui Robo si nu stiam alta modalitate sa o fac. ( Si eu am un baietel mic si sunt convins ca am fost doar eu si sotia mea in momentul conceperii – as vrea sa fac o gluma deocheata… dar mai bine ma opresc aici :D) Poate ai pierdut unii cititori, dar cu siguranta aceia nu sunt o pierdere. Ceea ce este mai trist pentru mine, dupa citirea comentariilor, e limitarea in Gandire a unora ( musai cu g mare ).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *