Dimineața devreme

Vineri dimineață, ora 8 fără ceva. Sau poate e sîmbătă. Sau duminică, nici nu mai știu. Eu sînt trează de la 5, Sofia de la 6, Ivan de la 7. Tatăl doarme, a fost de tură noaptea la bebeluș. Hrăniți toți, schimbați toți. În casă 27 de grade. Afară 25. Gata, mergem afară!

15 minute alegem rochia. Încă 3 negociem sandalele și pălăria. Trag pe mine niște șalvari din coșul de rufe (să nu intru în dormitor unde doarme omu). Îl pun pe Iv în bluza mei tai (musai să vă povestesc despre asta mai tîrziu). Iau niște bani și telefonul, ieșim pe ușă. Un copil de mînă, altul la piept. E bine, răcoare, pustiu.

bluza mei tai printesaurbana

– Sofia, vrei cu tramvaiul?
– Daaa, că n-am mai fost. O să fie frrrumos?

Vine tramvaiul, ne urcăm, gol.

Primul lucru pe care-l spune Sofia
– Vrrreau să mă dau jos! Mă zdrrruncină trrramvaiul ăsta!

Ne dăm jos la prima. Ne plimbăm pe la umbră. Ivan doarme. Trecem pe la tîrgul de la Muzeul Țăranului. Ce e aia, pot să pap, vrrreau o jucărrrie de-aia, mai ai două acasă, bine.

– Sofia, vrei cu autobuzul?
– Daaa, că n-am mai fost. Ba nu, nu vrrreau că mă zdrrruncină.

Ne urcăm totuși, îi place. Comentează TARE:
– Vai ce nene bătrrrîn. Uite o doamnă grrrasă! Fetița aia are bluza murrrdarrră.

Coborîm.
– Mami, vrrreau un covrrrig, îmi iei? Ioana ia.

Ocazie cu care aflu că bona îi dă covrigi. Oh well. Luăm covrig, arunc sarea de pe el, îl împărțim.

– Bebe nu papă?
– Bebe bea doar lapte, iubito, e mic, burta lui nu primește altceva deocamdată.
– Darrr o să crrrească și o să pape.

Se foiește Ivan, i se face foame. Îl mufez rapid. Ne plimbăm în continuare. Sofia vorbește în continuare. E deja 10.

– Mergem acasă, puică?
– Mai stăm că e frrrumos.

Așa e, a fost frumos. Am mai stat.

17 Comments

  • Tatiana spune:

    Delicios! Musai sa ne pov de bluza. Din toata poza eu vad un ciciorus mic si bun de pupaaaat … a! si niste oase la mami, noroc ca țiți e pufoasa si plina 😛

  • Anca spune:

    Nu era duminica dimineata. Duminica v-am vazut la Zoo. Am recunoscut mai intai bluza:)

  • Lumi spune:

    Ce poate fi mai frumos? Asta-i fericirea!

  • silvia spune:

    Nu mai e nevoie de nimic:) Fericire suprema!!! Ma faci sa ma gandesc cu drag la al doilea bebe desi pitica mea are doar 1 an si2 luni si n-avem ajutor de nicaieri! Sanatate multa.

    • mihaela spune:

      Cand baietelul meu avea 1 an si 2 luni, fetița avea deja o luna. Nici noi nu avem nici un ajutor, sotul e ajutorul meu, eu sunt ajutorul lui.. Bona nu ne permitem.. Acum copiii au 3 ani jumate, respectiv 2 jumate, and we are still alive. Asa ca cada va doriti al doilea copil, nu mai asteptati , cu cat e diferenta mai mica, cu atat e mai frumos….

    • Ioana spune:

      Mihaela,
      Mi-a sarit in ochi comentariul tau, pentru ca rezoneaza cu ceea ce ne dorim si noi ca familie – copii cu cat mai mica diferenta de varsta intre ei. Insa, ca si voi, nu ne permitem bona, iar familia sta departe si nu ne-ar putea ajuta. Plus ca noi lucram amandoi si cand va trebui sa ma reintorc la munca, vom avea oaresice dileme sa gasim un ajutor.
      De-asta vreau tare sa te intreb – voi cum ati rezolvat cu ingrijirea copiilor cand voi nu sunteti cu ei?
      Mersi.

  • Roxana spune:

    Buna Ioana! Iti urmaresc de mult timp blogul dar parca in ultimul timp altfel rezonez cu tot ce scrii tu aici ( am si eu o bebelusa de 10 zile) Intrebare: noapte ii dai micutului doar formula iar ziua san? Intreb asta pentru ca spui ca l-a hranit sotul..multumesc! Te pup!

  • AndreeaL spune:

    Ce frumos!!!!! Noi am fost de dimineata in
    Baneasa la doctor si ne-am intors pe jos spre casa ( Militari) Ne-am plimbat prin Herastrau, am fost in parc si nu voia sa mai coboare din leagane. Era asa liber si racoare!!! Dupa ce i-a luat sange si am plecat de la dr, a fost o zi perfecta!!!! La mai multe zile perfecte si la voi!!!!!

  • vio spune:

    🙂 la mai multe plimbari:)
    si, daca va plictisiti de covrigii dati de bona, va dau eu bona mea caci tocmai am aflat si eu ca ea ii da biscuiti..:(
    Oh well..cum ziceai si tu…

  • Veronica spune:

    Ai gasit, se pare, formula fericirii: un copil fericit, comfortabil la purtator, altul fericit ca petrece timp cu mami, si mami fericita ca petrece timp cu amandoi odata. Ce draguta Sofia cu comentariile din autobuz. Banuiesc ca si doamna grasa si nenea batran s-au amuzat putin de sinceritatea si candoarea ei.

  • Alexandra spune:

    Am vazut la cineva o bluza tip marsupiu (Mei-Tai), o idee foarte practica!

  • Simona spune:

    Ce frumos 🙂 Imi place asa mult de optimismul tau, de faptul ca te mobilizezi repede sa iesi cu piticii afara…pe mine nu ma incanta deloc sa stau sa ma imbrac, dupa aceea pe fetitza, iar afara cu cea mica pentru mine este horror: in brate nu vrea sa stea, daca o dau pe jos nu vrea sa mearga de manutza, se opreste si ia de pe jos tot ce gaseste si baga in guritza, daca vreau sa o iau in brate incepe sa tipe si etc etc :(((((

  • wlfp spune:

    Ce frumos. Mie postul asta imi spune ca nu esti singura si nu vei mai fi niciodata 🙂

  • Joy spune:

    Ioana, se intampla sa vinzi bluza Mei-Tai?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *