Poza cu omul și femeia lui

Știți poza aia a bunicilor sau a străbunicilor, în care stau amândoi unul lîngă altul, puțin stingheri, complet nepregătiți și nedumeriți, și fotograful le spune să zâmbească și tot ce reușesc ei e o față complet inexpresivă, ușor speriată, complet disperată să scape mai repede?

Poza cu omul și nevasta lui. În care nevasta nu e om, e femeie.

Poza aia în care bărbatul ocupă 65% din suprafața expusă, iar femeia e înghesuită în jumătatea mai mică.

În care el vrea să spună totul fără să deschidă gura, iar ea își ține mâinile mici în poală. Pentru că se subînțelege.

El cu pălărie, ea cu basma. Amândoi în hainele de duminică.

Tabloul perfect al lipsei de entuziasm, fericirii și chefului de viață. Cu toate astea, singura poză înrămată din casa bunicilor.

Am vrut și noi o poză din asta pe care s-o și înrămăm. Pentru că multe lucruri de bază nu s-au schimbat, de fapt, în ultimele decenii.

O avem. Poza, zic. Varianta 2014.

poza de familie

Varianta 2016 (observați cum de sub baticul femeii se ițesc niște bucle cam moderne, pesemne vrea să fugă la clacă cu alte gagici neveste după ce bărbatul se pune la somn).

Resize of IMG_05923

Și varianta 2017, fără pălărie, dar cu ruj. Sigur și-a mâncat nevasta ceva bătaie după, pentru îndrăzneală.

26 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *