Mama, internetul și robinetul

Primul comentariu al Bunicii la mine pe blog arăta așa:
Name: Bunica
E-mail: bunica@ceva.com
Comment: NUPOTSACOMENTEZ. Nu MERge. DECENUMERGE? IOANA????

Se întîmpla acum vreo cinci ani, blogul era încă pe blogspot. De-atunci, Bunica s-a specializat. Folosește fără probleme (sau mă rog, cu mici probleme) yahoo mail, messenger, youtube, skype, facebook, citește bloguri, caută rețete pe google. Sigur, mai dă și ea cîte-un share al unui citat din străfundul inimii lui Poptămaș, dar o iert, are 82 de ani, e normal să fie nostalgică. Cînd se mai încurcă în ițele tehonologiei, mă sună, îi explic, rezolvăm.

Cu Mama însă… E și ea extrem de conectată. Are laptop de mulți ani, tabletă cu transfer de date, telefon cu taciscreen și încă vreo două telefoane, cîte unul pe fiecare rețea, să nu o coste mult convorbirile, mă-nțelegeți. E pe internet tot timpul. Și în continuare trăim împreună faze de genul:
– Ți-am trimis un filmuleț cu Ivan.
– Unde?
– Pe email, mamă, că doar nu am făcut o casetă video pe care ți-am pus-o la poștă.
– N-am primit.
– Mamă, sigur ai primit, nu se poate să nu primești.
– NU E!
– Te rog să verifici.
– Ntz.

Sau.
– Nu mai găsesc postarea ta de azi dimineața de pe Facebook, aia cu poza Sofiei.
– Mamă, dă page down de mai multe ori pînă apare.
– A dispărut.
– Nu a dispărut, e doar mai jos. Dă search pe numele meu, intri pe profilul meu și o vezi acolo.
– Nu pot să dau search, nu merge.
– Ai acolo sus lîngă litera F în stînga o căsuță unde poți tasta ce vrei să cauți, ca la google.
– La mine nu e nici o căsuță.
– Mrrrrrr!

Sau.
– Mamă, nu mai da share la pozele mele cu copiii pe Facebook, sînt private, adică le poți vedea doar tu, degeaba dai share că de la tine nu le vede nimeni.
– A, stai liniștită că eu oricum le salvez la mine în tabletă și apoi le arăt la toată lumea.
In your face, Facebook privacy settings!

Dar cea mai cea fază cu internetul și Mama a fost acum vreo patru ani. Mă sună, răspund, zice repede cu răsuflarea tăiată:
– Ai grijă că mîine între 11 și 1 la prînz SE IA INTERNETUL!
– Opa! zic. Cum adică, bre?
– Am primit eu un mesaj foarte serios care așa zicea, că se ia internetul. Am zis să-ți zic.
– Aha. Că poate-mi umplu niște bidoane cu internet din seara asta să am și pe mîine, nu?
Pauză.
– Mamă, nu poate SĂ SE IA INTERNETUL. Că nu există un robinet prin care curge internet și cineva îl mai oprește din cînd în cînd, ca la apă sau la gaze, pentru revizie sau reparații.
– Deci nu se ia? Sigur nu? Că așa zicea aicea… Că sorry dar mîine etc etc.

Ce se întîmplase era că primise o notificare de la yahoo messenger cum că a doua zi între orele cu pricina messengerul avea să nu funcționeze prea bine din motive de nu știu ce update. Și cum unde messsenger nu e, nimic nu e, iacă și confuzia pentru cei mai puțin versați într-ale www-ului.

Și acum mai rîd de ea cînd îmi aduc aminte. Si pentru că așa frumos s-a gîndit ea să mă anunte să-mi fac rezerve de internet pentru cînd se ia, m-am gîndit că i-aș face și eu ei o surpriză: să o trimit frumușel într-o tabără în care să învețe alături de alți părinți, unchi și bunici cum stă treaba cu tehnologia modernă. Împreună cu Bunica, desigur, care ar putea fi speaker la conferință, așa bine se descurcă draga de ea. În tabăra asta părinții pot întreba absolut orice le trece prin cap despre internet și tehnologie, ca să nu ne mai zăpăcească pe noi cu telefoane, să nu mai urlăm unii la alții la telefon despre butoane și căsuțe care există la toată lumea numai la ei nu. Barbată-miu ia extraveral după fiecare telefon cu soacra legat de dileme calculatoristice. Spuneți că n-ați vrea să vă trimiteți și voi părinții în așa o tabără la munte! Eu mi-aș trimite toată familia, și pe socri i-aș trimite. Taberele #parintilascoala organizate de Orange vor avea loc în martie pe parcursul unui weekend, iar locurile sînt limitate. Puteți cîștiga și voi unul dintre cele cinci locuri duble pentru părinții voștri dacă îmi povestiți întîmplări haioase cu ei și internetul. Sau puteți urca poveștiledirect pe site-ul campaniei, #Părințilașcoală.

Auziți, cică se ia internetul… pffff.

shutterstock_243533803

Sursa foto: bunică pe internet, via Shutterstock

LE: Toate comentariile voastre la obiect au fost introduse și pe platforma campaniei, aici. Puteți trece la vot, baftă!

Pin It

49 Comments

  • Stefi spune:

    Oh da… Si pentru cei care vor sa-i ajute pe parinti/bunici de la distanta cand se impotmolesc la calculator, cand au nevoie de update-uri si alte instalari, de gasit documente pe care nu mai stiu unde le-au salvat, recomand Teamviewer. E gratuit pentru uz privat si e super pentru administrat alte calculatoare de la distanta. Si e un program foarte serios.

  • Ileana D. spune:

    Bunica mea a fost dactilografă – bătea foarte bine la mașină cu toate cele 10 degete. A învățat că tastatura mașinii de scris este cam același lucru cu tastatura calculatorului. Îmi amintesc de draga mea bunică la birou, în fața messsenger-ului, cu ochelarii la locul lor – pe vârful nasului, povestind cu fiul său despre nepotei. :)))) Tasta cu o viteză incredibilă pentru anii săi dar țipa după ajutor de fiecare dată când cursorul, bată-l vina, nu rămânea în fereastra în care trebuia, așa că „Mihaelaaaaa, vino că iar nu mai scrie ăsta!!!!” . Deeh – și cu mouse și cu tastaura mai greu la început. 🙂

  • Mirona spune:

    Mama petrece mai mult timp pe FB decat mine, sot si cei patru porcusori la un loc. Si eu am pagini pentru blog si porcusori, profilul meu etc. Adica as avea ce sa fac pe FB si Twitter si alte cele toata ziua. Pe langa ca da share la toate minunatiile (ca sa nu spun tampenii 😀 ), le mai si descarca in calculator apoi se minuneaza ca-i merge tare greu si ca e din cauza ca-i „din bucati” (adica e asamblat de noi acasa). Am incercat sa-i explic ca si celelalte sunt asamblate din bucati pe undeva, dar ea o tine pe a ei.
    Bafta cu mama si Bunica! As vrea sa o vad pe bunica ta la o astfel de scoala. 🙂

  • Ana-Maria spune:

    Bunicii mele, în vârstă de 79 de ani, nu i-ar mai permite starea fizică să meargă într-o tabără din păcate. Dar îmi aduc aminte cu mare drag și rânjetul până la urechi, cum la scurt timp după ce i-am instalat internet pe laptopul ei ( folosit până atunci la vizualizatul de poze) m-am trezit cu telefon:
    – Ana, mamă, nu merge google ăsta deloc! Nu știu ce are, că eu întreb acolo așa cum mi-ai arătat, dar nu îmi răspunde nimeni!
    – ?!?!
    – Da, da, să vi să îl repari când ai timp!

    Zis și făcut, mă deplasez până la ea, mă întâmpină și mă conduce la laptopul deschis. Când mă uit, fereastra cu google deschisă, și căsuța pentru căutare expunând următoarele cuvinte cheie:
    ” Bună ziua, fiți amabilă, sunt și eu o pensionară în vârstă și vroiam să știu dacă….. … ….” .
    Mă uit la ea fără să zic nimic.
    – Vezi?! Ți-am zis că are probleme! Toată dimineața am încercat să îi prind pe aștia, dar scriu de geaba că nu îmi răspunde nimeni!

    Mi-a luat ceva să îi explic că nu e nimeni acolo care să îi răspundă :)). Draga de ea credea că acolo introduce întrebarea și un om sau mai mulți oameni îi răspund ei repede :)))

  • Roxana spune:

    Cea mai draguta faza cu mama si calculatorul a fost ca stia sa foloseasca skype mai bine ca mine, cu file sharing si conferinte, pentru ca vorbeste des cu sora mea, dar cand am rugat-o sa imi trimita un fisier pe mail am blocat-o!

  • Andi spune:

    Ne-am mutat recent din tara iar mama mea, draga de ea, imi trimite mereu poze cu florile de pe balcon, noile inventii gastronomice sau reuniuni de familie la care nu putem participa si pentru ca vrea sa sharuiasca cu noi toata atmosfera, trimite multe poze de dimensiuni mari, asa cum sunt extrase de pe mobil. Ma mir ca inca nu mi-a crapat casuta postala.
    I-am sunat pe Skype intr-o zi cu gandul sa le/imi fac un bine. Am instalat Teamviewer si m-am apucat sa le instalez un programel cu care sa isi poata miscora pozele. Zis si facut! Le-am explicat ce-i de facut, ei si-au notat si let the photos come!
    Dupa doua zile ma suna tata. Au urmat procedurile dar in loc sa micsoreze poze si-a sters toate documentele de la munca de pe Desktop. Si erau multe ca inca nu stiu sa foloseasca foldere in alte zone decat pe Desktop, desi le-am explicat de muuuulte ori ca le pot salva si in alte locuri mai safe :)) anyway, pana la urma am recuperat o parte din documentele sterse ( god knows how!) dar acum le e frica sa foloseasca respectivul programel. Nicio sansa sa-i conving ca programul nu le vrea raul si ca probabil ei au facut ceva pe acolo.
    Cu telefoanele nici nu mai zic! Acum parca s-au mai relaxat dar la inceput nu reuseau sa isi aduca aminte nici codul de siguranta, de panica ca s-ar putea sa-l introduca gresit si sa nu le mai porneasca mobilul. Intre timp a invatat si mama cum sa focuseze pozele. Daca tot trimite atatea sa se vada macar bine :))
    Ah si inca una pe care nu am reusit sa o clarific desi vorbim aproape zilnic pe Skype e:”si acum de unde inchid?” Good thing ca macar careodata sunt funny, ca altfel nu vreau sa ma gandesc 😀

  • Oana Na spune:

    Radem, glumim, dar o sa ne vina si noua randul! :))

    • Ileana D. spune:

      Am râs cu lacrimi la unele comentarii, însă Oana are dreptate. La unele chestii chiar ne-a venit deja rândul! Dacă mi-ar povesti ITistul de bărbati-miu perlele „tehnicoase” aici pe blog…cred că ar râde alții cu lacrimi (de mine)!

  • alexandra spune:

    La noi in familie fiecare-i in lumea lui :))) Tata, e cu telefon modern, facebook, mail, mai conectat de atata nici ca se poate. Si-a gasit toti prietenii de prin liceu, oameni pe care nu i-a mai vazut de zeci de ani. E non stop online. Il mai sun cateodata si ma distrez copios, pare mereu tare dezorientat. „Pe ce m-ai sunat acum? Pe skype? Sau pe facetime? Ca astept sa ma sune cineva si sa nu-i sune ocupat” :)))) A bagat internet acasa, pe la matusile pe care le viziteaza, la bunica-mea, in atelierul lui, peste tot. Plus 3G, ca nu se stie niciodata cand are nevoie :)))
    Mama e mai relaxata, cu tableta ei, facebook si presa iar bunica, ei bunica insista sa scoata din priza „internetul” de fiecare data cand pleaca musafirii, ca sa nu consume curent! Sigur consuma mult curent din moment ce poti vorbi asa departe si te poti vedea unul cu altul :))))

  • Diana Vasilache spune:

    Cea mai tare faza a fost cu tatal meu. Ma duc intr-o zi la el la birou ca aveam de rezolvat ceva urgent la un calculator, si al lui era cel mai aproape. El bineinteles, nu era acolo. Il sun: „Da-mi parola de la calculator!” „A! Da nu o stiu!” „:(( Pai si tu cum intri pe calculator??” „Vezi ca scrie ceva pe monitor, in fata ta..aia e parola!” Avea un monitor DELL :)))) Daca si i l-ar fi schimbat cineva peste noapte oare el nu ar mai fi stiut sa intre pe calculator? :)))

  • Andreea spune:

    Bunica e prea religioasa sa accepte minunile astea, in schimb cand a fost la matusa in vizita a putut vedea pe camera stranepotul si tare mai pupa monitorul si zicea ca e ca la televizor te filmeaza unul si tot ne facea cu mana:)
    Pe mama am instruit-o eu cu pix si foaie dar tot ma mai suna pe la orele 22 sa intru repede sa ii instalez messenger ca nu stie cum dar s-a sters, ea nu a apasat pe nimic. Era doar o casuta ce zicea ceva si a apasat yes 🙂 da ea nu a facut nimic

  • mihaela spune:

    Dupa ce m-am mutat cu actualul meu soț, în casa socrilor, tata îi explica unui var de-al meu (care le spunea ca nu prea m-a mai văzut pe facebook) ca așa e, eu m-am mutat la soacra – mea și internetul îl am acasă le ei și trec destul de rar

  • Cristina Parvu spune:

    Mama este o bucatareasa excelenta. Iar de cand a descoperit internetul nu mai zic…
    Ne.am auzit la telefon..vesnica intrebare: ce ai mancat? Ai mancat? Sa nu te infometezi!!!
    Urmata de retetele recent incercate.
    ” am gasit o reteta super! Doar ca nu am vazut toti pasii. M.a blocat cel care are reteta. Mi.a cerut numele. Nu l.am dat..daca imi lua banii??”
    Site.ul respectiv iti cerea sa.ti faci cont de utilizator..
    Ca sa nu mai zic! Cum sa.ti ia banii draga mama cand tu ii tii pe toti in sertar?

    O iubesc de nu mai pot!:*

  • Andreea spune:

    Mama are cont de facebook si vorbim aproape in fiecare zi pe FB Messenger. Nu prea e atenta cand scrie insa, si asa a ajuns sa comenteze la un post de la stirile ProTv in care anuntau ca a murit nu-mai-stiu-cine. Mama vorbea cu sormea in momentul ala si cum mereu sta cu nasu in tastatura, nu se uita unde scrie, a comentat urmatoarele: „Ei da ce are, moare daca mananca pizza ca noi, mananca ce ii dam!” :))))
    Vorbea cu sormea despre meniul pe care il pregatea pentru vizita ginerului in Italia…si da, daca ar fi aici si nu in Italia as inscrie-o de urgenta in tabara!
    Ca sa nu mai zic de butoanele misterioase pe care numai eu le am, ei nu! Foarte ciudat!:)))

  • Irina spune:

    La mine nu a fost cu ai mei faza, ci cu un coleg de serviciu…si nu orice coleg, ditamai seful de departament. II spun:”v-am trimis ieri dupa-amiaza pe mail informatiile pe care mi le-ati cerut”, la care el imi spune „Aaa, pai nu aveam cum sa le primesc, era calculatorul inchis”:)))

  • Ywlya Dumitrescu Iulia spune:

    Ah dar ce zici ca mai demult hat, venise soacra la mine si ma văzuse de multe ori jucând jocuri pe calc si vroia si ea sa încerce,buuuun….ii explic eu ce si cum sta treaba si se instaleaza,eu in spatele ei…”-Cum faci mai tu sa pui săgeata asta pe bile,nu vezi ca nu se misca ? – Pai mama soacra, ea s-ar mișca daca tu n-ai mai ridica mouseul in aer….”

  • Florentina spune:

    o da, o astfel d tabara ar face-o fericita pe mama dar mi- e teama ca ma lasa balta cu mancarea si statul cu copilul daca se specializeaza:)) momentan e bn ca stie sa caute pe youtube desenele preferate ale fetitei pe viitor mai vdm

  • Silviana spune:

    Hahaha…rad ca toanta inainte sa povestesc…mama, pe la primele tatonari cu tehnologia: Abia ii facusem mail si avea pe o foaie pas cu pas ce trebuie sa faca. Primeste sor mea telefon: Nu stiu ce are mailul asta…nu merge…Sor mea calma: Pai, cum nu merge? Nu pot sa intru in el. Pai ce scrie? La care mama, senina, citind de pe ecran: Hi, Angela..adica minsiuer sa scrie, monsieur se citeste….intelegeti, da??? Ea intrase deja in mail…da cum nu stie o boaba de engleza habar n aveam ce e hi….

  • Lavinia spune:

    Mama, imediat dupa ce i-a facut cumnata cont de FB ( ca eu am refuzat, gandindu-ma la ce ma asteapta 😀 ) ma suna literally in tears ca: mamaaaa, s-a stricat facebook-ul !!! :((( cum s-a stricat ?? pai ti-am scris un measaj luung si apas enter de 5 minute si nu se duce mesajul :((( debifase casuta cu press enter to send….sau tata, long time ago, ii explic ca trebuie sa pozitioneze cursorul mouse-ului, adica sagetica tata 🙂 si sa dea clic iar tata, agitand mouse-ul in aer: ce cursor ?? care sageticaaa ??? nu se vede nici o sageticaaa :(((( 😀

  • Adriana Donea spune:

    Povesti amuzante cu mama si netu:
    1. Are adresa de mail pc_k2002@yahoo.com…a se citi pisica2002 :))) – de atunci are mail-ul.
    2. Pe vremea mirc-ului era dependenta de trivia si daca se baga careva in seama se dadea ca fiind ori eu, ori sor-mea (16-17 ani cati aveam atunci, ori sor-mea 21-22 ani…).depinde cati ani avea respectivul. Venea acasa incantata ca „ne-a facut lipeala” :)))
    3. Cand am implinit 17 ani, vb pe mirc cu un baiat din tg-jiu, pe care l-am invitat la ziua mea, la cabana. M-a refuzat politicos, insa in spatele meu mama complota cu el (tot de mirc) s-a dus, l-a asteptat in gara la Petrosani si l-a adus cu masina la cabana, unde era petrecerea :).
    4. Cea mai tare faza…anul trecut, cand a descoperit ea fb…imi spune intr-o dimineata (se jucase toata noapte candy crash) mai Adriano, vecinu tau Catalin vb cu una azi noapte, ca nu-i merge cartela la interfon si ca ingheata in fata blocului si ca nu are cum sa intre in bloc…oare cu cine vb, mai mamica la ora aia?….aaaa CU TINE VB, mai mama! Nu vechi ca ai aici un chat, in coltul din dreapta si te intreba daca poti sa-l ajuti….i-a parut rau, ca vreo ora vecinul i-a tot scris diverse si ea nu se simtea. Explicati a fost: daca zicea si el „tanti Vio, inghet in fata blocului” dar asa…eu nu m-am simtit ca ar vb cu mine :)))

    Cu tata povestile sunt dureroase, ca nu prea le are cu astea si i-am instalat un program ca sa ma conectez remote ca ma facea cu nervii…

  • woolie spune:

    Ai mei au laptop cumparat de pe net 🙂 de vreun an. Nu stiu cum de au avut curajul sa-si ia laptop second-hand ca ei habar nu au sa intre decat pe vreo 5 site-uri, daramite sa stie ce sa cumpere! Oricum luna asta m-am mutat si cand am gasit apartamentul pe net am vrut sa-l arat si lor! Ii zic mamei: vezi ca tre’ sa intri pe un site si sa cauti exact cum iti spun eu! ( ma gandisem la google si sa-i dau 5 cuvinte cheie, aparea in primul rand). Ii spun, scrie asa: apartament, 3 camere, tocmai…etc! TOCMAI !!!! aaaa da asta-l stiu, gata lasa ca gasesc eu! Mammmaaa acolo sunt mii de apartamente, de unde stii tu care e! Las’ ca stiu! Mhmah ma rog…cauta tu! Ce credeti: ,,hai spune-mi iar ce sa caut ca nu e ala de care ziceai tu nu-i asa?”

    Nu va spun de cand ma chinui sa-i pun FB, nu am sanse decat daca ma duc acasa sa-i arat cum se intra desi asa am facut si cu mailul si acum nu-si mai aminteste parola. O are scrisa dar totusi zice ca nu merge!!!!

  • Petit Nuage spune:

    Mama nici nu reuseste sa scrie vreun SMS pe telefon. In loc sa zica email, zice „imei”. Dar de cand are nepot a invatat sa foloseasca skype pe tableta si sa rezolve integrame tot pe tableta. Dar inca ma mai intreaba: „gata, am intrat pe skype, acum pe ce trebuie sa apas ?”.

  • Claudiu spune:

    Să ştiţi că mamele şi bunicile nu au nicio vină, pe baza unor observaţii eu mai demult am ajuns la o concluzie, calculatoarele sunt organisme vii şi răutăcioase!

  • Sabina spune:

    Bunica mea si-a luat un laptop acum ceva ani ca sa-si scrie ea singura cartile si sa nu mai apeleze la altii. Problema a fost ca pana ajungea sa deschida Word-il si urmarea toti pasii notati pe caietel era un intreg circ. Acum are un inceput de Alzheimer si inca da vina pe noi ca din cauza noastra, pentru ca nu am ajutat-o mai mult, nu a reusit era sa invete sa foloseasca laptopul.
    Cu mama in schimb, e alta poveste. Si-a luat acum 2 ani smartphone si din prima zi s-a descurcat perfect cu el. Dupa 2 ani si-a luat unul mai destept ca al meu. Cel vechi avea ecranul si tastatura prea mici si nu vedea bine, in plus se bloca cam des. Foloseste Facebook zilnic, pune poze cu pisicile in diferite ipostaze. Cu nepoata nu mai pune ca i-am interzis eu. Intr-o zi am sunat-o sa-i zic sa se opreasca cu share-urile si like-urile ca mi-a umplut news feed-ul. Replica ei a fost „pai ce sa fac daca imi plac, sa vada si altii lucruri frumoase”. Imi trimite poze pe Whatsapp, sta pe Skype, insa daca o rogi sa dea copy-paste la un link, ai pierdut-o. La fel si cu deschidera unui link intr-un browser. Si ce ma enerveaza e ca nici nu vrea sa invete mai mult cand ii explic. Poate o sa-i prinda bine un loc in tabara :).

  • Cristina spune:

    Citesc acest blog de puțin timp si pot spune ca e delicios. Însă subiectul asta e de departe cel mai amuzant si nu m-am putut abține sa nu va povestesc :)))
    Avem următorii protagoniști :
    – mama : după ce am plecat de acasă le-a rămas lor calculatorul meu vechi ideea de a comunica. I-am făcut mamei cont de mail, messenger si i-am explicat cum se folosește calculatorul, bă chir i-am achiziționat si o carte gen informatica pentru începători. Internetul e de la o companie care necesita logarea in momentul in care deschideai calculatorul, așa ca înarmată cu multă răbdare am început lecțiile. Ea si-a notat conștiincios si când trebuia sa pună in aplicare parca cineva ii lua mințile, uita pașii, nu reusea sa dea dublu clic(nu înțelege noțiunea de dublu Clic repede). I-am setat messengerul sa se logheze automat si am plecat. După o săptămana in care a reușit sa între pe calc, sa citească despre Rețete, bârfe si sa-si pună singura un diagnostic de moarte m-a suna ca nu reușește sa se logheze, ca nu se mai deschide calc. Recapitulam pașii si nimic, chiar dacă ii pusesem si post-îți-URI in jurul monitorului cu pașii. De atunci calc este instrument de decor
    Tata – el nu a vrut sa învețe mare lucru la calculator. IL deschide si se uita doar la poze(doar alea care sunt intr-un folder pe desktop, restul… Sunt un mister) in schim cu telefoanele e Nebunie. A vrut mereu sa aibă un telefon mai bun, deși pana acum a pierdut anual minim 2 telefoane. Crăciunul asta a intrat in posesia unui telefon cu touchscreen pe care însă nu prea știe sa iL folosească,mereu îmi sp sa închid eu ca el nu știe de unde 🙂
    Socrul -el este cel pentru care tehnologia este viața lui. La aproape 80 ani e îndrăgostit de calculator. La ce i-l folosește? Trage muzica si filme de pe torrent cu o răbdare extraordinara. Muzica si filme foarte vechi, in limbi pe care noi nu le mai băgam in seama. Si ce e mai drăguț e ca la filme le face si subtitrare si le pune ca sa se bucure si ceilalți utilizatori. Desigur ca face si cd-URI cu aceste comori. In rest… Nu știe sa mi folosească nimic de la calculator si spune el ca nici nu-i-l interesează.
    Bafta si multa răbdare cu ai noștri bătrânei!

  • Foarte amuzanta postarea. Mama e anti-tehnologie, nu vrea sa invete nimic.

  • Geanina spune:

    Pe asta il stiti? Mie mi se pare super reprezentativ 🙂

    https://www.youtube.com/watch?v=8HDM6ERbBKA

  • Monica N spune:

    apropo de tehnologie…ma suna mama acum vreo saptamana: „Mama, nu mai merge calculatorul! Cand ii dau drumul, sar sigurantele….”. Mmm, ciudat..o intreb: „Sigur nu e de la priza? Ia incerca sa il pui in alta priza si apoi suna-ma din nou.” Bun..suna mama dupa cateva minute. „Tot au sarit sigurantele” . „Si l-ai bagat in alta priza?” „Da mama, l-am bagat in prelungitor” „si prelungitorul???” 30 de secunde tacere, apoi s-a auzit un” Am imbatranit mai mama!!!” Am ras cu lacrimi :))

  • Marishka spune:

    Buna! Mama mea e figura. Se joaca candy crush cu fiul meu de 7ani. Se gândea să-i cumpere fiului meu tableta si ma întreabă astăzi cum se numește tableta cea cu mărul mușcat.

  • Siminciuc Chiriloaie Corina spune:

    Faza comica cu tata care l-a inceput tinea mouse-ul asa in aer, ca pe telecomanda :)))…si-mi zice..”incomod tare sa lucrezi cu aparatul asta”..acum se descurca mult mai bine, cel mai mult ii place sa joace sah.

  • andaz spune:

    Nu îmi aminti de tehnologia la bătrâni. Chiar azi m-a sunat soacră-mea să îmi spună că nu poate intra pe FB că data și ora sunt muuuulttt în spate… pe undeva prin 2001. Și socru-miu în spate urla: Da’ cum s-a întamplat asta??? I-am explicat ce să facă, a durat vreo 10 minute. Închipuie-ți, 10 minute!!! Un lucru pe care îl faci în 10 secunde. Săgețile alea care schimbă anul i-au dat cel mai mult de furca. Zicea: „Ooooo, acum sunt în 1995… 1994…” Eu îi spuneam: „Apasă pe cealaltă sageată, de sus!” Ei, de acolo:”Nuuuu mergeee!!!” Și tot așa. Au reușit să schimbe data, ora, in schimb, nu. Dar i-a lăsat FB-ul să intre, au reușit să se logheze 🙂
    Acum o saptămână am fost la socrii în vacanță. Nu trece o zi și mă sună că nu mai pot intra pe Skype, ce i-am facut??? Că înainte scria pe butoanele verzi și roșii (video call, phone, end), iar acum sunt doar niște cercuri verzi și roșii, nu mai scrie nimic. Erau aceleași simboluri, numai că le făcusem actualizare și dacă nu mai arăta la fel, nu mai scria, ei nu puteau deduce care pe care.
    Și mama la inceput ținea mouse-ul în aer. Era tare haioasă. Și acum mai povestește cum a învatat ea să țină mouse-ul. Și când trebuia să dea click, fixa cursorul, își muta privirea de pe monitor pe mouse, își ținea respirația ca nu care cumva să mute cursorul și apoi cu degetul arătător apăsa pe mouse. O întreagă poveste până s-a obișnuit. Și acum mă mai întreabă cum se face fereastra mai mare, chiar dacă atunci cand îi reamintesc că este lângă X-ul roșu din dreapta sus, își aduce și ea aminte. Înca nu s-a obișnuit cu faptul că poate intra pe mail de pe orice device. Mai zice câteodată că trebuie să se ducă acasă ca să verifice mail-ul sau FB sau … 🙂 Și chiar dacă are ani buni de când folosește un computer, încă e panicată dacă îi dispare vreo pagină, nu își aduce aminte să o caute în bara.
    Hehehehe… sunt multe de povestit… „De urat aș mai ura, dar mi-e că s-o însera…”
    Mi-ar plăcea sa câștige mama un asemenea concurs, pentru că tot timpul a fost deschisă spre nou și unde mai pui că îi și place să călătorească. Așa că… fingers cross. 🙂

  • Ioana spune:

    Te rog, te rog, te rog pt sanatatea mea psihica sa.i trimiti pe ai mei la ce tabara vrei tu sa.si mai bata si altii capul cu ei ca pe mine m.au imbatranit 5 ani in ultimele 8 luni de cand s.a nascut primul meu copil, cu care mama trebuie sa vb zilnic:). Mi.a luat 7 luni sa o fac sa inteleaga unde e camera la laptop ca sa imi poata arata botoseii crosetati si caciulitele impletite si va spun cu mana pe inima ca mama nu e buna la lucru de mana:). Ma trezesc periodic cu straini pe skype, pentru ca oricineeeee intra la ei in casa trebuie sa ma sune pe mine pe skype sa.mi vada minunea de copil, avem discutia cu ,,da nu te vad….da de ce nu te vad…..stai ca trebuie sa apas paharul ca sa te vad ( paharul e de fapt microfonul pe skype ) …..nu te mai aud acum…” ZILNIC….. Incerc acum sa ii invat sa primeasca poze, alte 24,5 riduri pe fata mea deja aparute si n.au reusit sa salveze sau sa vizualizeze nici una dintre pozele trimise pana acum….dar rabdare, macar stiu sa porneasca laptopul ( mama ii spune laptoc si sper ca se alinta) si isi pot vedea nepoata atunci cand dorul e prea mare:)

    • Daniela D spune:

      Puteti sa folositi TeamViewer ca sa te conectezi la ea pe calculator sa ii arati ce trebuie sa faca. Eu asa procedez cu ai mei atunci cand nu inteleg ce anume le cer.

  • Adri_ spune:

    Fiica mea de 1,6 ani imi „butona” tableta. Stie ea unde isi gaseste jocul cu melodii frumoase. Si se uita strabunica ei la ea: „Uita-te tu la ea, cum stie sa foloseasca chestia aia! Si eu la varsta mea (80) nu ma pricep deloc.”

    Si se mai minuneaza de tehnologie cand vorbeste cu fiica-sa pe Skype. Dar am reusit la un moment dat sa o invat sa foloseasca telefonul mobil. Stia sa raspunda si sa apeleze. Pana l-a pierdut.

  • Iulia spune:

    Se spune ca exista o perioada magica a anului in care copiii se intorc din toate colturile lumii pentru a rezolva problemele de tehnologie ale parintilor.

    In alta ordine de idei, bunica mea, saraca, traind la tara toata viata ei, vine sa stea la noi peste iarna. La mine in camera, unde au cazat-o ai mei, e valhalla tehnologiei: router-ul, un laptop, un p, imprimanta. Toate in standby, cu beculete palpaind. Undeva in mijlocul noptii, bunica-mea navaleste la ai mei in dormitor, cu lacrimi in ochi si tremurand toata: copila, voi aveti pe necuratu’ in casa!!. Maica-mea , nedumerita, se duce sa vada ce se intamplase: s-a luat curentul, iar cand a venit inapoi, toata aparatura a pornit cu zgomot si piuieli: imprimanta, router, notebook. Saraca bunica-mea, a refuzat sa mai doarma acolo si l-a mutat pe tata disciplinar la mine in camera :)))

  • Emilia spune:

    Intr-o zi cu soare ma hotarasc sa alung plictisela din viata mamei. Asa ca o iau frumusel pe dupa umeri si o intreb daca n-ar vrea ea sa o invat cum sa puna muzica pe PC si cum sa joace solitaire. Accepta. Fericire si incantare din toate partile, partile fiind odata eu dar intai de toate tata, ca tragea nadejde saracul ca tehnologia ii va aduce si lui ragaz si liniste si o reducere considerabila a cicalelilor. Buuun. Si incepem trainingul. Cu caiet si pix ca altfel cum. Si ii explic cum se porneste calculatorul si cum se inchide. Facem de cateva ori ca teoria ca teoria dar practica te invata (sau te omoara). Apoi ii explic cum e cu mouse-ul (click stanga si drag and drop). Cum se deschide Winamp si cum se deschid boxele. Si in cele din urma cum se deschide solitaire si care sunt regulile jocului. Imi dau seama acum ca deja erau prea multe informatii pt o prima sesiune de training dar am zis ca mama e femeie desteapta si n-o sa o dea gata chiar asa rau o asa cantitate de informatie pe care eu o socoteam „digerabila”.
    Si incepe sa joace solitaire. Eu mandra nevoie mare. Tata fericit peste masura. Buuun. Doar ca observ ca facea ce facea si iesea cu mouse-ul de pe mousepad in asa hal incat mai avea o secunda si parasea masa cu totul. Si-i zic „mami, ridica si tu mouse-ul ala mai sus”. Moment in care o vad ca ridica mana de pe birou, cu tot cu mouse. IN SUS! INSPRE CER OAMENI BUNI! Sa lesin si alta nu. Radeam cu lacrimi si eu si tata. Si raspunsul mamei a fost: „pai maica, data tot imi rastorni nestiinta cu stiinta si tehnologia ta, speram si eu ca macar notiunile de baza cum ar fi sus-ul si jos-ul raman neschimbate”.
    Mna poftim raspuns.

  • stefănică spune:

    Te invidiez cu o aşa bunică!! Una la un milion, mai ales în Românica!! Să le ţină Doamne Doamne sănătoase şi active! Eu zic pas la bunică, că a mea mamaie (de suflet), e conectată în reţeaua îngerilor şi acolo sigur au fost şcoliţi în ale internetului şi site-urilor de socializare, nu de alta dar trebuie să ţină legătura cu îngeraşii noştri!!
    Cât de mami a mea – Doamne ţine-mă să nu cedez, că de fiecare dată se lasă cu nervi întinşi la maxim, voci ridicate şi frustrări (la mine că nici de data asta nu am reuşit să am răbdare şi înţelegere pentru „the one and only”, la ea sărăcuţa nu mai zic).Noi avem probleme şi cu engleza şi cu tehnologia, boala gravă a generaţiei ’50-’60.
    Dar am promis, gata, data viitoare o să am mai multă răbdare!! Pinky promise!!
    Că până una alta, pentru mine mutti a mea e cea mai cea, tiparul mămicii dedicate şi iubitoare!!
    Noroc cu serviciul, că am contact cu doamne de vârsta mămicii mele, care disperă din cauza unui mesaj englicos, se panichează pentru un buton de negăsit sau a unei căsuţe giumbuşluce care cum-necum nu e şi nu e!! Şi atunci zâmbesc în sinea mea şi mă gândesc instant la a mea de acasă!
    Să ni le ţină Doamne Doamne sănătoase şi voioase, fericite şi tehnologicoase, că ne-om descurca noi să le arătăm 2 butoane şi-un search!
    Doamne ajută!!

  • ralu spune:

    Tatal meu le comite mereu. Cand primeste un mesaj pe mobil(clasic cu butoane)- iar s.a stricat telefonul, are o lumina si face bip bip. Ii pun filme pe calculator si il rog sa il inchida dupa ce se termina, cu explicatii scrise despre inchis.- nu am stiut sa il inchid si nu gaseam stecherul asa ca am scos siguranta de la prize pe partea aia. Cu mailul lui.- tata eu am mailul meu? Da tata ai. Pai daca e al meu de ce imi zice mereu sa spun parola? Eu nu stiu cu parola.. Inginer, foarte sanatos la cap, nu cand e vb de tehnologie :))

  • Cristina spune:

    Socra mea a zis mozzarela in loc de mozilla. A fost tare simpatica.

  • visan cristina spune:

    Hihi parintii mei nu ,niciodata nu i as vedea in pat cu un laptop in brate au 55 de ani sunt oameni simpli care spun ca „sa se mai nasca odata si nu ar intelege noua tehnologie” insa cat am fost acasa cu ei era jale la calculator tata il auzeai :ia de maine sa mi spui cum il deschis sa pun si eu un Nicu Paleru cand sunt cu mata ….zic oki de ce nu?si ma apuc intr o zi sa i explic jur ca vb cu televizoru si incepe deci ia mouse il ridica n sus il pune pe genunchi il fataie si nimic nu aparea sageata il iau i arat uite ti asa zc aoleu m au luat caldurile …deci stabilim mouse pe birou si incepe deschizi winapu da?ha?wi ce? Oki ala unde iti pui muzica tata a da da asa asta vreau …deschide intr o ora pune o melodie cica gata cheam o pe mata sa vada ca stiu:))) dupa 2 ore uitase tot:(….deci nu….iar cu telef cu taciscreen;))) nc o sansa;))are unul de la Orange de miopi cu niste taste mari care si rostesc unu doi zc ca exact dasta imi trebuia….de mama nimic nu va stii nc sa faca ce fcm noi nc un sfert e genu care e multumita cu ce stie,).

  • Lili spune:

    Mama avea 2 jocuri pe care le juca atunci cand eu eram la scoala. Nestiind nici o boaba de engleza inchidea toate fisierele cu „X” din dreapta sus si la orice „casetuta” care ii aparea cu „yes” si „no” ea apasa „no” de frica sa nu stearga ceva. La intrebarea „sigur inchideti jocul?” ea apasa „no”, evident ca jocul nu se inchidea, si ca sa poata juca altceva dadea de fiecare data restart 😀

  • Viviana spune:

    Buna. Intre timp lucrurile au mai evoluat deci nu avem nevoie de tabara. Insa, acum vreo 4 ani a zis mama ca am crescut amandoi ( eu si fratele meu ) destul de mari incat ne poate lasa singuri cat se apuca ea de facultate. Zis si facut, ajunge la facultate da examenul la informatica si, dupa ce a tocit toata materia si nota a fost pe masura, a venit randul examenului practic. Mama nu mai pusese mana pe calculator niciodata, dar nici nu a interesat-o ca sa ii pot arata. Si, la un moment dat, profesorul spune : Va rog sa deschideti o pagina noua! Bineinteles ca mama a deschis caietul si-a luat pixul si astepta sa dicteze profesorul. Profesorul, insa, se referea la o pagina web. Apoi, un an mai tarziu, primesc un laptop nou si plec intr-o tabara. Inainte de asta, mama era foarte panicata si nu mai nimereasa se imbrace sa plece la magazin. O intreb ce e cu ea si imi raspunde : merg sa iti cumpar un cd sa pui internetul pe el ca sa-l ai cu tine-n tabara si sa vorbim. Da, m-a lasat masca. Nu stiu de unde a inteles ea ca internetul era pe cd, dar.. Mama! 🙂

  • Florentina Nita spune:

    Povestea mea cu mama si internetul a inceput acum 10 ani, cand eu eram anul doi de facultate si am plecat pe timpul verii in America. Si, cum a telefona costa foarte multi bani, internetul si scrisul de emailuri era solutia. Mama se uita ciudat la calculator si la email….nu parea prea doritoare sa invete. Insa fata pleca peste hotare si trebuia sa tina legatura si poate sa mai primeasca si cateva poze. Si acum tin minte cum i-am scris cuvanta cu cuvant tot ceea ce trebuie sa faca (macar invatase se inseamna click stanga si drepta)..ceva de genul…”te duci cu sagetica pe scrisul subliniat, pana cand sagetica se transforma in manuta, apesi click stanga……etc..etc…totul detaliat si cu desen). Acum mama sta pe FB mai mult decat mine, sta pe messenger :), cauta vacante pe internet, cauta retete si tot ce vrei pe google ..ce mai…este asul internetului :))))

  • The1derer spune:

    Mama mea s-a aratat intotdeauna reticenta sa utilizeze computerul, imi spunea mereu ca i se pare complicat, ca nu vrea „sa umble si sa-l strice”, etc.
    Cum stiam ca urma sa plec din tara peste scurt timp, am zis sa incep sa o invat diverse chestii utile, ca sa putem pastra legatura cat timp eu urma sa fiu plecata.
    Am inceput prin a-i arata ca e suficient sa apese pe un singur buton ca sa il porneasca 🙂 si deja nu mai parea atat de inspaimantator.
    Apoi i-am creat un cont FB ca sa se joace Farmville si astfel sa nu-i mai fie frica sa puna mana pe mouse, sa inchida ferestre sau sa dea refresh la pagina.
    Am progresat si i-am creat adresa de email, cont de Skype, i-am instalat team viewer ca sa pot interveni eu de la distanta atunci cand „calculatorul nu merge, nu stiu ce are” si pana la urma, a invatat sa se descurce cu aceste baze minime.

    Cea mai comica faza mi-a servit-o acum vreo doua saptamani. Eram plecata in vacanta in Tenerife si incepusem sa ma intreb de ce nu-mi mai scrie de ceva timp. M-am si speriat la un moment dat (pentru ca paranoia mea aferenta imediat m-a facut sa-mi imaginez tot felul de scenarii absurdo-dramatice), asa ca am pus mana pe telefon si am sunat-o, sa ma asigur ca totul este bine.
    O intreb: „De ce nu mi-ai mai scris pe mail, sa stiu ca esti bine, de ce nu-mi mai dai nici un semn de viata?”, la care ea imi raspunde toata serioasa: „Pai stiam ca esti in strainatate si n-am vrut sa-ti scriu, ca sa nu te taxeze si sa platesti de sa te usuci!”.
    Incurcase, biata, ideea de internet cu cea de roaming… 🙂

  • Irina Radu spune:

    Si eu patesc la fel cu mama :)) Imi aduc aminte cat a durat cand i am explicat prima data – la telefon – cum sa trimita o poza pe mail. Oh, boooyyyy….. 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *