Mamele simt la fel oriunde-ar fi

Doi jurnaliști de la The Atlantic au intervievat zece femei din tot atîtea țări pentru a afla cum se simt ca mame. Ideea de la care au pornit jurnaliștii a fost observația că indiferent de cît de mare sau mic e concediul de creștere a copilului acordat de stat, cît de mult se implică tații și familia, cît de flexibil este programul de muncă (astfel încît să poată participa la ședințele cu părinții, de exemplu), cît de accesibile sînt creșele sau bonele, mamele se simt deseori depășite de situație. Cu toate astea, speranțele lor pentru copii sînt cam aceleași, indiferent de nivelul de trai sau de continentul pe care trăiesc. Am scos din filmulețul lor informațiile esențiale.

shutterstock_264975137

Concediul de creștere a copilului

În Israel, concediul de creștere a copilului este de 15 săptămîni.
În Africa de Sud și Brazilia, 4 luni.
În Italia, minimum 5 luni.
În Suedia, 480 de zile în total, dar mamele se întorc mult mai devreme, pentru că piața locurilor de muncă e una foarte competitivă.
În SUA, statul nu plătește concediu de creștere a copilului, mamele pot sta acasă, dacă doresc, dar fără bani de la stat.
În România, adaug eu, mamele pot sta pînă la 2 ani acasă, cu ajutor de la stat.

Creșa

În Franța, creșa este accesibilă la preț, pentru a încuraja femiel să revină repede la job.
În Italia, doar 10% dintre copiii cu vîrste de pînă la 3 ani merg la creșă, restul stau acasă cu bunicii sau cu bone.
În Israel se implică toată familia în creşterea celui mic.

Tradiții

În China, copilul nu se scoate afară în prima lună.
Slovenia: e bine să nu vadă nimeni copilul 2-3 luni după naștere
Egipt: Dacă vine în vizită la copil o femeie la menstruație, copilului i se va întîmpla ceva rău.
Israel și Brazilia: Dacă în sarcină mama are o poftă pe care nu și-o satisface, bebe se va naște cu un semn pe piele în forma obiectului la care a poftit. Asta parcă am auzit-o şi pe la noi, nu?

Care e cel mai greu lucru în a fi mamă?

Egipt: responsabilitatea, pentru că tații nu se implică deloc
Haiti: să-l hrănești și să-l ții în școală
Brazilia: mă simt mereu vinovată că nu petrec suficient timp cu copilul
Suedia: tatăl se implică în mod egal, dar parcă mamele au mereu mai multe prejudecăți de învins, mai multe de demonstrat
America și Italia: mă simt copleșită, am prea multe de făcut

Cum vrei să fie copilul tău cînd va fi mare?

Franța: să se poarte frumos cu ceilalți
Egipt: Să se simtă protejat
Brazilia: Să fie fericit
Haiti: Să aibă o carieră

Fimulețul din care am preluat informațiile este aici. Mi se pare interesant cum grijile, speranțele, sentimentele de vinovăție sînt universale.

Dacă sînt pe-aici mame din alte țări, mi-ar plăcea să răspundeți și voi la întrebările de mai sus. Cît e concediul, cum e creșa, cît se implică tații și familia, ce tradiții dubioase ați întîlnit, ce vi se pare cel mai greu, cum vreți să fie copiii voștri ca adulți. Sigur, și dacă trăiți în România puteți răspunde în comentarii.

Eu cred că e minunat că în România avem dreptul să stăm doi ani acasă cu copilul. Dacă angajatorii ne-ar mai păstra și jobul și nu ne-ar discrimina la interviuri în funcție de planurile noastre de a avea copii sau de vîrsta copiilor pe care îj avem deja, ar fi și mai grozav. Creșe de stat nu-s destule, din păcate, iar condițiile din multe lasă de dorit. Cel mai greu lucru în meseria de mamă e, pentru mine, frica. Cînd vor fi copiii mei oameni mari, aș vrea să fie buni, încrezători în sine, optimiști.

La voi cum e?

PS: Dacă aveți experiențe neplăcute cu angajatorii şi vreți să le împărtăşiți, le aştept pe adresa de email a blogului. Am în plan o întîlnire cu un ONG care luptă pentru drepturile mamelor şi m-ar ajuta o listă cu istorii (anonime, desigur) de discriminare la interviurile de angajare, la revenirea la muncă după concediul de creştere a copilului, clauze abuzive, desfacerea contractului de muncă şi alte tratamente incorecte la care ați fost supuse pentru că sînteți (sau vreți să deveniți) mame.

Sursa foto: shutterstock_264975137” target=”_blank”>maternitate, via Shutterstock.com

Pin It

88 Comments

  • Cristian spune:

    Ca sa pun lucrurile în perspectivă în 1967 s-au născut peste 525.000 de copii, anul trecut 190.000, in România 60.000 de copii sunt orfani sau abandonați

    • Andreea B spune:

      Ai uitat sa menționezi ca in 1966 a fost dat decretul 770, care făcea avorturile ilegale.

      • Mira 2 spune:

        … şi femeile care s-au nenorocit făcând avorturi ilegale.

      • Cristian spune:

        Nu am uitat, am auzit de acest decret, insa nu vreau sa deturnez discutia catre abuzurile din trecut, subiectul se refera la lucrurile frumoase pe care mamele si le doresc pentru proprii copii.

  • Ioana spune:

    Poate nu are legatura cu subiectul articolului, dar am considerat intereaant de citit acest articol despre mame in Finlanda:http://share45.damn.com/every-newborn-in-finland-sleeps-in-a-cardboard-box-for-the-most-brilliant-reason/?utm_source=wanp&utm_medium=cpc&utm_campaign=babyboxwanp

  • Luiza spune:

    Despre concediu, cresa sau gradinita nu stiu multe, dar am aflat o gramada traditii bizare (din Romania, evident): nu ai voie sa mergi in vizita la copil daca ai intretinut relatii sexuale in ziua respectiva sau cu o noapte inainte pentru ca ii apar bube. lauzele nu au voie sa manevreze focul – inclusiv chibritele si brichete, deci daca nu alaptezi copilul si trebuie sa-i prepari laptele ai cam pus-o – asta in caz ca nu ai o chestie d-aia electrica.
    mama nu iese din casa pana la botez cand preotul ii citeste nush ce
    nu ai voie sa-ti strigi copilul pe nume pana la botez
    doar nasa taie unghiile bebelusului dupa botez – ca altfel devine hot. nu e nevoie sa va educati copilul intr-ale eticii si alte chestii triviale. tot ce aveti nevoie sunt o nasa si o foarfeca 🙂
    apa de la baia bebelusului se arunca la copac sau la flori (?????) ca sa fie bebelusul cu carisma – sau cum sa-ti distrugi florile intr-un pas simplu si usor de realizat.
    in caz ca nu vorbeste da-i apa din clopot – sa va povestesc cum ai mei il adapau pe frate-miu de zor din clopot, iar el avea de fapt autism? 🙂
    se da bebelusul cu ulei din cap pana in picioare dupa botez – chiar si in gura si in ochi (?????) – fata finului meu s-a inflamat cu totul si n-am putut sa dorm de vinovatie pana s-a desumflat, dar nu m-au lasat femeile intelepte pana nu l-am afectat bine de tot.

  • Mira 2 spune:

    Ioana, grijă mare cu lista aia pe care o faci. Sunt şi cazuri în care angajatorul e reclamat/ învinuit abuziv.

  • Adina spune:

    Cu privire la mesajul din „PS”, pt ce incearca sa faca acel ONG – solutionarea situatiei in care mamele sunt nevoite sa stea cat mai putin cu copiii ca sa se intoarca la munca nu o va rezolva un ONG ci schimbarea de mentalitate din lume si din pacate, chiar ai dat exemple din alte tari, nu se incurajeaza statul acasa si reintorsul dupa 2 ani ca si cand nimic nu s-ar intampla. Eu am vazut situatia asta peste tot unde am lucrat si sincer, intoarcerea dupa 2 ani este frustranta pt ambele parti. Pt ce va lupta ONG-ul – un angajator daca nu isi mai doreste sa lucreze cu o mama care revine dupa 2 ani nu va fi constrans de nimeni sa o tina mai mult de cele 6 luni cf legii. Iar la job ca si in relatiile personale, „dragoste cu de-a sila nu merge”…

  • Madalina spune:

    In majoritatea tarilor UE mama poate sta acasa doar 3 luni platite, unele mai permit inca 3 luni de post natal dar neplatite.
    In functie de cat de competitiv e locul respectiv, o mama la serviciu nu-i primita cu bratele deschise. La interviuri am fost des intrebata chestii extrem de personale si am fost discriminata fara perdea, desi lucrez in resurse umane. Si da, am ratat joburi din cauza situatiei personale. Copilul e vazut de angajator ca fiind un obstacol, mai ales in UK, unde se sta la birou cate 14 ore pe zi daca vrei sa fii bine vazut. Angajatorul stie clar ca o mama nu va sta niciodata din zori si pana in miezul noptii sa munceasca, deci evita sa te angajeze.
    In Romania e raiul pentru mame: 2 ani de post natal…apoi obligatia de a fi primita pentru inca 6 luni, alocatie pentru copil (chiar daca nu e o suma mare, ea exista, desi in multe alte tari nu primesti un euro pentru copil). Ma intristeaza cand mamele din Ro nu vor decat sa ia in considerare minusurile din sistem si nu se bucura de beneficiile extraordinare de care beneficiaza.

    • julia spune:

      Madalina, daca esti mama si e asa de bine sa fii mama in Romania, de ce nu-ti cresti copilul aici? de ce nu vii sa muncesti pe 3 lei in Romania si sa mai cumperi si de mancare copilului si tie? sunt si avantaje in Ro vis-a-vis de perioada cat stai acasa, dar cam atat. alocatia e foarte mica si s-ar putea ca postul tau sa fie desfiintat cand vrei sa te-ntorci la job dupa ce ai nascut copilul (cazul meu). deci???

      • Madalina spune:

        Motivele pentru care nu imi cresc copilul in tara sunt mult prea personale si nu cred ca va datorez vreo justificare.
        Alocatia copilului e un beneficiu si nu un drept. Copilul meu nu a primit alocatie nici macar 1 euro si nu protesteaza nimeni pe aici din cauza asta. Un copil reprezinta responsabilitatea parintilor, nu a statului.
        Nu cred ca are sens sa intram in detalii despre ce inseamna sa nu fii in Romania, alaturi de familie si prieteni, dar daca tineti neaparat, va explic un pic:
        – concediu post natal 3 luni, platit mizerabil (sub cel din Ro)
        – bona costa in medie 1300-1400 de euro pe luna
        – zero ajutor din partea familiei, o ora de iesit la restaurant costa cam 15 euro, deci momentele de cuplu sunt ca si inexistente
        – nu exista alocatie
        – o vizita la pediatru costa 250 de euro la urgenta, 160 fara urgenta, deci daca nu ai asigurare privata de sanatate, copilul tau ajunge fie pe mana unui medic generalist la spitalul de stat, fie intri intr-un mic faliment la fiecare raceala. Asigurarea de sanatate costa 150 de euro pe luna

        Cunosc multi oameni in ro care nu muncesc pe 3 lei, nu dau in cap si nu fura.
        Nu are sens sa intram intr-o polemica despre coruptie comentand un articol despre copii si mamici.

        Daca sunteti profund dezamagita si nemultumita de sistemul din Ro, granitele sunt deschise, romanii au drept de munca aproape peste tot in Europa, deci sunteti libera sa plecati sa munciti pe mai mult de 3 lei. Intrebarea e ca mai ramane dupa ce platiti toate cele enumerate mai sus.

        • catgal spune:

          Cât mă bucur că mai sunt oameni care gândesc atât de clar despre subiectul ăsta, Mădălina. Felicitări pentru abordare.

        • Liz spune:

          Venitul total pe familie cat e la tine? Vrei sa vorbim de cat e venitul mediu pe familie in Romania? Te rog nu compara spitalele de stat din Romania cu spitalele de stat din strainatate.

    • dana spune:

      Poate ai dreptate, nu am fost in UK , dar degeaba iti da statul 2 ani de stat acasa, cand tu nu iti permiti financiar acest „stat acasa”. Cu ce primesti de la stat + alocatie vs salariu..faci sacrificiu suprem si te intorci in campul muncii. Sunt foarte rare cazurile in care mama sta acasa 2 ani, cazuri rare/norocoase/ alegerea fiecaruia ..Nimeni nu este de condamnat de alegere … Nu se plange nimeni ca nu putem sta acasa 2 ani, nu vedem doar minusurile,,,si crede-ma ca vb in cunostinta de cauza , sunt mama unei fetite de 3 ani (pe care azi am inscris-o la gradinita si stam pana pe 05 Iunie cu sufletul la gura daca suntem acceptate la 1 din cele 3 optiuni) si sunt insarcinata in 7 luni. La prima sarcina am muncit pana la 8 luni juma si acum sper sa fac la fel. M-am intors la munca, pe vremea cand fetitza avea doar 5 luni, nu imi pare rau , mi-am asumat situatia si nici nu consider ca relatia noastra mama-fiica a fost afectata…Deci cred ca este o optiunea fiecarei mame in parte ….

      • Mira 2 spune:

        Cazurile în care în RO mama stă acasă 2 ani nu sunt deloc rare. La stat şi/sau la mamele care oricum au salarii mici se întâmpla frecvent.

        • dana spune:

          Eu as face un calcul la aceste mame care stau acasă doi ani, și garantez ca niciuna nu se va plânge ca financiar nu e ok pentru simplu motiv ca ” alegerea este a lor”. Nu discutam de cazurile în care se sta acasă din motive de lene…acelea sunt cazuri care fac excepție la discuția de aici. Fiecare își asuma ce face, discutam de opțiuni, variante și nu în ultimul rand de ceea ce ne dorim Fiecare. Cred ca nu m am făcut înțeleasă. Sa ne aducem aminte ca înainte și la noi se dădeau doar 3 luni de la stat și apoi fiecare se descurca: bunici sau creșă/grădiniță la zi prelungit sau săptămânal (cazul meu). Acum paleta de opțiuni s a lărgit dar cum spune romanul „libertate controlata”. Revin și subliniez…Nimeni nu se plânge,e vb de opțiuni și de cât suntem în stare sa ni le asumam.

    • Petra spune:

      Madalina, eu am locuit si am lucrat 4 ani de zile in UK. Vreau sa iti spun ca mie piata muncii de acolo mi s-a parut foarte Ok pentru familii cu copii (am scris un comentariu mai detaliat despre asta, nu mai repet, daca esti curioasa si ai timp poti da scrol mai jos). Nu stiu in ce domeniu lucrezi tu, sau in ce companie, dar 14 ore la birou mi se pare sclavie, indiferent de cat de mare e salariul. Unul dintre sefii mei, care ramane un exemplu pentru mine, spunea ca un angajat care sta peste program ori este un angajat prost pt ca nu reuseste sa isi termine sarcinile in timpul dat ori are un manager prost care il impovareaza peste masura. In locurile in care am lucrat eu (cei drept am fost selectiva, cand vedeam ca sunt calcata in picioare imi luam talpasita si plecam) managerul lucra cot la cot cu noi, de multe ori acesta tragea cel mai tare. Companiile isi tratau oamenii ca pe cea mai valoroasa resursa nu ca pe ceva de unica folosinta. Eu am avut f multe colege mame de copii mici si vreau sa iti spun ca erau niste angajate model. E drept ca am avut binecuvantarea sa am parte de superiori care intelegeau ca un om normal munceste pentru a trai si nu invers. Eu una nu am vazut cazuri de discriminare in cazul mamelor, era si foarte riscant sa pui intrebari de genul „cu cine lasi copilul cand e bolnav? ai de gand sa mai faci copii?” pt ca persoana respectiva te putea da in judecata si un astfel de proces afecta reputatia afacerii foarte mult.
      Un lider bun va intelege ca asa cum oboseste el asa obosesc si cei pe care ii conduce, la fel cum el vrea sa isi petreaca timp cu familia, la fel isi doreste si angajatul. Sunt foarte recunoscatoare ca am avut sansa sa lucrez in occident pt. ca acolo am aflat ce inseamna etica de lucru. Aici din pacate lucrurile se misca tare greu, asa cum zici tu ca sa fii „bine vazut” trebuie sa o arzi peste program si crede-ma am colegi care o artedeau pe facebook vreo 2 ore asa ca sa ii vada seful cat sunt de dedicati…

      • Madalina spune:

        Petra noi stam in Gibraltar, taxe 25% si beneficii ZERO, ca in orice alt „paradis” fiscal.
        Maternalul e 14 saptamani, concediu medical platit 10 zile pe an :).

    • Liz spune:

      Cred ca glumesti cand pui alocatia de 4 2 de lei deci 10 euro la beneficii…Stii cat e alocatia in UK/Italia/Germania? Sau cate oportunitati de joburi cu juma de norma gasesti prin Germania de ex? Platit decent, nu ca aici 700 de lei. Plus ca, de cand s-a redus venitul la 1200 lei/luna daca alegi 2 ani multe mame nu mai stau decat un an.

  • cris spune:

    Am citit articolele de pe blogul A Cup of Jo, despre cum e sa fii parinte in alte tari, mi s-a parut tare interesant:
    http://cupofjo.com/?s=surprising+things+about+parenting&submit=

    Locuiesc in Emiratele Arabe, aici concediul de maternitate este de 45 de zile. Majoritatea angajatorilor nu accepta nimic in plus pe langa cele 45 de zile. Mentionez ca acestea cuprind si pre si post-natalul. Cresele sunt numeroase, accepta bebei si de la 4l, iar pretul este aproape cat inca o chirie pe luna.
    Asa ca da, in Romania sistemul iti ofera destul de mult fata de alte tari.

  • Camelia spune:

    In Emiratele Arabe Unite concediul de maternitate este de 45 de zile calendaristice. Este decizia mamei cum imparte aceste zile (inainte/dupa nastere). Multe renunta la slujba cand nasc. Iar cele care nu renunta la slujba isi lasa copiii cu bone, sau, cele mai norocoase,cu rude mai in varsta.
    Sistemul de invatamant de stat este destinat exclusiv cetatenilor emiratezi, expatriatii (85% din populatia rezidenta in Emirate) nu au acces la el. Iar cel privat de calitate este infiorator de scump.
    Avortul este interzis, sub pedeapsa cu inchisoarea si deportarea, o femeie necasatorita care ramane insarcinata ajunge in inchisoare apoi este deportata.
    Si eu am fost intrebata la interviuri daca sunt casatorita, daca am copii sau daca intentionez sa fac copii in viitorul apropiat.

    • Ana Maria spune:

      Da, de acord dar mai trebuie mentionat un lucru, ca totul in UAE e family si children oriented. Familiile sunt numeroase, angajatorii ofera facilitati celor care au familii, de multe ori suporta costurile educatiei copillor, a asigurarilor medicale, biletelor de avion, s.a. De asemenea cred ca rata discriminarii impotriva mamelor este aproape nula, aici toata lumea are copii.

      Legislatia esti intr-adevar deificitara cu cele 45 de zile de concediu si doar o ora scazuta din timpul programului de lucru pe perioada alaptarii dar stiu ca se fac demersuri in acest sens si speram sa vedem schimbari in viitorul apropiat.

      Un lucru care mie imi place enorm (aproape intotdeauna) in UAE este faptul ca sunt foarte multi copii peste tot, oamenii sunt prietenosi cu copiii si mamelor cu copii li se da in general prioritate. Lucru care nu se intampla in Romania, de exemplu am fost cu copilul la primarie sa iau diverse acte si toata lumea se uita la mine foarte ciudat, cu toate ca el nu deranja pe nimeni.

      Dintre traditii as mentiona faptul ca musulmanii fac o petrecere atunci cand copilul implineste 7 zile, ca parul cu care s-a nacut copilul trebuie tuns (nu as sti sa spun cand exact, noi l-am tuns pe la 6 luni), ca nu exista botez dar i se spune copilului o rugaciune la nastere la una dintre urechi (iar adultului la moarte o alta la cealalta ureche) si ca baietii sunt circumcisi.

      Un minus este clima, fiind foarte cald nu prea poti sa scoti copiii afara in timpul zilei, mai ales vara, motiv pentru care parcurile sunt pline pana la 10 seara.

      • cris spune:

        Foarte interesant, nu stiam despre traditiile lor, decat ca tunsul are legatura cu faptul ca parul se schimba si cade, si e mai simplu sa il tunda. Asta mi-a placut si mie, cat de multi copii sunt si cat de family oriented sunt toate locurile si toti oamenii zambesc cand vad un copil. Facilitatile de care vorbesti sunt pt cei care sunt considerati expati sau au contract de expat – asta stiu eu, poate ma insel.

  • Diana spune:

    Un domn taximetrist m-a „certat” toată cursa că mi-am dat băiatul la creșă. „Vai, doamnă, dar copilul are nevoie de mama lui, de dragoste, de timp etc. Eu îmi țin nevasta acasă chiar dacă nu prea avem ce să mâncăm”. Mi-a sărit țandăra și i-am spus cât mă bucur că fata lui stă lângă mamă pe banii mei. Nu a înțeles nimic iar eu am coborât cu lacrimi în ochi. Aș fi vrut să stau cu băiatul meu acasă dar nu se poate. Trebuie să muncesc. Așa că îmi doresc o viață lungă, ca să mă bucur cât mai mult de lumina mea.

    • Petra spune:

      Diana, daca sotia taximetristului statea acasa in CIC, statea pe banii ei, nu pe ai tai. Inainte sa intre in CIC cel putin un an a platit taxe ca si tine. Daca statea acasa fara indemnizatrie apoi staea pe banii sotului, nu pe ai tai. Inteleg ca estiu suparata si eu as fi fost in situatia ta. dar chestia asta ca mamele in CIC stau pe banii celor care lucreaza e o mare eroare. Ininte sa intre in CIC parintii astia au platit ani buni taxe si impozite. Probabil ca CIC este unul dintre putinele beneficii sociale banesti, daca nu singurul de care ajung sa se bucure si persoanele neasistate social.

      • Rox spune:

        Nici tu nici eu n-aveam de unde sti cat si daca femeia aia a lucrat inainte. Sunt destule care fac copii inainte de a apuca sa cotizeze cat de cat ceva la sanatate si la asigurari sociale (unele chiar deloc ca nu se omoara cu munca), asa ca da, multe dintre ele nasc si stau acasa pe banii nostri ai celorlalti care muncesc si contribuie poate 5-7-10 ani pana fac copii.
        Intr-un sistem corect, ar trebui sa poti beneficia de ajutor din partea statului proportional cu cat ai platit. Daca nu muncesti si nu platesti contributii, dar faci copii inseamna ca-ti permiti sa-i si cresti singur(a), nu mai e cazul sa ceri de la stat.

        • Petra spune:

          Rox, daca mama in cauza nu a muncit cel putin un an anterior nasterii(deci nu a cotizat) ea nu beneficiaza de indemnizatie CIC (85% din media salariala pe 12 luni de dinaintea nasterii care se plafoneaza la max. 1200 de lei daca alegi sa stai in Concediu Ingrijire Copil 24 de luni si la 3400 de lei daca alegi sa stai in CIC 12 luni). Deci daca nu a muncit cel putin 12 luni FARA INTRERUPERE nu primeste indemizatie CIC. Tot ce primeste sunt cei 200 de lei lunar pana implineste copilul 2 ani. Acei 200 de lei sunt un drept al copilului si nu al mamei. Fiecare copil ce se naste in Romania este cetatean roman, indiferent ca e copilul celei mai mari putori sau copilul celei mai dedicate corporatiste el are drepturi egale. Alocatii de genul celor 200 de lei se dau cam in toate statele europene pt. toti copii indiferent ca sunt urmasi de capete incoronate sau copii de someri.
          Fiecare femeie decide cand si daca face copii, asa ca e irelevanta cati ani cotizezi inainte de a face copii. dreptul de a avea copii il au atat cei bogati cat si cei saraci. Din moment ce traim intr-un stat care ne impune atat de multe obligatii si impozite mi se pare normal ca tot el statul sa intinda o mana de ajutor celor care sunt atat de curajosi incat sa ii faca noi cetateni care ii plati la randul lor taxe si impozite.

      • Diana spune:

        Petra, ai dreptate. Am folosit o figura de stil. Ramane valabil, insa, ca sunt multe mame care se achita de taxe si impozite si intra in galeria contribuabililor stabili pe care maretul stat se poate baza pana si-or da ultima suflare. Sunt, de asemenea, destule care nu sunt la fel de dispuse sa sustina bugetul asigurarilor sociale.
        Pe de alta parte, m-a amarat mult ce mi-a spus omul.

    • Andreea spune:

      Dar cât i-ai lăsat bacșiș de zici că stă pe banii tăi? Înțeleg supărarea ta, dar nu văd de ce a trebuit să jignești acel om pentru că face niște sacrificii pentru binele familiei lui. Singur a zis că nu trăiesc în lux. Chiar nu văd de ce să-i răspunzi așa.

  • Bibi spune:

    Eu personal sunt foarte multumita de treaba asta cu 2 ani acasa. Din pCate, timpul trece si se apropie repede momentul reintoarcerii la munca. Sincer, imi e groaza de cum vor decurge lucrurile. Nu stiu daca ma Voi putea intorce la jobul anterior si sunt constienta de sansele mici de angajare. Dupa ce ca joburi sunt putine, nu prea se inghesuie nimeni sa te angajeze cand ai un copil mic… Hoping for the best,expecting the worst…

  • Lavi spune:

    Suntem privilegiate in Romania, asta e realitatea. Nu imi inchipui cum ar fi sa imi creasca altcineva bebele la varste asa mici cand are nevoie vital de mama. Am o verisoara un USA care a stat cu bebele fix 3 luni, dupa care l-a dat la day care si s-a intors la munca. Copilul nu are parte de ingrijirea tatalui pt ca nu sunt impreuna, parintii ei sunt in Canada si ea este complet singura cu copil si job. Este epuizata de alergatura zilnica.

  • Roxana spune:

    In Suedia concediul e intr-adevar de 480 zile pentru fiecare copil. Din acestea 60 sunt exclusiv pt tata si 60 pt mama, restul se pot imparti dupa bunul plac. Aceste 480 zile se pot folosi pana cand copilul implineste 12 ani, o parte din ele (majoritatea) sunt platite mai bine, cateva sunt platite cu o suma minima pe zi. In primele 6 luni post-nastere angajatorul acorda mamei un bonus (dc mama a lucrat cel putin 6 luni la angajator si acesta e unul de stat) astfel incat concediul platit ajunge la 90% din cat castiga mama inainte. Dupa cele 6 luni mama primeste bani doar de la Casa de Asigurari si suma e undeva in jur de 70% din salariu. Exista si niste bonusuri mai mici „de egalitate” pt tata, de „mai multi copii”, etc. Copilul poate merge la cresa de la 1 an, e gratuit (de stat, nu exista privat), nu exista bone, bunicii nu stau cu nepotii. Alocatia copilului e circa 1000 coroane suedeze pe luna.

  • alexandra spune:

    In Grecia concediul e cateva luni pana la un an (daca ai noroc si lucrezi la stat) sau de 2-3 luni de esti angajat in sistemul privat. Prietena mea lucreaza la o banca, a stat un an acasa. Alta, angajata la o firma – corporatie etc. a stat 40 de zile.
    Superstitii cat cuprinde, nu iesi din casa 40 de zile, pana nu vine popa sa-i citeasca, nu spui numele copilului pana la botez. Dupa botez nu-l speli parca 3 zile si apoi, il speli cu o apa pe care o arunci in mare (n-am facut nimici din cele enumerate mai sus)
    In crestere in general se implica toata familia, bunicii mai ales. Majoritatea copiilor merg la gradi dupa 4 ani, la anul pre pregatitor, pana atunci sunt crescuti de bunici…
    Pe de alta parte, sor-mea traieste in Austria unde a stat 3 ani acasa cu copilul (avea optiunea unui an, doi sau trei) a primit si bani, gradinita nu se plateste si are o groaza de avantaje… Acolo insa bunicii nu-s implicati aproape deloc. Nu stiu insa daca asta-i chiar un lucru rau (dar e drept, sunt mai carcotasa de felul meu)

  • irina spune:

    Uita multa lume protectia sociala din alte tari, adica daca mama e carierista si vrea sa se intoarca la munca e ok, dar daca alege sa stea cu copiii si are mai multi, primeste ajutor social care uneori compenseaza salariul ei (poate nu total, dar exista prioritati, nu?). In plus tatal daca nu e un trantor isi poate intretine familia. Si da, apreciez concediul de 2 ani din Romania, si imi apreciez angajatorul care mi-a tinut locul si nu ma ameninta ca ma da afara chiar daca mai vreau un copil, dar asta nu inseamna ca sistemul nostru nu are minusuri. Am stat 2 ani pe 12 milioane, bani cu care, daca sotul nu castiga suficient, nu ma puteam descurca eu si copilul sa mancam, platim chirie, nu mai spun de altele. Iar daca as fi fost o mama singura si as fi castigat putin peste 12 milioane, nici la munca nu ma puteam intoarce pentru ca sunt putine crese de stat unde conditiile sunt groaznice, copiii sunt batuti (da, stiu cazuri) si oricum locurile se obtin tot pe bani, iar cele private nu sunt decontate de nimeni…deci da, sunt plusuri si minusuri peste tot, dar sa nu ridicam in slavi binele din Romania mai ales cand alegi sa pleci in alta parte de bine ce e.

  • Mihaela spune:

    Stat acasa – intentionez sa stau cei doi ani

    Cresa – daca nu pot apela la mama mea probabil o gradinita particulara, daca voi fi in Bucuresti, in Piatra sper sa pot merge la cea de la capatul aleii

    Traditii – scuipatul de deochi abuziv, bunica sotului a scuipat-o pe asta mica de am vazut picaturi de saliva aterizand pe buzele fetitei, m-am umplut de sila, de lacrimi, de nervi si imi venea sa o iau de par pe bunica sa-i mearga fulgii

    Cel mai dificil lucru – tot tot tot, crizele de panica, frica, personalul de spital incompentent din Piatra Neamt

    Cand va fi mare vreau ca al meu copil sa ii ajute pe altii, sa fie altruist, sa fie un exemplu pentru cei din jur – ca sa poti fi un exemplu trebuie sa fii si fericit si intelept

  • Madalina spune:

    In Anglia mama poate sta cu copilul acasa 12 luni din care doar primele 9 luni sunt platite. Angajatorul este obligat sa o primeasca la locul de munca si o primeste; mai mult: mama are pe per concediului de maternitate 10 keep in touch days adica se poate duce la munca 10 zile cand vrea ea nu neaparat consecutive ca sa se reintegreze la munca, sau dc nu vrea nu se duce deloc (cum am facut eu 😀 ). Cresa nu e platita aici, pana la 3 ani cand intra la scoala, care e un fel de gradinita la noi, te intereseaza ce faci cu el: il duci la gradinite private, angajezi bona, sta cu bunica…. Ce-mi doresc eu pentru bebe: sa fie fericit si sa iubeasca. Tati ma ajuta destul de mult (sotul e tot roman) nu ma pot plange. Ce mi se pare cel mai greu: ca intradevar ai multe de facut si apoi noptile nedormite, dar in timp m-am obisnuit pentru ca mentin un program. De ce mi-e teama: sa nu ne despartim vreodata: eu, tati si bebe.

  • OCTAVIA spune:

    Eu sunt de 10 luni in Franta si primul meu job a fost de bona. Cei 2 copii de care am grija vin din familii diferite – una in care parintii sunt impreuna si totul este armonie si frumos, iar cealalta in care parintii locuiesc in tari diferite, recasatoriti si cu frati/surori noi. Cand sunt impreuna, parintii se ocupa in mod egal de copil (asta si pentru ca barbatii francezi au alte principii in ceea ce priveste familia). Statul iti plateste 3-4 luni, dupa care te intorci la lucru si ai program redus pana la 2-3 ani. Plus ca miercurea mama sta acasa si petrece ziua cu cei mici.
    Concediu de maternitate se poate lua pana la 2 ani, dar neplatit.
    Partea buna este ca oferta creselor este foarte buna si variata, iar statul ramburseaza o parte din cheltuielile cu bona pana la 6 ani.

    • Mihaela spune:

      Octavia, imi permit sa fac cateva precizari legate de unele afirmatii ale tale. Si eu locuiesc in Franta de 7 ani, lucrez de 5 ani si am un copilas de 2 ani si jumatate. Concediul de maternitate este de 16 saptamani pentru primul copil si include si prenatalul (6 saptamani, cu dispensa speciala de la medic 3 saptamani pot fi mutate in postnatal). Eu asa am facut, avand o sarcina usoara am preferat sa petrec mai mult timp cu bebelusul dupa, daca 13 saptamani in loc de 10 se poate numi „mult”… E de altfel ceea ce mi s-a parut cel mai greu, sa-mi las bebelusul de 3 luni in grija altora. M-am consolat doar cu gandul ca l-am alaptat exclusiv, chiar si dupa reinceperea serviciului, multumesc pompei si celor care au inventat-o. Nu exista program redus cum spune Octavia, cel putin nu unde lucrez eu. In Franta conteaza foarte mult in ce firma lucrezi, conventia colectiva poate avea masuri mai favorabile decat dreptul muncii, cum e cazul bancilor sau al altor firme mari. Cele 16 saptamani de concediu sunt valabile pentru toate mamele si sunt platite de stat cu salariul intreg (exista totusi un plafon, daca esti foarte bine platita ai putea avea o oarecare pierdere de salariu). Unele mame care isi permit financiar si al caror angajator accepta pot trece la timp partial si atunci intr-adevar nu lucreaza miercurea, dar e departe de a fi cazul pentru toata lumea. La cresa copiii sunt primiti de la 2,5 luni (cred ca in Romania asa ceva pare incredibil) si nu exista locuri pentru toti copiii. Cel mai frecvent mod de ingrijire a copiilor este asistenta maternala, un fel de bona autorizata care are grija de 1,2 sau mai multi copii la ea acasa. Este destul de scump, dar sunt si ajutoare financiare de la stat, reduceri de impozit, etc. Noi am primit loc la cresa unde bebelusul meu a mers de la 8 luni (pana atunci ne-am luat concediu de odihna alternativ eu si sotul, plus o bunica ne-a ajutat cateva saptamani). Cresa este mai ieftina si ce e interesant ca in Franta familiile platesc in functie de venituri. Pentru acelasi serviciu o familie poate plati 600-700 euro pe luna iar o alta, cu venituri mici, doar 100 euro. Exista si mame care decid sa isi ia concediu parental dupa cel de maternitate (durata lui maxima e de trei ani cred), dar el e mult mai putin platit. Este o optiune buna pentru familiile in care tatal castiga
      suficient de bine. Desi concediul de maternitate e scurt, Franta este in topul natalitatii in Europa, e un paradox pentru mine vazand cat de putin timp petrec cu copilasii lor mamele care lucreaza… Sau poate nu trebuie facuta o legatura intre timpul petrecut cu copiii si dorinta de a-i avea. Crescuta intr-o alta cultura, mie mi se pare nefiresc sa incredintez sistemului de invatamant francez toata responsabilitatea educatiei copilului meu…Cand ma uit insa in jur, francezii nu par a avea aceeasi problema, de-asta ma gandesc ca e poate cultural…

      • the1derer spune:

        Si eu am aceeasi problema, nu ma regasesc deloc in modelul francez – cel in care dupa cele 16 saptamani de concediu de maternitate mama se intoarce la serviciu iar de bebelus are grija fie asistenta maternala, fie bona. Perspectiva nu ma incanta absolut deloc, mi se face rau la ideea de a-mi lasa puiul atat de mic pe mainile altcuiva.
        Legea mai da dreptul taticilor la 11 zile calendaristice (!) de concediu de paternitate, insa si aceasta optiune mi se pare extrem de limitata.
        Ce e interesant e ca n-am vazut pe nimeni sa se revolte prea tare legat de acest aspect, lumea de aici pare sa accepte situatia asa cum este iar viata isi continua cursul…

      • CS spune:

        Noi suntem in Franta de cativa ani. Copilul a stat cu mama acasa pana la 5 luni apoi cu bunicile pana la 9 luni. Apoi a mers la cresa privata (locurile la cresele de stat sunt ca nici existente in orasele mari). Am platit 1500 de euro pe luna pt cresa iar statul ne-a rambursat 600.Sunt sume enorme dar nu am avut incotro. La trei ani merge la gradinita care este gratuita, la timp complet adica de la 8.30 pana la 18. Miercurea dupa amiaza este liber, in cazul nostru vom avea o bona care se va ocupa de copil pana seara. Nu este usor dar asta este. Avem joburi bune, ne place ceea ce facem iar copilul s-a adaptat f bine la acest ritm si ii place tare mult la cresa si este pregatit pentru mersul la gradinita. Sincer nu cred ca a suferit, din contra chiar ii place mult, sa mearga la copii si educatoare.

    • diana spune:

      buna
      locuiesc in Franta de 12 ani si am 3 copii, cunosc si eu destul de bine sistemul
      concediul de maternitate e de 10 saptamini ( 2 luni jumate!!!!) postnatal, si e platit la 100% plafonat la 2000 euros!!! rar cind poti sa amini 3 sapt prenatal ca e greu sa lucrezi 10 h pe zi intre 33si 37 sapt sarcina….
      concediu de crestere al copilului ( care nu e finatat e pina la 6 LUNI pt primul copil si pina la 3 ani pt urmatiorii dar repet NU AI NICI UN VENIT, doar iti retin postul)
      sau in aceasta perioada ( 6 luni pt primul, 3 ani de la al 2 lea)intr-adevarin se poate lucra in timp partial ( la 80 % si sa ai miercurea-cam dificil ca toate mamele prefera -sau o alta zi pe sapt libera , dar esti platit la 80%)
      sa ai un loc la cresa e foarte dificil si e f scump( daca ai salariu bunicel)
      in fine concediu de 11 zile ale tatalui sunt iarasi plafonate si prost platite….
      paradoxal frantuzioacele abia asteapta sa se intoarca la servici, putine sunt cele care isi prelungesc concediu ( poate si din motive financiare), si fac multi copii

  • irina spune:

    Si pentru ca mai sus m-am abalat cam tare, sa fiu civilizata si sa raspund si la intebari. Prima: am stat doi ani si as mai fi stat. La cresa nu l-am dat (am o prietena care l-a dat la una privata cu pretentii si dupa ce ca a stat numai cu le prin spitale, copilul este acum foarte trist cand merge acolo, si l-a retras, deci cauta bona), cum mama si soacra lucreaza am apelat la o bona recomandata de o colega, pare ok, am noroc cu un copil sociabil si mai adaptabil decat maica-sa. Traditii: faptul ca desi erau 30 de grade trebuia sa stea cu ceva pe cap ca il ia curentul (nu stiu daca e traditie, dar asa pare :))) ), dedeochiul, scosul afara seara pana la botez (ma intrebau babele din cartier cum de ies cu el dupa apusul soarelui daca nu e botezat…what?), treaba cu menstruatia mi s-a intamplat mie cand voiam sa vizitez un copil nou-nascut (am fost intrebata, adica!), banii pusi la asternutul nou-nascutului ca sa fie norocos (nu e rau, dar, zic, daca tot vrei sa ii dai, nu ii pune langa el, sunt murdari!…). Cel mai dificil lucru: primele luni pentru ca nu intelegeam de ce plange cand plangea si ma simteam incapabila sa imi linistesc copilul, nedormitul noaptea (sunt foarte rea de somn), frica sa nu i se intample ceva rau, tantrumurile si, cel mai rau de pana acum, intoarcerea mea la serviciu si statul fara el 9 ore pe zi (groazniiiic!). Ce vreau pentru el: ei bine, vreau sa fie fericit, sa faca mereu ce ii place, sa nu ii pese de gura lumii, sa fie un om bun, adica empatic, sensibil, darnic, echilibrat, sa nu se teama de nimic si sa inteleaga limitele proprii si pe ale celorlalti. Sa ia ce e mai bun din mine si din tatal lui.

  • Lia spune:

    Eu mi-am luat doar un an de concediu, nu pentru ca n-as prefera sa stau cu bebe oricat ar ave nevoie, ci din cauza plafonarii indemnizatiei. Daca era 85 la suta din salariu, fara limitele acelea absurde, stateam si eu perioada maxima. Asa trebuie sa ma intorc la lucru si inca nu stiu unde sa o dau la cresa la 1 an (daca stie cineva vreo cresa buna in buc, va rog spuneti-mi). Pentru bebe imi doresc in primul rand sa fie mereu sanatoasa si zambitoare ca acum si sa aiba somnul asta linistit si impacat

    • Diana spune:

      baiatul meu a mers la Roxy Baby din decembrie 2010 (avea 4 luni) pana prin martie 2013, cand l-am dat la gradinita. am fost foarte multumita, cand aveam timp la birou ma uitam pe camere si ii faceam poze 🙂 pretul nu e pt toate buzunarele, dar pt mine a meritat fiecare banut

  • Petra spune:

    E foarte bine ca legal (si mai mult teoretic decat practic) putem sta cu copii 2 ani. Dar nu e asa minunat cum pare. Voi vorbi despre ceea ce se intampla in UK (nu pretind ca cunosc sistemul perfect, deci daca gresesc e din nestiinta nu cu rea intentie, as aprecia sa ma corectati civilizat). Am lucrat in mai multe domenii printre care educatie, relatii cu clientii. Am avut mai multe locuri de munca , dar am avut norocul sa lucrez in companii family friendly unde eu eram printre putinele persoane fara copii (pe vremea aia). Din cate tin eu minte concediul maternal este de 7 sau 9 luni (numai stiu exact, se poate sa fie in functie de angajator) platit apoi mama poate sa isi ia concediu fara plata, durata concediului fara plata se negociaza cu angajatorul. Cert e ca doar o singura colega a ales sa mai stea acasa dupa cele 7/9 luni. De ce? pentru ca angajatorii sunt foarte flexibili. Nu era nimic in comun ca dupa cele 7 luni o mama sa inceapa sau lucreze cu jumatate de norma sau 6 ore in loc de 8, ori sa lucreze cateva zile pe sapt de acasa. Mai erau si unele mamici care alaptau si carora li se acordau pauze pt. alaptare, tin minte ca aveam chiar o camaruta mica cu un frigider si un fotoliu in care mamele alaptau sau se puteau mulge si pune laptele sa il duca acasa la sfarsitul programului. Am avut si cateva colege care au renuntat la serviciu, dar in UK daca ai un loc de munca stabil cu ceva experienta in spate si daca stii sa traiesti cumpatat se poate trai decent cu un singur salariu. Nimeni nu se uita crucis la o femeie care dupa 5 ani de stat acasa se angajeaza, nu e privita ca si cum ar avea un handicap sau de parca toata experienta pe care a avuto pana sa aibe copii s-ar fi anulat in cei 5 ani cat a stat acasa.
    Eu mai am 3 luni de „stat” acasa, dar m-as fi intors cu drag dupa vreo 10/12 luni, dar angajatorul meu nici nu a vrut sa auda de lucrat de acasa/juma de norma/alaptat la munca etc. (bineinteles si salariul s-ar fi modificat) etc. cu toate ca la fel de bine mi-as putea face treaba si de acasa.
    Eu una nu stiu de ce nu s-a gandit nici unul dintre stimabili nostri alesi la lucrurile astea. Adica ne plangem ca natalitatea e la pamant, ca mamele sunt discrimate din cauza acestiu concediu, ca nu se intorc destul de repede la munca, dar nu le ofera nimeni o solutie in care sa nu lipsesti de langa famile 10 ore pe zi (e enorm, ajungi sa iti saluti sotul si copii cand se culca si cand se trezesc…). Trebuie sa alegi ori serviciul ori copilul si nu e corect. Sa mai vorbesc de crese?
    Am cunostinte care locuiesc in Austria (se poate sta pana la 3 ani acasa cu bani de la stat) si in Franta (tot 3 ani, dar nu retin daca se da sau nu ajutor de la stat). Aceste informatii le am doar din auzite s-ar putea sa nu fie corecte.
    Si va rog eu nu mai spuneti ca X sau Y sta acasa cu copil pe banii vostri/ ai sotului sau prietenului vostru, nu e adevarat. Stam acasa pe banii nostri, pe contributiile pe care le-am platit la stat in anii dinainte de a naste. Concediul de ingrijire al copilului este unul dintre putinele beneficii sociale de care se folosesc parintii care LUCREAZA si platesc la randul lor taxe. Copii nostri cu care stam noi acasa vor fi cei care va vor plati voua si noua pensiile/asisgurarile medicale etc. Cred ca atat respect meritam si noi cat si copii nostri, sa nu mai fi aratate cu degetele ca „stam”.

  • cartisoara spune:

    Sunt total de acord cu ce spune Petra. Am ales sa stau 2 ani acasa cu copilu, desi nu mi-ar fi stricat stimulentul de insertie acordat de stat. Dar a fost decizia mea si nu o regret, ne-am descurcat cu indemnizatia pe care am primit-o si pentru care am contribuit destul la stat prin taxe si impozite. Cu ce nu ma ”descurc” inca este felul in care ma privesc multe femei (mai toate mame) care se uita chioras la mine pentru ca am stat doi ani acasa cu copilul. Unele chiar mi-au strecurat niste impunsaturi mai mult sau mai putin voalate, de genul ”mvaai, ce bine o fi sa huzuresti doi ani acasa si sa nu te sileasca situatia sa te intorci la munca” sau ”ooo, stai atata cu ea, nu e sanatos pentru copil, o sa devina dependenta de tine”(!!!) .Si problema e ca unele dintre ele se presupune ca imi sunt prietene si pe multe dintre ele nu le obliga nimic sa se intoarca la munca(nici jobul, nici salariu ). Nu am nimic impotriva mamelor care se intorc la munca dupa cateva luni. Este alegerea lor, e treaba lor de ce au ales asa, dar as vrea ca unele dintre ele sa nu ne mai judece pe noi , cele care am ales altceva si sa considere ca imi platesc ele mie indemnizatia.Am ajuns sa fiu privita ca o ciudata pentru ca am preferat sa stau mai mult cu fetita mea, in loc sa castig un salariu clar mai bun decat indemnizatia. Eu una am fost incantata de acest concediu pe care il ofera statul roman (cred ca e singurul beneficiu de Doamne-ajuta al statului roman) cu atat mai mult cu cat cunostinte care locuiesc in afara si au copii nu au avut posibilitatea de a sta cu ei (desi si-ar fi dorit) decat foarte putin, pentru ca , asa cum s-a spus mai sus, in strainatate nu se incurajeaza statul acasa cu copilul.

    • Ioana spune:

      Referitor la ce ai scris mai sus CARTISOARA, oare de ce trebuie sa ii judecam vesnic pe altii dupa optiunile si alegerile noastre? O fii asta una din problemele romanilor ? Daca faci un copil…de ce nu faci doi(?), daca stai 2 ani acasa in CIC de ce nu stai numai unul(?), daca te intorci la serviciu mai devreme, esti mama rea ca nu stai cu bebelu(!), daca esti blonda, de ce nu esti bruneta (?) si tooooooot asa !!! Stiti ce o sa ne omoare??? Grija asta nemarginita pt capra vecinului !
      Mi se pare foarte interesanta discutia despre mamele din lumea intreaga DAR ma gandesc ca fiecare dintre noi, cand a hotarat sa faca 1,2,3,5 copii a stiut in ce tara traieste si care sunt conditiile, beneficiile si facilitatile, nu? Sau ne punem asa pe facut copii si dupaia ne intrebam ce facem cu ei si dam vina pe stat ca nu nu-i creste ? Eu zic ca in Romania nu-i chiar asa rau: sa ai dreptul sa stai 2 ani acasa si cu niste banuti? Sa ai dreptul sa te intorci mai devreme pe mai multi banuti decat salariul tau ante-bebe? Nu stiu in alte orase care-i situatia dar in Cluj gasesti crese si gradinite decente DE STAT pt care platesti 5 lei / zi de prezenta… Nu vreau sa cad in extrema si sunt constienta ca nu e totul roz dar haideti sa ne asumam familiile, copiii, joburile, ratele si sa incercam sa facem „the best” din ceea ce suntem !

  • ildi spune:

    In Japonia concediul de crestere al copilului depinde foarte mult de cel fel de contract de munca ai. Chiar si printre cele basic exista foarte multe diferente.
    In general sunt 6 saptamani inainte de nastere si 8 saptamani dupa nastere. Compensatia este o treime din salarul care l-ai avut. Se poate prelungi perioada pana la 1 an, dar compensatie nu se mai da.
    Daca esti patron, PFA sau freelancer (cum sunt eu) chiar daca platesti toate taxele si impozitele (si platesti nu gluma) nu primesti nici o compensatie de crestere a copilului!
    Cresele gem de copii, locurile putine. Mai nou multe mame se intorc la servici cand bebeii au cateva luni, mai ales cele care au locuri de munca bune. Si sunt si cele care prefera sa ramana acasa forever.
    Cresele sunt foarte accesibile ca si pret, chiar si cele private.
    Cresele sunt foarte variate, cea basic e de luni pana sambata, de la 7am la 7pm. Exista si de stat si private, sunt liste de asteptare la toate. Exista si „Mama hoiku” – adica o mama care are grija de 2 maxim 3 copii la ea acasa. Mai sunt cele de urgenta (ai o vizita la spital, o inmormantare, etc.) faci programare cu o luna inainte si lasi copilul cate ore ai nevoie. In sistemul drop-off exista si varianta „refresh”: ai de mers undeva (sedinta, munca (munca de cateva ore este considerata refresh :)), coafor, etc.) faci programare cu 2 saptamani inainte. Cand ai de lasat de pe o zi pe alta, greu gasesti loc la ambele.
    Cresele standard pot fi urmate pana la 6 ani, cand se intra la scoala.
    Deci copilul nu trebuie mutat de la cresa la gradinita.
    Primaria are si sistem de bone, un numar maxim de ore lunar, adica suni si rogi sa iti trimita bona pentru cand ai nevoie. Sunt de 2 feluri, pentru toata lumea si pentru mame singure. Diferenta e la pret, 1.000yeni pe ora cea normala si 300yeni pe ora cea pentru mame singure. DAR cea pentru mame singure se poate folosi doar in anumite situatii, gen seminar la servici dar nu si pentru munca.
    Primaria are si un centru unde primeste copii de peste un an, in sistemul cresa drop-off. Un numar maxim de ore lunar.
    Tatii se implica foarte putin in cresterea copilului. Ei muncesc de luni pana vineri de dimineata pana noaptea, deci copilul doar in weekend il vede pe tata. Desi mai nou, generatia tanara se implica mult mai mult.
    Familia, hmm aici e foarte mult de vorbit. Din ce am vazut eu, nu se implica deloc. Foarte rar vezi bunici cu copii in parc sau de mana pe strada. Dar exista si cazuri in care familia locuieste impreuna si atunci copii beneficiaza si de bunici.
    Mama mea s-a mirat de chesti asta cu bunicii. Dar aici toate restaurantele au scaune pentru copii si tinerii isi duc copii peste tot cu ei.
    Traditii de astea dubioase nu au, sau eu nu am intalnit.
    Au o traditie de a duce copilul la un templu cat e bebelus, dar in nici un caz botez :))
    Si se mai imbraca copii in chimonouri la 3, la 5 si la 7 ani si se duc la templu.
    Sunt foarte pro nastere naturala si alaptat.
    Cel mai greu lucru pentru o mama aici este singuratatea, daca nu ai destule prietene sau prietenele deja au problemele lor.
    Imi doresc sa fie om cu bun simt.

  • Luiza spune:

    Din puntul asta de vedere Romania sta bine. Si e asa pentru ca natalitatea este in scădere si incurajeaza cumva manicile sa faca copii. Eu lucrez la stat (bugetar) si nu ma pot plange, pentru ca angajatorul meu e obligat sa ma tina asa cum prevede legea si nu prea poate sa imi impuna lucruri cum am auzit ca se practica la privat

  • Ana spune:

    Locuiesc in Bruxel si lucrez la Comisia Europeana. Concediul maternal este de 20 sapt acesta incluzand si pre-natalul in cazul in care te decizi sa iei asa ceva. Cresele sunt putine (cele ale CE) si scumpe.
    Cele particulare sar de EUR 500 / luna iar salariul mediu in Belgia este undeva la 1500 eur, deci nu se huzureste nici aici. Iar in sistemul privat mamele au vreo 3 luni de maternal.
    Eu mi-am inscris copilul la cresa intr-a doua luna de sarcina si am primit loc de-abia pe cand baiatul avea 7 luni jumatate. E treaba ta ce faci pana atunci: bona, concediu parental platit cu mai putin de 900 eur pe luna, concediu de odihna… Adaug ca aici nu te bazezi pe bunici, apelezi la acestia cu programare (nu glumesc! – ma refer la belgieni). Noi nu beneficiem de asa ceva.
    Da, conditiile foarte bune dar nu stiu dk asta va compensa vreodata cu ce ii ofera o mama copilului… Nu stiu cum e in sist belgian, dar la CE numai pana la 6 luni ale copilului poti beneficia de program redus (1 ora in minus) pt a alapta. Ne-am adaptat si la asta, am inceput diversificarea pe la 5 luni si i-am dat copilului san dimineata, dupa-masa si seara pana la 13 luni.
    Inca o treaba frumoasa, in cazul in care se imbolnaveste, ai dreptul sa stai cu el acasa max 2 zile legate si 6 in total pe an…si astea DOAR cu scrisoare de la doctorul pediatru. Ce faci cand are rozeola, varicela, etc? iti concediu de odihna, iti iei concediu medical pt tine dar again, cu scutire nu asa…pe ochi frumosi.
    Deeeeci, nicaieri nu curge lapte si miere. Peste tot este greu dar parca aici mamele se plang mai putin. Aceasta este legea, te adaptezi si pace! Copiii sunt mai independenti, mai caliti, nu poarta caciula pan’ la 20 de grade, ies si in ploaie pe afara ca nu a stricat la nimeni putina apa.
    Ce am mai remarcat si imi place tare mult: nu o sa vezi copii urland prin magazine si dk vezi din pacate majoritatea sunt romani, bulgari, polonezi, est-europeni Si daca urla si se tavalesc pe jos, nu e bai, nu te apostrofeaza nimeni, nu se uita nimeni urat la tine.
    Mamele nu sunt cu gura pe ei si in umbra lor la fiecare pas. Chiar vezi aproape numai copii in parc la nisip. Parintii stau relaxati pe margine si ii lasa sa se descurce. Se cearta pe jucarii? Trebuie sa se descurce singuri, nu intervine nimeni (ok, sa nu isi dea in cap!).
    La cresa pe fi-miu il invata ca daca are o jucarie in mana si un altul vrea sa i-o ia iar al meu reactioneaza violent (impingandu-l, de ex), nu el este de vine. Celuilalt i se ofera o alta jucarie si i se explica frumos ca nu are voie sa ii ia jucaria din mana. E o alta abordare: daca vrei sa imparti jucaria, o faci de buna voie, nu obligat pt ca asa trebuie.

  • Dan spune:

    Un articol despre atasamentul maternal: http://www.healingresources.info/children_attachment.htm

    Paranteza: il aveam in bookmarks de ceva vreme, mi-am adus aminte de el cand incerca frizerita sa faca un pic de conversatie cu mine in timp ce imi pieptana chelia; imi spunea ca e nevoita sa urce cu fetita de 2.5 ani in brate 2 etaje desi are lift, ca fetita are cosmaruri si dezvolta atasamente (anormale) fata de anumite jucarii. Genul de mama disperata sa faca „tot” care insa rateaza esentialul, poate nu neaparat din vina ei.

  • Moni spune:

    Imi cer scuze pentru off topic, dar vreau sa atrag atentia la ceva interesant pentru cei mari si (mai ales) pentru cei mici: pentru cine nu stie inca, se pot vedea berze albe in live streaming in diverse locatii din Romania:
    http://wildliferomania.com/beta/video/barza-alba-carpinis/
    http://wildliferomania.com/beta/video/barza-alba-carani/
    http://milvus.ro/en/category/live-webcam?hc_location=ufi
    http://ipcamlive.com/5547597e00a68 -> berze din Cristian/Sibiu

    si berze negre intr-o padure din Letonia (cu sunet de apa curgatoare si ciripit de pasarele inclus):

    LIVE CAM : http://pontu.eenet.ee/player/melnais-starkis.html
    FORUM in engleza cu discutii si poze si filmulete captate pe camera : http://www.looduskalender.ee/forum/viewtopic.php?f=17&t=763

    Deocamdata berzele clocesc cu randul si in curand trebuie sa apara primii pui. 😀

  • Rox spune:

    Nu contest importanta oportunitatii si a beneficiilor de a sta cu copilul 1-2-x ani, dar in acelasi timp nu pot sa nu observ metoda oarecum pe dos din tarile vestice si (aparent mai) civilizate. Nici nu zic ca e mai bine cum fac ei, dar daca ar fi asa ingrozitoare pentru copil separarea temporara de mama (cat merge copilul la cresa sau la gradi), oare ar mai fi de acord popoarele care, evident, pun mult mai mult pret de familie decat noi? Sau mamele alea sunt mai nepasatoare si mai insensibile decat noi, romancele, pentru ca accepta situatia si nu protesteaza?
    Tot ce pot sa spun este ca am observat ca in general copiii strainilor sunt mai independenti si mai deschisi decat copiii romani de aceleasi varste, de la cei mai mici pana la studenti si nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva are legatura cu faptul ca nu sunt tinuti atata dupa fusta mamei ca la noi si sunt invatati de mici-mici sa se adapteze la diferite medii. Si se pune mai mult accent pe calitatea timpului petrecut impreuna decat pe cantitate. Pe scurt, degeaba stai acasa cu el daca il uiti la tv sau la tableta cu orele sau il duci in parc si te uiti la el de la distanta in loc sa faci ceva activ cu el in timpul ala etc.

    • Cristian spune:

      Occidentali sunt reci, foarte reci, scarbos de reci si nepasatori, nu stiu de unde ai senzatia ca „pun mult mai mult pret pe familie decat noi”, nu este asa, materialismul le-a exacerbat dorinta de a avea bani sau putere, sentimentele si emotiile, prietenia, iubirea sunt de fatada. In Est societatea nu este complet deraiata, inca mai avem o sansa, mica ce-i drept. Stiu ca suntem saraci si prost platiti iar saracia asta a trimis 3 milioane de romani aiurea pe glob, dar parca nu suntem chiar asa moroi si robotei fara suflet ca cei din Vest.

      • Rosu Aprins spune:

        tangential cu subiectul discutat:

        @ Cristian: cand spui „occidentalii sunt…” e ca si cum ai spune ca ii cunosti pe toti hai din occident. ceea ce este imposibil.

        materialismul nu este o eticheta lipchita doar de occidentali, e una lipchita de foarte multi oameni pe planeta asta, de multi romani inclusiv.

        daca cineva munceste ore nesfarsite pentru o viata mai buna nu inseamna neaparat ca este materialist: poate vrea o cresa, gradi,scoala mai buna pentru copilul lui care…costa. si atunci omu’ face ce poate pentru a-i asigura propriului copil o sansa la o viata mai buna printr-o educatie mai buna…si acesta este doar un exemplu. unii lucreaza ore interminabile pentru a avea sansa de a calatori, de a vizita muzee unice aflate in locuri indepartate, de a lua parte la concerte la mii de km de ei etc.

        o viata mai buna nu inseamna acumulare de lucruri punct. inseamna sa iti satisfaci si nevoile de peste cele de baza si da, pentru satisfacerea acestor nevoi (cunoastere=educatie, implinire spirituala=carti, concerte, calatorii etc) unii lucreaza cat si cum lucreaza.

        pentru cele/cei care isi fac singure/singuri zile amare ca isi dau copiii prea repede la crese sau gradi…vorbesc din punctul de vedere al copilului care am fost: nu conteaza cat timp petreceti cu ai vostri copii ci conteaza ENORM cum petreceti acel timp cu ei. amintiri se pot crea si in materie de minute si un strans in brate de o secunda face cat doua zile de ale voastre de stat acasa cu cei mici dar „in bucatarie”.

        nu va mai indoiti ca „nu faceti destul” pentru copiii vostri! prin faptul ca jonglati serviciu, copii, casa si partener(a) ii invatati, prin exemplu, pe puii vostri sa fie parinti, parteneri activi intr-o relatie si cum sa isi castige existenta. ii invatati sa fie independenti, responsabili si iubitori. DA, sunteti „enough” si sunteti cat de bune/buni puteti fii!

        ca de obicei, este vorba de prioritati si alegeri personale si de asumarea consecintelor.

        • Cristian spune:

          Uite, rectific, 99% din occidentali sunt materialisti.

          A avea un job ce te stoarce de energie, platit peste media din tara respectiva nu este apriori semn de materialism, cind atentia ta este incontinuu aplecata asupra acumulari de lucruri materiale, da, putem spune ca acea persoana este o persoana materialista.

          Depinde foarte mult cum manipulezi banii, sau daca banii te manipuleaza pe tine.

          • Ana spune:

            Iar la ce au spus fetele mai sus as mai adauga ca materialism si snobism ca in Romania RAR mai intalnesti in Occidentul acesta hulit de tine. Aici nu iti iei masina scumpa doar pot a arata cat de tare este, desi nu ai unde sa o parchezi. Nu iti iei geanta Vuitton desi tu nu prea ai dupa ce bea apa…
            Si eu traiesc de vreo 6 ani in Bruxel si vreau sa te anunt ca familia este o valoare in aceasta tara. Isi apreciaza copiii si le acorda timpul despre care vorbea Rosu Aprins mai sus. Copiii nu stau in fata televizorului ACASA cu familia, isi petrec timpul cu ei, ies in parcuri, merg cu bicicletele, merg sa inoate, fac activitati care nu necesita bani ci doar rabdare si dragoste. Asa ca, te rog eu, nu mai generaliza ca taaaare rau gresesti!
            As mai adauga ca sistemul de invatamant este serios. Grupa aceea zero pe care au copiat-o romanii nu este o frectie cum e la noi. Acolo copilul chiar este pregatit pentru a intra in scoala. Este un an de tranzitie care il ajuta enorm in urmatorii ani.
            Copilasii isi petrec multe ore la scoala in sistem de after school, unde se JOACA, INVATA, isi fac TEMELE…nu stau acasa in fata tv-ului cum fac multi copii de cls 1-4 ai prietenilor mei. Crede-ma, atat sistemul / comunitatea cat si familia se ocupa mult mai mult de viitorul copiilor decat ne ocupam noi in tara.

          • ioana spune:

            Chiar scriu despre China si as avea o mie de lucruri de spus despre creterea copiilor in Cehia.
            In Cehia mamele stau acasa 3 ani in general (eu doar 2, sunt o specie rara), primesc cam 450 euro pe luna, aproape un salariu de invatatoare sau muncitoare in fabrica, asa ca le convine. Apoi fie se intorc la munca un an, fie il fac direct pe nr 2 si mai stau vreo 3 ani. Angajatorul pastreaza pozitia 6luni, cat e concediul de maternitate, apoi, dupa 3 ani revii pe o pozitie similara, adica acelasi nivel dar nu e garantat sa fie aceeasi.

            In China, cam 50-70% din mame nasc prin cezariana, nu prea alapteaza, concediul de maternitate de 3 luni este considerat perioada cea mai fericita a femeii pentru ca nu trebuie sa faca nimic. Bunicii fie se muta cu tanara familie, fie vin de dimineata pana seara si se ocupa de cel mic. este datoria bunicii sa creasca nepotii.

            Daca vi se pare ca sunteti relaxate, cehoaicele sunt si mai si, daca vi se pare ca mamele sau soacrele sunt bagagioase, chinezoaicele sunt si mai si.

          • Robo spune:

            Cristian, gresesti foarte rau.
            Nu stiu cum poti sa spui ca occidentalii sunt materialisti, tu traind intr-o tara (Romania) in care o mare parte dintre romani considera ca e ok sa dai teapa ca sa faci niste bani in plus.

            au aparut chiar recent niste sondaje care spun asta, nu vorbesc aiurea

            occidentalii mie mi se pare ca sunt post-materialisti, au trecut de multisor de perioada asta animalica pe care o traim noi (daca au avut-o vreodata), pentru ca le-a fost mult timp bine dpdv material si au ajuns sa se gandeasca ca in viata mai sunt importante si alte lucruri

            un singur exemplu iti dau: du-te si tu intr-un oras din vest si uita-te la masinile care sunt pe strada: o sa vezi foarte multe masini de clasa mica (nici macar medie), foarte multe vechi si botite, zgariate etc – alea nu sunt masini de oameni materialisti, desi cu siguranta oamenii care le detin nu sunt saraci;

            uita-te apoi la noi printre blocurile comuniste si o sa vezi ce masini sunt acolo – orice tîrtan de la noi trebuie sa aiba masina nemteasca, cat mai noua, cat mai mare si cat mai pe „dizel”

            • Cristian spune:

              ROBO,

              A umbla cu mașina botita pe termen lung nu prea face cinste nimănui, sunt convins ca persoanele respective au suficiente fonduri in bancă sa își pună la punct mașina dar nu o fac pentru că sunt zgârciți.

              Comunismul a comprimat brutal societatea și dupa 2000 când a mai crescut nivelul de trai oamenii au început să își cumpere o mașină poate două. Sunt și excese, nu zic nu, însă există un mare gol mental, dorințe firești de a trai mai bine, repet unii poate exagerează.

              Sunt și cetățeni corecți, acum câteva zile in parc un tip a găsit pe jos, în iarbă, un iPhone auriu. A sunat pe cineva și in câteva minute a apărut doamna ce îl pierduse.

              Da, la capitolul corectitudine avem carențe, știu chestia asta al dracului de bine.

              • ioana spune:

                Nu isi repara masinile pentru ca este foarte scump si nu merita sa primesti malus la asigurare pentru ca ai o tabla indoita. Dar si pentru ca nu este cel mai important lucru in viata, prefera sa se ocupe de viata lor decat de table. Daca vrei, Cristi, romanii sunt aia materialisti care tin neaparat sa repare masina, sa arate frumos, sa ii invidieze vecinii.
                Mai lasa prejudecatile acasa si iesi in lume, deschide ochii si mai ales mintea

                • Robo spune:

                  si eu cred la fel ca Ioana.
                  cand ai o masina pe care o ai doar ca sa te misti de aici pana aici pentru ca nu poti altfel (asta e singurul motiv sanatos pt care ar trebui sa ai masina, de altfel), nu te intereseaza atat de mult cum arata.
                  din contra, daca masina este simbol de status social, cum e la noi, atunci o speli chiar si saptamanal, ca sa fie frumoasa si lucitoare, sa ia ochii vecinilor

                • Cristian spune:

                  Exact ce spuneam, aleg banii (nu cheltuim) si nu decenta.

                  • ECARULAN spune:

                    Cred ca aleg sa foloseasca banii pentru ce considera ei important, ceea ce nu-i face cu nimic desobiti fata de romani sau oamenii din alte regiuni – diferentele incep sa fie mai vizibile cand incepi sa analizezi ce este important pentru fiecare cultura.
                    Dar de ce este indecent ca o masina nu arata ca abia sosita din fabrica?
                    In general si mie mi se par vesticii printre care traiesc reci, mult mai reci decat romanii. Dar nu nepasatori, mult mai nepasatori mi se par romanii (in mijlocul celor care am trait).
                    Chiar astazi citeam ca vesticii printe care traiesc ar avea cea mai fericita generatie de tinerii din Europa(sau ceva de genul asta) si ca generatia asta de tineri considera ca fericirea le este adusa de prieteni si familie, nu de bunuri materiale. Cumva m-a supris, pentru ca ii vad asa reci, dar se pare ca nu, au si ei sentimente, dar ca nu si le manifesta atat de calduros si colorat ca alte natii.
                    Cu siguranta ca le este mult mai usor sa se declare fericiti cand au viata materiala decenta, dar na’, eu voiam sa zic ca reci, reci, dar isi apreciaza prietenii si familia mai mult decat masina (asa, in medie).

            • Rox spune:

              Cred ca Cristian confunda materialismul cu dorinta de-a avea o stare materiala buna.
              Cei mai multi occidentali pe care i-am cunoscut eu munceau mult ca sa-si permita un trai mai bun, experiente mai multe, viata sociala mai activa. Nu ca sa-si cumpere ultimul model de telefon, de masina sau sa-si faca ditamai vila.
              Cam asta e diferenta principala intre noi si ei: ei cumpara experiente, romanii cumpara obiecte, aur si masini – in principal – ca pe alea le vede lumea.
              Cat despre faptul ca-s reci … or fi, cu altii, dar nu ei intre ei in familie. Si toti pe care i-am cunoscut erau uniti si isi petreceau timpul unul cu altul sau cu tot cu copiii, pe care ii iau cu ei in vacante si-i plimba peste tot.

              • Cristian spune:

                ROX,

                Nu fac aceasta confuzie. A fi materialist inseamna ca esti atasat de bani, bunuri materiale sau de ce anume poti cumpara cu bani (vacante, calatorii). Viata unei asemena persoane este subjugata de aceasta atitudine. Nu sunt toti asa, este evident, eu nu am dorit sa spun ca toti occidentalii sunt materialisti, ar fi o idiotenie.

                A avea o casa indestulata este OK, daca nu te lasi ademenit de acest atasament, atunci nu esti materialist. Stii sa manipulezi banii, un lucru dificil in zilele noastre.

                Parca chinezii spun ca mina strinsa sau larg desfacuta este la fel de urata – adica sugereaza moderatie si intelepciune in ceea ce priveste atitudinea fata de bani si lucruri materiale.

            • Raluca PN spune:

              Am avut ocazia sa merg in interes de serviciu in doua orase germane industriale, ce mi-a placut mie foarte mult, pe langa ce ai scris si tu, a fost ca prin centru, ma rog la cumparaturi, nu mergeau deloc cu masinile, se plimbau pe jos chiar pe distante mari sau cu bicicletele de inchiriat, la fel si pe platforma industriala, era un autobuz care circula pe acolo dar nemtii erau mai mult pe bicicleta.

          • Petra spune:

            Cristian, gresesti si inca cat de mult. Hai sa iti spun ceva despre occidentali (4 ani am trait printre ei) sunt exact ca si noi. Ioana a scris un articol al carei nume este mamele simt la fel oriunde ar fi, foarte inspirat zic eu, oamenii sunt la fel oriunde ar fi. Atat. Uni dintre ei sunt plini de prejudecati (cum esti si tu din pacate si multi altii care nu stiu sa se uite la ceilalti decat prin ochelari de cal) alti, majoritatea as indrazni sa spun, sunt calzi si foarte deschisi, curiosi. Eu am lucrat cu oameni foarte bogati (mie mi se pare ca tu pui semnul egal intre bogatie si materialism) dar care isi puneau copii sa isi is slujbe part-time sau sa faca voluntariat. Seful meu, un om foarte bogat, se ducea sa curete toalete fara rusine daca femeia de serviciu era bolnava. Ai fi surprins cati dintre avocati, medici, ingineri etc. au lucrat ca spalatori de vase, chelneri, curataori de strazi in timpul studiilor sau cand au avut nevoie de bani si nu se rusineaza, nici nu se mandresc cu asta. Pt. ei orice munca cinstita este una onorabila. Copii si-i iubesc in egala masura ca romanii si le insufla niste principii de viata foarte sanatoase.
            Bineinteles exista si exceptii. Am intalnit oameni aroganti care credeau ca banii pot cumpara tot, dar nu multi. De obicei acestia se invart intr-un cerc mic de tot cu oameni de felul lor si sunt ocoliti si ridiculizati de restul.
            Ma infior cand vad comentarii ca ale tale, dar mai mult imi displace sa vad ca sunt apreciate. Nu stiu cand ne vom reusi sa vedem omul din spatele prejudecatilor. Asta e una din fricile mele cele mai mari: ca imi va creste copilul intr-o lume plina de prejudecati.

          • Rosu Aprins spune:

            Cristian,

            Nici 99% nu mere asa cum nici „in general” nu mere de nici unele…pentru ca generalizarea presupune ca ai fi ajuns in contact cu „mai toti” mentionati de tine.

            Cum unii au mentionat mai jos, masina are un singur rol: sa te duca din punctul A in punctul B si faptul ca e „botita” atata timp cat functioneaza nu dauneaza imaginii unui om decat daca vrei sa dauneze si daca dai doi lei pe „imaginea” cuiva. Eu una nu dau.

            Asa cum cineva a mentionat iar mai jos, occidentalii au trecut demult de starea animalica de acumulare de lucruri si sunt la stadiul de satisfacere a nevoilor superioare: imbogatire sufleteasca si culturala, avut grija de mediul inconjurator, oferit de educatie formala si informala la standarde cat mai inalte etc…indiferent ca noua romanilor nu ne place sa auzim asta. Suntem in urma lor in foarte multe domenii si aspecte si desi galopam „sa ii ajungem” nu galopam in directia care trebuie si nu cred ca ne folosim energia acolo unde ne trebuie cu adevarat spre a progresa.

            Daca tot ce ai inteles din Occident, este „materialismul”, este trist, foarte trist.

            Da, poti avea o parere (si nu ca zic eu, libertatea de exprimare chiar inca exista pana si in Ro) asa cum si altii pot avea una diferita de a ta…din pacate, parerile tale nu au fond si atunci contra exemplele ti se astern usor in fata.

            Ca sa nu ma abat tare de la subiectul dezbatut…un parinte ramane un parinte indiferent cat de mult sau putin concediu parental are, atata timp cat puiul lui il „simte aproape” chiar si atunci cand nu e fizic…acelasi simplu cliseu: calitatea inainte cantitatii…mereu.

      • Diana spune:

        Cristian, mesajul tau e plin de prejudecati in foarte necunostinta de cauza
        eu traiesc in Occident de un an, dupa 36 de ani in Romania si familia e mai pretuita aici de societate si de indivizi decat in Romania. occidentalii nu sunt nici reci, nici scarbosi, din contra. desigur, reactiile lor depind si de om, deci probabil cu oameni cu atitudinea si prejudecatile tale, vor fi reci si scarbosi 😀

        • Cristian spune:

          Multumesc, fii pe pace, ma descurc sunt baiat mare 🙂

          • Petra spune:

            Oi fi tu baiat mare, dar ai gandirea unui om mic … din toate punctele de vedere

            • Cristian spune:

              Sugerezi ca ar trebui sa avem toti acelasi mod de a vedea lucrurile?
              Daca ai trait 4 ani in Vest ma asteptam sa ai o toleranta crescuta la ideile ce nu coincid cu ale tale. In schimb imi spui ca am ochelari de cal si cit de ingrijoarata esti de faptul ca nu gandim identic.

              • Petra spune:

                daca prin lipsa prejudecatilor intelegi gandire identica… Imi permit sa te citez asta ca sa vezi de unde am dedus ca vezi Occidentul si Occidentali prin ochelori de cal : „Occidentali sunt reci, foarte reci, scarbos de reci si nepasatori…/… materialismul le-a exacerbat dorinta de a avea bani sau putere, sentimentele si emotiile, prietenia, iubirea sunt de fatada…/…parca nu suntem chiar asa moroi si robotei fara suflet ca cei din Vest.” dupa care faci o rectificare si spui ca doar 99% sunt asa. Cine e intolerant aici?
                Dar stii care-i veste buna? ochelarii de cal se pot da jos.

      • catgal spune:

        Moroi și roboței fără suflet ca cei din Vest? uau, cum ai ajuns la așa concluzie urâtă? Trist. Există diferențe culturale enorme, dar asta nu înseamnă că ăia sunt roboței. Deci dacă o româncă autentică, sănătoasă, frumoasă, vie, nederaiată are un copil cu un bărbat moroi, roboțel, fără suflet, ce copil vor avea cei doi? Un semi monstuleț?

        • Cristian spune:

          Cand am scris comentariul nu am vrut deloc sa absolutizez, m-am referit la cei din Vest, in general, nu am spus toti, am crezut ca se intelege.

          Multa intelegere si fericire iti doresc alaturi de sotul tau si de copil.

  • Chiar vazusem un filmulet care circula f mult pe fb zilele trecute cu diferite gasti de mame in parc, fiecare cu stilul ei de a creste copilul si toate se criticau una pe alta si apoi cand un carucior a alunecat toate au fugit dupa el…pentru ca pana la urma scopul e acelasi!

  • Oana spune:

    Chiar de curand discutam acest aspect cu niste parteneri de afaceri din Germania, si asa e – maxim 3 luni pot mamele sa stea acasa.
    Si nu sunt protejate la intoarcerea la locul de munca, adica intre timp postul lor poate fi ocupat de altcineva, iar ca sa promoveze trebuie din nou sa isi demonstreze abilitatile si capacitatea de lucru!

    • Daniela D. spune:

      Nu este adevarat. Poti sa stai pana la 3 ani acasa cu copilul in Germania. Doar ca primesti bani in primul an (aprox. 65% din salariile din ultimul an lucrat, dar maxim 1800 euro). Si daca stai 2 ani iti dau banii injumatatiti. Si jobul iti este protejat in toata perioada in care stai cu copilul acasa. In ultimele 6 saptamani dinainte de a naste si primele 8 saptamani de cand ai nascut ti se da salariul integral (acum vad pe wikipedia ca zice 13 euro / zi – http://de.wikipedia.org/wiki/Elternzeit). Banii pe concediul de maternitate (aia 65%) se dau dupa primele 8 saptamani de cand ai nascut. Si ai voie sa lucrezi si maxim 30 ore / saptamana in perioada in care stai cu copilul acasa. Trebuie sa ii anunti ca sa iti faca o reevaluare a sumei pe care ti-o dau lunar.

  • Cris spune:

    Sa imi aduc aminte sa nu mai citesc blogul printesei seara ca imi creste tensiunea. 🙂
    Zicea cineva mai sus o chestie mega desteapta. La locul de munca se creeaza relatii umane. Un bun profesionist (bucatareasa sau corporatista) apreciat de colegi si sefi si caruia ii place ce face isi va gasi postul fara probleme la intoarcerea din concediu. Daca te tii cu dintii de un job intr-un mediu toxic (barfe, sapaturi pe la spate) unde sefu oricum cauta o scuza sa scape de tine atunci nici o mie de legi nu-l vor opri sa te dea afara la intoarcerea din concediu.Toata lumea are senzatia ca daca te-ai angajat gata nu mai faci nici un efort, te-ai scos. Asta e mentalitate comunista, nu mai functioneaza lucurile asa. In lumea de azi trebuie in permanenta sa te dezvolti profesional, sa cresti, sa inveti, sa te re-pozitionezi ca sa ramai competitiv pe piata fortei de munca. E complet gresit sa iti imaginezi ca vei iesi la pensie de pe acelasi job pe care il ai acum. 2 ani de concediu maternal poate fi un mare handicap daca te deconectezi complet de domeniul profesional sau pot fi un avantaj: faci cursuri seara,online, inveti o limba straina, dezvolti o mica afacere, sunt multe exemple de succes dar asta presupune munca si efort, e mai simplu sa stai in parc si la cratita si sa-ti plangi de mila ca te-ai nascut in Romania.
    Si referitor la materialismul occidentalilor: eu am vrut sa fac cadou din lucrurile copilului dar neamurile (in somaj) au strambat din nas, au zic ca prefera sa fie noi. Asa ca le-am vandut aici occidentalilor fara suflet. :))

    • Ana spune:

      Daaa, da…hahaha. Asta mi s-a intamplat si mie. Aici i-am cumparat baiatului haine si jucarii de la targuri (o idee f inteligenta – o data pe an oameni din cartier isi vand lucrurile de care nu mai au nevoie la preturi derizorii!). Erau in perfecta stare si nu mi-a cazut nici mie rangul, nici lui. Iar cand am spus in Ro de unde le cumpar si am vrut sa le dau mai departe…parca le-am dat cu bata in cap! F bine, dragilor! Dati tone de bani pe haine pe care le poarte 4 luni si jucarii, carti care se pot spala si dezinfecta fara probleme…nu de alta dar occidentalii astia „e” materialisti tare!

    • Me spune:

      Nu, uneori un bun profesionist nu are unde se întoarce, şi vorbesc din proprie experiență. Dar în 2-3 ani de stat acasă se pot schimba manageri (în cazul meu 2 din 3), şi chiar dacă ai trimis din timp ziua la care vei reveni (mi-am anunțat manager-ul cu 6 luni înainte, când ştiam că se fac bugetele pentru anul viitor), noua lui şefă n-a vrut să mă primească.

      Acum sunt bine, dar n-a fost uşor să o iau aproape de la 0 cu doi copii mici acasă.

  • Ana spune:

    As vrea sa mai fac o precizare, nu as vrea sa se inteleaga ca in din punctul meu de vedere in Romania totul e de cacao.
    Odata plecati din tara ne-am asumat faptul ca urmasii nostri vor avea probleme in a-si gasi identitatea. Desi baiatul meu este nascut aici, el este cetatean roman si va ramane asta pana cand va decide el altfel. II vorbim in romana si tinem enorm sa invete limba. Si totusi, sunt convinsa ca lui ii va fi greu sa inteleaga de unde se trage.
    Mergem acasa de cel putin 3 ori pe an, isi cunoaste bunicii, isi iubeste enorm verii, si totusi distanta este mare si conditiile bune de aici nu vor umple golul creat de aceasta distanta. Nu pot sa va explic ce bucurie simtim cand suntem acasa cu totii in familie, cand vedem cat de tare se iubesc ei, piticii (verisori)…
    Deci, plecatul in occidentul asta materialist vine cu bune si cu rele.

  • Estsanatlehi spune:

    In Ungaria se poate sta trei ani cu copilul, suntem can recorderi in domeniul sata, cred (in al treilea an banii de la stat sunt foarte putini, dar sunt) – in cresele se stat sunt foarte putine locuri (ocupate in general de copiii cu un singur parinte, din familii cu venit mic, sau cu pile), cele private dunt destul de scumpe, iar in afara de corporatiile mari, firmele in general nu accepta angajati part time sau home office, asa ca se cam si sta trei, din lipsa de alternative.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *